Fond funciar. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 293/RC
Dosar nr._ litigiu funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 293/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - O. E. | - judecător |
- A.-M. U. | - judecător | |
- M. C. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantele A. A.-L. și G. A.-A., ambele domiciliate în municipiul Piatra N., ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1169 pronunțată la data de 23.02.2012 de către Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală Bîrgăuani pentru aplicarea legilor fondului funciar și D. M..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05.03.2013, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 12.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1169 pronunțată la data de 23.02.2012 de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele A. A. L. și G. A. A. în contradictoriu cu pârâtele D. M., C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Bîrgăuani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 24.04.2010, înregistrată sub nr._ de Judecătoria Piatra N., reclamantele au solicitat anularea integrală sau parțială a unor titluri de proprietate și procese verbale de punere în posesie, emise în temeiul legilor fondului funciar, având ca titulari persoane diferite, în ceea ce privește suprafețele de teren care se suprapun cu suprafața totală de 26,03 ha, situată pe raza comunei Bîrgăuani, județul N., cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lor prin decizia civilă nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N., definitivă și irevocabilă.
Au motivat că înscrisurile contestate sunt lovite de nulitate absolută întrucât dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite potrivit legilor fondului funciar. În drept au fost invocate prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
La termenul de judecată din data de 6.05.2010, în temeiul art. 165 Cod de procedură civilă, în vederea unei administrări judicioase a actului de justiție, instanța de fond a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._, emis pe numele pârâtei D. M., în sensul radierii suprafeței de 3.570 mp teren din totalul de 5.400 mp cu nr. topografic 25/289/62, formulat de reclamante în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Bîrgăuani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Văleni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și D. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 24.06.2010, instanța a dispus scoaterea din cauză a Comisiei Locale Văleni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având în vedere că terenul în litigiu se află pe raza comunei Bîrgăuani, județul N..
Pârâta D. M. a solicitat respingerea acțiunii întrucât terenul înscris în titlul său de proprietate nu se suprapune peste terenul ce a făcut obiectul deciziei civile nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N.. De asemenea, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 3323/1994 a Judecătoriei Piatra N. prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamante.
C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu a formulat întâmpinare în cauză, iar C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că identificarea în teren a suprafețelor atribuite persoanelor îndreptățite constituie obligația exclusivă a comisiilor locale, astfel încât lasă soluția la aprecierea instanței, solicitând doar respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa, iar, pe de altă parte, această comisie nu are personalitate juridică.
La termenul de judecată din data de 2.12.2010 instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta D. M., reținând că în cauza soluționată prin sentința a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, reclamantele din prezenta cauză au chemat în judecată pe pârâtele N. E. și D. M. pentru a fi obligate să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 40 prăjini teren arabil, situată în satul Homiceni, . identitate de părți între cele două cauze analizate, nu există identitate de obiect, obiectul cererii a cărei autoritate de lucru judecat se invocă fiind revendicare, iar cauza prezentă având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate emis în baza legislației funciare. În aceste condiții s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil care prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Comisiile de fond funciar au depus la dosar, la solicitarea instanței, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.
Analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art. 11 din același act normativ “suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor – obiect al reconstituirii.
În baza prevederilor legale enunțate anterior, la data de 1.11.1995, s-a emis pe numele pârâtei D. M., titlul de proprietate nr._, în care a fost înscrisă, printre altele, suprafața de 5.400 mp, cu nr. topografic 25/289/62, situat în extravilanul comunei Bîrgăuani, județul N..
