Fond funciar. Decizia nr. 435/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 435/RC
Dosar nr._ - nulitate absolută titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 435/RC
Ședința publică din 11.04.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele - pârâte T. Gh. M., domiciliată în Piatra N., .. 13, .. 19, județul N., C. Gh. E., domiciliată în Piatra N., .. 56, ., ., și G. Gh. L., domiciliată în ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3048 din 24.05.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. C. D., din ., și intimații - pârâți C. L. Bodești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. V. R. - V., domiciliat în ., județul N., având ca obiect nulitate absolută titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentele - pârâte C. Gh. E. și G. Gh. L., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este nulitate absolută titlu de proprietate;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- P. comunei D. a depus la dosar precizări.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului și pe excepția lipsei de interes a Primarului în promovarea acțiunii.
Recurentele C. E. și G. L. depun la dosar concluzii scrise, solicită admiterea recursului și sunt de acord cu excepția lipsei de interes a Primarului în promovarea acțiunii.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3048 din 24.05.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Deliberând asupra recursului civil de față, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3048 din data de 24.05.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. C. D.în contradictoriu cu pârâții C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Bodești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, T. Gh. M., C. Gh. E., G. Gh. L. și C. V. R. V., în sensul că a fost constatată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele defunctului C. V. G. și s-a dispus radierea din titlul respectiv a suprafeței de 7.500 m.p. teren situat în extravilanul comunei D., județul N., punct „Murgucești”, cu nr. topografic 9/39/24, cu următoarele vecinătăți: nord – H. I., est – drum exploatare, sud – B. T. și vest – drum exploatare. Totodată, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a hotărî aceasta, instanța de fond a reținut că prin cererea ce i-a fost adresată și înregistrată la data de 17.11.2010, sub nr._, reclamantul P. comunei D. a chemat în judecată pe pârâții C. V. G., C. L. Bodești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis pe numele C. G.,în sensul radierii suprafeței de 0,75 ha teren arabil, situată în extravilanul comunei D., județul N., . III, .>
În motivarea cererii s-a precizat că pârâtului C. V. G. i-a fost emis titlul de proprietate nr._ în baza Legii fondului funciar nr.18/1991, pentru suprafața totală de 4,21 ha din care 0,75 ha teren arabil, situat în extravilanul comunei D., județul N., . III, ., în urma litigiilor apărute între proprietarii din tarlaua 9 . efectuate în teren și întocmirii tabelului și planului parcelar s-a constat că suprafața reconstituită în proprietate autorului menționat mai sus, se suprapune cu alte suprafețe. P. clarificarea situației s-au solicitat pârâtului acte cu care să facă dovada că a deținut acest teren în perioada anterioară colectivizării și că l-a înscris în C.A.P., iar Comisiei Locale Bodești înscrisurile privind evidența terenurilor din perioada anterioară colectivizării care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru C. G..
În urma solicitării s-au primit copii după registrul agricol din perioadele 1951 - 1955, 1956 - 1958 și 1959 - 1963 și cererea de înscriere în C.A.P. În această ultimă cerere se menționează că pârâtul C. G. și C. M. se înscriu cu suprafața din registrul agricol, iar în registrele agricole pârâtul nu figurează înregistrat cu teren pe raza comunei D., ci doar cu teren în .>
Pe de altă parte, pârâtul C. G. nu a prezentat nici un act doveditor pentru terenul de 0,75 ha aflat în . în titlul de proprietate, iar actele invocate, respectiv actul de vânzare - cumpărare nr. 3751/1938 privind „teren de pădure cu cioate și huceag”, situat în . nr.1293/2002 a Judecătoriei Piatra N. și actul de veșnică vânzare întocmit la data de 21 august 1934, nu dovedesc proprietatea terenului în litigiu.
Reclamantul a concluzionat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 0,75 ha s-a făcut cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar pentru o persoană neîndreptățită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.III alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.169/1997, precum și art.112 și următoarele din Codul procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art.42 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997.
Pârâta C. L. Bodești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,21 ha teren, formulată de C. G., a fost admisă prin hotărârea Comisiei Județene N. nr.43/1991 iar ulterior a fost validată propunerea comisiei locale de majorare a suprafeței validate inițial la 4,21 ha, suprafață rezultată din măsurători și înscrisă în procesul - verbal de punere în posesie. În registrul agricol din anii 1959 - 1963, în rolul lui C. G. nu este înscris terenul din punctul Murgucești, iar la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu sunt anexate acte doveditoare a dreptului de proprietate. În aceste condițiile, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a acțiunii.
Pârâta C. Județeană N., prin întâmpinarea formulată, a arătat că identificarea în teren a suprafețelor atribuite persoanelor îndreptățite, constituie obligația exclusivă a comisiilor locale, astfel încât a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Totodată, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa, iar, pe de altă parte, această comisiei nu are personalitate juridică.
Pe parcursul judecății, la solicitarea reclamantului, a fost introdusă în cauză C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care a formulat întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii întrucât din conținutul documentelor existente la dosar s-a constat că numitul C. G. nu face dovada deținerii în perioada anterioară colectivizării a unei suprafețe de teren în . dovada înscrierii în C.A.P. a unei suprafețe de teren în . face dovada solicitării în baza Legii nr.18/1991 a unui astfel de teren, astfel că s-a înscris în mod eronat în fișa de proprietate suprafața de 0,75 ha în tarlaua 9, .>
La termenul de judecată din data de 24.02.2011, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a pârâtului C. V. G., invocată din oficiu, în condițiile în care, în momentul promovării acțiunii, persoana fizică ce a fost chemată în judecată era decedată, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar de numita C. L. (fila 35 din dosar).
