Fond funciar. Decizia nr. 843/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 843/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16.10.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 843/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - M. C. | - judecător |
- O. E. | - judecător | |
- D. M. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către intimatele C. L. Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. L. D. Roșie pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în . N. și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., județul N., împotriva sentinței civile nr. 4226 din data de 02.09.2011 pronunțată de Judecătorie Piatra N., în contradictoriu cu intimata-petentă M. V..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 09.10.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 16.10.2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4226 din 2.09.2011, Judecătoria Piatra N. a respins ca neîntemeiate excepțiile de tardivitate a plângerii și de lipsă a calității procesuale pasive invocate de intimata C. locală D. Roșie pentru aplicarea legilor fondului funciar și a admis excepția lipsei de interes a petentei M. V. în formularea acțiunii conexe obiect al dosarului civil nr._ al aceleiași judecătorii.
A fost admisă în parte acțiunea principală formulată la 28.12.2010 (data poștei) de petenta M. V. în contradictoriu cu intimatele C. locală Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. locală D. Roșie pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință:
- s-a anulat în parte Hotărârea nr. 7867/6.11.2009 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv dispozițiile privind respingerea cererii nr. 3995/25.08.2005, prin care petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra;
- s‑a anulat în parte Hotărârea nr. 8/23.04.2009, prin care C. locală Săvinești a propus respingerea cererii petentei;
- s‑a reconstituie în favoarea petentei dreptul de proprietate asupra următoarelor suprafețe de teren, identificate în schițele anexe la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic V. I., parte integrantă din sentință.
- 5.400 mp teren situat în extravilanul comunei D. Roșie, sola 62 . „Pe Deal“, învecinat la nord cu drum de exploatare, la est cu R. V., la sud cu drum de exploatare și la vest cu S. V.;
- 4.230 mp teren situat în intravilanul comunei Săvinești, învecinat la nord cu moștenitorii defunctei M. N., la est cu T. N., la sud cu zona CFR și la vest cu . class="ListParagraph"> - 1.212 mp teren situat în intravilanul comunei Săvinești, punctul „Acasă“, având ca vecini DN 15 (.) la nord, A. C. la est, R. V. la sud și T. I. la vest.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca fiind lipsită de interes acțiunea conexă formulată de petentă la data de 3.02.2010 în contradictoriu cu intimatele C. locală Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Totodată, intimatele C. locală Săvinești de fond funciar și C. județeană N. au fost obligate în solidar să achite statului suma de 800 de lei și toate cele trei comisii intimate au fost obligate să-i achite în solidar petentei suma de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Din probele administrate (înscrisuri, depoziții de martori și expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie), judecătorul care a soluționat cauza a reținut situația de fapt care va fi prezentată în continuare.
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Săvinești sub nr. 956/12.03.1991, petenta M. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren cu care s-a înscris în C.A.P. Săvinești, astfel că ea a fost înscrisă la poziția nr. 589 .‑anexă nr. 2a cuprinzând membrii cooperatori în viață, cu propunere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,59 ha teren, propunere validată prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 130/16.10.1992.
Cu toate acestea, petentei nu i-a fost emis niciodată titlu de proprietate pentru terenul respectiv, motiv pentru care, în anul 2008, a formulat o petiție înregistrată la Instituția Prefectului – județul N. sub nr._, petiție urmare căreia s‑au efectuat verificări, atât de către C. locală Săvinești, cât și de către C. județeană N., care au concluzionat că nu există niciun act care să justifice validarea efectuată, întrucât „nu s-au găsit evidențe agricole sau alte înscrisuri din care să rezulte că petenta, împreună cu soțul ei, M. V. (decedat la data de 1.12.1997) ar fi avut deschisă poziție de rol și cerere de înscriere în CAP“, concluzii care se regăsesc în Nota de constatare nr. 1246/7.01.2009, în baza căreia C. locală Săvinești a emis Hotărârea nr. 4/12.03.2009, prin care a propus comisiei județene anularea poziției nr. 589 din anexa nr. 2a.Propunerea comisiei locale a fost validată de C. județeană N. prin Hotărârea nr. 7768/6.11.2009, hotărârile celor două comisii făcând obiectul cererii conexe formulate de către petentă.
Ulterior, au fost emise și Hotărârile nr. 8/23.04.2009 a Comisiei locale Săvinești și, respectiv, nr. 7867/6.11.2009 a Comisiei județene N., atacate prin cererea principală,emise în procedura de soluționare a cererii nr. 3995/25.08.2005, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și formulată pentru aceeași suprafață de teren, de 1,59 ha. Cererea a fost soluționată în mod nefavorabil, pentru aceleași motive pentru care fusese anulată poziția nr. 589 din anexa 2a a comunei Săvinești.
