Fond funciar. Decizia nr. 987/2013. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 987/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 987/RC

Dosar nr._ - plângere împotriva hotărârii comisiei județene -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 987/RC

Ședința publică din 10.10.2013

Instanța compusă din:

Președinte: L. F. – judecător

D. S. – judecător

A. M. U. – judecător

Grefier – C. Ailuțoaei

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții - intimați P. M. P. N. și C. L. P. N. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, ambele cu sediul în P. N., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3438 din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent A. P., domiciliat în P. N., ., ., și intimații - intimați C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., S. D., domiciliată în P. N., ., județul N., A. M., domiciliată în P. N., ., județul N., S. I., domiciliată în P. N., .. 19, județul N., A. G., domiciliat în P. N., ., județul N., P. A., domiciliată în P. N., ., județul N., P. I., domiciliat în P. N., ., ., și P. C., domiciliat în P. N., ., ., având ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat Z. L. pentru recurenții - intimați și intimatul - petent A. P., lipsind intimații - intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:

- cauza este la al patrulea termen de judecată;

- obiectul cauzei este plângere împotriva hotărârii comisiei județene;

- procedura de citare este legal îndeplinită.

La întrebarea instanței, doamna avocat Z. L., pentru recurenții - intimați, arată că nu s-a finalizat inventarierea.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Doamna avocat Z. L., pentru recurenții - intimați, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.

Intimatul - petent A. P. solicită respingerea recursului și arată că este de acord să i se dea teren oriunde, dar să nu fie prea departe. Cu cheltuieli de judecată.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3438 din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3438 din data de 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul A. P. în contradictoriu cu intimații P. municipiului P. N., în calitate de președinte al Comisiei Locale P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S. D., A. M., S. I., A. G., P. I. și P. C. și, în consecință: s-a dispus anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 7096/11.08.2008, precum și a Hotărârii Comisiei Locale P. N. nr. 165/28.02.2008, cu privire la soluția de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent pentru suprafața de 0,5 ha teren situat în extravilanul municipiului P. N., și s-a reconstituit, în favoarea moștenitorilor defunctului A. Gh. I., dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 m.p., teren situat în extravilanul municipiului P. N., jud. N., în tarlaua „Ioaniu”, având vecinătățile: N - drum exploatare (. D., S - limita intravilan municipiul P. N. și V - Ș. I., identificat în raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de expertul M. G. (f.51 ds.vol.II) între punctele: A,B,C,D,A.

Totodată, a fost obligată pârâta C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor defunctului A. Gh. I. cu privire la suprafața de teren sus-menționată, iar P. municipiului P. N., în calitate de președinte al Comisiei Locale P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a fost obligat la plata de daune cominatorii de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la punerea efectivă în posesie a moștenitorilor defunctului A. Gh. I. cu suprafața de teren sus-menționată.

P. a hotărî aceasta, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul său la data de 02.10.2008, sub nr._, petentul A. P. a chemat în judecată intimații P. municipiului P. N., în calitate de președinte al Comisiei Locale P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 7096/11.08.2008, precum și a Hotărârii Comisiei Locale P. N. nr. 165/28.02.2008, prin care s-a dispus respingerea cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren, și, în consecință, să se dispună obligarea pârâților de a-l pune în posesie cu suprafața de teren pentru care a formulat cererea de reconstituire și de a-i emite titlu de proprietate pentru aceasta, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor stabilite.

În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că, în calitate de moștenitor al defunctului său tată, A. Gh. I., la data de 03.11.2005 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,5 ha, teren situat pe raza municipiului P. N., în baza Legii nr. 247/2005, cerere înregistrată la Primăria municipiului P. N. sub nr._/03.11.2005.

Deși la solicitarea comisiei locale a depus, la data de 13.03.2006, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității sale succesorale, iar ulterior, în cursul anilor 2007 și 2008, a revenit cu adrese în vederea soluționării cererii sale, abia în luna martie a anului 2008 i-a fost comunicată Hotărârea Comisiei Locale P. N. nr. 165/28.02.2008, prin care era soluționată cererea sa, dar în cuprinsul căreia figura, în mod surprinzător, ca și solicitant, fratele său, A. I. I., care era decedat din anul 2001.

Prin hotărârea comisiei locale, cererea sa nr._/2005 a fost respinsă cu motivația că dreptul de proprietate în favoarea defunctului său tată ar fi fost deja reconstituit, deși a subliniat petentul că cererea de reconstituire menționată mai sus a fost singura cerere de acest fel promovată vreodată de moștenitorii tatălui său, mai exact de el.

Ca atare, a formulat în termen legal contestație care viza nu numai eroarea privind înregistrarea cererii pe numele fratelui său, ci și faptul că în mod greșit se reținuse că ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile ce aparținuseră defunctului său tată, nu exista nici un act administrativ care să poată fi invocat în respingerea cererii sale, nefiind încheiat nici măcar procesul verbal de punere în posesie care să fi justificat mențiunea din motivare: „urmând a fi eliberat titlul de proprietate”.

