Fond funciar. Decizia nr. 232/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 232/RC
Dosar nr._ - constatare nulitate absolută
parțială titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/RC
Ședința publică din 28.02.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - reclamantă N. E.-S., domiciliată în Târgu N., .. A.1, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1952 din 10.10.2011 a Judecătoriei Târgu N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. Târgu N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în Târgu N., județul N., C. Județeană N. pentru stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., B. E., domiciliată în Târgu N., ., județul N., B. E., domiciliată în București, ., .. B, ., O. de C. și P. I. N., cu sediul în Piatra N., .. 26 bis, județul N., B. de C. și P. I. Târgu N., cu sediul în Târgu N., ., județul N., și B. P. C., domiciliat în Târgu N., .. 33, județul N., având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de 21.02.2013, când a fost amânată pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1952 din 10.10.2011 a Judecătoriei Târgu N. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1952 din 10.10.2011 Judecătoria Târgu N. a respins acțiunea în constatare nulitate parțială absolută a Titlului de proprietate nr. 3/1346/27.12.2004 și rectificare carte funciară, formulată de reclamanta I. E. S. în contradictoriu cu pârâții B. C., B. E., B. E., C. locală Târgu N. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra a terenurilor, ca nefondată și ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ce privește B. de C. și P. I. Târgu N..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți B. C., B. E., B. E. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă I. E. S. și pârâtele C. locală Târgu N. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra a terenurilor.
A fost obligată reclamanta I. E. S. să plătească Comisiei locale Târgu N. de aplicare a legilor fondului funciar suma de 500 lei, cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocat.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Cu privire la cererea reconvențională, a reținut că le incumbă pârâților să facă dovada îndreptățirii la reconstituire anterior emiterii titlului de proprietate și, ca atare, nu se poate reține vreo culpă în sarcina Comisiei Locale.
C. județeană N. a arătat, prin întâmpinarea depusă, că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a litigiului.
S-a mai reținut că probatoriul a fost completat cu documentația integrală care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 3/1346 din 27.12.2004 emis pe numele moștenitorilor defunctului B. I. P. și că, potrivit raportului de expertiză (f. 205-207, 233), suprafața de 1770 m.p., culoare galbenă, ce a făcut obiectul Sentinței civile nr. 2671/10.12.2008, face parte atât din suprafața de 5370 m.p. înscrisă în actul de veșnică vânzare nr. 5345/06.07.1926, cât și din suprafața de 4587 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 3/1346/27.12.2004, emis lui B. I. P., sola 13 parcelele 555/1-3, însă nu face parte din suprafața de 3600 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vindere cumpărare încheiat în 26.02.1973.
Însă, reținând că obiectul prezentului dosar îl reprezintă constatarea nulității parțiale absolute a titlului de proprietate nr. 3/1346/27.12.2004, în sensul excluderii din acest titlu a suprafeței de 1770 m.p., teren ce a făcut obiectul Sentinței civile nr. 2671/10.12.2008, instanța de fond a reținut că este învestită a verifica îndreptățirea la reconstituire și legalitatea titlului contestat. Titlul pârâților a fost emis ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, reconstituire care nu s-a realizată pe cale administrativă, ci urmare a unei hotărâri judecătorești pronunțată de către o instanță care era competentă să verifice îndreptățirea acestora la reconstituire. Așa fiind, C. locală nu a făcut decât să procedeze la punerea în executare a sentinței civile nr. 5590/18.10.1991 prin care s-a reconstituit moștenitorilor def. B. P. dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,17 ha teren și sentința civilă nr. 296/03.02.1999 a Judecătoriei Târgu N. prin care comisia locală a fost obligată să întocmească documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,41 ha cu precizarea că pe amplasamentul în litigiu pârâții figurau cu 1,04 ha, iar la identificare și punere în posesie s-a constatat o suprafață de 0,6556 ha și această suprafață a fost inclusă în titlul de proprietate.
