Legea 10/2001. Sentința nr. 1117/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1117/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-10-2012 în dosarul nr. 1117/C
Dosar nr._ contestație – Legea nr.10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 8 octombrie 2012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1117/C/2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. - judecător
N. U. - grefier
Pe rol se află în curs de soluționare contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de contestatoarea Berneagă A., domiciliată în municipiul Iași, ., județul Iași, prin avocat B. T., având sediul cabinetului de avocat în municipiul Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu intimații P. municipiului R., cu sediul în mun. R., ..1, județul N., și .” SRL, cu sediul în Piatra N., .. 287, județul N. și chemata în garanție A. pentru V. A. S., cu sediul în mun. București, . nr.50, sector 1.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte din prezenta hotărâre, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 8 octombrie 2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /10.05.2012 reclamanta Berneagă A. a solicitat obligarea pârâților P. M. Piatra-N. și . SRL Piatra N. să-i restituie imobilul (construcții și teren situat în municipiul R., ..190 și să-i plătească cheltuieli de judecată, invocând ca și temei de drept dispozițiile art.26 alin.3 și următoarele din Legea nr.10/2001.
În motivarea cererii a învederat următoarele:
Autorul reclamantei a avut în proprietate un imobil format din construcții și terenul aferent, situat în R., ..190. Imobilul a aparținut inițial lui V. C., decedat la data de 23 decembrie 1986. Fiicele acestuia – Berneagă Ortansa (mama reclamantei) și Civică A. au inițiat o . acțiuni de revendicare, pe dreptul comun, anterior apariției Legii nr.10/2001.
Pe suprafața de teren de_,96 m.p. se aflau edificate un atelier – fabrică de tăbăcărie – construcție cu parter și etaj, anexele fabricii – două garaje, atelier de lemnărie, moară țărănească, magazie construită din bârne, grajd și o cameră de pompieri.
La data de 11 iunie 1948, se încheie un proces-verbal cu ocazia preluării imobilului descris mai sus, de către reprezentanții Ministerului de Industrie, făcându-se mențiuni complete cu privire la toate bunurile și valorile, precum și starea imobilelor găsite. Astfel, în anexa 19 a procesului-verbal se afla o descriere completă a imobilului revendicat.
Naționalizarea imobilului a fost în mod evident abuzivă, acțiunea de revendicare a acestuia fiind circumscrisă prevederilor Legii nr.10/2001.
Cu toate că autoarea reclamantei a înțeles să notifice conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 Primăria R., în afara unei corespondențe lipsită de consistență nu a reușit să obțină nici un bun efectiv.
Prin decizia nr.XX din 19 martie 2007, publicată în monitorul Oficial, Partea I nr.764 din 12.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite, în aplicarea dispozițiilor art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, stabilește că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
O astfel de soluție se impune și pentru că, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.
În același timp, în cazul în care unitatea deținătoare – . SRL sau unitatea învestită cu soluționarea notificării – Primăria M. R., nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din legea nr.10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute de art.297 alin.1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001.
P. municipiului R. a depus întâmpinare prin care a învederat următoarea situație de fapt:
Prin notificarea comunicată prin intermediul executorului judecătoresc și înregistrată sub nr._/01.08.2001 notificatoarele A. Berneagă și Civică A. au solicitat „restituirea Fabricii de pielării, talpă și confecții din ..190 R.. La momentul formulării notificării, întrucât unitatea administrativ-teritorială Municipiul R. nu deținea, și nu a deținut niciodată, cu nici un titlu, imobilul obiect al notificării, Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, în conformitate cu prevederile art.26 din lege, a procedat la identificarea deținătorului imobilului și a constatat că acesta este . SRL R., condiții în care notificarea a fost transmisă acesteia. Acest lucru a fost adus la cunoștința notificatoarei A. Berneagă în mod repetat, ca răspuns la insistențele acesteia de a da curs solicitărilor în ceea ce privește restituirea imobilului.
Cele arătate mai sus subzistă și în prezent și justifică invocarea excepției lipsei capacității procesuale pasive.