Prin art. I pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, li s-a dat foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, chiar dacă nu au formulat astfel de cereri în baza legilor fondului funciar anterioare sau în ipoteza în care le‑au fost respinse inițial cererile sau li s‑au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele‑verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997.
Prin raportare la dispozițiile legale menționate și având în vedere succesiunea emiterii hotărârilor comisiilor de specialitate, instanța de fond a apreciat că plângerea formulată de petentă împotriva Hotărârii nr. 4/12.03.2009 a Comisiei locale Săvinești și a Hotărârii nr. 7768/06.11.2009 a Comisiei județene N. este lipsită de interes și a respins‑o ca atare.
Cât privește excepția de tardivitate a plângerii principale, judecătorul a constatat că ea nu este întemeiată, deoarece, potrivit dovezii de comunicare, petenta a luat cunoștință de hotărârile contestate la data de 27.11.2009, iar plângerea a fost formulată la data de 28.12.2009, deci înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de legiuitor.
În ceea ce privește fondul plângerii, prima instanță a reținut că, astfel cum reiese din extrasul certificat de pe „Tabloul locuitorilor din . fost împroprietăriți la reforma agrară din 1921“, socrul petentei, M. G., a fost împroprietărit în anul 1921 cu o suprafață de pământ de 2,50 ha.
Sub acest aspect, nu au nicio relevanță susținerile comisiei locale, potrivit cărora, acest act nu poate fi luat în considerare, întrucât din momentul împroprietăririi și până la colectivizarea agriculturii au trecut 40 de ani, întrucât legiuitorul nu a impus o limită de vechime a actelor depuse de către solicitanți în dovedirea dreptului lor de proprietate, iar afirmația că terenul a ieșit în perioada celor 40 de ani din proprietatea autorului petentei trebuia dovedită de comisie, neputându‑se face dovada unui fapt negativ, acela că terenul nu a fost înstrăinat.
De asemenea, nu sunt relevante nici susținerile conform cărora acel „tablou“ nu reprezintă un act de proprietate, având în vedere că legiuitorul a enumerat actele de proprietate alături de alte înscrisuri din care ar rezulta suprafața preluată de către stat, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială (art. 11, în redactarea actuală) statuând că „Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori“. De altfel, comisiile invocă în susținerea poziției lor procesuale faptul că petenta sau autorii acesteia nu figurează cu respectiva suprafață de teren în evidențele agricole ale comunei, însă nici registrele agricole nu reprezintă acte de proprietate.
În plus, expertiza tehnică topografică efectuată în cauză a evidențiat că, din întreaga suprafață de teren solicitată de petentă, unele trupuri sunt stăpânite de către aceasta și libere, în sensul că nu s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea altor persoane. Din coroborarea extrasului certificat de pe „tabloul locuitorilor din . fost împroprietăriți la reforma agrară din 1921“, depus la dosar de către reclamantă, cu concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză și cu tabelul de parcelare al tarlalei Sola II, în care petenta figurează la poziția 27, instanța de fond a concluzionat că aceasta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la respectivele suprafețe de teren.
În ceea ce privește restul trupurilor de teren solicitate, ele sunt înscrise în alte titluri de proprietate, aflate la dosar, care se bucură de prezumția de legalitate, astfel că dreptul de proprietate asupra lor nu mai poate fi recunoscut, cel puțin în prezent, în favoarea petentei sau a altor persoane.
Respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de C. locală D. Roșie, a fost motivată prin aceea că expertul tehnic a constatat că . mp teren se află pe raza acestei comune.
În legătură cu cererea de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, instanța a arătat că au fost avute în vedere dispozițiile art. 274 și ale art. 276 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 18 din O.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, conform cărora „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume“.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 301 Cod proc. civ., au declarat recurs toate cele trei comisii intimate, criticile aduse de fiecare dintre recurente fiind expuse și analizate în cele ce urmează.
1. C. comunală Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate și a capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cu consecința menținerii hotărârilor comisiei locale și comisiei județene de fond funciar atacate.
Dincolo de reluarea susținerilor făcute pe parcursul judecării în fond a procesului, C. comunală Săvinești a arătat că greșit prima instanță a apreciat că petenta ar fi îndreptățită la reconstituirea – chiar și parțială – a dreptului de proprietate pretins, luând în considerare, în principal, doar două dintre probele administrate: înscrisul denumit „Tabloul locuitorilor din . reforma agrară din 1921“ și expertiza tehnică topografică efectuată în cauză.