Ca urmare, la solicitarea reclamantului, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți, a moștenitorilor defunctului C. G., respectiv C. V. R. V. (nepot de fiu predecedat), T. M., C. E. și G. L. (fiice).
Pârâtele T. M., C. E. și G. L., prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, au apreciat că titlul de proprietate emis pe numele autorului comun C. G. este legal emis, nemaiputând fi contestat în condițiile în care reclamantul nu a contestat actele premergătoare emise în cadrul procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate, instituite de legile adoptate în materia fondului funciar și și-a dat acordul scris, semnat pe fișa de proprietate în perioada 1995 - 1996, situație ce prezumă achiesarea atât la întinderea dreptului de proprietate, cât și la amplasamentul terenului.
Pârâtele au mai arătat că suprafața din litigiu, de 0,75 ha, a fost dobândită de mama lor, căsătorită la vârsta de 16 ani, prin înzestrare de la T. V. Mancaș, care la rândul său l-a cumpărat în anul 1934, în conformitate cu actul de veșnică vânzare autentificat sub nr.1918/1934, teren situat în țarina D., . Luncii (actual pct. Murgucești, racla III). Datorită regimului politic, a impozitelor și taxelor pe teren, terenul nu a fost înscris în rolul agricol al vreunui autor, el fiind bun de zestre, și a fost stăpânit în mod continuu, neîntrerupt și netulburat din 1991 și până în momentul promovării acțiunii.
Pârâtul C. V. R. V., deși a fost legal citat, semnând personal dovada de citare, nu și-a exprimat un punct de vedere în legătură cu pretențiile deduse judecății, nici în scris, nici verbal în fața instanței de judecată.
La termenul de judecată din data de 15.09.2011, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei de interes a Primarului comunei D., județul N., invocate de pârâtele T. M., C. E. și G. L. pentru următoarele considerente:
O persoană poate deveni parte în proces dacă sunt îndeplinite cumulative condițiile necesare exercitării acțiunii civile, deci dacă pretinde un drept, justifică un interes, are capacitate procesuală, precum și calitate procesuală. În ceea ce privește interesul pe care trebuie să-l justifice o persoană în momentul în care promovează o cerere de chemare în judecată, acesta constă în folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a acțiunii civile. Interesul pe care se întemeiază demersul judiciar trebuie să prezinte cumulativ următoarele caractere: să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la forma concretă de manifestare a acțiunii; să fie personal și direct, în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, această condiție existând și atunci când forma procedurală nu este promovată de titularul dreptului, ci de alte persoane sau organe cărora legea le recunoaște legitimare procesuală; să fie legitim din punct de vedere juridic în sensul că interesul trebuie să fie în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie.
Reglementarea care conferă conducătorului unității administrativ teritoriale legitimare procesuală în acțiunile având ca obiect constatarea nulității titlurilor de proprietate emise în temeiul legislației funciare, pentru cazurile enumerate în art.III din Legea nr.169/1997, nu creează un regim special persoanei respective în sensul reglementării și a unei prezumții a existenței interesului în promovarea oricărei astfel de acțiuni. Ca urmare, entitățile nominalizate în art.III al. 2 din Legea nr.169/1997 au obligația de a justifica interesul în calitatea lor oficială atunci când solicită stabilirea pe cale judiciară a valabilității unui titlul de proprietate emis în baza legilor fondului funciar.
În speță, reclamantul are obligația de a justifica folosul practic, cu caracter general, de care poate beneficia comunitatea pe care o conduce, ca o consecință a constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate a cărui valabilitate este pusă în discuție.
Or, analizând pretenția dedusă judecății, se poate observa că se pune problema protejării unui interes general, pe care se fundamentează demersul primarului unității administrativ teritoriale, constând în reglementarea situației juridice a terenurilor din tarlaua 9 Murgucești Racla III, . generat litigii între proprietarii din zonă, astfel încât să înceteze actele de încălcare sau îngrădire a unor drepturi reale de natura celui supus verificării, aparținând unor terțe persoane.
Având în vedere cele expuse, instanța a conchis că sunt îndeplinite exigențele interesului ce trebuie urmărit de reclamant care, în cauză, trebuie să aibă un caractere general, și anume de a fi actual, legitim, personal și direct, cu precizarea că noțiunea de personal nu trebuie interpretată în sensul de a viza persoana primarului, ci calitatea sa de conducător al unității administrativ teritoriale.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri depunând la dosar la dosar, în copie, următoarele documente: titlul de proprietate nr._, emis de C. Județeană Piatra N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, extrase din registrul agricol din perioada 1956-1963 pe numele C. V. G., cererea de înscriere în G.A.C., formulată de C. V. G., acte de stare civilă ale moștenitorilor defunctului C. G.