În atare condiții, prima instanță a constatat că nu este incidentă niciuna din situațiile enumerate de art. III din Legea nr. 167/1998 și, ca atare, a respins acțiunea reclamantei cu toate capetele de cerere, inclusiv rectificare carte funciară, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, a respins cererea reconvențională ca rămasă fără obiect și a constatat că BCPI Târgu N. nu are calitate procesuală pasivă.
Reclamanta a fost obligată prin aceeași sentință civilă să plătească Comisie locale Târgu N. suma de 500 lei onorariu avocat.
Reclamanta I. E. S. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică, arătând în motivare că titlul de proprietate contestat nu este legal deoarece pârâții nu au avut niciodată în posesie sau în folosință suprafața de 1596 m.p. Acest teren face parte din suprafața de 5370 m.p. situată în . N., dobândită în anul 1926 de străbunicul său, M. Gh. V. și este delimitată de terenul pârâților printr-un gard construit în anii 1994-1995 chiar de către pârâtul B. C.. Terenul dobândit de autor nu a fost preluat de C.A.P., spre deosebire de terenul pârâților, al căror autor – B. I. P. – s-a înscris în C.A.P.
După adoptarea legilor fondului funciar, pârâții au cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de aproximativ 3100 m.p., astfel că în mod greșit li s-a eliberat titlul de proprietate pentru 4587 m.p., iar din cererea de restituire depusă de pârâta B. E. rezultă că s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5100 m.p. din . că această suprafață a făcut parte dintr-un trup mai mare – 1 ha – din care 27 de prăjini au fost vândute lui C. C. și 2 prăjini lui V. S.. Prin urmare, pârâții sunt îndreptățiți doar la suprafața de 5100 m.p. în .> În continuare, reclamanta a reluat istoricul terenurilor provenite de la autor, prezentat la fond, și, în concluzie, a arătat că este proprietara suprafeței de 1770 m.p., învecinată cu terenul cumpărat de tatăl său de la M. F., respectiv 1200 m.p., că stăpânește astfel 2970 m.p. delimitată de gardul construit de pârâți, astfel că titlul de proprietate care include suprafața de 1596 m.p. nu este legal.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, arată că instanța de fond nu a motivat soluția de respingere, că în mod greșit s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a B.C.P.I. Târgu N., deoarece primul capăt de cerere având ca obiect anularea titlului de proprietate nu s-a formulat și în contradictoriu cu acest pârât.
Recursul nu este motivat în drept.
În cauză s-au formulat mai multe întâmpinări.
Pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, arătând că își menține punctul de vedere exprimat la fond.
Pârâta B. E. a solicitat respingerea recursului, deoarece în cererea de recurs nu au fost indicate vecinătățile terenului dobândit de autorii reclamantei în anul 1926 și arată că la data dobândirii nu exista . după vânzarea din anul 1973, fiind instituită ca o servitute de trecere ce face parte din terenul dobândit în anul 1926.
Mai arată că expertul V. I. nu a avut în vedere actele de vânzare-cumpărare din anii 1926 și 1973, ci schițe ulterioare prezentate de reclamantă, că lotul de 1200 m.p. dobândit de autorul I. G. – tatăl reclamantei – se învecinează cu B. P., neexistând vreo parcelă intercalată și că gardul a fost ridicat temporar, ca urmare a preluării, din terenul lor, a unor porțiuni de către autorii M. și urmașii lor, cu prilejul arăturilor. Autorul său a fost obligat să înscrie în C.A.P. terenul care a fost parcelat în loturi în folosință.
În întâmpinarea depusă de pârâta C. L. Târgu N. pentru aplicarea legilor fondului funciar se arată că titlul de proprietate contestat a fost eliberat în urma unei hotărâri judecătorești, fiind instituția care a verificat îndreptățirea pârâtelor la restituirea terenului. La punerea în executare a acestei hotărâri s-a constatat că pârâții figurau cu 1,04 ha, dar în fapt au fost identificați 6556 m.p. care au fost incluși în titlul de proprietate. Prin urmare, titlul de proprietate contestat este legal, iar recursul nu este fondat, motiv pentru care se impune respingerea acestuia.
