Fond funciar. Decizia nr. 904/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 31-10-2012 în dosarul nr. 904/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 31.10.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 904/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. – judecător
D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta – pârât C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 1327 din 13.09.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata - reclamantă S. V. E., domiciliată în satul Sabasa, . și, cu intimata - pârâtă C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.10.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 31.10.2012 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1327 din 13.09.2011 a Judecătoriei B., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1327 din 13.09.2011 pronunțată de Judecătoria B., jud. N. a fost admisă plângerea formulată de petenta S. V. E., în contradictoriu cu intimata C. Județeană N. și C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate.
S-a constituit în favoarea petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha., teren cu vegetație forestieră pe raza comunei B., jud. N..
S-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene N. de fond funciar nr. 8884/29.07.2011.
P. a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ petenta S. V. E. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 8884/29.07.2011, cerând reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha., teren cu vegetație forestieră pe raza comunei B., județul N., în calitatea sa de moștenitoare a defunctului său soț, S. P..
De menționat că prenumele autorului apare "Pantelemon" în cerere (f. 2) și în actele de stare civilă (f. 9, 28, 29) și "Pantelimon", în actele militare, fiind evident că este aceeași persoană, din confruntarea datelor de stare civilă și a domiciliului.
În motivare a arătat că autorul său a participat la al doilea război mondial și, în această calitate, urma a beneficia de Legea nr. 187/1945. Din motive necunoscute nu a fost trecut în tabelele de împroprietărire, sau aceste tabele nu s-au găsit, dar Legea nr. 212/2008 conferă urmașilor vocație la împroprietărire cu teren forestier, cu lotul-tip de 5 ha, numai dacă se face proba că autorul a fost în război. A făcut această probă, drept pentru care solicită a i se atribui 5 ha., teren forestier.
A formulat cerere la comisia locală de fond funciar, care a admis cererea, dar comisia județeană a invalidat-o prin hotărârea mai sus arătată, pe motivul că nu s-a făcut proba că autorul ar fi luptat în război.
În dovedire a depus:
- brevet Medalia C. comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945,3(f. 10);
- legitimație de veteran de război pe numele petentei (f. 31);
- adrese de la arhivele militare care atestă participarea autorului la război (f. 27);
- acte de stare civilă (f. 28, 29), care probează vocația succesorală față de autor;
Legal citate, cele două comisii nu au formulat întâmpinări, instanța considerând că astfel au achiesat tacit la prezenta plângere.
Analizând actele și probele dosarului, legislația aplicabilă (Legea 18/1991, Legea 1/2000, modif. prin L 247/2005), precum și principiile constituționale și de drept european aplicabile în speță, instanța de fond a constatat cererea formulată în cauză ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 187/1945 prevedea împroprietărirea participanților la război cu teren în completare până la lotul-tip de 5 ha.
În aplicarea acestei legi s-au creat situații diferite: dacă la rubrica ,,pământ de posedă" au fost trecute suprafețele pe care subiecții le dețineau, la rubrica ,,pământ cuvenit" la unii îndreptățiți au fost trecute diferite suprafețe, la alții nu a fost trecută nici o suprafață. Mai departe, aceste terenuri au fost atribuite efectiv unor îndreptățiți, iar altora nu. Dar au fost și cazuri, ca acesta de față, în care participanții la război nu au fost trecuți în acele tabele, din diverse motive, sau tabelele nu se găsesc. Aceasta nu înseamnă că cei din urmă nu ar avea vocație la acea împroprietărire, prin moștenitorii lor legali, o asemenea situație conducând la o discriminare a unor persoane aflate în fond în aceeași situație - aceea de participanți la război și beneficiari ai legii evocate, discriminare inadmisibilă, în lumina prevederilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, dar și a celor privind respectul și garantarea proprietății. Deci, autorul avea vocație la o suprafață de 5 ha teren, suprafață care va fi constituită în favoarea petentei, soția sa.
Art. 36 din Legea nr. 1/2000 (care se referă la situația celor din tabelele de împroprietăriți) a cunoscut mai multe modificări succesive, spiritul acestor modificări fiind în sensul că persoanele trecute în tabelele de împroprietărire au vocație la împroprietărire.
Situația din acest dosar a fost soluționată prin Legea nr. 212/Mof. 737/30.X.2008, care modifică art. 36 din Legea 1/2000. Această modificare conferă vocație la împroprietărire și petenților (sau urmașilor) care fac dovada participării la al doilea război mondial, chiar dacă acei participanți la război nu au fost trecuți sau nu sunt găsiți în tabelele de împroprietărire. Deci, situația din acest dosar a fost expres prevăzută într-o lege, și rezolvată favorabil. Desigur, această nouă reglementare trebuie interpretată în sensul că instituie implicit repunerea în termen a petenților interesați, altfel ea nu ar avea nici o aplicabilitate. Această interpretare rezolvă și problema pretinsei tardivități a depunerii cererii.
De menționat că un număr imens de persoane din . toate comunele învecinate au beneficiat deja de reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren, iar a refuza acest drept altor persoane ar fi o discriminare evidentă. Trebuie avută în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și practica în materia discriminării a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat în mod constant practicile discriminatorii.