Pârâtele T. M., C. E. și G. L., în contraprobă, au depus la dosar, în copie, actul de veșnică vânzare autentificat sub nr.1918/1934 la Tribunalul N., un plan de încadrare în zonă, un proces verbal de punere în posesie, certificatul de deces și un arbore genealogic ale defunctului C. G., un arbore genealogic al defunctului V. T. Mancaș. De asemenea, au solicitat administrarea probei testimoniale, propunând în calitate de martori pe numiții H. V. și P. E..
La solicitarea instanței, C. L. Bodești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Piatra N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au anexat întâmpinărilor documentația certificată „conform cu originalul”, care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._ . În plus, C. L. Bodești a depus la dosar, la solicitarea instanței, și copii ale titlurilor de proprietate nr._, titular moștenitorii defunctului Mancaș V. N. II și nr._, titular H. N. P., precum și documentația care a stat la baza emiterii celor două titluri menționate anterior.
C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar, în copie, sentința penală nr. 1293/2002 a Judecătoriei Piatra N., decizia penală nr.153/R/2003 a Tribunalului N., un extras de plan parcelar și un tabel parcelar privind tarlaua Murgucești Racla III din ..
Instanța a încuviințat probele solicitate de cauză și a dispus efectuarea unei expertize topografice, ale cărei concluzii se regăsesc în raportul și schița anexă, existente la dosar la filele 143 și 144 din dosar (vol. I). De asemenea, a audiat martorii nominalizați anterior, ale căror declarații au fost consemnate în procese - verbale, atașate la dosar.
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, Judecătoria Piatra N. a constatat că cererea cu a cărei soluționare a fost învestită este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, în baza cererii înregistrate sub nr. 31/18.03.1991 la Primăria comunei Bodești, județul N., s-a emis pe numele defunctului C. V. G. titlul de proprietate nr._, în care a fost înscrisă suprafața totală de teren de 4,2116 ha, printre care și suprafața de 0,75 ha teren arabil, cu nr. topografic 9/39/24, pct. Murgucești, amplasat în extravilanul D., județul N., teren care nu este înscris în evidențele agricole din perioada colectivizării pe numele C. G..
La data de 25.09.2001 a fost emis pe numele moștenitorilor defunctului Mancaș V. N. titlul de proprietate nr.12/1470, în care a fost înscrisă, printre altele, suprafața de 0,72 ha teren, cu număr topografic 9/39/222, terenul respectiv fiind solicitat în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr.1603/15.03.1991 la Primăria comunei Bodești, județul N. (fila 178 din dosar) și fiind înscrisă în rolul agricol al lui Mancaș V. N., din perioada 1959 - 1961 (fila 177 din dosar).
De asemenea, în baza cererii formulate de H. N. P. și înregistrată sub nr.415/07.03.1991 la Primăria comunei Bodești, județul N. (fila 187 din dosar), a fost emis titlul de proprietate nr._ în care este înscrisă și suprafața de 0,41 ha., teren arabil, cu nr. topografic 9/39/9, pct. Murgucești, amplasat în extravilanul D., județul N., teren ce figurează la poziția 7 din rolul agricol din perioada colectivizării, pe numele persoanei solicitante (fila 188 dosar).
Din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză reiese că suprafața de 7,500 m.p. teren, marcată prin culoarea roșie pe schița de la fila 144, este înscrisă atât în titlul de proprietate nr._, emis pe numele autorului pârâților persoane fizice, cât și în titlurile de proprietate nr._ și nr._, având-i ca titulari pe moștenitorii defunctului Mancaș V. N. și pe H. N. P.. Totodată, din concluziile aceluiași raport de expertiză, rezultă că suprafața respectivă nu se regăsește în registrul agricol din perioada 1959 - 1963 al defunctului C. G., dar se regăsește în actul de veșnică vânzare nr.1918/1934.
În drept, potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art.8 alin.3 din același act normativ “stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere”, din conținutul textului normativ reieșind fără echivoc faptul că beneficiari ai dispozițiilor legale în materia fondului funciar sunt doar cei care au formulat cereri în acest sens. Totodată, din interpretarea sistematică a art.8 alin.3 reiese că, în cazul în care fostul membru cooperator care a adus pământ în cooperativa agricolă de producție era decedat la momentul intrării în vigoare a legii fondului funciar și numai unul sau unii dintre moștenitori au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, dreptul succesorilor care nu au formulat astfel de cereri profită prin acrescământ comoștenitorilor din aceeași clasă. Această interpretare corespunde spiritului legislației funciare, care a lăsat la dispoziția persoanelor interesate exercitarea dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
În speță, analizând conținutul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la data de 18.03.1991 de către C. G., se poate lesne observa că obiectul cererii îl constituie doar terenurile înscrise în rolul agricol din perioadă colectivizării al persoanei solicitante, printre suprafețele enumerate în cererea respectivă nefigurând nici un teren pe raza comunei D., județul N.. Pe de altă parte, moștenitorii defunctului Mancaș V. N. și H. N. P. au menționat expres în cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate în anul 1991, suprafețele de teren pe care le solicită, inclusiv cele amplasate în ., și care au fost înscrise în evidențele agricole din anii 1959 – 1962 pe numele lor și, respectiv, a autorilor lor.
Având în vedere prevederile legale enunțate anterior și interpretarea acestora, precum și împrejurarea că defunctul C. G. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, instanța a constatat că în titlul de proprietate care face obiectul analizei judiciare au fost în mod corect înscrise numai terenurile solicitate, care figurau în registrul agricol din perioada colectivizării, pe numele titularului.