Cu toate acestea, propunerea comisiei locale a fost validată de către C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Hotărârea nr. 7096/11.08.2008, și, în timp ce hotărârea comisiei locale i-a fost comunicată lui, în calitate de petent, hotărârea comisiei județene a fost comunicată fratelui său decedat, ambele cu aceeași motivație și anume că s-ar fi reconstituit deja dreptul de proprietate pentru defunctul său tată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 53 alin. 1 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 actualizată.

În dovedirea plângerii formulate, petentul a depus la dosar toate înscrisurile la care a făcut referire în acțiune (f.5-40 ds.) și a solicitat, la termenul de judecată din data de 08.05.2009, și administrarea probei cu declarații de martori și cu expertiză topografică.

Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare (f.52-55 ds.), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, a învederat că, prin cererea înregistrată la Primăria municipiului P. N. sub nr._/03.11.2005, numitul A. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren, în calitate de moștenitor al defunctului A. Gh. I., depunând în dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului Certificatul nr. 1263 din 01.04.1992 emis de Filiala Arhivelor Statului N..

A mai arătat, însă, că în evidențele sale se află rolul agricol al numitului A. Gh. I., care evidențiază faptul că în anul 1960 acesta figura cu o suprafață totală de 1,73 ha teren, din care 0,10 ha aveau categoria de folosință curți construcții.

Prin Hotărârea nr. 94/09.09.1991 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a validat propunerea de a se reconstitui dreptul de proprietate pentru cetățenii cuprinși în anexa 2a, anexă în care, chiar la poziția 1, A. Gh. I. figurează ca fiind validat pentru o suprafață totală de 1,73 ha teren, din care 1,63 ha teren arabil și 0,10 ha teren curți construcții. De asemenea, la data de 13.09.1991 s-a emis adeverința nr. 731 pentru care s-a și semnat, terenurile care au aparținut defunctului A. Gh. I. aflându-se în posesia moștenitorilor acestuia, care nu s-au prezentat, însă, pentru emiterea titlului de proprietate.

Ca atare, întrucât pentru terenurile care au aparținut defunctului A. Gh. I. s-a reconstituit dreptul de proprietate încă din anul 1991, putându-se oricând emite titlul de proprietate, în mod corect au procedat cele două comisii când au respins cererea nr._/03.11.2005, apreciind că terenul solicitat face parte din fosta proprietate a defunctului A. Gh. I. pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate.

A mai menționat comisia locală că, într-adevăr, dintr-o eroare regretabilă, prenumele solicitantului a fost scris greșit I. în loc de P., cum ar fi fost corect, însă se poate observa că este vorba despre o simplă eroare materială, întrucât numărul cererii este cel corect, adică nr._/2005, fiind vorba despre cererea depusă de către A. P.. De altfel, Hotărârea Comisiei Județene a fost comunicată la adresa: municipiul P. N., ., ., care este adresa petentului, așa cum rezultă din copia actului de identitate al acestuia.

În consecință, a menționat comisia locală că se impune prezentarea moștenitorilor defunctului A. Gh. I. la C. L. P. N. în vederea întocmirii fișei premergătoare emiterii titlului de proprietate și implicit a titlului propriu-zis și abia după stabilirea amplasamentului fiecărui teren validat și înscrierea acestuia în titlul de proprietate se va putea stabili dacă suprafața de teren care face obiectul prezentului litigiu excede terenurilor înscrise în rolul agricol sau dacă face parte din cele validate, întrucât în rolul agricol figurează terenuri în anexa Ciritei, ceea ce a îndreptățit pe cele două comisii de fond funciar să respingă cererea de reconstituire nr._/2005.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Primarului municipiului P. N. la plata de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere s-a învederat că acordarea acestora este condiționată de culpa debitorului. Or, din moment ce C. Județeană N. la propunerea comisiei municipale a emis Hotărârea nr. 94/1991, de validare a terenului înscris în rolul agricol al numitului A. Gh. I., nu se poate reține în nici un fel culpa sa. Faptul că moștenitorii nu s-au prezentat pentru continuarea procedurii în vederea emiterii titlului din cauza neînțelegerilor dintre aceștia, nu demonstrează culpa comisiei locale.

De asemenea, a subliniat că daunele cominatorii nu au nici o legătură cu prejudiciul încercat datorită neexecutării obligației, nu au caracter reparator, ci mai degrabă caracterul unei pedepse civile. Pe de altă parte, cuantumul lor este numai provizoriu, având un caracter incert și nelichid, așa încât nu pot fi puse în executare silită.

În final, comisia locală a ridicat problema cadrului procesual, apreciind că ar fi utilă cauzei introducerea în proces a tuturor moștenitorilor defunctului A. Gh. I., nedovedindu-se în niciun caz un drept exclusiv al petentului.

Intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat, la rândul său, întâmpinare (f.70-72 ds.), prin care a opinat în sensul că hotărârea contestată este temeinică și legală raportat la înscrisurile care au stat la baza emiterii acesteia.

Totodată, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține nici o culpă în sarcina sa în acest litigiu și având în vedere că nu este persoană juridică.

În aceeași ordine de idei, a menționat că în conformitate cu prevederile art. 36 din „Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană emite titlurile de proprietate numai pe baza documentației întocmite și înaintate de către comisiile comunale, orășenești și municipale, care cuprind tabelele parcelare, procesele verbale de punere în posesie etc.

P. același motiv, intimata C. Județeană N. a solicitat respingerea ca neîntemeiat și a capătului de cerere privind obligarea sa la plata daunelor cominatorii. În acest sens, a menționat că, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, numai primarul poate fi obligat la plata daunelor cominatorii și numai în două situații, expres și limitativ prevăzute, respectiv atunci când comisia locală refuză înmânarea unui titlu de proprietate care să fi fost deja emis de comisia județeană și când refuză punerea în posesie.

Alăturat întâmpinării a fost depusă la dosar documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor contestate (f.73-114 ds.).

La termenul de judecată din data de 27.02.2009, petentul a solicitat introducerea în cauză a tuturor moștenitorilor defunctului A. Gh. I., respectiv a numiților S. D., A. M., S. I., A. G. și P. A., care sunt frați săi, având în vedere că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren a fost formulată de el și în favoarea fraților.

Față de înscrisurile depuse în susținerea cererii, respectiv certificatele de stare civilă ale moștenitorilor defunctului A. Gh. I. (f.128-135 ds.), la termenul de judecată din data de 27.03.2009 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimați a numiților S. D., A. M., S. I., A. G. și P. A..

Intimații S. D., A. M., S. I. și A. G., legal citați, s-au prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 08.05.2009, au arătat că sunt de acord cu acțiunea promovată de fratele lor, petentul A. P. și au menționat că l-au mandatat pe acesta să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, motiv pentru care ei nu au mai formulat o astfel de cerere.

La același termen de judecată, petentul a precizat, raportat la întâmpinările celor două comisii de fond funciar, că suprafața de 0,5 ha teren înscrisă în certificatul eliberat de Arhivele Statului nu a fost înscrisă în rolul agricol al tatălui lor.

Intimata P. A. s-a prezentat în instanță prin mandatarul său, P. C., împuternicit conform procurii autentificate sub nr. 98/02.06.2009 la B.N.P. C. O. M. (f.161 ds.), însă la termenul de judecată din data de 26.11.2010 petentul a învederat instanței că intimata P. A. a decedat și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate, respectiv a numiților P. I. și P. C. (f.257 ds.), depunând la dosar și certificatele de stare civilă în dovedirea celor de mai sus (f.258-262 ds.).

Ca atare, numiții P. I. și P. C. au fost introduși în cauză, în calitate de intimați.

În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat petentului probele solicitate, cu expertiză topografică și cu înscrisuri, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile în dezlegarea pricinii.

În cauză a fost efectuată o expertiză topografică de către domnul expert M. G., al cărei raport a fost depus la dosarul cauzei (f.8 și 51 ds.).

Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, Judecătoria P. N. a reținut următoarele:

În baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către autorul petentului și a intimaților persoane fizice, A. Gh. I., în temeiul Legii nr.18/1991, pentru suprafața de 2,41 ha teren (f.63 ds.vol.I), comisia locală l-a înscris pe acesta în tabelul anexă nr. 2a, la poziția 1 (f.61 ds.vol.I), cu o suprafață totală de 1,73 ha teren, din care 1,63 ha teren arabil și 0,10 ha teren curți construcții, atât cât figura înscris în registrul agricol al solicitantului, aferent anilor 1959-1963 (f.58 ds.vol.I).

Propunerea comisiei locale a fost validată prin Hotărârea nr.94/09.09.1991 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.60 ds.vol.I).

Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către C.A.P., precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.

Conform art. 11 din același act normativ și art. 9 din H.G. nr. 890/2005, “suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor - obiect al reconstituirii.

Prin Legea nr. 1/2000 s-a stabilit că persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.

Ulterior, prin art. I pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, li s-a dat posibilitatea foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor chiar dacă anterior nu au formulat astfel de cereri în baza legilor fondului funciar sau în ipoteza în care le-au fost respinse inițial cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997.

În speță, calitatea de moștenitor a persoanei fizice ale cărei terenuri au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale (respectiv a defunctului A. Gh. I.), l-a îndreptățit pe petent, care a fost mandatat în acest sens și de ceilalți frați ai săi, să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața reconstituită prin aplicarea legilor fondului funciar (conform Hotărârii nr. 94/09.09.1991 a Comisiei județene N.) și cea avută în proprietate de către autorul lor, posibilitate reglementată așa cum s-a arătat, prin Legea nr. 247/2005.