Pârâtul O. de C. și P. I. N. a solicitat, prin întâmpinare, să se dispună scoaterea sa din cauză, deoarece nu are calitate procesuală pasivă, și arată că a invocat acest aspect la fond, pe cale de excepție.
La rândul lor, pârâții B. I. C. și B. E., alături de pârâta B. E., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, invocând excepția nemotivării în drept a acestuia, iar pe fond arătând că trupul de teren de 3600 m.p. înstrăinat în anul 1973 de către M. F. este învecinat în partea de est cu B. E., mama lor, că reclamanta nu a depus schița anexă contractului de vânzare-cumpărare din anul 1973, din care rezultă această vecinătate, și că din suprafața de 5370 m.p. dobândită în anul 1923 au fost dați 1500 m.p. lui M. V. V., fiul lui M. Gh. V. și M. F., pentru construcția unei case, și că acesta se alătură trupului înstrăinat în anul 1973 de M. F. celor 3 copii ai săi. Prin urmare, suprafața de 1770 m.p. asupra căreia reclamanta susține că are un drept de proprietate nu se află în titlul de proprietate contestat, ci în proprietatea lui M. V..
Mai arată că sentința civilă nr. 2671/10.12.2008 a Judecătoriei Târgu N., prin care s-a constatat că reclamanta este proprietara suprafeței de 1770 m.p., nu le este opozabilă și că titlul lor de proprietate este legal, fiind eliberat pe baza evidențelor agricole.
Au fost anexate acestei întâmpinări contractul de vânzare-cumpărare din anul 1923, o schiță a terenului înstrăinat prin acest contract, sentința civilă nr. 2300/1999 a Judecătoriei Târgu N., titlul de proprietate nr._, extrasul de rol al numitului M. V. V., sentința civilă nr. 2671/2008 a Judecătoriei Târgu N..
La termenul din data de 26.07.2012, tribunalul a solicitat recurentei să depună schița anexă contractului de vânzare-cumpărare nr. 22/26.02.1973 și încheierea de autentificare a acestui contract, acestea fiind depuse (filele 73-74) la termenul din data de 04.10.2012.
La termenul din data de 11.10.2012 dosarul a fost scos în pronunțare, însă cauza a fost repusă pe rol pentru a se solicita următoarele:
1. de la C. locală Târgu N. pentru aplicarea legilor fondului funciar să comunice instanței:
- dacă suprafața de 5370 m.p. teren situată în orașul Târgu N., . a fost preluată de C.A.P., suprafață care a aparținut numitului M. Ghe. V., autorul reclamantei I. E. S.;
- în ce condiții a fost întocmită schița de la fila 14 dosar fond (o copie se va anexa adresei), schiță care poartă mențiunea „Conform Legii nr. 18/1991”;
- să comunice cererile de înscriere în C.A.P. formulate de autorii reclamantei, respectiv M. Ghe. V. și N. F., precum și cererile de restituire a terenurilor, în baza legilor fondului funciar, formulate de aceiași autori sau de alte persoane, cereri care vizează suprafața de 5370 m.p. din ., în întregime sau în parte, după cum este cazul.
2. reclamantei I. E.-S. – i s-a solicitat să comunice instanței schița anexă contractului de vânzare-cumpărare din anul 1926, precum și schița anexă contractului de vânzare-cumpărare din anul 1973, ambele schițe întocmite la data încheierii contractelor mai sus menționate, cu mențiunea că schița de la fila 14 dosar fond (se va anexa în copie) nu este întocmită la data încheierii contractului din anul 1973, ci cu prilejul aplicării Legii nr. 18/1991.