Totodată, instanța a remarcat faptul că autorul pârâților persoane fizice nu numai că nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care se susține că i-au aparținut și care nu a fost înscrise în C.A.P., ci nu a profitat nici de prevederile Legii nr.169/1997 care a extins categoriile de persoane fizice și juridice care puteau beneficia de posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, înlăturând unele restricții, între acestea fiind și persoanele care, anterior, din diferite motive, nu formulaseră cereri de reconstituire și nici de cele ale art.I pct.37 Titlul VI din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin care li s-a dat posibilitatea foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor chiar dacă anterior nu au formulat astfel de cereri în baza legilor fondului funciar sau în ipoteza în care le-au fost respinse inițial cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr.169/1997. Ca urmare, lipsa de diligență a defunctului C. G. în vederea obținerii dreptului pretins pe cale legală, cu respectarea termenelor de decădere impuse de legislația în domeniu, are drept consecință nerecunoașterea dreptului respectiv, cu atât mai mult cu cât pasivitatea titularul dreptului solicitat este imputabilă acestuia.
În aceste condiții, instanța nu poate analiza veridicitatea susținerilor moștenitoarelor defunctului C. G., potrivit cărora terenul litigios s-a aflat în proprietatea autorului, ca urmare a înzestrării mamei lor C. M. anterior colectivizării, terenul respectiv provenind de la bunicul matern T. V. Mancaș.
Față de considerentele expuse anterior, în considerarea dispozițiilor art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită și, în consecință, a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._ emis de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele defunctului C. V. G. și a dispus radierea din titlul respectiv a suprafeței de 7.500 m.p. teren, situat în extravilanul comunei D., județul N., punct „Murgucești”, cu nr. topografic 9/39/24, cu următoarele vecinătăți: nord - H. I., est - drum exploatare, sud - B. T. și vest - drum exploatare.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele T. M., C. E. și G. L., solicitând casarea sentinței atacate și ca efect al admiterii excepției lipsei de interes, respingerea cererii introductive și menținerea ca valabil a titlului de proprietate nr._ emis autorului lor.
În motivare, pârâtele au susținut că sentința recurată este esențial nelegală și vădit netemeinică, pentru următoarele motive:
În ce privește excepția lipsei de interes se observă că instanța de fond cu toate că a analizat toate cumulative, a refuzat să observe că acest interes este trecut, a fost depășit și nu poate fi luat în considerare. În doctrina de specialitate se arată că interesul trebuie să fie născut și actual, să existe în momentul în care este formulată cererea.
Prin respingerea acestei excepții practic se aduce atingere unui element al procesului echitabil, respectiv securitatea raporturilor juridice. Din moment ce titlul de proprietate a fost eliberat în anul 1996 iar acțiunea a fost promovată în anul 2010, după 14 ani de zile, în tot acest timp reclamanții stând în pasivitate, nu se poate reține culpa lor și, totodată, acțiunea nu poate fi admisă din prisma insecurității juridice care s-ar crea. În speță, titlul lor de proprietate este anterior titlului de proprietate al numiților Mancaș V.N. emis moștenitorilor în anul 2001 și H. N. P. iar martorii din dosar au precizat foarte clar ca Mancas V. N. nu a stăpânit niciodată terenul în litigiu.
În ce privește motivarea pe fond a instanței, se constată că aceasta nu a citit cu atenție dosarul și a interpretat greșit probele din dosar, astfel:
Actul de veșnică vânzare nr.1918 din 22 august 1934 stipulează foarte clar că V. T. Mancaș a cumpărat suprafața de 42 de prăjini sau 75 de ari în localitatea D., punctul „Gavanul Luncai”. Din coroborarea acestui act autentic și declarația martorei Pavaluc E. se poate desprinde că 75 de ari reprezintă exact 7500 mp iar „Gavanul Luncai” poarta, astăzi, denumirea de Murgucești. Astfel, datorită regimului politic, al impozitelor și taxelor pe teren, acesta a fost lăsat zestre mamei lor la vârsta de 16 ani, Mancaș M. ( devenită C. M. după căsătoria cu C. V.G.).
Actul de veșnică vânzare nr.1919 din 22 august 1934 stipulează, de asemenea, că V. T. Mancaș (soția lui V. T. Mancaș) a cumpărat suprafața de 42 de prăjini sau 75 ari în localitatea D., punctul „Gavanul Luncai”. Deci, sunt cumpărate 2 terenuri învecinate dar cu aceeași suprafața, așa cum rezultă și din vecinătăți. Acest teren a fost lăsat de părinți fiicei A. Mancaș ( H. A., după căsătoria cu H. I.).
Cele 2 contracte de vindere cumpărare se corelează în perfectă armonie cu schița care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din anul 1991 (anexa 3), unde la tarlaua 9, . trecut H. I. (soțul lui A. Mancas - a se vedea contractul de mai sus nr.1919/1934) cu suprafața de 7500 mp. Alături de proprietatea acestuia -H. I. - este tarlaua nr.9, . fiind C. V. G. (soțul lui Mancas M. a se vedea contractul nr. 1918/1934).
Declarația martorei Pavaluc E. confirmă că exista identitate de loc între denumirea anterioară „Gavanul Luncai” și cea ulterioară „Murgucesti” iar declarația martorului H. V. confirmă ca marna lor C. M. (fosta Mancaș) a avut locul din totdeauna și nu au existat litigii între frați sau vecini.
