Fond funciar. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 41/RC
Dosar nr._ - îndreptare eroare materială -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 41/RC
Ședința publică din 17.01.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă C. L. B. A. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în . N., împotriva sentinței civile nr. 1598 din 19.10.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. G., cu sediul în G., Piața Petofi Ș., nr. 8, județul Harghita, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al patrulea termen de judecată;
- obiectul cauzei este obligația de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- intimatul-reclamant a comunicat un punct de vedere.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1598 din 19.10.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1598 din data de 19.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă acțiunea formulată de petenta C. G. și, în consecință, a fost obligată pârâta C. Comunală B. A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ca, în ziua semnării Procesului verbal de punere în posesie și conform acestuia, să pună efectiv în posesie pe reclamante cu suprafața de 170,79 ha teren cu vegetație forestieră, reconstituit prin Decizia civilă irevocabilă nr. 74/RC/28.01.2010 a Tribunalului N.. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta C. L. de fond funciar B. A. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței obligarea pârâtei să o pună în posesie pe bază de proces verbal prin punerea la dispoziție a terenului în suprafață de 170,79 ha, teren asupra cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Decizia nr. 74/RC/28.01.2010, irevocabilă, a Tribunalului N., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, în esență, prin decizia menționată, irevocabilă, a Tribunalului N. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 170,79 ha, teren împădurit, pe raza comunei B. A., dar pârâta, deși notificată, refuză să o pună în posesie pe bază de proces verbal prin punerea la dispoziție a terenului asupra cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
În drept s-au invocat art. 64 din Legea nr. 18/1991 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au arătat în esență că se fac deja demersuri pentru punerea în posesie a reclamantei.
În dovedire părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat în raport cu dispozițiile legale incidente, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea și a dispus admiterea, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin decizia civilă nr. 74/RC/28.01.2010 a Tribunalului N., care este și irevocabilă, admițându-se recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 740/19.05.2009 a Judecătoriei B., s-a dispus reconstituirea în favoarea petentei – reclamante a dreptului de proprietate pentru suprafața de 170,79 ha, teren pe raza județului N..
Conform dispozițiilor art. 74 din H.G. nr. 890/2005 privind punerea în aplicare a Legii nr. 18/1991, punerea în posesie a persoanelor juridice se face în prezența reprezentantului inspectoratului teritorial de regim silvic și vânătoare, iar la punerea în posesie participă în mod obligatoriu personalul silvic gestionar și împuterniciții persoanelor juridice deținătoare, precum și ai celor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, care vor semna procesul-verbal de punere în posesie. La cerere, persoana fizică sau împuternicitul persoanei juridice care a fost pusă în posesie va primi gratuit o copie de pe descrierea parcelară aferentă prevăzută în amenajamentele silvice sau silvopastorale, după caz. S-a reținut că aceste dispoziții se coroborează cu cele înscrise în art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, dispoziții care prevăd că unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziție comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, prima instanță a admis acțiunea.
Prin încheierea din data de 18.01.2012 s-a îndreptat din oficiu eroarea materială din cuprinsul sentinței civile nr. 1598/19.10.2011, în sensul că prin „decizia civilă nr.74/RC/28.01.2010, pronunțată de Tribunalul N. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 138.49 ha, reprezentând pășune comunală (conform raportului de expertiză efectuat de expert A. F.)”.
Împotriva acestei sentințe, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 18.01.2012, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C. locală B. A. de aplicare a legilor fondului funciar. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat pârâta a criticat sentința, pentru următoarele motive:
P. aducerea la îndeplinire a dispozitivului sentinței civile nr. 740 din data de 19.05.2009, pronunțată de Judecătoria B., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 74/RC din data de 28.01.2010, pronunțată de Tribunalul N., Consiliul local al comunei B. A. a aprobat prin Hotărârea nr. 42/30.09.2011 ca suprafața de 138,49 ha teren să fie atribuită din pășunea împădurită Munticel – fără suprafața de teren eligibilă, iar diferența din pășunea Melek (situată în UAT Ditrău), Jud. Harghita. Prin adresa nr. 5456 din data de 17.10.2011, la solicitarea instanței de judecată, . adus la cunoștință faptul că a stabilit amplasamentul terenului pentru care urmează să se întocmească procesul verbal de punere în posesie prin H.C.L. nr. 42/30.09.2011, pe care a și depus-o la dosarul cauzei, urmând să se efectueze măsurătorile topo pentru suprafața de 138,48 ha teren în vederea punerii la dispoziția Comisiei locale B. A., pentru întocmirea procesului verbal de punere în posesie a Composesoratului G.. Beneficiarul terenului și-a exprimat acordul de a se întocmi acest proces verbal.
Pârâta C. locală B. A. a precizat că, deși a ajuns la o înțelegere cu reclamantul în ceea ce privește punerea în executare a deciziei civile nr. 74/RC din data de 28.01.2011 a Tribunalului N., aceasta nu mai este posibilă în prezent, deoarece prin sentința recurată în cauza de față a fost modificată suprafața și categoria de folosință a terenului care face obiectul celor două hotărâri judecătorești pentru care s-a cerut obligarea comisiei locale la punerea în posesie efectivă. P. toate aceste motive, pârâta solicită admiterea recursului declarat.
Față de recursul declarat de pârâtă, reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Cu toate că sentința civilă nr. 1598 din data de 19.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., nu a fost recurată, s-a formulat de către pârât recurs împotriva încheierii din data de 18.01.2012, prin care s-a îndreptat din oficiu eroarea materială din cuprinsul sentinței civile nr. 1598/19.10.2011. Prin această încheiere se fac precizări tocmai în interesul pârâtei, cu luarea în considerare a deciziei civile nr. 74/RC din data de 28.01.2011 a Tribunalului N.. Față de cele menționate, consideră reclamantul că nu este fondat recursul declarat de pârâtă.