3. pârâților li s-a solicitat să depună toate înstrăinările – contracte de vânzare-cumpărare – din suprafața totală de 1,04 ha situată în ., înstrăinări despre care se face vorbire în declarația de la fila 74 dosar fond (se va anexa adresei) și care însumează 29 prăjini.
4. Primăriei Orașului Târgu N. i s-a cerut să comunice rolurile reclamantei I. Gh. E. și numitului I. Ghe. G. de la data înființării până în prezent.
5. Judecătoriei Târgu N. i s-a solicitat să înainteze instanței dosarul nr._ , relații care au fost comunicate până la acest termen.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, precum și cu actele depuse în recurs, tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică și o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit art. 1169 Cod civil, „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Raportând aceste prevederi la prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 republicată, care reglementează cazurile de nulitate a actelor de constituire sau de reconstituire emise cu nerespectarea prevederilor legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii, tribunalul constată că reclamanta trebuie să dovedească existența dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1770 m.p. și încălcarea acestui drept prin titlul de proprietate contestat.
În acest sens, tribunalul constată că, potrivit actului de vânzare-cumpărare din anul 1926 (fila 7 dosar fond), M. Gh. V., bunicul reclamantei, a cumpărat de la tatăl său suprafața de 5370 m.p. grădină situată în . locul vânzătorului Ș. V. M., P. I. B. și M. Ghe. G. Ș.. Reclamanta nu a depus și o schiță anexă acestui contract în care suprafața înstrăinată să fie identificată și măsurată.
Cumpărătorul M. Gh. V. a fost căsătorit cu M. F. și au avut împreună 5 copii: M. V., M. I., M. T., M. M. și M. E., căsătorită I., care a avut drept fiu pe I. V. G., tatăl reclamantei.
În anul 1973, M. F. vinde nepoților M. M. (fiica lui M. T. și M.), M. C. (fiica lui M. I. și M.) și I. V. G. (fiul lui I. V. și E., fostă M.) suprafața de 3600 m.p., în cote indivize de 1/3, teren învecinat: la N cu . cu terenul C.A.P., la E cu proprietatea B. E. și la V cu proprietatea M. Șt. I.. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 22/26.02.1973 și schița anexă a acestui contract au fost depuse în recurs (filele 73, 74).
Mai constată tribunalul că, prin sentința civilă nr. 2671/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, atașat, s-a admis acțiunea reclamanților I. Gh. E. și I. Gh. G., formulată în contradictoriu cu pârâtele U. M. și M. C. și s-a constatat că reclamanții au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului de 1770 m.p. învecinat la N cu . proprietate I. Ghe. E. și G., E – moșt. def. B. P., S – B. C. și Păsălău P., V – U. M.. Această sentință a fost îndreptată prin încheierea nr. 55 din data de 19.02.2009, în sensul că acțiunea a fost formulată doar de reclamanta I. E. S. și aceasta este proprietara terenului de 1770 m.p. În baza acestei hotărâri, solicită reclamanta să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 1/1346/27.12.2004 emis în favoarea lui B. I. P., autorul pârâților.
Din dosarul nr._ rezultă că reclamanta I. Gh. E. S. a susținut, și instanța a constatat, că suprafața de 1770 m.p. se află lângă suprafața de 3600 m.p. înstrăinată de M. F. în anul 1973, din care autorului său i se cuvine suprafața de 1200 m.p. În acest dosar s-a depus și o schiță (fila 6) în baza căreia instanța a pronunțat soluția de admitere a acțiunii și a constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Însă, comparând schița anexă contractului de vânzare-cumpărare din anul 1973 cu schița depusă în dosarul mai sus menționat, tribunalul constată că între acestea există diferențe care nu se justifică deoarece la baza acțiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuia să stea schița anexă contractului de vânzare-cumpărare din anul 1973, din care rezultă că suprafața de 3600 m.p. are formă dreptunghiulară. Ori, în schița prezentată de reclamantă în dosarul nr._, suprafața de 3600 m.p. are o formă neregulată, ceea ce a condus la o incorectă identificare a suprafeței de 1770 m.p.