Apreciază că instanța de fond nu a analizat declarațiile acestor 2(doi) martori, în motivarea hotărârii nefăcându-se vorbire, absolut deloc, de numele acestora sau ce au declarat. Or, așa fiind, instanța a nesocotit probele dispuse de ea în vederea soluționării juste a cauzei, aceasta selectând probele fără a da valoare și eficiență fiecăreia dintre ele.
Având în vedere analiza de mai sus, prezentată cronologic, este inadmisibilă concluzia instanței de fond de admitere a acțiunii dând valoare mai mare rolului agricol în care au fost trecute terenurile numiților Mancaș V. N. si H. N. P. decât actul de veșnica vânzare nr.1918/1934 în baza căruia, ulterior, i s-a lăsat ca zestre suprafața de 7500 m.p. la vârsta de 16 ani lui Mancas M..
După adagiul „jura novit curia” rolul agricol demonstrează doar folosința bunului și nicidecum proprietatea asupra acestuia, astfel că este greu de înțeles cum instanța de fond a dat importantă mai mare înscrierii in rolul agricol decât unui act de veșnica vânzare care nu a fost niciodată contestat!
Se poate desprinde foarte ușor armonia care exista între documentele pe care le-am prezentat instanței, în sensul că proprietatea în litigiu este cea din tarlaua 9, . lui C. V. G. așa cum rezultă din actul de veșnică vânzare nr.1918/1934 cât și a schiței care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din anul 1991, ambele reflectând aceeași suprafața de 7500 m.p., nici mai mult, nici mai puțin.
Totodată, instanța de fond face o analiza corectă, până la un punct, în sensul că, la pag.8 parag.4 aceasta constată că numitul Mancas V. N. are înscrisă in titlul de proprietate nr.12/1470 suprafața de 7200 mp (0,72 ha), în tarlaua nr.9, . retine instanța că acest teren a fost înscris în rolul agricol din 1959-1961.
Astfel, la pag. 8 parag. 5 instanța de fond mai învederează ca numitul H. N. P. are trecută in titlul de proprietate nr._ suprafața de 0,41 ha (4100 mp) în tarlaua nr. 9, . instanța că și acest teren a fost înscris în rolul agricol.
Daca până la parag.5 instanța de fond a reținut corect datele din dosar, nu așa s-a întâmplat la pag.8 parag.6 unde instanța de fond trage niște concluzii total false și fără sa raționeze cu logica juridica, în sensul că suprafața în litigiu de 7500 mp este înscrisă atât în titlul de proprietate nr._ (C. V. G.) cât și în titlurile nr._ și nr._ titulari fiind moștenitorii Mancaș V. N. și H. N. P..
Însăși expertiza dispusă în cauză specifică faptul că suprafața de 7500 m.p. nu se regăsește în registrul agricol dar se regăsește în actul de veșnică vânzare nr.1918/1934. Astfel, instanța de fond a dat importanță și valoare juridica mai mare rolului agricol care evidențiază doar persoana care folosește terenul (deci nu și proprietarul) față de actul de veșnica vânzare nr. 1918/1934 care nu a fost contestat și este valabil și astăzi, suprafața de 7500 mp fiind reflectată atât in teren, prin expertiză cât și din schița care a stat la baza emiterii titlului de proprietate lui C. V. G., toate cumulate și cu declarațiile celor 2 martori audiați in cauza.
În condițiile în care obiectul prezentei acțiuni este constatare nulitate titlu de proprietate nr._, având în vedere motivele invocate de reclamant, instanța de judecată nu avea puterea și competența să schimbe obiectul sau motivele pentru care s-a deschis acest proces, deoarece s-ar încălca principiul disponibilității părților în procesul civil.
Or, dacă așa stau lucrurile și reclamantul a invocat că suprafața de 7500 m.p. din titlul pentru care se solicită nulitatea se suprapune cu celelalte 2 titluri de proprietate ale numiților Mancas V. N. și H. N. P., atunci prezenta acțiune nu se poate judeca decât în cadrul procesual stabilit de părți înaintea instanței de fond, în recurs acesta nemaiputând fi schimbat.
De altfel, la pag. 10, parag.2 însăși instanța de fond arată că „ admite acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită...”, astfel că aceasta nu putea soluționa procesul decât în cadrul procesual stabilit de părți.
Însă, dacă în teorie totul corespunde, latura practica demonstrează ca instanța de fond nu a soluționat prezentul litigiu potrivit cererii introductive. Astfel, numiților Mancas V. N. și H. N. P. ale căror titluri de proprietate se susține de reclamant că se suprapun cu suprafața de 7500 mp în litigiu, li s-au emis titluri de proprietate pentru suprafețele de teren pe care le-au avut in proprietate ori au fost trecute în rolul agricol, respectiv suprafața de 7200 mp (0,72 ha) si 4100 mp (0,41 ha), acestea fiind in tarlaua 9, . 39/9, care nu au nici o legătură cu suprafața din litigiu de 7500 mp, tarlaua 9, . are alte vecinătăți.
Or, instanța de fond motivează că pârâtul C. G. nu a cerut potrivit legii 18/1991 ori a legilor ulterioare reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta suprafață.