Astfel, prin cererea înregistrată la Primăria municipiului P. N. sub nr._/03.11.2005 (f.35 ds.vol.I), petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren cu care a fost împroprietărit defunctul său tată în baza reformei agrare din anul 1945, invocând în susținere certificatul nr. 1263/01.04.1992 emis de Arhivele Statului (f.57 ds.).

Apreciind că este vorba despre o suprafață de teren cu care defunctul A. Gh. I. figura în registrul agricol și pentru care fusese, așadar, reconstituit dreptul de proprietate încă din anul 1991, C. L. P. N. a propus respingerea cererii petentului prin Hotărârea nr. 165/28.02.2008 (f.38 ds.vol.I), ce a fost ulterior validată de către C. Județeană N. prin Hotărârea nr. 7096/11.08.2008 (f.14-18 ds.vol.I), care și-a însușit motivarea comisiei locale, împotriva ambelor hotărâri fiind formulată plângerea ce formează obiectul prezentei cauze.

Instanța a reținut însă că în speță este vorba despre o suprafață de teren pentru care nu s-a mai dispus anterior reconstituirea dreptului de proprietate, terenul nefigurând în registrul agricol al autorului părților.

Astfel, deși în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, petentul A. P. vorbește despre o suprafață de teren de „0,50 ha teren înregistrată în registrul agricol la nr. crt. 319”, în realitate acest număr este cel la care figurează înscris defunctul A. Gh. I. în tabelul cu locuitorii din P. N. împroprietăriți în urma reformei agrare din anul 1945, așa cum rezultă din certificatul eliberat de Arhivele Statului.

Instanța a pus în vedere expertului să identifice terenul în baza hărții în care este evidențiat amplasamentul terenului, existentă în dosarul nr. 82 bis/1945 aflat în arhiva Camerei Agricole N., iar în urma documentării efectuate expertul a concluzionat în raportul de expertiză că terenul este situat în extravilanul municipiului P. N., în tarlaua „Ioaniu”.

Or, în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către defunctul A. Gh. I. în anul 1991 sunt menționate punctele în care se regăsesc toate suprafețele de teren solicitate, niciuna nefigurând în tarlaua „Ioaniu”, nici cele despre care solicitantul a afirmat că nu figurează în registrul agricol.

Mai mult, este evident că suprafața de teren de 0,5 ha solicitată în anul 2005 nu a mai fost solicitată și în anul 1991, întrucât certificatul din care rezultă suprafața de teren în litigiu a fost eliberat abia la data de 01.04.1992, la cererea autorului A. Gh. I., deci cu mult după formularea cererii inițiale de reconstituire a dreptului de proprietate și chiar după emiterea Hotărârii nr. 94/09.09.1991 a Comisiei județene N..

De altfel, însuși expertul în cuprinsul raportului de expertiză menționează expres faptul că suprafața de teren în litigiu nu figurează în registrul agricol al defunctului A. Gh. I., nefăcând parte din suprafața de 1,73 ha menționată în acestora.

Pe terenul în litigiu nu a fost evidențiată nici o construcție de către expert (f.8 și 51 ds.vol.II) și nici o eventuală reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, iar la ultimul termen de judecată reprezentantul comisiei locale a arătat că nu poate preciza dacă există vreun act de punere în posesie pentru suprafața de teren solicitată, date fiind informațiile petentului, comunicate și expertului, în sensul că terenul ar fi în prezent stăpânit de alte persoane.

În consecință, cum suprafața de teren în litigiu nu face parte din suprafața de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991, faptul că autorului petentului i s-a recunoscut deja dreptul de proprietate pentru o suprafața de 1,73 ha, nu are nici o relevanță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, petentul are posibilitatea de a solicita diferența dintre suprafața pe care a avut-o în proprietate autorul său anterior cooperativizării și suprafața de teren pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, în limita suprafeței totale de 50 de ha.

P. considerentele expuse anterior, instanța, în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, a admis plângerea cu a cărei soluționare a fost învestită și, pe cale de consecință, a dispus anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 7096/11.08.2008, precum și a Hotărârii Comisiei Locale P. N. nr. 165/28.02.2008, cu privire la soluția de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent pentru suprafața de 0,5 ha teren, în calitate de moștenitor al defunctului A. Gh. I. și în consecință a dispus reconstituirea, în favoarea moștenitorilor defunctului A. Gh. I., a dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 m.p. teren, situat în extravilanul municipiului P. N., jud. N., în tarlaua „Ioaniu”, având vecinătățile: N- drum exploatare (. D., S- limita intravilan municipiul P. N. și V- Ș. I., identificată în raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de expertul M. G. (f.51 ds.vol.II) între punctele: A,B,C,D,A.

Totodată, instanța a dispus obligarea Comisiei Locale P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a moștenitorilor defunctului A. Gh. I. cu suprafața de teren reconstituită.

