Fond funciar. Decizia nr. 811/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 811/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-10-2012 în dosarul nr. 811/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09.10.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 811/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - M. C. | - judecător |
- O. E. | - judecător | |
- D. M. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul P. A., domiciliat în comuna/. N., împotriva sentinței civile nr. 1983 din data de 07.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele-intimate C. locală P. T. pentru aplicarea Legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat F. R. M., pentru recurentul-petent P. A., cu împuternicirea avocațială nr._/05.06.2012, lipsă fiind reprezentanții intimatelor-intimate C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu funciar;
- procedura de citare este legal îndeplinită
- cauza se află la al III-lea termen de judecată;
- intimata C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 08.10.2012, copie a tabelului cu persoanele îndreptățite la împroprietărire întocmit în baza reformei agrare din anul 1945.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat F. R. M., pentru recurentul-petent P. A. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, întrucât hotărârea instanței de fond este greșită reconstituindu-i-se dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 0,89 ha,. Astfel, deși s-a constat că cererea este întemeiată corect pe art. 36 din Legea nr. 1/2000 și s-a făcut dovada că defunctul autor a participat pe front și nu a figurat pe listele cu îndreptățiții la împroprietărire, instanța de fond trebuia cel mult să scadă din limita de 5 ha suprafața deținută în anul 1945, adică să dispună reconstituirea pentru o suprafață de cel puțin 4,11 ha și nu să reconstituie ce era deja deținut în anul 1950.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1983/7.12.2011 a Judecătoriei B. s-a admis, în parte, plângerea formualtă de petentul P. A. în contradictoriu cu intimatele C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a anulat Hotărârea nr. 7959/2010 emisă de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și i s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,89 ha teren cu vegetație forestieră.
P. a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Petentul P. A. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 7959/15.01.2010, solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate asupra 5 ha teren cu vegetație forestieră, după autorul P. G..
În motivare petentul a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră amintite mai sus cererea fiind însă respinsă.
Analizând actele dosarului instanța a constatat că prin cererea adresată Comisiei Locale, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. În dovedirea acțiunii a depus acte din care rezultă calitatea de veteran de război a autorului său, acte ce dovedesc vocația succesorală .
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 212/2008 se stabilește că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
Petentul are vocație succesorală, iar autorul acestuia a fost veteran de război așa cum rezultă din adeverința eliberată de arhivele militare . De asemenea, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute art. 13 legea 18/1991 iar cererea a fost introdusă în termen la C. Locală .În lipsa unui termen special de acceptare a succesiunii, prevăzut in Legea 1/2000 cu modificările si completările ulterioare, se impune aplicarea dreptului comun în materie, art. 700 Cod civil. Modificarea adusă Legii nr. 1/2000 prin Legea nr. 212/2008 a fost în sensul includerii în categoria îndreptățiților a persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Instanța apreciază că ,dacă autorul se încadrează în această categorie, cererea de reconstituire se poate formula, cu respectarea termenului legal, in maxim 6 luni de la data modificării survenite in lege.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 187/1945, instanța apreciază că în lipsa registrului de rol agricol aferent anului 1945, se poate prezuma ca suprafața de teren ce apare in registrul agricol din anii 1950 ca fiind înscrisă pe numele autorului este cea deținută si in anul 1945. Aceasta soluție se desprinde ca fiind echitabilă întrucât nu poate beneficia de un drept având aceeași întindere, o persoana /moștenitorul unei persoane înscrise in registrul agricol cu o anumita suprafață de teren la nivelul anilor 1950 si o persoana fără rol agricol, celelalte condiții cerute de lege fiind îndeplinite de ambele.
P. considerentele ce precedă, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant și a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,89 ha teren cu vegetație forestieră.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Hotărârea este greșită însă, întrucât, deși constată că cererea este întemeiată corect pe art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, că a făcut dovada participării pe front a defunctului autor cu acte de la arhivele militare, că a dovedit îndreptățirea la împroprietărire potrivit Legii nr. 187/1945, atunci când stabilește suprafața care trebuia reconstituită o face în mod greșit.
Astfel, deși a făcut dovada că defunctul autor nu a fost beneficiarul reformei Agrare, că nu a figurat pe listele cu îndreptățiții la împroprietărire după Legea de Reformă Agrară din anul 1945 și că nu există nicio dovadă cu privire la suprafața de teren deținută, în condițiile în care rolul agricol aferent anului 1950 precizează o suprafață de 0,89 ha, iar limita de împroprietărire fiind de 5 ha, instanța ar fi trebuit cel mult să scadă din limita de 5 ha, suprafața deținută în 1945, adică să dispună reconstituirea pentru o suprafață de cel puțin 4,11 ha, nu să reconstituie ce era deținut în anul 1950.