În privința înscrisului eliberat petentei, în extras, de Serviciul județean N. al Arhivelor Naționale, recurenta C. comunală Săvinești a subliniat că în cuprinsul lui sunt consemnate numele și prenumele persoanei împroprietărite – G. M. (socrul petentei), domiciliul acestuia – satul Cuteni, suprafața ce i se cuvine – 2,50 ha și moșia pe care s-a împroprietărit – R..
P. a avea forță probatorie, un astfel de înscris ar trebui să facă referire la suprafața de teren solicitată și să ateste faptul că aceasta a aparținut persoanei solicitante sau autorului său, iar actul de care se prevalează petenta nu conține specificații în vederea identificării cu exactitate a terenului respectiv și, mai mult, terenul propus spre împroprietărire era situat în localitatea R., și nicidecum în localitatea Săvinești. Reiese că acest înscris face dovada faptului că o suprafață de teren situată în localitatea R. ar fi intrat,în baza reformei agrare din anul 1921, în patrimoniul socrului petentei, al cărui deces a survenit cu mult anterior cooperativizării, în februarie 1943, dată la care soțul petentei, M. Gr. V., avea 14 ani, căsătoria lui având loc 16 ani mai târziu, la 29.10 1959, astfel că susținerea petentei, potrivit căreia terenul în suprafață totală de 1,59 ha ar fi fost primit „drept zestre“ de către soț de la tatăl său este cel puțin neverosimilă. Mai mult, faptul pozitiv determinat al existenței unui drept de proprietate asupra terenului la momentul cooperativizării este susceptibil de a fi dovedit, la fel ca și faptul negativ determinat că acel teren nu a ieșit din patrimoniul împroprietăritului, iar art.1169 din Codul civil impune ca cel care face o afirmație în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească.
Împrejurarea că soțul petentei nu a avut rol deschis în evidențele agricole ale comunei Săvinești din perioada 1959‑1961nu poate constitui dovada că o suprafață de exact 1,59 ha teren a trecut din patrimoniul defunctului M. G. în patrimoniul fiului său, M. V., cu atât mai mult, cu cât, cea care era titulară de rol agricol începând cu anul 1951 (adică imediat după înființarea registrelor agricole)și până la colectivizare a fost soacra petentei, M. N., care figura înscrisă cu suprafața de 4.500 mp teren, cu care s‑a înscris în C.A.P. și pentru care, după adoptarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, moștenitorii săi legali – M. V. (V.), soțul petentei, și N. M. – au obținut reconstituirea dreptului de proprietate și li s‑a eliberat titlul de proprietate nr. 58/909/9.06.1994.
Referitor la expertiza tehnică topografică efectuată în cauză, recurenta C. comunală Săvinești de fond funciar a arătat că a formulat obiecțiuni, înregistrate prin serviciul registratură anterior termenului acordat de instanță în acest scop și a semnalat o . inadvertențe care necesitau lămuriri, dar judecătorul nu le‑a luat în considerare, dimpotrivă, în încheierea din 25.03.2011, consemnându‑se în mod nereal că „reprezentantul comisiei nu formulează obiecțiuni“.
C. comunală Săvinești a remarcat și faptul că, în afara obiectivelor stabilite de instanță, expertul tehnic a constatat, cu depășirea competențelor ce‑i reveneau, că petenta ar exercita posesia asupra unor parcele de teren, constatare pe care instanța de fond a considerat‑o edificatoare în formarea convingerii sale, deși posesia nu echivalează și nu face, prin ea însăși, dovada dreptului de proprietate asupra unui imobil. Tot astfel, nici constatarea expertului, reținută de instanță, precum că „suprafețele de teren sunt libere, în sensul că nu s‑a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea altor persoane“, nu este aptă să justifice îndreptățirea petentei la reconstituirea dreptului de proprietate, ea putând doar, cel mult, să creeze premisa necesară, în măsura în care acest drept ar fi dovedit, orice interpretare contrară fiind de natură să contravină dispozițiilor imperative ale legii și să creeze prejudicii persoanelor cu adevărat îndreptățite la reconstituire.
În legătură cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta C. comunală Săvinești de fond funciar a susținut că nu se poate reține în sarcina sa nicio culpă procesuală, deoarece actele administrative au fost emise în considerarea legii și a împrejurărilor că nu s‑a găsit niciun act care să justifice reconstituirea, nu s‑au găsit evidențe agricole sau alte înscrisuri din care să rezulte că petenta, singură sau împreună cu soțul ei, ar fi avut terenul solicitat în proprietate la momentul cooperativizării și s‑ar fi înscris cu el în C.A.P. În plus, înscrisul eliberat în extras de Arhivele Naționale a fost obținut de petentă abia la 3.12.2009 și prezentat doar în cadrul judecății în primă instanță.