Este în logica firească a lucrurilor ca, atâta timp cât defunctul C. G. avea un titlu de proprietate în care era trecută tarlaua 9 . suprafața de 7500 mp, acesta nu mai justifica un interes prin introducerea unei cereri în baza legilor ulterioare.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea în mod vădit nelegal, având în vedere că prin cererea introductivă s-a solicitat nulitatea titlului deoarece suprafețele de teren se suprapun ( și au demonstrat mai sus ca acest lucru este exclus) iar instanța a constatat nulitatea din prisma faptului că pârâtul C. G. nu a formulat cerere în baza legilor speciale prin care să-i fie constituit dreptul de proprietate asupra terenului de 7500 m.p., deși acesta avea un act de veșnica vânzare nr.1918/1934 și i s-a emis un titlu de proprietate valabil nr._ .
Practic, instanța a dat ceea ce nu s-a cerut prin schimbarea de la sine putere a cadrului procesual, prin invocarea din oficiu a altor chestiuni de drept care nu au fost invocate de părți dar care au constituit unicul temei de admitere al acțiunii, fără ca acestea sa fie puse in discuția părților, încălcându-se și principiul contradictorialității.
În final, la pag. 9 ult. parag. instanța susține că pasivitatea titularului dreptului - C. G. echivalează cu nerecunoașterea dreptului său asupra terenului de 7500 m.p. însă instanța nu ține cont că această pasivitate este îndreptățită de faptul că terenul era deținut legal în baza titlului de proprietate nr._, titularul fiind de bună credință și în posesia unui titlu valabil până la contestarea acestuia în prezentul litigiu. Or, pasivitatea s-a datorat credinței sale că se află în posesia unui titlu valabil emis, astfel că o cerere în baza legilor speciale ulterioare legii 18/1991 ar fi fost respinsă datorită lipsei de interes, acesta fiind în posesia unui titlul valabil, necontestat, la aceea vreme.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
În dovedire, au fost depuse, în fotocopii, actele de veșnică vânzare menționate în cererea de recurs, titlul de proprietate nr.12/1231 din 01.02.1996 cu schiță plan parcelar anexă și fișă premergătoare, sentința penală nr.1293 din 17.12.2002 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr.8924/2002, decizia penală nr.153/RC din 28.03.2003 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr.350/RP/2003, certificat de atestare fiscală nr.845 din 28.02.2013, extras plan parcelar extravilan D..
Intimatul P. comunei D., legal citat, a formulat întâmpinare (f.26-28 ds.) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a susținut că sentința recurată este temeinică și legală iar acțiunea sa a fost admisă în mod corect.
Cu privire la invocarea excepției lipsei de interes, invocă prevederile art. III alin (1) lit. „a” și alin (2) din Legea nr.169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 prin care se arată că sunt lovite de nulitate absolută actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit aceste terenuri.
Art.III alin. (2) din Legea nr.169/1997 arată că nulitatea poate îl invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății și de alte persoane care justifică un interes legitim. Prin urmare, în acest caz, nulitatea invocată de către primarul unității administrativ teritoriale are un interes legitim, întrucât se încearcă reglementarea situației juridice a terenurilor.
De asemenea, C. L. de fond Funciar D., are obligația identificării terenurilor atribuite ilegal conform art.5 litera l) din H.G. nr.890/2005, sesizează primarul, care are obligația înaintării sub semnătură acțiune în constatarea nulității absolute pentru cazurile identificate.
În prevederile legislative de fond funciar nu se menționează un termen expres în care C. L. de fond Funciar și primarul localității pot să-și îndeplinească atribuțiile mai sus menționate.
Nu este reală împrejurarea că ar fi stat în pasivitate, însă înscrierea eronată a terenului de 7500 m.p. în titlul de proprietate nr. 12/1231/01.02.1996 autor C. V. G. s-a constatat în anul 2010, atunci când s-au făcut măsurători cadastrale de către .., măsurători avizate de către O.C.P.I.
Cu privire la actele doveditoare la care fac referire recurenții - pârâți, conform dispozițiilor art.11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.”
În fond, din actele existente doveditoare ale dreptului de proprietate a recurenților pârâți - nu rezultă dreptul de proprietate și pentru suprafața litigioasă de 7500 m.p. aflată în . suprafața pe care o are în proprietate.
Din actele doveditoare rezultă astfel: conform cererii de înscriere în C.A.P., C. G. se înscrie în CAP cu suprafața de teren conform registrului agricol; în registrul agricol din perioada anterioară colectivizării, respectiv perioada 1959 - 1963 C. G. și C. Gh M. figurau înregistrați cu suprafața de 3.91 ha teren arabil și fânețe și 0,10 ha curți, teren în . de reconstituire din anul 1991, C. G., fiul lui V. și C. în calitate de proprietar al suprafeței de 3,91 ha, solicită reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenul organizat în trupuri din . de 4,12 ha.
În concluzie, numiții C. G. și C. M. nu fac dovada că au înscris în CAP suprafața de teren din .> Actul de veșnică vânzare nr.1918 din 22 august 1934 prin care I. V.. V. vinde de veci lui V. T. Mancaș nu face dovada dreptului de proprietate în favoarea numitului C. G..