În conformitate cu dispozițiile art.26 din Lege, deținătorul imobilului este obligat să se pronunțe asupra soluționării notificării, singura obligație ce revenea primăriilor în privința notificărilor referitoare la imobile aflate în patrimoniile altor entități fiind aceea de a identifica acești deținători.
Totuși, dintre cele două notificatoare, Berneagă A. a continuat să-i se adreseze în mod repetat diverse cereri de restituire/reconstituire în privința imobilului pe care nu l-a deținut niciodată, însă până în prezent nu a făcut dovada că ar fi procedat la inițierea unor astfel de demersuri și către deținătorul pe care i l-a indicat.
Pârâta . SRL Piatra-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Reclamanta Berneagă A. a solicitat instanței să oblige societatea lor să restituie imobilul format din construcții și terenul aferent situat în mun. R., ..190, imobil care a aparținut inițial lui V. C.. Motivul pentru care reclamanta a înțeles să formuleze o astfel de cerere este reprezentat de faptul că prin adrese nr.7789/18.02.2004 Primăria M. R. a arătat că . SRL se afla în posesia acestui imobil.
Or, imobilul care formează obiectul cererii de chemare în judecată se afla în patrimoniul societății lor încă din anul 1996 când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.505/07.10.1996, prin care s-a convenit înstrăinarea activului Sucursalei C. N. de la . către . SRL. Vânzarea s-a realizat prin licitație publică ce a avut loc la data de 23.09.1996, conform anunțurilor publicitare din ziarul „Adevărul” din data de 23.08.1996 și din ziarul „Monitorul de N.” nr.94/1996. Or, potrivit art.45 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 „actele juridice de înstrăinare inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării”.
De asemenea, atât la data cumpărării cât și în prezent, .” SRL era și este o societate comercială cu capital 100 % privat, fiind înființată în baza Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, astfel că devin incidente dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în conformitate cu care imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul nu la restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, ci la despăgubiri în condițiile legii speciale corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, despăgubiri care se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea . A. pentru V. A. S., fostul Fond al Proprietății de Stat.
Pe cale de consecință, la termenul din 9.08.2012, pârâta .” SRL Piatra N. a formulat cerere de chemare în garanție a A. București, solicitând ca în situația în care se va constata, în raport de dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul cumpărat de . (cu respectarea dispozițiilor Legii nr.58/1991; HG 634/1991; HG 758/1991 și HG 545/1992) să fie obligată chemata în garanție (fostul Fond al Proprietății de Stat)care a organizat atât privatizarea . și vânzarea imobilului către . SRL) la acordarea de despăgubiri.
Chemata în garanție A. București, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea probelor administrate, tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Prin notificarea nr._/1.08.2001 adresată M. R., notificatoarele Berneagă A. și Civică A. – în calitate de moștenitoare ale defunctului V. C., au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilul Fabricii de Pielărie și T. nr.190 R., naționalizat de la autorul lor V. C., imobil construit din cărămidă, acoperit cu tablă, cuprinzând parter și etaj (la parter 17 camere și la etaj 5 camere), precum și alăturat două garaje, un atelier de lumânări, o moară țărănească, o magazie construită din bârne și pământ acoperită cu tablă neagră, un grajd din cărămidă, un șopron din lemn, și în curte o cameră din scândură acoperită cu tablă destinată camerei de pompieri.
Imobilele descrise mai sus au fost naționalizate împreună cu suprafața de_,96 m.p. teren aferent.
Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la 11 iunie 1948, între V. P. (în calitate de reprezentant al fostului proprietar) și reprezentanți ai Ministerului Industriei, și cele 21 de anexe, rezultă că urmare a naționalizării prin Legea nr.119/1948 a „Fabricii de T. și P.” din R., ..190, fostă proprietate a numitului V. C., s-a procedat la predarea – primirea atât a terenului în suprafață de_,96 m.p. cât și a clădirilor, mașinilor, utilajelor aparținând fabricii.
Astfel, în anexa nr.19 apare menționată suprafața de_,96 m.p. din care: ocupată de fabrică și magazie – 1657,2 m.p.; de locuință cu dependințe – 451,43 m.p. și liberă –_,20 m.p. .
Clădirea fabricii este descrisă ca fiind construită din cărămidă, acoperită de tablă zincată, compusă din parter și etaj.