Conchizând, C. locală Săvinești a arătat că, pentru ca o persoană să poată beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren, trebuie să facă dovada existenței valabile a dreptului respectiv în patrimoniul său la momentul cooperativizării. Obligația celui care formulează o cerere de reconstituire este, potrivit prevederilor legale – art. 9 din Legea nr. l8/1991, republicată, cu modificările ulterioare, art. l2 alin. (3) din H.G. nr. 131/1991 pentru aprobarea „Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor“, art. 33 din Legea nr. 1/2000, pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 – aceea de a atașa acesteia toate dovezile care să o sprijine, ceea ce, în cazul de față, nu s-a făcut.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. Din Codul de procedură civilă.
2.La rândul său, C. comunală D. Roșie pentru aplicarea legilor fondului funciar, introdusă în cauză de prima instanță, din oficiu, la termenul din 14.01.2011, motivat de faptul că, potrivit constatărilor expertului tehnic, unele dintre parcelele de teren pretinse de petentă se găsesc pe raza comunei D. Roșie, a continuat să susțină, ca și la Judecătoria Piatra N., că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nicio suprafață de teren dintre cele solicitate de petentă nu se află pe teritoriul administrativ al acestei comune, ceea ce și petenta însăși a recunoscut, prin precizările depuse la dosar. De altfel, și expertul tehnic a arătat în raportul întocmit, inclusiv prin răspunsurile la obiecțiuni, nu numai că petenta solicită teren în D. Roșie, fără a deține vreun act doveditor al proprietății, ci și că, pe de o parte, terenul de 5.400 mp din punctul „Pe Deal“), cu privire la care ea a susținut că l‑ar fi dat numitului R. A. (în prezent, decedat), în schimbul celui din punctul „Acasă“ nu figurează în evidența cadastrală a comunei, iar pe de altă parte, pentru cea de‑a doua parcelă de 5.400 mp teren, intimata‑petentă nu figurează înscrisă în protocolul încheiat între primăriile celor două comune cu privire la cetățenii cu domiciliul în . cooperativizării au stăpânit terenuri în tarlaua denumită „Muchii II“, din . suprafață de teren din această solă fiind atribuită în mod legal proprietarilor de drept.
Ca atare, recurenta C. comunală D. Roșie pentru aplicarea legilor fondului funciar a solicitat casarea sentinței (corect, este vorba de modificarea hotărârii), respingerea acțiunii și înlăturarea mențiunii privind plata cheltuielilor de judecată.
3. Și recurenta C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat modificarea sentinței, dar numai în sensul înlăturării mențiunilor prin care s‑a dispus obligarea sa, în solidar cu cele două comisii comunale de fond funciar intimate, la plata către stat a sumei de 800 lei (contravaloarea onorariului de expert, pentru care petenta a beneficiat de ajutor public judiciar) și a sumei de 500 lei către petentă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În concret, comisia județeană a arătat că, prin cererea înregistrată la Primăria comunei Săvinești sub nr. 3995/25.08.2005, intimata a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005, să i se reconstituie dreptul de proprietate în nume propriu pentru suprafața de 1,59 ha teren, fără a anexa cererii vreun înscris doveditor prin care să probeze că, anterior cooperativizării, ea sau soțul său au deținut în calitate de proprietari suprafața solicitată, așa încât, C. comunală Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar a propus (prin Hotărârea nr. 8/ 23.04.2009), iar C. județeană N. a validat respingerea cererii (Hotărârea nr. 7867/6.11.2009. Plângerea formulată de petentă împotriva acestor hotărâri a fost admisă de Judecătoria Piatra N., prin sentința civilă recurată, întrucât în urma administrării probei cu expertiză tehnică judiciară topo a rezultat că, în fapt, petenta stăpânește o suprafață de 5.400 mp teren în . două suprafețe în intravilanul comunei Săvinești (4.230 mp teren situat la pct. „Intravilan ..212 mp la pct. „Intravilan Acasă“), ceea ce dus la admiterea în parte, pentru cele trei parcele menționate, a plângerii petentei.