Cât privește categoria de folosință a terenului cuvenit, este de notorietate că în zona de munte nu existau disponibile decât terenuri forestiere, de altfel o suprafață imensă fiind expropriată de la familia S. în scopul aplicării legii reformei agrare.
Actele militare depuse de petentă probează participarea la război a soțului său, într-o unitate operativă, pe baza acestei realități soția supraviețuitoare primind și legitimație de veteran de război (f. 29).
Față de cele expuse mai sus, instanța reține ca fiind întemeiată plângerea petentei, fiind admisă, așa cum a fost formulată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs intimata C. Județeană N. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea plângerii formulată de petentă, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului declarat, intimata invocă următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii recurate:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1327 din 13.09.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul sus menționat, a fost admisă plângerea formulată de S. V. E. împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8884 din 29.07.2011, dispunându-se anularea parțială a acesteia și constituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru suprafața de 5,00 ha. teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei B., județul N.,
Arată că petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 212/2008, prin cererea nr. 79 din data de 08.03.2010, C. locală de fond funciar B. a admis cererea formulată și a înaintat propunerea Comisiei Județene N., care prin Hotărârea nr. 8884 din 29.07.2011 a invalidat-o.
Reclamanta a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei județene N., iar instanța de fond a admis-o considerând că sunt întrunite dispozițiile ari. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea 247/2005.
Prin cererea formulată, petenta, în calitate de moștenitoare legală a autorului Ciubotă N., consideră că se încadrează la a treia categorie de persoane precizate în art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa după cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, respectiv cele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a putea fi împroprietărite.
Potrivit celor de mai sus, actul normativ impune două condiții cumulative probate prin două categorii de acte doveditoare:
1. actele eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării din care să rezulte că solicitantul a luptat pe front și
2. acte din care să rezulte că solicitantul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Petenta nu face dovada că autorul acesteia a luptat pe front și nici că ar fi fost persoană îndreptățită la împroprietărire.
Astfel, arată recurenta, potrivit adresei nr. S.6 din data de 12.01.1998 eliberată de către UM nr._ Pitești, rezultă că numitul S. P. a fost identificat ca fiind prezent în detașamentul de lucru „C.. C." - Broșteni, dar petenta nu demonstrează că acesta a luptat efectiv pe front.
Solicită ca instanța de recurs să constate că petenta nu a depus la dosar certificat eliberat de arhivele militare ale Ministerului Apărării din care să rezulte că autorul acesteia a luptat efectiv pe front.
De asemenea nu sunt depuse acte probante din care să rezulte că petentul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a putea fi împroprietărit.
În drept, recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 (pct. 6 și 9) și art. 304/1 Cod de procedură civilă.
Analizând recursul declarat de C. Județeană N. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele în consițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta invocă în cauză că petenta nu face dovada că autorul acesteia a luptat pe front și nici că ar fi fost persoană îndreptățită la împroprietărire.
Astfel, recurenta susține că potrivit adresei nr. S.6 din data de 12.01.1998 eliberată de către UM nr._ Pitești, rezultă numai faptul că numitul S. P. a fost identificat ca fiind prezent în detașamentul de lucru „C.. C." - Broșteni, dar petenta nu demonstrează că acesta a luptat efectiv pe front.
Sub acest aspect, instanța de recurs reține că atât în considerentele sentinței cât și prin motivele plângerii formulate de către petenta – intimată, s-au adus argumente clare că autorul său succesoral, respectiv defunctul său soț, S. P., a participat la război fiind concentrat într-o unitate operativă, respectiv detașamentul de lucru „C.. C." – Broșteni. Astfel, actele militare prezentate de petentă probează în mod direct participarea la război a soțului său, într-o unitate operativă și, mai mult, pe baza acestei realități soția supraviețuitoare a primit și legitimație de veteran de război (f. 29).
Recurenta consideră în motivele sale că, doar prin mențiunea din adresa nr. S.6 din data de 12.01.1998 eliberată de către UM nr._ Pitești, potrivit căreia defunctul S. P. a fost identificat ca fiind prezent în detașamentul de lucru „C.. C." - Broșteni, petenta nu demonstrează în cauză că acesta a luptat efectiv pe front.
Asupra acestor motive, tribunalul reține și faptul că există precizări de interpretare din partea Arhivelor Militare conform cărora ,,zona operativă se confundă cu zona frontului, iar în considerarea acestor susțineri instanțele au pronunțat sentințe în consecință”.
Tribunalul constată că aceasta este interpretarea corectă sub aspectul puterii doveditoare a adresei analizate, dar și a legitimației de veteran de război(f. 29).,, ambele înscrisuri prezentate în instanța de fond, pentru că altfel nu se pot constitui alte mijloace de probă în dovedirea calității de participant la război, ajungându-se la blocarea efectivă a stabilirii acestei calități în instanță, pentru categoriile de persoane care înțeleg să invoce această cerință a legii, ceea ce nu poate fi admis.