În ceea ce privește cererea petentului privind obligarea Primarului municipiului P. N., în calitate de reprezentant al Comisiei locale P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la plata daunelor cominatorii de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, instanța a reținut-o ca justificată, cu următoarea motivație:

Astfel, daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului, pus la îndemâna creditorului spre a-l determina la executarea în natură a obligației asumate.

În materia fondului funciar, instituția daunelor cominatorii, care este o creație a practicii judiciare, este reglementată expres de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, care prevăd că: „În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilită de instanță”.

Așa fiind, instanța a obligat P. municipiului P. N., în calitate de reprezentant al Comisiei Locale P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la plata daunelor cominatorii de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere în punerea în executare a dispozițiilor prezentei sentințe, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la executarea efectivă a dispozițiilor sus-menționate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, intimații P. M. P. N. și C. L. P. N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând casarea în întregime a hotărârii de primă instanță și respingerea cererii introductive ca nefondată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenții - intimați au reiterat în întregime susținerile făcute cu prilejul judecării cauzei în fond, cu privire la situația de fapt și de drept dedusă judecății și au apreciat că hotărârea de primă instanță este nelegală și netemeinică pentru că în cauză nu s-a stabilit în mod exact amplasamentul terenului, expertiza tehnică fiind efectuată după cele expuse de către petent și nu pe baza unor acte vechi pentru a se stabili în mod exact amplasamentul.

Constatările expertului din raportul de expertiză întocmit în cauză nu pot fi avute în vedere de către instanță întrucât sunt eronate. Astfel, . regăsește la nordul nici unei parcele, aceasta fiind la vestul sau la estul unei parcele. În fapt, drumul de exploatare din planul expertului este . care la 50 m se află limita intravilanului.

Pe terenul identificat de expert, există trei foști proprietari care dețin titluri vechi de împroprietărire și cărora li s-au eliberat și titluri de proprietate în condițiile legii nr.18/1991m pe fostele amplasamente. Cei 3(trei) proprietari sunt în ordine de la vest la este: moșt. def. I. Z.-0,13 ha, R. E.-0,25 ha și moșt. def. B. E. – 0,12 ha.

Mai mult decât atât, terenul identificat este ocupat de construcții și face obiectul documentației cadastrale cu NCP 5543, necunoscându-se proprietarul actual.

Vecinii corecți ai terenului delimitat de expert, conform planului parcelar, sunt: la nord - . - C. F., la sud - islaz comunal și la vest - moșt. def. P. C.. De asemenea, s-a precizat că tarlaua în cauză nu mai există teren disponibil, toate parcelele fiind restituite foștilor proprietari.

Este de reținut și faptul că reclamantul nu a depus la dosar niciun plan anexă la titlul său vechi de împroprietărire sau vreun alt act din care să rezulte moșia din care i s-a atribuit teren, iar reclamantul nu cunoaște acest fost amplasament și ascendentul acestuia nu a fost identificat în nici o . vreo parcelă ce să fi provenit de la împroprietărirea din 1945.

Apreciază că după stabilirea amplasamentului fiecărui teren validat și înscrierea acestuia în titlu de proprietate se va putea stabili dacă suprafața de teren care face obiectul prezentului litigiu excede terenurilor trecute în rolul agricol sau dacă face parte din terenurile validate. După cum se poate observa, în rolul agricol figurează terenuri în anexa Ciritei, ceea ce a îndreptățit C. L. și ulterior C. Județeană să respingă cererea de reconstituire nr._/2005.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Primarului M. P. N. la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere învederează că acordarea acestora este condiționată de culpa debitorului. Or, din moment ce C. Județeană la propunerea Comisiei Municipale a emis Hotărârea nr.94/1991 de validare a terenului înscris în rolul agricol al numitului A. Gh. I., nu se poate reține în nici un fel culpa lor. Faptul că moștenitorii nu s-au prezentat pentru continuarea procedurii în vederea emiterii titlului din cauza neînțelegerilor dintre aceștia, nu demonstrează culpa comisiei locale.

Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației, trăsătură esențială a acestora fiind aceea că apar ca un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, spre a-1 determina să-și execute obligația. De asemenea, este de subliniat ca daunele cominatorii nu au nici o legătură cu prejudiciul încercat datorită neexecutării obligației, nu au caracter reparator, ci mai degrabă caracterul unei pedepse civile. Pe altă parte, cuantumul lor este numai provizoriu, având un caracter incert și nelichid așa încât nu pot fi puse în executare silită. P. a deveni creanță certă, lichidă și exigibilă și deci susceptibilă de a fi pusă în executare silită, daunele cominatorii trebuie transformate în daune compensatorii, urmând a se stabili de către instanță, după regulile de drept comun, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv suferit de debitor ca urmare a neexecutării obligației.

În drept au fost invocate dispozițiile legii nr. 18/1991 și ale art. 304 Cod procedură civilă.