Recurenta comisia județeană a arătat că, în ceea ce o privește, sentința este netemeinică și esențial nelegală, pentru mai multe motive:
În acest litigiu, nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa, pentru considerentele indicate și de celelalte două recurente, cu atât mai mult, cu cât, Judecătoria Piatra N. i-a reconstituit direct petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.400 mp teren situat în . să fi fost îndeplinită procedura de reconstituire stabilită în mod obligatoriu prin următoarele dispoziții legale: art. 11 alin. (5) din „Regulamentul [...]“ aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora cererea de reconstituire, împreună cu actele prevăzute la alin. (3), se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul;art. 27 alin. (5), (6) și (7) din același regulament, conform cărora comisia comunală înaintează comisiei județene o propunere de soluționare a cererii solicitantului, propunere care este validată sau invalidată de comisia județeană printr-o hotărâre; abia după comunicarea hotărârii comisiei județene, solicitantul se poate adresa instanței de judecată, cu plângere împotriva hotărârii pronunțate de comisia județeană. În mod evident, în privința intimatei‑petente, aceste etape procedurale obligatorii, imperativ stabilite de legiuitor prin dispozițiile legale sus‑menționate, au fost eludate.
II. Instanța de fond a dispus obligarea celor trei comisii la plata întregii sume reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli judiciare către stat, deși, pe fondul cauzei, pretențiile petentei cu privire la terenuri au fost admise doar în parte;
III. Un alt motiv de nelegalitate al sentinței criticate este acela că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, text conform căruia „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată“.
În cauză, prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 29.01.2010, C. județeană N. a lăsat soluția la aprecierea instanței de judecată, pentru situația în care, în urma administrării probatoriului, instanța va constata că petenta face dovada în mod indubitabil că, în perioada anterioară cooperativizării, ea și/sau autorul său au stăpânit în calitate de proprietari terenul solicitat și că acesta nu a fost solicitat sau legal atribuit altor persoane.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Instanța de fond trebuia să aprecieze că nu poate fi reținută nicio culpă în sarcina Comisiei județene N., deoarece probele pe baza cărora a fost admisă în parte plângerea nu s-au aflat la dispoziția sa la momentul emiterii hotărârii contestate, ele au fost administrate ulterior, în fața instanței, iar prin natura lor, aceste probe nu puteau fi administrate de comisia județeană; mai mult, poziția sa procesuală a fost favorabilă petentei, astfel încât nu putea fi obligată la plata acestor cheltuieli.
IV. Prima instanță a încălcat dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă, conform cărora „dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei“. Potrivit acestor prevederi legale, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare să fie obligat numai la plata cheltuielilor pe care le‑a provocat prin apărarea sa.
Împrejurarea că intimata‑petentă stăpânește o parte din terenul solicitat nu a fost adusă la cunoștința Comisiei județene N., astfel încât, nici din acest punct de vedere, nu poate fi reținută nicio culpă în sarcina acesteia, verificarea unui astfel de aspect excedând cadrului legal al competențelor ce revin comisiei județene, deoarece, potrivit art. 34 din Regulamentul [...]aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, numai comisiile locale au obligația de a identifica în teren amplasamentul suprafețelor atribuite în proprietate persoanelor îndreptățite, pe baza măsurătorilor cadastrale pe care le efectuează, comisiile județene nefiind legal abilitate să efectueze măsurători. În cauză, pentru a se edifica asupra acestui aspect, însăși instanța de judecată, a dispus efectuarea expertizei tehnice de specialitate.
V. Instanța de fond a încălcat dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționarea comisiei județene de fond funciar, care nu este persoană juridică, nici în sensul prevederilor art. 187 și urm. din Codul civil, și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar, deci nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În același sens s-au pronunțat instanțele judecătorești în litigii asemănătoare, când au reținut că art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată creează comisiei județene, care nu are personalitate juridică, o poziție procesuală sui generis, care derogă de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților în proces, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără să mai folosească sintagma „prin derogare“. Potrivit acestei sintagme, se ajunge la concluzia că aceste comisii participă la proces ca organe care să vegheze la respectarea și aplicarea dispozițiilor legale. Ca urmare, este exclusă răspunderea procesuală sub forma prevăzută de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, deoarece cel obligat la o diligență funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale, fără o dispoziție expresă a legii. Mai mult decât atât, nu poate fi reținută o culpă în sarcina comisiei județene, care emite o hotărâre în baza întregii documentații întocmite și înaintate de către comisia locală.
Invocând, în drept, în drept, dispozițiile art. 304 și art. 304^1 Cod procedură civilă, recurenta C. județeană N. a solicitat modificarea sentinței în sensul arătat.
În recurs, probatoriul a fost completat, în conformitate cu dispozițiile restrictive ale art. 305 din Codul de procedură civilă, cu înscrisuri noi depuse la dosar de părți, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea instanței de control judiciar.