Prin decizia civilă nr. 147/RC/2007, Tribunalul N. a dispus în mod irevocabil reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor A. A. L. și G. A. A. pentru suprafața totală de 26,03 ha, terenuri situate în ., din care 7 ha în extravilanul Homiceni, pct. „Bendeasca”, 0,3580 ha fânaț, situat în pct. „L.”, toate acestea fiind identificate în raportul de expertiză întocmit în cauza respectivă. În motivare, s-a reținut că, în baza cererii înregistrate la Primăria comunei B. sub nr. 72/1991, reclamantelor li s-a reconstituit, în calitate de moștenitoare legale ale defunctelor B. A. și Bendescu L. (străbunicii materni), dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren agricol și 1 ha, fiindu-le eliberate și titlurile de proprietate corespunzătoare, atribuirea făcându-se pe vechile amplasamente. Întrucât terenurile stăpânite de autorii lor anterior colectivizării totalizau o suprafață mai mare decât cea pentru care se putea obține restituirea terenurilor în baza Legii nr. 18/1991, ulterior modificărilor aduse acestei legi prin Legile nr. 169/1997 și nr. 1/2000, reclamantelor au formulat noi cereri, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și pentru restul terenurilor de 26,08 ha, între timp obținând reconstituirea judecătorească a dreptului de proprietate pentru încă 2,57 ha de pădure. Instanța a reținut că există posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, neconstituind un impediment în acest sens faptul că au fost eliberate titluri de proprietate pentru alte persoane întrucât în favoarea acestora s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețe de teren de trei ori mai mare decât cele solicitate.
În cauza pendinte, din raportul de expertiză topografică rezultă că suprafața de teren de 3.570 mp ce face obiectul litigiului nu se regăsește printre terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._ și nici nu figurează în terenurile stipulate în expertiza tehnică care a stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N.. În plus, amplasamentele terenurilor din titlul de proprietate care face obiectul controlului judiciar respectă amplasamentul din evidențele agricole ale pârâtei D. Gh. M. dinaintea colectivizării.
În aceste condiții, nu se pune problema unor suprapuneri de teren între cele două acte de reconstituire a dreptului de proprietate (titlul de proprietate nr._ și decizia civilă nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N.) și, implicit, a valabilității titlul de proprietate susmenționat sub acest aspect.
Totodată, instanța de fond a constatat că nu se poate analiza valabilitatea titlului de proprietate nr._ prin prisma motivelor de nulitate reglementate de art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au solicitat reclamantele, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii în condițiile în care titlul respectiv a fost emis la data de 1.11.1995, iar data intrării în vigoare a actului normativ este ulterioară, respectiv 30.10.1997.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantele, arătând că au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate emis pe numele pârâtei D. M., în sensul radierii suprafeței de 5.400 mp arabil, cu nr. topo 25/289/62, motivat de faptul că prin decizia civilă nr. 147/RC/2007, Tribunalul N. a dispus în mod irevocabil reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea dânselor pentru suprafața totală de 26,03 ha terenuri situate în .ț. Posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu a fost considerat un impediment, întrucât titlurile de proprietate emise altor persoane s-au eliberat pentru o suprafață de trei ori mare decât cea solicitată.
La eliberarea titlului de proprietate atacat nu a fost respectată regula instituită de Legea nr. 18/1991, conform căreia atribuirea efectivă a terenurilor se face, de regulă pe vechile amplasamente și numai în eventualitatea în care nu este posibilă respectarea acestora se poate recurge la modificarea lor. Instanța de fond a reținut că suprafața de 3.570 mp (5.400 mp) ce face obiectul litigiului nu se regăsește printre terenurile înscrise in titlul de proprietate nr._ și nici nu figurează în terenurile stipulate în expertiza tehnică care a stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N., iar amplasamentul terenurilor din titlul pârâtei respectă amplasamentul din evidențele agricole ale acesteia dinaintea colectivizării.