În dovedire, recurenții au depus o . înscrisuri, în fotocopii: plan cadastral . proprietate nr._, cererea nr. 774/09.03.1991, declarații din 17.03.1991 și 07.03.1991, titlul de proprietate nr._, rol agricol B. E., cerere din 03.01.1962, cererea nr. 2356/08.02.1995, titlul de proprietate nr._, cererea nr. 6817/08.03.1991, declarația din 07.03.1991, rol agricol Ruși E., cerere înscriere în G.A.C. formulată de R. E., hotărârea nr. 470/08.08.1996 cu anexă, titlul de proprietate nr._, rol agricol I. Z., cerere înscriere în G.A.C. formulată de I. Z., cererea nr. 1017/05.03.1991 lui declarația aparținând lui N. E. (f.51-71 ds.).

Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. p din legea nr. 146/1997, ale art. 42 din legea nr. 1/2000 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.

Intimatul-petent A. P., legal citat, a formulat întâmpinare (f.21-23 ds.) prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

În motivare, intimatul a invocat ca și excepție și problemă prealabilă, de formă a reprezentării, verificarea legalității recursului, în condițiile în care acesta nu prezintă semnătura reprezentanților legali și ștampilele aferente, având în vedere că recurenții sunt C. P. N. și P. M. P. N..

S-a mai solicitat ca instanța să verifice data la care a fost, eventual, încheiat un contract de asistență juridică, dacă acesta a fost încheiat anterior formulării recursului și motivelor de recurs și dacă permitea apărătorului ales (prezumat din interpretarea semnăturii de pe exemplarul comunicat) să-l promoveze. Subliniază că decizia privind promovarea unei acțiuni sau formularea căii de atac, aparține instituției publice și/sau reprezentanților legali.

În fapt, se invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile nr. 3438/11.06.2012, fără a se indica motive concrete în sensul susținut. Apreciază că recurenta se află în eroare în ceea ce privește limitarea dovezii proprietății sau aducerii terenului în C.A.P. la registrul agricol.

În acest sens, potrivit art. 8 din legea 18/1991, cu modificările ulterioare și legea nr. 247/2005, precum și a normelor de aplicare, dovada dreptului de proprietate se face de către solicitant și pot consta în: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării in cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.

Astfel, se poate constata că recurenta a ignorat Certificatul nr. 1263 din 01.04.1992 emis de către Filiala Arhivelor Statului N., care atesta ca defunctul său tată a fost împroprietărit în baza legii de reformă agrară cu 0,50 ha teren.

Instanța de fond a reținut corect faptul că terenul în litigiu nu a fost înscris în rolul agricol al autorului și că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acesta s-a formulat după obținerea actului doveditor al împroprietăririi.

Este falsă afirmația recurentei în sensul că moștenitorii autorului său au posesia terenurilor ce au aparținut defunctului iar în fapt respectivii posedă doar terenurile ce le-au fost înscrise în titlurile proprii de proprietate.

Criticile din recurs cu privire la raportul de expertiză topografică nu pot fi primite pentru că nu au fost aduse la cunoștința instanței de fond după efectuarea expertizei și nu sunt susținute de actele de proprietate invocate și considerate ca fiind în măsură să combată susținerile expertului.

Apreciază că recurenții încearcă doar tergiversarea cauzei în condițiile în care au trecut trei ani între data formulării cererii de reconstituire și cea a promovării acțiunii în cauza de față, fiind astfel încălcat art. 6 din CEDO, ce conferă dreptul oricărui cetățean la soluționarea cererii adresate autorităților publice într-un termen rezonabil.

Sub aspectul criticilor aduse privind obligarea recurenților la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi, apreciază că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face determinată prin hotărâre judecătorească, suma de bani care este independentă de echivalentul unui eventual prejudiciu. Rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persista în neexecutarea obligației, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport de durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.

În speță, recurenții, în calitate de debitori, au dat o interpretare eronată a obligării la plata daunelor cominatorii, deoarece daunele cominatorii se plătesc de la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care au fost obligați a face (punerea în posesie și emiterea titlului) până la data executării efective a sentinței.

În acest context, subliniază că au calitate de creditori în favoarea cărora se naște obligația de a face și implicit de plată daune cominatorii.

A mai susținut intimatul că motivarea în drept a recursului lipsește, existând numai o menționare a articolului din codul de procedură civilă, fără a se indica motivele ce le consideră recurenții că stau la baza nelegalității sentinței civile recurate, practic recursul nefiind motivat în drept.

În dovedire, intimatul a depus, în fotocopii, următoarele înscrisuri: adresa nr._ din 18.06.2013, adresa nr. 4852/13.04.1994 și cererea nr._ din 21.05.2013.

La solicitarea instanței, Arhivele Naționale – Serviciul Județean N. a comunicat o . relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.48,49, 75,81 ds.).