Examinând recursul, tribunalul reține, în fapt, următoarele motive:
Solicitarea petentului-recurent privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,11 ha teren ca reprezentând diferență între suprafața de teren reconstituită de instanța de fond (de 0,89 ha) și suprafața maximă de 5 ha prevăzută de Legea nr. 187/1945 este neîntemeiată.
Astfel, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 prevăd posibilitatea constituirii dreptului de proprietate pentru 3 categorii de persoane care erau îndreptățite în anul 1945 să fie efectiv împroprietărite cu teren ca urmare a aplicării Legii nr.187/1945 și cărora deși li s-a stabilit drept de proprietate, nu li s-a atribuit efectiv terenul sau deși au luptat pe front și îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 au fost omise de pe acele tabele.
Scopul art. 36 din Legea nr. 1/2000 este acela de a repara nedreptățile care s-au comis în anul 1945 și de a-i repune în drepturi și pe cei care nu au beneficiat de prevederile reformei agrare, în sensul atribuirii în proprietate a unor suprafețe cu o întindere identică cu cea pe care ar fi trebuit să o primească la reforma agrară.
Această interpretare rezultă din însăși textul art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată și completată, care face referire la atribuirea efectivă a terenului ”la care avea dreptul” și la faptul că celor 3 categorii de beneficiari li se vor ”acorda terenurile respective”.
Scopul reformei agrare a fost de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești existente la acea dată și care aveau mai puțin de 5 ha și de a crea noi gospodării pentru muncitorii agricoli fără pământ prin atribuirea unor terenuri a căror întindere se stabilea (potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 187/1945), în raport de disponibilul existent la nivelul localității, precum și de suprafața pe care cei îndreptățiți o dețineau deja în proprietate.
Din cuprinsul tabelelor cu persoanele îndreptățite la împroprietărirea din localitatea Călugăreni – P. T., întocmit în anul 1945 (depus în copie la dosar la solicitarea instanței de recurs de către intimata C. locală P. T.) rezultă că îndreptățiții la împroprietărire urmau a primi în proprietate, prin constituire, suprafețe cuprinse între 0,50 ha și 1 ha în funcție de cum mai aveau sau nu în proprietate ale terenuri.
Astfel, cei care nu mai dețineau nicio suprafață de teren urmau a fi împroprietăriți cu suprafața maximă de 1 ha, iar cei care mai aveau teren în proprietate urmau a primi câte 0,50 – 0, 75 ha teren.
În speță, față de împrejurarea că autorul petentului se încadra în categoria celor care mai aveau în proprietate teren, suprafața de 0,89 ha pentru care i s-a constituit petentului dreptul de proprietate prin sentința recurată se încadrează ( ba chiar depășește) în limitele suprafețelor de care au beneficiat și alți cetățeni aflați în situații similare și de care ar fi beneficiat autorul acestuia, la data reformei agrare, dacă ar fi fost împroprietărit efectiv.
Or, suprafața de 5 ha teren prevăzută de Legea nr. 187/1945 reprezintă o cotă maximă, dar nu și obligatorie a mărimii terenului ce urma a fi atribuit în proprietate persoanelor îndreptățite, întrucât întinderea suprafețelor de teren se stabilea în raport de disponibilul existent la nivelul fiecărei localități.
Cum din tabelele întocmite în anul 1945 a reieșit că la nivelul comunei P. T. ( localitatea Călugăreni) suprafața disponibilă a permis acordarea unor suprafețe de maxim 1 ha, constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de încă 4,11 ha în favoarea petentului ar fi contrară scopului urmărit de legiuitor prin edictarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 și ar avea drept consecință crearea unui drept nou de care autorul petentului nu ar fi beneficiat, în anul 1945, precum și crearea unei discriminări, în condițiile în care atât cei care au fost efectiv împroprietăriți în anul 1945 cât și cei înscriși pe tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire din localitatea Călugăreni – P. T. au beneficiat sau pot beneficia de suprafețe de maxim 1 ha și nu de 5 ha.
De asemenea, trebuie avut în vedere că scopul art. 36 din Legea nr. 1/2000 a fost acela de a ”repune în situația din anul 1945” pe cei care au fost lipsiți de drepturile ce li se cuveneau la acea dată.
P. considerentele arătate, tribunalul urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P. A.,domiciliat în comuna/. N., împotriva sentinței civile nr. 1983/7.12.2011 a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. O. E. și D. M. R. L.
Red. M. C./21.11.2012
Tehnored. R. L./05.12.2012
Ex.2
Fond O.G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 624/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 904/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