La etaj existau 17 camere din care două birouri, o cameră pentru portar, un antreu, 8 ateliere, două magazii, o cameră pentru locomotivă, o cameră pentru motor Diesel și un WC, iar la etaj: 5 camere, din care două ateliere și trei magazii. Clădirea mai avea pe lângă fabrică, încă 5 camere și anume: două garaje, un atelier de lumânări, o moară țărănească, o magazie construită din bârne și pământ, cu pod și acoperite cu tablă neagră (distrusă în cea mai mare parte). Mai există un grajd din cărămidă și un șopron de lemn în curte o cameră de 3,2 m X 2,5 m din scânduri cu acoperiș de tablă destinată pentru pompieri.
În procesul-verbal apare descris și un imobil casă de locuit, care nu face obiectul prezentei, fiind restituit numitelor Civică A. și Berneagă Ortansa, împreună cu suprafața de 451,48 m.p. aferentă, prin decizia civilă nr.542/AC/20.03.2000 a Tribunalului N., așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor suplinitor nr.42/2002 emis d Biroul Notarilor Publici Asociați Maximovici G. și A. R. – Iași.
Din cuprinsul unui memoriu adresat (imediat după naționalizare), Ministerului Industriei de către P. V. (tatăl lui C. V.) se deduce că acesta din urmă era singurul asociat al întreprinderii care anterior aparținuse din generație în generație, familiei V..
Din actele de stare civilă rezultă că V. C. a decedat la 25 dec. 1986, iar prin certificatul de calitate de moștenitor nr.16/3 febr. 1998 emis de Biroul Notarial Public R. Frost din Iași, s-a constatat că de pe urma def. V. C. au calitate de moștenitoare: Berneagă A. și Civică A., în calitate de fiice, persoane ce apar și în notificare.
Ulterior, la 6 aprilie 2001 a decedat Berneagă Ortansa, a cărei moștenitoare este reclamanta Berneagă A., așa cum atestă certificatul de moștenitor suplimentar nr.42/6.03.2002 emis de B.N.P. Asociați Maximovici și A. din Iași.
Față de cele de mai sus, tribunalul constată că reclamanta (prin reprezentarea mamei sale Berneagă Ortansa) împreună cu Civică A., în calitate de notificatoare și moștenitoare ale fostului proprietar Valeter C., sunt îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilele construcții și teren aparținând Fabricii de talpă și piele din R., ..190, ce au aparținut autorului lor și au fost naționalizate la 11 iunie 1948.
În ce privește suprafața de teren, urmează a se avea în vedere că notificatoarelor li s-a restituit (împreună cu imobilul casă de locuit) suprafața de 451,48 m.p. prin decizia civilă nr.542/AC/2000 a Tribunalului N., astfel că mai sunt îndreptățite a beneficia de măsuri reparatorii pentru diferența de_,48 m.p. .
Referitor la tipul de măsuri reparatorii de care pot beneficia notificatoarele, tribunalul constată că în speță sunt incidente dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că imobilele se aflau, încă de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, în patrimoniul societății comerciale „T.C. C. I.” S.R.L. cu sediul în Piatra N., ..287, întrucât au făcut obiectul unor proceduri de privatizare întocmite în conformitate cu Legea privatizării societăților comerciale – nr.58/1991.
Din certificatul de înmatriculare emis de Oficiul Registrului Comerțului N. rezultă că S..C. „T.C. C. I.” SRL Piatra N. (cu asociat persoană fizică) s-a înmatriculat sub nr. I 27/1817 din 23.09.1993, luând fiind în conformitate cu Legea nr.31/1990.
În anul 1996, în cadrul procedurii de privatizare în care a fost implicat Fondul Proprietății de Stat, activul Sucursalei C. N. din cadrul Societății comerciale C. S.A. București (în patrimoniul căreia se găseau și imobilele în litigiu) a fost înstrăinat, prin licitație publică și, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.505/1996, a intrat în patrimoniul S.C. „T.C. C. IUMPEX” S.R.L. Piatra N. (pârâta din cauza de față).