Susțin recurenții - pârâți, că instanța de fond a dat valoare mai mare rolului agricol în care au fost trecute terenurile, decât actului de vânzare cumpărare nr.1918/1934, însă instanța a ținut cont de actele care fac dovada înscrierii suprafeței în CAP, conform dispozițiilor art.11 alin. 1 din Legea nr.18/1991.
Recurenții - pârâți nu fac dovada că terenul cumpărat de către V. T. Mancaș a fost dat de zestre lui C. M.. Așadar, nu se face dovada continuității terenului cumpărat de către T. V. Mancaș ( din anul 1934 până în anul înscrierii la CAP), existența acestuia în perioada anterioară cooperativizării în proprietate autorului C. G. ( transferul proprietății) și preluarea acestuia sau înscrierea acestuia în CAP de către autorul C. G.,
Recurenții-pârâți arată că V. T. Mancaș și V. T. Mancaș au cumpărat două suprafețe de teren de 0,75 ha în punctul Gavanul Luncii D., dar acestea au fost înscrise în titlul de proprietate al numiților H. T. I. și most. def. Mancaș V. N. II și C. G. ( moștenitori ai lui V. T. Mancaș și V. T. Mancaș). Prin urmare, aceste suprafețe trebuiau înscrise doar la doi autori moștenitori ai moștenitori ai proprietarilor de teren.
Cu privire la lipsa de analiză a declarațiilor martorilor, apreciază că acestea pot fi luate în calcul atunci când nu există cereri de înscriere în CAP, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativelor etc, conform art.11 alin.l din Legea nr.18/1991 a fondului funciar republicată, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult de atât martorul Pavaluc E. nu are teren în sola respectivă.
În „precizările” depuse la termenul de judecată din data de 11.04.2013 (f.44,45 ds.), intimatul P. comunei D. a mai arătat că în sentința penală nr.1293/2002 și decizia penală nr.l53/R/2003 nu se face referire la suprafețe de teren aflate în .. În pagina 2 paragraful 2 din sentința penală nr.1293/2002 se menționează „ în motivare, partea vătămată a arătat că inculpatul i-a ocupat două suprafețe de teren din satul Oșlobeni, .... iar în paragraful 1, pagina 2 din decizia penală nr.153/R/2003 se consemnează:„…arătând că este proprietarul a două suprafețe de teren arabil, situate în . deține titlul de proprietate.
În conformitate cu prevederile art.III alin. (2) din Legea nr.169/1997 cu modificările si completările ulterioare „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun"".
Prin urmare, calitatea procesuală activă pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, o are primarul, prefectul și alte persoane care justifică interes.
De asemenea, potrivit art.5 lit. l) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, primarul înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997 “ atunci când C. locală de fond funciar identifică terenuri atribuite ilegal.
O dispoziție similară există în art.6 lit.i) din același regulament, în ceea ce privește legitimarea procesuală activă a prefectului de a introduce acțiuni în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, primarul are calitate și obligație pentru formularea acțiunilor de constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate, legiuitorul considerând că interesul acestuia este aplicarea prevederilor legii fondului funciar în mod legal și . actelor eliberate în baza legilor funciare.
De asemenea, în momentul apariției litigiului ( suprapunere de teren ) dintre C. V.G. și Mancaș N.V., C. L. de fond funciar D. din perioada anului 2003 - 2004 a solicitat Comisie Locale de fond funciar Bodești modificarea titlurilor de proprietate eliberate celor care nu fac dovada proprietății cu acte autentice pentru suprafețele de teren reconstituite în punctul numit Murgucești – D..
Fața de aceste considerente, solicit respingerea excepției lipsei sale de interes, întrucât interesul său în această acțiune este justificat de calitatea acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-art.118, art.242 al.2 și art.308 al.2 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus, în fotocopii: adresa nr.1-1133 din 13.10.2003 emisă de O.C.P.I. N., cerere adresată Primarului comunei D. la data de 18.02.2004 și adresele nr. 979 din 15.04.2004 și nr.1488 din 07.04.2004.
Intimații C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Bodești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. R. V., legal citați, nu a formulat întâmpinare și nu a depus înscrisuri în combaterea motivelor de recurs.
În temeiul art.146 Cod procedură civilă, recurentele și intimatele S. E. și M. G. au depus concluzii scrise (f.50-52, 106-108 ds.), ce au fost avute în vedere de instanța de control judiciar la judecarea cauzei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul P. comunei D. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.12/1231 din 01.02.1996, având ca titular pe numitul C. V.G. (defunctul autorul al recurentelor-pârâte), în sensul radierii suprafeței de 7.500 mp teren arabil, situat în sola 9, . extravilanul comunei D., punctul „Murgucești”.
Instanța de fond a admis acțiunea, apreciind că sunt întrunite dispozițiile art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, temei de drept invocat de reclamant în promovarea acțiunii sale.
Pornind în analiza sentinței supuse controlului judiciar de la criticile aduse acesteia de către recurentele-pârâte, Tribunalul constată că cea privind greșita soluționare a excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii se circumscrie, în drept, motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv ipoteza când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit dispozițiilor art.III al.1 lit.a din Legea nr.169/1997 „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”, pentru ca al.2 al aceluiași articol să stabilească că „nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.”