Decizia civilă nr. 147/RC/2007 a reconstituit recurentelor dreptul de proprietate în baza actelor de veșnică vânzare din anii 1897, 1918, 1925. Suprafața de teren care face obiectul litigiului este înscrisă în actul de vânzare nr. 59/2.01.1925 la punctul nr. 1: 30 prăjini grădină ce a fost identificată în dosarul prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate ca fiind suprafața de 0,3570 ha grădină Homiceni (în fapt 30 prăjini, adică 5400 mp). Vecinii din titlul de proprietate nr. 11/1096/1.11.1995 sunt moștenitorii vecinilor menționați în actul nr. 59/2.01.1925, astfel: din act - hotarul Bîrgăuani (islaz și în prezent), din titlu - islaz comunal; din act - S. F. (bunica lui P. Aristița, urmași P. V. Gh.), din titlu - P. Aristița (urmașa lui S. F.); din act - drumul satului, din titlu - drum sătesc; din act - E. Gh. G., cu moștenitor G. Gh. Gh. căruia i s-a emis titlul de proprietate nr._ .. Suprafața de 5.400 mp din titlul de proprietate atacat se suprapune peste suprafața de 30 prăjini din actul de vânzare-cumpărare nr. 59/2.01.1925.
Din adresa Primăriei Bîrgăuani nr. 3130/18.06.2010 rezultă că suprafața în litigiu nu figurează înscrisă pe numele intimatei în registrul agricol din anii 1959-1962. Expertul precizează că amplasamentul terenului din titlul 11/1096 respectă amplasamentul conform registrului agricol, susținere pe care o preia și instanța de fond.
Obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit le-au fost respinse de instanță, deși era necesar a se clarifica situația reală a terenului. Mai invocă recurentele și inadvertențe cu privire la denumirea tarlalei H. sau Ezna. În titlul de proprietate al lui D. M. se menționează tarlaua H., cei 5400 mp învecinându-se cu P. Aristița și G. Gh, iar în titlul de proprietate nr._ al lui G. Gh. . menționează tarlaua H., în vreme ce în titlul de proprietate nr._ al lui P. V. Gh. . menționată tarlaua Ezna. Toate aceste trei parcele se află în tarlaua Ezna, scriindu-se greșit în titlul lui D. că este tarlaua H..
Instanța nu a menționat motivele privind respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză. Mai mult, recurentele invocă nulitatea acestui raport, întrucât nu s-a realizat convocarea părților conform art. 208 Cod de procedură civilă.
Instanța de fond nu a avut în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, care statuează că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri. Consideră eronată motivarea în sensul că titlul de proprietate a fost emis în anul 1995, iar actul normativ a intrat în vigoare în anul 1997. Legea nr. 169/1997 vine în completarea Legii nr. 18/1991 și acțiunea nu a fost una în revendicare, pentru a se compara data emiterii actelor de proprietate, iar instanța a ignorat efectul deciziei civile nr. 147/RC/2007.
Au solicitat, în concluzie, modificarea sentinței atacate, anularea parțială a titlului de proprietate nr._ emis intimatei pentru suprafața de 5.400 mp, precum și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
În dovedire, recurentele au depus în copie actul de vânzare nr. 59/2.01.1925, expertiza efectuată de expert A. C. în dosarul nr. 1949/2005 al Judecătoriei Piatra N., titlurile de proprietate nr._ și nr._, obiecțiunile formulate de reclamante în prezentul dosar la instanța de fond, pentru termenul din 5.04.2012 cu privire la completarea raportului de expertiză, adresa nr. 1909/1.08.1994 emisă de C. locală Bîrgăuani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și au solicitat emiterea unei adrese către Arhivele Naționale Serviciul Județean N. pentru eliberarea unei copii a actului de vânzare încheiat între G. P. B. și D. R., sens în care a fost depusă copia actului de vânzare nr. 57/2.01.1925.
Intimata-pârâtă D. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată. A motivat că titlul său de proprietate nu poate fi anulat prin prisma motivelor de nulitate reglementate de art. III din Legea nr. 169/1997, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii, actul normativ fiind publicat ulterior emiterii titlului. În cauză operează principiul puterii lucrului judecat, aceleași reclamante chemând-o în judecată și în dosarul nr._/1993 al Judecătoriei Piatra N. pentru revendicarea aceleiași suprafețe de teren de 5400 mp pct. Homiceni, acțiunea fiindu-le respinsă prin sentința civilă nr. 3323/1994, soluție menținută prin decizia civilă nr. 333/1996 a Tribunalului N..