Examinând întregul material probator avut la dispoziție, prin raportare la susținerile părților și la textele de lege incidente în cauză, tribunalul constată că, într‑adevăr, hotărârea instanței de fond trebuie modificată în parte, pentru următoarele considerente de fapt și de drept, prezentate, pe cât posibil, fără a insista asupra împrejurărilor deja arătate, în mod repetat, de fiecare dintre părți. Trebuie început prin a sublinia, însă, că situația de fapt care se desprinde din probele dosarului evidențiază aspecte care denotă nu numai un comportament marcat de rea‑credință din partea intimatei‑petente, ci și îndepliniri necorespunzătoare, superficiale ale atribuțiilor conferite prin legile speciale, de către reprezentanții celor două comisii locale de fond funciar chemate în judecată (în special de C. locală Săvinești).
Așa cum s‑a arătat deja, după . Legii nr. 18/1991, numita M. V. a depus la primăria comunei de domiciliu (Săvinești) cererea olografă destul de ilizibilă (cel puțin în copia aflată la fila 36 din dosarul primei instanțe) înregistrată sub nr. 956/12.03.1991, prin care, arătând că a fost „membră C.A.P. din anul 1962 și efectiv până în momentul de față“, a solicitat să i se aprobe „darea terenului predat la C.A.P. Săvinești conform registrului agricol“. Așadar, în cererea sa, petenta nu a indicat nici suprafața terenurilor pentru care solicita reconstituirea dreptului de proprietate, nici parcelele care o compuneau, dar, în pofida lipsei atât a oricărui indiciu concret, cât și a vreunui act care să o justifice (evidențe agricole ori alte înscrisuri din care să reiasă că, la momentul cooperativizării, familia sa ar fi deținut vreo suprafață de teren pe care să o aibă înscrisă în evidențele agricole ale localității și cu care să se fi înscris în C.A.P.), cererea sa a fost soluționată favorabil, în sensul că, prin H.C.J. nr. 130/16.10.1992, la propunerea Comisiei comunale Săvinești, petenta a fost validată în nume propriu, cu suprafața de 1,59 ha teren, cu care a fost înscrisă la poziția 589 .‑anexă 2a la Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 131 din 27 februarie 1991, anexă reprezentată de Tabelul nominal cu membrii cooperatori care au adus pământ în C.A.P., suprafețe mai mari de 0,5 ha de persoană îndreptățită (soț-soție), și care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate. Petenta figurează înscrisă în nume propriu.
Actele dosarului confirmă susținerile Comisiei comunale Săvinești conform cărora, la momentul emiterii de către comisia județeană a Hotărârii nr. 130/1992, anexa 2a era deja întocmită(încă din anul 1991), înscrierea petentei fiind motivată prin aceea că, deși a formulat în termenul legal cererea de reconstituire, aceasta a fost „omisă“ de la validarea inițială. De remarcat că, plângerii inițiale, petenta i‑a anexat copia adeverinței provizorii de proprietate nr. 389 (fila 4), care cuprinde toate elementele din anexa la H.C.J. nr. 130/1992, în care petenta apare la poziția nr. 6 (fila 80), dar care are menționată, ca dată a eliberării, data de 9.08.1991, adică o dată anterioară cu mai bine de doi ani celei a emiterii hotărârii de validare. Aceste inadvertențe inexplicabile – dar care sunt rezultatul unei activități defectuoase a Comisiilor Săvinești și N. de fond funciar, a unor verificări superficiale și inconsecvente ale documentațiilor avute la dispoziție la începutul anilor 90 – au stat, practic, la baza atât a acțiunilor în justiție promovate ulterior de petentă, cât și a reclamațiilor și petițiilor făcute de aceasta pe la diferite instituții, deoarece i‑au furnizat convingerea că ea trebuie să primească în proprietate terenul în discuție.
Verificările efectuate ulterior de cele două comisii, ca și susținerile contradictorii făcute în timp de intimata‑petentă cu privire la proveniența terenului, suprafețele, amplasamentele și stăpânirea parcelelor, au evidențiat și evidențiază că aceasta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru nicio suprafață de teren, pentru simplul motiv că nici ea, nici defunctul său soț nu dețineau în proprietate teren la momentul începerii procesului de întovărășiri agricole.