Prin urmare, într-o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unui titlul de proprietate emis în baza legislației funciare este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes legitim. În acest context, Tribunalul reține că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că reglementarea care conferă conducătorului unității administrativ teritoriale legitimare procesuală în acțiunile având ca obiect constatarea nulității titlurilor de proprietate emise în temeiul legislației funciare, pentru cazurile enumerate în art. III din Legea nr.169/1997, nu creează un regim special persoanei respective în sensul reglementării și a unei prezumții a existenței interesului în promovarea oricărei astfel de acțiuni, astfel că, entitățile nominalizate în articolul invocat, au obligația de a justifica interesul în calitatea lor oficială, atunci când solicită stabilirea pe cale judiciară a valabilității unui titlul de proprietate emis în baza legilor fondului funciar.
Prin urmare, aserțiunea că reclamantul are obligația de a justifica folosul practic, cu caracter general, de care poate beneficia comunitatea pe care o conduce, ca o consecință a constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate a cărui valabilitate este pusă în discuție, este legală și în deplină concordanță cu voința legiuitorului de la momentul edictării dispoziției legale analizate.
Ceea ce a apreciat greșit în cauză instanța de fond a fost aprecierea faptului că demersul intimatului-reclamant, justificat pe intenția declarată de a proteja un interes general, constând în aceea că urmărește reglementarea situației juridice a terenurilor din tarlaua 9 Murgucești Racla III, . generat litigii între proprietarii din zonă, întrunește exigențele unui interes actual, legitim, personal și direct, în condițiile în care noțiunea de personal nu trebuie interpretată în sensul de a viza persoana primarului, ci calitatea sa de conducător al unității administrativ teritoriale.
În acest sens, Tribunalul reține că invocarea unui interes general al colectivității nu poate reprezenta prin ea însăși respectarea cerințelor necesare impuse interesului, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, întrucât interesul trebuie să fie personal, direct, practic și actual.
Or, în condițiile în care, la momentul promovării acțiunii, existau deja eliberate unor persoane fizice diferite, titluri de proprietate asupra unor terenuri despre care se susține că se suprapun, nu se mai poate vorbi de un interes general, al colectivității, ci de unul particular, individual, al aceluia dintre proprietari (și nu posesori, detentori etc.) care se pretinde lezat de emiterea titlului de proprietate în favoarea unei alte persoane.
Este adevărat că legitimarea procesuală a primarului sau prefectului pentru ca aceștia să promoveze o acțiune în constatarea nulității absolute este justificată de interesul intrării în legalitate a actelor eliberate în baza legii nr.18/1991 și al rezolvării pe cât posibil a tuturor cererilor de reconstituire în funcție de actele primare.
Însă, trebuie remarcat că un demers de natura celui inițiat de intimatul-reclamant își justifica utilitatea doar în ipoteza în care s-ar fi acționat anterior emiterii titlurilor de proprietate avându-i ca titulari pe numiții Mancas V. N. și H. N. P., atunci când în procedura prealabilă a reconstituirii în favoarea celor doi terți s-ar fi apreciat asupra nelegitimității reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitului C. V.G..
Astfel spus, se încercă justificarea promovării acțiunii prin invocarea unui interes general, al colectivității, în încercarea de a îndrepta o situație litigioasă ivită între diferiți proprietari de terenuri, tocmai consecință a îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor legale ce revin comisiilor locale de fond funciar implicate în cauză.
Trebuie menționat că o alta ar fi fost soluția pentru ipoteza de lucru în care intimatul-reclamant urmărea prin promovarea acțiunii, apărarea dreptului de proprietate privată sau publică a unității administrativ teritoriale pe care-o reprezintă, și nu a unor terți proprietari cărora legiuitorul le-a recunoscut îndreptățirea de a promova, în nume personal, o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unui titlul de proprietate emis unei alte persoane, cu condiția prioritară de a dovedi că au recunoscut un drept propriu de proprietate asupra terenului disputat.
Având în vedere cele expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a dat o soluție greșită în cauză prin respingerea excepției lipsei de interes invocată de recurentele-pârâte, motiv pentru care, în temeiul art.312 al.2 și al.3 Cod de procedură civilă, va admite recursul promovat de pârâtele persoane fizice și va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii ca lipsită de interes a acțiunii introductive și menținerii dispoziției cu privire la modalitatea de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele T. GH. M., domiciliată în Piatra N., .. 13, .. 19, județul N., C. GH. E., domiciliată în Piatra N., .. 56, ., ., județul N., și G. GH. L., domiciliată în comuna Bodești, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3048 din data de 24.05.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. C. D., din ., și intimații - pârâți C. L. Bodești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. V. R. - V., domiciliat în ., județul N..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca fiind lipsită de interes acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate formulată de reclamantul P. comunei D., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană N., C. locală Bodești, C. locală D. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, T. Gh. M., C. Gh. E., G. Gh. L. și C. V. R. V..
Menține din sentință dispoziția privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 11.04.2013.
pt. Președinte, pt. Judecători, pt. Grefier,
D. S. A. M. U. C. Ailuțoaei
aflat în c.o. semnează L. F. aflat în c.o. semnează
vicepreședintele tribunalului aflați în c.o. semnează locțiitor grefier șef secție
S. A. vicepreședintele tribunalului R. L.
S. A.
Red. și tehnored. A.M.U. – 11.07.2013
Tehnored. MȚ. – 12.07.2013
2 ex.
Fond: C. V. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 440/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