Mai constată tribunalul că reclamanta nu a dovedit susținerile potrivit cărora suprafața de 1770 m.p. reprezintă diferența dintre suprafața de 5370 m.p., dobândită în anul 1926, și suprafața de 3600 m.p., înstrăinată de bunica M. F. în anul 1973, deoarece în ambele contracte de vânzare-cumpărare este menționată proprietatea B. în partea de est a suprafețelor de 5370 m.p. și respectiv 3600 m.p., ori, dacă susținerile reclamantei ar fi reale, ar fi trebuit ca în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1973 și în schița anexă să figureze ca vecinătate estică restul proprietății M..
Prin urmare, tribunalul constată că vânzarea-cumpărarea suprafeței de 3600 m.p. s-a făcut până la limita estică a suprafeței de 5370 m.p., ceea ce exclude existența vreunei fâșii intermediare între proprietățile părților.
Pe de altă parte, potrivit aceluiași contract de vânzare-cumpărare din anul 1973 și a schiței anexă, suprafața de 3600 m.p. s-a învecinat în partea de sud cu terenul fostei cooperative agricole de producție, care nu putea fi uzucapat în condițiile art. 1846, 1847, 1890 Cod civil, deoarece, potrivit normelor constituționale din perioada comunistă, aceste terenuri erau imprescriptibile. Terenurile din patrimoniul fostelor cooperative agricole de producție au avut același regim juridic și după anul 1990, prin legile fondului funciar fiind trecute la dispoziția comisiilor comunale, orășenești sau municipale în vederea restituirii către foștii proprietari sau a constituirii dreptului de proprietate. Nici vecinătatea estică a suprafeței de 3600 m.p. nu putea fi supusă uzucapiunii, deoarece, așa cum au susținut toate părțile din dosar, proprietatea B. a fost înscrisă în cooperativa agricolă de producție, dobândind același regim juridic descris mai sus.
Concluzionând asupra celor mai sus arătate, tribunalul constată că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1770 m.p., sentința civilă nr. 2671/10.12.2008 a Judecătoriei Târgu N. nefiind opozabilă pârâților, acesta fiind și motivul pentru care tribunalul a făcut aprecierile de mai sus asupra dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Reclamanta nu justifică, astfel, un interes legitim în sensul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 republicat în cererea prin care se solicită anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâților, de aceea apar ca fiind lipsite de relevanță condițiile în care a fost eliberat acest titlu de proprietate și ca nefondate toate criticile aduse în acest sens.
Neconfirmarea de către instanță a dreptului de proprietate al reclamantei atrage, pe cale de consecință, și respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere prin care s-a solicitat rectificarea cărții funciare, deoarece hotărârea judecătorească de care se face vorbire în art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată este hotărârea pronunțată în cauza de față, opozabilă pârâților, și nu sentința civilă nr. 2671/2008 a Judecătoriei Târgu N.. În acest capăt de cerere O. de C. și P. I. nu are calitate procesuală pasivă, în acest sens fiind și decizia civilă nr. 72/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenta să plătească pârâtului intimat B. C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. E., domiciliată în Târgu N., .. A.1, ., județul N., S. împotriva sentinței civile nr. 1952 din data de 10.10.2011, pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. Târgu N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în Târgu N., județul N., C. Județeană N. pentru stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., B. E., domiciliată în Târgu N., ., județul N., B. E., domiciliată în București, ., .. B, ., O. de C. și P. I. N., cu sediul în Piatra N., .. 26 bis, județul N., B. de C. și P. I. Târgu N., cu sediul în Târgu N., ., județul N., și B. P. C., domiciliat în Târgu N., .. 33, județul N..
Obligă reclamanta recurentă să plătească pârâtului intimat B. C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 28.02.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. D.S. – 19.03.2013
Tehnored. C.A. – 26.03.2013
2 ex.
Fond: L. M. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 987/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