Pe fond a arătat că terenul căutat de recurente nu se află în titlul său de proprietate, diferind atât suprafața, amplasamentul cât și vecinii. Astfel, terenul său are suprafața de 5400 mp, s-a înscris cu el în C.A.P și are ca vecini: la N – islaz comunal, la S – drum sătesc, la V – G. G., la E – P. Aristița, pe când terenul pretins de reclamante are suprafața de 3750 mp, iar potrivit deciziei civile nr. 147/2007 a Tribunalului N. se identifică ca fiind cel în suprafață de 0,3580 ha pct. L., fânaț cu vecinii: la N – B. I., la S – N. V., la V – pârâul L., la E – P.. Expertul A. C. face mențiunea clară pe schițele efectuate în dosarul 1949/2005 al Judecătoriei Piatra N. unele sunt terenuri date altor cetățeni, iar terenul din L. fânaț poate fi atribuit pe vechiul amplasament. Or, intimata a arătat că stăpânește terenul în cauză din anul 1991 și a obținut titlul de proprietate în anul 1995.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentele critică sentința instanței de fond bazându-se, în principal, pe susținerea că terenul în suprafață de 5400 mp a cărui radiere o solicită din titlul intimatei-pârâte, reprezintă amplasamentul proprietății autoarei lor, pentru care prin decizia civilă nr.147/RC/2007 a Tribunalului N. li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Esențiale în soluționarea prezentului litigiu sunt, însă, următoarele aspecte:
Potrivit considerentelor deciziei civile nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N., cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în considerarea căreia au obținut în instanță recunoașterea dreptului prin decizia menționată, a fost adresată de recurentele-reclamante Comisiei locale Bîrgăuani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în baza modificărilor aduse Legii nr. 18/1991 prin Legile nr. 169/1997 și nr. 1/2000. Anterior, în baza Legii nr. 18/1991, acestora li se reconstituise dreptul de proprietate cu privire la suprafețele de 9 ha teren agricol și 1 ha teren pădure, pe vechile amplasamente ale autorilor, fiindu-le eliberate și titlurile de proprietate. Legile apărute în anii 1997 și 2000 au dat dreptul foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, de a solicita, în cazul în care au deținut anterior colectivizării o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care puteau obține reconstituirea în baza Legii 18/1991, diferența suprafețelor de teren aflate peste limita impusă de legea inițială de retrocedare, situație în care s-au găsit și recurentele.
Numai că, aceeași Lege nr. 169/1997, corelativ recunoașterii îndreptățirii la reconstituirea proprietății cu privire la diferențele de teren, stipula în art. II faptul că dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate, eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor (subl. instanței). Acest text este determinant în soluționarea prezentului litigiu. Astfel, la momentul apariției celor două legi modificatoare, titlul de proprietate atacat în prezenta cauză era deja eliberat, din data de 1.11.1995 și recunoștea intimatei-pârâte dreptul de proprietate, printre altele, și asupra unei suprafețe de 5400 mp teren arabil extravilan situat în sola 25 . H.. La baza acestei reconstituiri a stat, în temeiul art. 10 al. 1 din Legea 18/1991 în forma de la momentul eliberării titlului (actual art. 11 al. 1), suprafața adusă de intimată în cooperativa agricolă de producție, rezultând din cererea de înscriere în cooperativă, act aflat în copie la fila 30 dosar fond.
Potrivit al. 22 al art. III din Legea nr. 169/1997, nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la . prezentei legi și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991, iar potrivit al. 23 al aceluiași articol, foștii proprietari pot reveni la vechiul amplasament și atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunță în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.
La momentul eliberării titlului de proprietate contestat, art. 13 al. 2 din Legea 18/1991 (actual art. 14 al. 2), reglementa că atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție. De altfel, în practică, au existat și situații în care vechiul amplasament nu a mai putut fi identificat de către persoana îndreptățită la reconstituire. De abia art. 2 al. 1 din Legea nr. 1/2000 a reglementat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu distincția importantă în prezenta speță, ca acestea să nu fi fost atribuite legal altor persoane. Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează expres că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare.