Analizând sentința sub aspectele criticate, precum și din oficiu, astfel cum obligă dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă, cu referire și la art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursurile promovate de intimații P. M. P. N. și C. L. P. N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sunt întemeiate, impunându-se a fi admise, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin cererea introductivă de instanță, petentul A. P. a solicitat anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 7096/11.08.2008, precum și a Hotărârii Comisiei Locale P. N. nr. 165/28.02.2008, prin care s-a dispus respingerea cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren, și în consecință să se dispună obligarea intimaților de a-l pune în posesie cu suprafața de teren pentru care a formulat cererea de reconstituire și de a-i emite titlu de proprietate pentru aceasta, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor stabilite.

Instanța de fond a apreciat că cererea petentului este întemeiată, probele administrate în cauză justificând solicitarea acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,50 ha, situată pe raza municipiului P. N., în tarlaua „Ioaniu”, pe amplasamentul stabilit prin expertiza topografică efectuată în cauză.

P. a dispune în acest sens, s-a reținut că, prin cererea înregistrată la Primăria municipiului P. N. sub nr._/03.11.2005, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren cu care a fost împroprietărit defunctul său tată A. Gh. I., în baza reformei agrare din anul 1945 și cu privire la care a susținut, contrar aprecierilor recurenților, că nu a figurat înscrisă în rolul agricol al autorului său.

În dovedirea dreptului asupra terenului solicitat, petentul a depus la dosar certificatul nr. 1263/01.04.1992 emis de Arhivele Naționale - Filiala N., la data de 01.04.1992, ca urmare a cererii pe care autorul său a adresat-o ulterior adoptării HCJ N. nr. 94/09.09.1991 prin care îi fusese reconstituit dreptul de proprietate suprafață totală de 1,73 ha teren, din care 1,63 ha teren arabil și 0,10 ha teren curți construcții, atât cât figura înscris în registrul agricol al solicitantului, aferent anilor 1959-1963 (f.58 ds.vol.I fond), deși cererea de reconstituire fusese formulată pentru suprafața totală de 2,41 ha teren (f.63 ds. fond).

Instanța de fond a solicitat expertului topograf desemnat în cauză să identifice terenul înscris în certificatul nr. 1263/01.04.1992 pe baza hărții în care este evidențiat amplasamentul terenului, existentă în dosarul nr. 82 bis/1945 aflat în arhiva Camerei Agricole N., iar în urma documentării efectuate expertul a concluzionat că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului P. N., în tarlaua „Ioaniu”.

În condițiile în care în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către defunctul A. Gh. I. în anul 1991 nu se regăsește menționat nici un teren ca fiind situat în tarlaua „Ioaniu”, iar cererea adresată Arhivelor Naționale – Filiala N. de eliberare a sus menționatului certificat este ulterioară adoptării hotărârii de reconstituire în baza legii nr. 18/1991, instanța de fond a apreciat, în mod judicios, că suprafața de teren în litigiu nu face parte din suprafața de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991, faptul că autorului petentului i s-a recunoscut deja dreptul de proprietate pentru o suprafața de 1,73 ha teren, neavând nicio relevanță în cauză, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, art.I pct.37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 a recunoscut petentului posibilitatea de a solicita diferența dintre suprafața pe care a avut-o în proprietate autorul său anterior cooperativizării și suprafața de teren pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, în limita suprafeței totale de 50 de ha.

În speță, se impun o . mențiuni cu privire la puterea probatorie a extrasului din „tabelul cu locuitorii din P. N. împroprietăriți în urma reformei agrare din anul 1945”, unde la nr. crt. 319 figurează înscris A. Gh. I. din anexe Ciritei, cu suprafața de 0,50 ha teren.

În materie funciară, atunci când proba se face cu înscrisuri, nu prezintă relevanță vechimea acestora, însă este necesar ca persoana care apare în act să aibă calitatea de proprietar deposedat. Altfel spus, faptul că actul pe care petentul și-a justificat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu datează din anul 1945, nu este de natură să conducă la concluzia că autorul petentului nu mai avea în patrimoniu terenul cu care fusese împroprietărit, în perioada anilor 1959-1963, când s-a definitivat procesul de colectivizare. De altfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 11 din legea nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate asupra terenului pentru care se solicită reconstituirea se face cu actele de proprietate fără a se preciza o limită în timp a acestora, motiv pentru care comisiile de fond funciar nu pot adăuga la lege în sensul respingerii cererii de reconstituire doar ca urmare a faptului că solicitantul nu depune „un plan anexă la titlu său vechi de împroprietărire sau vreun al act din care să rezulte moșia din care i s-a atribuit teren” sau nu cunoaște fostul amplasament.

De asemenea, și aprecierea că terenul în litigiu ar fi putut ieși din patrimoniul autorului petentului ulterior anului 1945, este o simplă prezumție, care nu poate constitui motiv de respingere a cererii de reconstituire.