Recurenta C. județeană N. a invocat și faptul că petenta nu a făcut dovada unei a doua cerințe cumulative prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu acte din care să rezulte că solicitantul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945. Potrivit art. 2 din. Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi consta din mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente care aveau mai puțin de 5 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.
Sub acest aspect, tribunalul constată că interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 187/1945 este cea reținută prin considerentele sentinței conform cărora dispozițiile acestei legi au reglementat împroprietărirea participanților la război cu teren în completare până la lotul-tip de 5 ha.
De asemenea, dispozițiile art. 36 al Legii nr. 1/2000, în forma lor actuală, fiind rezultatul modificărilor care s-au adus prin Legea nr. 212/2008, spiritul acestor modificări este în sensul ca și persoanele care nu au fost trecute în tabelele de împroprietărire să le fie recunoscută vocația la împroprietărire, dacă fac dovada, cum este cazul în speță, că ei sau autorii lor au luptat pe front.
Astfel, dispozițiile respective sunt clar și nu pot da naștere la altfel de interpretări, respectiv: Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
În privința termenului de formulare a cererii de constituire a dreptului de proprietate, tribunalul reține că demersul petentului de dobândire în proprietate a terenului solicitat a început încă din anul 2005. Deși acesta a solicitat reanalizarea dosarului de fond funciar întocmit în anul 2005 de către C. locală, printr-o cerere formulată la 08.03.2010, cu depășirea termenului de 60 de zile de la . Legii 212/2008, Tribunalul reține că este inechitabil a se reține sancțiunea decăderii petentului din termenul de formulare a cererii, în condițiile în care acesta a beneficiat de o soluționare pe fond a cererii de constituire, prin Hotărârea Comisiei Județene N. de fond funciar nr. 8884/29.07.2011. Totodată, C. județeană nu a invocat tardivitatea formulării cererii nici la instanța de fond prin întâmpinare și nici prin recursul declarat de aceasta, astfel că este excesiv și inechitabil a invoca această sancțiune din oficiu, în condițiile în care petentului nu i se poate imputa o eventuală pasivitate în demersul său de dobândite a dreptului de proprietate, pentru terenul arătat, formulând cerere încă din anul 2005.
Astfel, reținând considerentele analizate anterior în recurs, completate și cu motivele sentinței privind situația discriminatorie care s-a creat între persoanele care au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră și persoanele care au plângeri în curs de soluționare pe rolul instanțelor, aflate în situații similare, cu referire și la jurisprudența CEDO, relevantă pentru combaterea practicilor discriminatorii, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă, se va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de către C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1327 din 13.09.2011 a Judecătoriei B. și se va menține sentința ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1327 din 13.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. E., domiciliată în comuna B., . și intimata-pârâtă C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2012.
Judecători,Grefier,
D. M., V. B. D. L.
Red./și tehnored/D.M./27.12.2012
Tehnotred/D.L./27.12.2012
Fond//G. M.
Ex.2
Cu opinia separată a domnului judecător C. B., în sensul admiterii recursului declarat de pârâta C. județeană N. modificării în totalitate sentința atacată și pe fond a respingerii plângerii petentei S. E., ca nefondată.
Opinie separată a domnului judecător C. B.
În contradicție cu opinia majoritară apreciez că în speță se impunea admiterea recursului declarat de pârâta C. județeană N., modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond respingerea plângerii petentei S. E., ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Având în vedere temeiul invocat de petentă, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text din forma inițială a Legii nr. 1/2000 a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, nr. 247/2005, nr. 193/2007 și respectiv nr. 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii și anume cele cuprinse în legile fondului funciar de la momentul apariției primei legi de restituire a proprietăților și din cele prin care ulterior au fost repuse persoanele îndreptățite în termenul de formulare a cererilor.
Se constată, așadar, că acest termen a variat de la 30 la 60 zile, nefiind prin nici un act normativ mai mare de 60 zile. De asemenea, se constată că, în ultimul act normativ de repunere în termenul de formulare a cererilor, respectiv Legea nr. 193/2007, în art. II, se prevede că „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008.
În speță, cererea a fost formulată pe 08.03.2010. Ca atare, nu se poate considera că cererea a fost făcută în termen, respectiv în anul 2005, deoarece cererea din 8.03.2005 (fila 25 dosar fond) cu nr. 588/30.11.2005 (fila 8 dosar nr._ ) a fost soluționată prin Hotărârea nr. 5410/19.12.2006 împotriva căreia s-a formulat plângere la instanță, plângere care prin sentința nr. 359/05.03.2010 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția tardivității plângerii invocată din oficiu, și s-a respins plângerea ca tardivă, formulată de petentul S. P., în contradictoriu cu intimatele C. locală B. și C. Județeană N.. Ulterior, în urma recursului s-a respins cererea petentului, așa cum rezultă din Tabelul Nominal al localității B., Anexa 48/I depus la filele 5-6 dosar nr._ .
Pe cale de consecință, cererea din 08.03.2010 este tardiv formulată.
Judecător,
C. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 811/2012. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1197/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