În consecință, chiar în ipoteza susținută de recurente și neclarificată prin expertiza efectuată de instanța de fond, că amplasamentul atribuit intimatei reprezintă vechiul amplasament al proprietății autorului recurentelor, în condițiile în care prin înscrisurile depuse intimata a făcut dovada îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren cu care s-a înscris în C.A.P, acțiunea reclamantelor a fost în mod corect respinsă ca nefondată. Este adevărat că în cererea de înscriere în G.A.C a intimatei-pârâte, suprafața de 1 ha teren nu este detaliată pe punctele în care era amplasată, însă chiar în situația în care amplasamentul pe care a fost pusă în posesie și pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate nu reprezintă vechiul său amplasament, această împrejurare nu poate vicia actul de proprietate emis, atât timp cât la momentul eliberării titlului terenul în cauză nu era solicitat de vechiul proprietar, iar respectarea vechiului amplasament nu era imperativă. Împrejurarea că, prin legi ulterioare, foștilor proprietari li s-a dat posibilitatea solicitării diferențelor de teren nu viciază, așa cum prevede expres al. 2 al art. 2 din Legea 1/2000, titlurile de proprietate emise în mod legal.
Nulitatea este sancțiunea care afectează un act juridic care a fost emis cu nerespectarea unor condiții prevăzute de legislația aplicabilă la data emiterii lui, neputându-se aprecia asupra nulității actului juridic din perspectiva încălcării unor dispozițiile legale edictate ulterior, principiul neretroactivității legii civile opunându-se la aceasta. În cauză nu s-a făcut dovada că înscrisurile pe care s-a bazat reconstituirea dreptului de proprietate al intimatei, aflate printre cele enumerate de art.10 al. 1 din Legea 18/1991 în forma de la momentul eliberării titlului (actual art.11 al. 1), nu au putut să constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate.
Faptul că prin decizia civilă nr. 147/RC/2007 Tribunalul N. a recunoscut recurentelor îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 26,03 ha teren, motivând posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament întrucât titlurile emise altor persoane s-ar fi eliberat pentru o suprafață de trei ori mare decât cea solicitată, nu poate fi opusă intimatei-pârâte. Decizia în cauză nu poate fi opusă intimatei care nu a fost parte în litigiul finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 147/RC/2007. Mai mult decât atât, intimata s-a înscris în G.A.C G. D. Bîrgăuani cu suprafața de 1 ha teren arabil în satul Homiceni, iar prin titlul de proprietate nr._ ce i-a fost emis, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,02 ha teren pe teritoriul satului Homiceni, nepunându-se problema înscrierii unei suprafețe mai mari decât cea la care a dovedit îndreptățire.
Față de aceste considerente expuse, devine lipsit de relevanță a analiza motivele de recurs referitoare la temeinicia obiecțiunilor pe care recurentele le-au formulat la instanța de fond cu privire la expertiza în specialitatea topografie efectuată, precum și cu privire la nulitatea raportului de expertiză pe motivul neconvocării părților.
Apreciind asupra legalității și temeiniciei sentinței pronunțate de prima instanță, în temeiul art.312 al.1 Cod de procedură civilă, recursul promovat de reclamante va fi respins ca nefondat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, recurentele căzute în pretenții vor fi obligate la plata către intimata-pârâtă D. M. a cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul stadiu procesual, constând în onorariul apărătorului ales.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele A. A. L. și G. A. A., ambele domiciliate în municipiul Piatra N., ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1169/23.02.2012 a Judecătoriei Piatra N., ca nefondat.
Obligă recurentele la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata D. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
O. E. A.-M. U. și M. C. R. L.
Red. A.M.U./12.04.2013
Tehnored.R.L./15.04.2013
Ex.2
Fond C. V. V.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 174/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 870/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