Judecata recursului în prezenta cauză a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, prin încheierea din data de 26.07.2012, fiind formulată cerere de repunere pe rol la data de 24.08.2012, de către reclamant.
La termenul de judecată din data de 20.09.2012, instanța de recurs a constatat, din oficiu, că recursul este formulat împotriva sentinței civile nr. 1598 din data de 19.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 18.01.2012, și nu doar împotriva încheierii de îndreptare eroare materială.
P. termenul de judecată din data de 18.10.2012, pârâta a precizat că a formulat împotriva aceleiași sentințe, recurată în cauza de față, și cerere de revizuire. Cu privire la cererea de suspendare a judecării prezentei cauze formulată de pârâtă, până la soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1598 din data de19.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., se constată că nu este fondată, în condițiile în care exercitarea căii extraordinare de atac de reformare nu poate împiedica soluționarea unei acțiuni de obligație de face, stabilită printr-o sentință civilă definitivă și irevocabilă, care dă naștere la drepturi și obligații corelative în favoarea și respectiv în sarcina părților litigante.
Instanța de recurs, din oficiu, a solicitat pârâtei C. L. B. A. să comunice stadiul în care se află lucrările de punere în posesie, dacă s-a identificat terenul, dacă s-au întocmit schițe și să facă dovada acordului reclamantului asupra amplasamentului propus.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, pe rolul Judecătoriei B. a fost dedusă judecății de către reclamant o acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile legilor funciare, de obligare a pârâtei, comisie locală de fond funciar, să efectueze lucrările de punere în posesie pentru terenurile cu privire la care s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului, conform sentinței civile nr. 1598 din data de19.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 74/RC din data de 28.01.2011 a Tribunalului N..
Se constată, din analiza hotărârilor judecătorești menționate, că în favoarea reclamantului a fost stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 170,79 ha, din care 138,49 ha teren pășune pe un alt amplasament aflat la dispoziția comisiei locale, iar pentru suprafața de 32,3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza Comunei B. A. pe vechiul amplasament al proprietății. Aceste aspecte nu mai pot fi reluate în discuție, într-o altă acțiune întemeiată pe legile fondului funciar, deoarece au fost făcute, în hotărârile pronunțate, statuări irevocabile intrate în puterea lucrului judecat, opozabile atât reclamantului, cât și comisiilor cu atribuții în această materie.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 890/2005, comisiile locale de fond funciar au obligația punerii în posesie, prin delimitare în teren, în favoarea persoanelor îndreptățite să primească terenul, completării fișelor de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și înmânarea titlurilor de proprietate, potrivit competențelor ce le revin. Se constată astfel că, după recunoașterea și stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, punerea în posesie este o atribuție care revine în mod expres comisiei locale de fond funciar, constituită potrivit legii. Aceasta are obligații expres și limitativ prevăzute și nu este în măsură să refuze nejustificat punerea în posesie.
În cauza de față, deși inițial s-a întocmit un proces verbal, ulterior, ca urmare a promovării unei căi extraordinare de atac împotriva deciziei civile nr. 74/RC din data de 28.01.2011 a Tribunalului N., activitatea de punere în posesie a fost întreruptă, fără însă a exista o hotărâre de suspendare a executării deciziei menționate. Așadar, în condițiile în care în sarcina pârâtei subzistă obligațiile conferite de art. 5 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 890/2005, raportat la art. 64 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceasta trebuie să le aducă la îndeplinire cu respectarea, în speță, a dispozițiilor sentinței civile nr. 1598 din data de 19.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 74/RC din data de 28.01.2011 a Tribunalului N.. Se constată, totodată, că motivul de întrerupere a punerii în posesie, ca urmare a exercitării unei căi extraordinare de atac, echivalează cu un refuz nejustificat, care nu este în legătură cu vreo atitudine culpabilă a reclamantului, în această etapă a procedurii, și care nu poate fi apreciat ca înlăturând obligațiile legale ale pârâtei, de la care nu poate deroga.
În condițiile în care instanța de fond a pronunțat o hotărâre din care nu rezultă expres, nici după îndreptarea erorii materiale, care sunt terenurile și categoriile de folosință a acestora, astfel cum au fost anterior validate și pentru care revine pârâtei obligația de a efectua punerea în posesie, se va dispune admiterea recursului declarat de pârâtă, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza I, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentinței, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 18.01.2012, în sensul obligării pârâtei să pună în posesie reclamantul cu terenul în suprafață de 138,49 ha pășune pe un alt amplasament aflat la dispoziția comisiei locale, iar pentru suprafața de 32,3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza Comunei B. A. pe vechiul amplasament.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. locală B. A. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în . N., împotriva sentinței civile nr. 1598/19.10.2011 a Judecătoriei B., așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 18.01.2012.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta C. locală B. A. să efectueze lucrările de punere în posesie a reclamantului C. G., cu sediul în G., Piața Petofi Ș., nr. 8, județul Harghita, conform deciziei civile nr. 74/RC/28.01.2010 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, respectiv pentru suprafața de 138,49 ha teren pășune, pe un alt amplasament aflat la dispoziția pârâtei și pentru 32,3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei B. A., pe vechiul amplasament.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 05.02.2013
Tehnored. C.A. – 06.02.2013
2 ex.
Fond: O. G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1042/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