De altfel, astfel cum petenta însăși a arătat în repetate rânduri, atât în plângerea de față, cât și în acțiunea în obligație de a face anterioară, în care este urmărită aceeași finalitate (dosar civil nr._ – nr. vechi 6483/2006 – al Judecătoriei Piatra N., suspendat în faza procesuală a recursului, până la soluționarea prezentei cauze), dar și în petiția înregistrată sub nr._ la Instituția Prefectului – județul N., terenul de 1,59 ha pentru care, în mod cu totul nelegal și abuziv a obținut în anul 1992 o reconstituire a dreptului de proprietate, ar constitui înzestrarea soțului său, primită de la părinții săi, și provenită din împroprietărirea cu 2,50 ha a fostului socru, M. G., la reforma agrară din 1921.
În legătură cu aceste susțineri, sunt necesare câteva remarci, chiar dacă unele dintre ele se regăsesc și în actele procesuale ale comisiilor (întâmpinări, precizări, cereri de recurs, relații etc.):
- întrucât M. Gr. V. a decedat la data de 1 decembrie 1997, pentru eventualul teren bunul său propriu (zestre), soția nu avea calitatea de a formula cererea de reconstituire nr. 956/12.02.1991;
- dat fiind faptul că M. G. a decedat la 22.02.1943, în niciun caz nu‑și putea înzestra fiul la căsătoria încheiată 16 ani mai târziu, respectiv la 29.10.1959;
- soțul petentei nu putea fi înzestrat nici de mama sa, M. N., ea figurând, începând cu anul 1951, și până la înscrierea în C.A.P., cu rol agricol propriu, drept cap al gospodăriei și fără alți membri ai familiei, cu suprafața de 4.500 mp teren cu care, cum s‑a mai arătat, figurează și în cererea din evidențele fostei cooperative de producție și pentru care copiii săi au primit titlu de proprietate; de altfel, după decesul soțului, petenta a obținut certificatul de moștenitor nr. 7/23.01.1998, potrivit căruia, masa succesorală imobiliară include și ½ din cei 4.500 mp;
- în toată perioada 1951‑1962, în registrul agricol, la M. N., la rubrica „Diverse notări ulterioare“nu apare nicio mențiune referitoare la vreo eventuală înzestrare sau plecare (ieșire) de teren;
- M. Gr. V. și M. V. nu au avut rol agricol propriu sau comun și nici cereri de înscriere în procesul de colectivizare.
În plus, petenta a formulat tot cu rea‑credință și cererea nr.1169/14.03.1991, prin care a solicitat, în nume propriu, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din rolul defunctei sale soacre, cu toate că aceasta avea doi descendenți direcți în viață. În această privință, în mod corect, comisia comunală Săvinești a reținut lipsa vocației succesorale și i‑a respins cererea, validând cu 0,54 ha teren arabil intravilan pe M. V. (V.) și pe N. M. la poziția 98 din anexa 3 la Regulament – Tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate.
Tot lipsă de bună‑credință se remarcă și din faptul că, fără a fi emis vreodată astfel de pretenții și fără a fi solicitat comisiei de specialitate competente teritorial vreun teren pe raza comunei D. Roșie, doar pe baza propriilor afirmații făcute către expertul tehnic (un pretins schimb cu o altă persoană fizică, o punere în posesie anulată implicit, prin reparcelarea solei „Muchie II“), petenta ajunge să solicite terenuri și la D. Roșie, dar tot fără dovedirea în vreun fel a dreptului de proprietate. Trebuie făcută, însă, precizarea, că este greșită mențiunea „Rezolvat la D. Roșie“, făcută pe cererea nr. 956/1991, depusă de petentă la C. comunală Săvinești, întrucât, chiar dacă petenta a obținut atât reconstituirea dreptului de proprietate, cât și titlul de proprietate nr. 28/1778/7.02.2007, pentru terenuri în suprafață totală de 1,9258 ha situate pe teritoriul comunei D. Roșie, acest lucru s‑a întâmplat în calitatea sa de moștenitoare legală a defunctului său tată, T. P. I., iar de reconstituire beneficiază alături de comoștenitorii A. I. L., T. I. I. și T. I. S..
Așadar, pentru motivele expuse mai sus, se impune constatarea că în mod corect C. comunală Săvinești a propus, iar C. județeană N. a validat, prin cele patru hotărâri atacate în justiție, nu numai anularea poziției 589 din anexa 2a a comunei Săvinești, ci și respingerea noii cereri, nr. 3995/25.08.2005, prin care petenta a solicitat Comisiei comunale Săvinești reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri în suprafață de 1,59 ha, făcându‑se, totuși, sublinierea că, în timp, pretențiile petentei s‑au modificat în mod constant, niciodată în minus, ajungând chiar și la o suprafață totală de 2,53 ha (în dosarul suspendat), care include și terenul din titlul moștenitorilor defunctei M. N., deja partajat.