Dacă soluția instanței de fond în sensul îndreptățirii petentului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,50 ha, situat pe raza teritorială a municipiului P. N. este temeinică și egală, pentru considerentele anterior menționate, modalitatea de stabilire a amplasamentului terenului litigios stă sub semnul echivocului și ridică serioase semne de întrebare asupra veridicității considerațiilor tehnice pe baza cărora expertul a stabilit nu doar coordonatele topometrice ale terenului litigios ci și împrejurarea că acesta nu a făcut obiectul atribuirii în proprietate către terțe persoane.

De asemenea, același expert a concluzionat că pe terenul în litigiu nu se află nici o construcție și nici o eventuală reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, cu toate că în conținutul raportului de expertiză (f.8 ds. vol.II fond) a făcut mențiunea că „din informațiile pe care le deține intimatul (?!), terenul identificat este stăpânit de moștenitorii defunctei A. Z..”, fără a se face nici o referire la eventualul titlu pe baza căruia se justifică „stăpânirea” constatată.

Cum instanța de fond a dat efectiv posibilitatea intimaților-recurenți să formuleze eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză, aceștia limitându-se să solicite doar constatarea nulității raportului de expertiză pentru neconvocarea părților (cerere respinsă în temeiul dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă), iar la ultimul termen de judecată reprezentantul intimatei comisia locală a arătat că nu poate preciza dacă există vreun act de punere în posesie pentru suprafața de teren solicitată, s-a apreciat în mod firesc, în lipsa oricărei probei contrare exhibate de partea interesată (în speță intimații-recurenți) asupra legitimității amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

Cum înscrisurile pe care recurenții-intimați își întemeiază susținerile privind legala deținere a terenului în litigiu de către terțe persoane care au emise titluri de proprietate în baza legii nr. 18/1991 au fost depuse la dosarul de fond după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise, motiv pentru care prima instanță nu le-a putut avea în vedere la pronunțarea asupra cauzei, tribunalul apreciază că este necesară refacerea expertizei administrate la judecata în fond, pentru identificarea terenului în litigiu în raport de terenurile înscrise în titlurile de proprietate nr.1/1155 din 17.02.1995 – titular Ș. M. (moștenitor al lui B. E.), nr.1/1121 din 13.05.1997 – titular R. V.E. și nr.1/1227 din 14.08.1995 – titular N. M. E. (moștenitor al lui I. Gh.Z.), respectiv cele situate în extravilanul municipiului P. N., în tarlaua „Ioaniu”.

De asemenea, la efectuarea expertizei topografice vor fi avute în vedere conținutul documentației cadastrale NCP 5543, sens în care se vor solicita relații de la OCPI N., în legătură cu actul de proprietate ce a stat la baza întocmirii acesteia precum și planul parcelar actual al tarlalei „Ioaniu”, pus la dispoziție de recurenți.

Totodată, după efectuarea expertizei topografice, în raport de concluziile acesteia, se va pune în discuție necesitatea emiterii unei adrese către C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru a se comunica dacă pe raza localității mai sunt terenuri neatribuite în baza legislației funciare, rămase la dispoziția acesteia.

Cum proba menționată nu poate fi efectuată direct în calea de atac a recursului, întrucât excede sferei de aplicare a dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, singura probă admisă în recurs fiind proba cu înscrisuri, se va dispune admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și reținerea pentru rejudecare în fond a capetelor de cerere având ca obiect stabilire amplasament teren în suprafață de 0,5 ha reconstituit prin sentința recurată, obligația de a face fond funciar și daune cominatorii, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3, alin. 4 Cod procedură civilă.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de intimații P. M. P. N. și C. locală P. N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în P. N., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3438/11.06.2012 a Judecătoriei P. N., în contradictoriu cu intimatul - petent A. P., domiciliat în P. N., ., .. 4, județul N., și intimații - intimați C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., S. D., domiciliată în P. N., ., județul N., A. M., domiciliată în P. N., ., județul N., S. I., domiciliată în P. N., .. 19, județul N., A. G., domiciliat în P. N., ., județul N., P. A., domiciliată în P. N., ., județul N., P. I., domiciliat în P. N., ., ., și P. C., domiciliat în P. N., ., ..

Casează în parte sentința recurată cu privire la amplasamentul suprafeței de 0,5 ha reconstituite și reține cauza spre rejudecare în vederea stabilirii amplasamentului terenului mai sus menționat.

Stabilește termen la data de 21.11.2013 pentru când se vor cita părțile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2013.

Președinte, Judecători, Grefier,

L. F. D. S., C. Ailuțoaei

A. M. U.

Red. și tehnored. A.M.U. – 08.11.2013

Tehnored. C.A. – 11.11.2013

2 ex.

Fond: C. D.

← Fond funciar. Decizia nr. 232/2013. Tribunalul NEAMŢ		Succesiune. Decizia nr. 848/2013. Tribunalul NEAMŢ →

Fond funciar. Decizia nr. 987/2013. Tribunalul NEAMŢ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 987/2013. Tribunalul NEAMŢ