În aceste condiții, pârâta nu poate fi obligată la restituirea în natură a imobilelor (așa cum a pretins reclamanta), întrucât, în anul 2001, aceasta era (și este ) o societate cu capital privat la care nici statul și nici vreo autoritate a administrației publice centrale sau locale nu era acționar sau asociat în sensul dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2009.
Legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art.29 din lege, din dreptul persoanelor ale căror imobile preluate de stat se aflau, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate (altele decât cele prevăzute la art.21 din lege) de a beneficia de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor (titlul VII din Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare) corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
P. imobilele deținute de astfel de societăți privatizate, dispozițiile art.29(3) din Legea nr.10/2001 prevăd că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizare, care în speța de față este A.V.A.S. București (fost F.P.S.).
Cum această instituție are doar calitatea de chemată în garanție față de S.C. „T.C. C. I.” S.R.L. și nu de pârâtă în raport cu reclamanta, având în vedere că .” SRL nu poate fi obligată la restituirea imobilelor sau la întocmirea propunerii de acordare a despăgubirilor, întrucât acestei societăți nici nu i-a fost comunicată notificare și actele anexate (așa cum s-a susținut de către P. M. R.), acțiunea reclamantei împotriva acesteia urmează a fi respinsă ca nefondată. Pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție este fără obiect.
Față de împrejurarea că notificarea formulată de Berneagă Ortansa și Civică A. s-a înregistrată la Primăria M. R., iar P. M. R. deși a susținut că prin adresa nr.1617/29.03.2002 ar fi înaintat-o (împreună cu documentația aferentă) – deținătorului imobilului, . SRL (aspect infirmat de acesta) cum nu s-a făcut dovada susținerilor (așa cum i s-a solicitat), existând posibilitatea ca acestea să fi fost expediate în R. – așa cum rezultă din adresa nr._/13.X.2005 emisă de P. M. R., deși .” SRL are sediul în Piatra N., tribunalul urmează a admite acțiunea față de acest pârât și a-l obliga să înainteze notificarea împreună cu întreg dosarul notificării spre competentă soluționare A.V.A.S. București.
Cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada acestora (deși reclamanta a avut avocat nu a depus la dosar chitanța care să ateste plata și cuantumul onorariului).
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea reclamantei Berneagă A., domiciliată în mun. Iași, ., jud. Iași, prin avocat T. B. din cadrul Cabinetului de Avocat T. B. cu sediul în Iași, ., jud.Iași, împotriva pârâtului P. M. R., cu sediul în mun. R., Piața R. V. nr.1, jud. N., și, în consecință:
Constată că reclamanta Berneagă A. și notificatoarea Civica A., în calitate de moștenitoare ale defunctului V. C. sunt îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de dispozițiile Legii nr.10/2001 pentru imobilele "Fabricii de T. și P." din R., ..190" naționalizate prin Legea nr.119/1948, imobile situate în R., ..190, compuse din: teren în suprafață de_,48 m.p.; o construcție cu destinația de "atelier-fabrică de tăbăcărie", construită din cărămidă, acoperită cu tablă zincată compusă din parter și etaj cuprinzând 22 încăperi; două garaje; un atelier de lemnărie; o moară țărănească; o magazie construită din bârne și pământ acoperită cu tablă neagră; un grajd din cărămidă; un șopron de lemn;o cameră "de 3/2, 2/5 m" din scânduri, cu acoperiș de tablă (cu destinația "cameră de pompieri"), imobile a căror descriere se regăsește în anexa nr.19 la "procesul-verbal de predare-preluare a Întreprinderii de talpă și piele V. din R., ..190" întocmit, în baza Legii nr.119/1948, la data de 11 iunie 1948.
Obligă P. M. R. să înainteze, spre competentă soluționare, Autorității pentru valorificarea activelor statului, notificarea nr._/1.08.2011 împreună cu întreaga documentație aferentă.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei împotriva pârâtei S.C. „TC C. I.” S.R.L. Piatra N..
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. formulată de pârâta S.C. „T.C. C. I.” S.R.L. .
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 oct. 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. N. U.
Red.M.C./14.11.2012
Tehnored.N.U./19.11.2012
Ex.6
| ← Fond funciar. Decizia nr. 843/2012. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 1012/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