Rămâne, deci, în discuție, terenul curți cu construcții aferent casei de locuit și anexelor ce compun gospodăria petentei, situat în intravilanul satului și comunei Săvinești, punctul „Acasă“, cu privire la care greșit a dispus instanța de fond reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât este vorba de o constituire, întemeiată pe dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu completările și modificările ulterioare, solicitată de petentă pentru prima oară prin cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005 și admisă prin Hotărârea nr. 17/3.09.2009 a Comisiei comunale Săvinești de fond funciar, conform actului de dare cu plată nr. 104/3.03.1970, autorizației pentru executare de lucrări nr. 16/6.04.1970 și evidențelor cadastrale ale localității. Prin anexa la hotărârea arătată, s‑a cerut de către președintele Comisiei comunale Săvinești de fon funciar și deschiderea corespunzătoare a unei poziții noi în anexa 2b a satului și comunei Săvinești – Tabel nominal cuprinzând membrii cooperatori, în viață, care au adus în cooperativa agricolă de producție sub 0,5 ha de teren de persoană îndreptățită (soț - soție), și cooperatorii care nu au adus pământ în cooperativă și care solicită în scris stabilirea de terenuri în proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
Această hotărâre nu este, încă, validată de comisia județeană, deoarece vecinii petentei nu vor să semneze declarațiile de recunoaștere reciprocă a limitelor proprietăților, așa cum impune art. 81 alin. (3) din H.G. nr. 890/2005, dar expertul tehnic a identificat și măsurat terenul la fața locului, constatând că este vorba de o suprafață de 2.121 mp, învecinată cu .) la nord, A. C. la est, R. V. la sud și T. I. la vest. De remarcat că, deși în actul de dare cu plată este trecut doar 400 mp ca suprafață a terenului atribuit soțului petentei, în vederea construirii unei case de locuit, vecinătățile laturilor dinspre nord și est sunt aceleași și astăzi, iar vecinii celorlalte două laturi sunt fie foștii proprietari, fie moștenitorii celor care deținuseră în această calitate respectivele terenuri, până la preluarea lor la C.A.P. Săvinești.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1)‑(3), art. 3041 și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite toate cele trei recursuri declarate în cauză și va modifica în parte hotărârea supusă controlului judiciar, care va fi menținută doar în privința terenului curți‑construcții intravilan, cu modificarea și a acestei dispoziții, însă numai în ceea ce privește modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate al petentei, ca fiind aceea de constituire, și nu de reconstituire.
Pe cale de consecință, instanța de recurs, făcând aplicarea acelorași texte de lege avute în vedere și de judecătorul fondului, va dispune asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cele două faze procesuale, proporțional atât cu pretențiile admise, cât și cu volumul de muncă efectiv al reprezentanților legali ori al avocaților aleși.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimatele C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., C. locală Săvinești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 4226 pronunțată la data de 2.09.2011 de Judecătoria Piatra N..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul următor:
Înlătură din sentință dispoziția de reconstituire în favoarea petentei a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de:
- 5400 mp teren situat în extravilanul comunei D. Roșie, în sola 62, . „Pe Deal”, având vecinătățile: N – drum exploatare, E – R. V., S – drum exploatare și V – S. V.
și
- 4230 mp teren situat în intravilanul comunei Săvinești, având vecinătățile: N – moșt.def. M. N., E – T. N., S – zona CFR și V – .> Constituie – în loc de reconstituie – în favoarea petentei dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1212 mp teren situat în intravilanul comunei Săvinești, punctul „Acasă”, având vecinătățile: N – DN 15 (.), E – A. C., S – R. V. și V – T. I., suprafață identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert V. I., (fila 108 dosar fond) ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Obligă în solidar intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Săvinești și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să achite statului suma de 400 lei în loc de 800 de lei, reprezentând parte din cuantumul onorariului de expert de a cărui plată a fost scutită petenta prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de consiliu din data de 21.04.2010.
Restul sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar acordat petentei prin scutire de la plata onorariului de expert (prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de consiliu din data de 21.04.2010), rămâne în sarcina statului.
Obligă în solidar intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Săvinești, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să-i achite petentei suma de 200 de lei, în loc de 500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata-petentă M. V. să plătească recurentei-intimate C. locală Săvinești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. O. E. și D. M. R. L.
Red. D. M./20.02.2013
Tehnored. R. L./20.02.2013
Ex. 2
Fond C. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 87/2012. Tribunalul NEAMŢ | Legea 10/2001. Sentința nr. 1117/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
