Fond funciar. Decizia nr. 651/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 651 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 651 RC din 27.05.2013 |
Ședința publică din 27.05.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1654 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu petenții Ț. V. și V. M. – domiciliați în . T., județul N. și cu intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. A. – cu sediul în . N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații-petenți, lipsind reprezentanții comisiilor pentru aplicarea legilor fondului funciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – plângere la Legea nr. 1/2000;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, intimata-petentă V. M. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, intimatul-petent Ț. V. achiesând la concluziile acesteia.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1654 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă plângerea formulată de petenții Ț. C. V. și V. Gh. M. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală B. A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Ca o consecință a admiterii plângerii s-a constituit în favoarea petenților dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren acoperit cu vegetație forestieră pe raza comunei B. A., județul N., fiind anulată în parte Hotărârea nr. 9137/12.12.2011 Comisiei Județene N. de fond funciar. Totodată s-a dispus respingerea cererii Comisiei județene de fond funciar de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vînătoare.
În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea adresată instanței, petenții Ț. C. V. și V. Gh. M. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9137/12.12.2011, solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei B. A., în calitate de moștenitori ai defunctului Ț. S. G., veteran de război, participant la cel de al doilea război mondial.
Au menționat faptul că autorul lor a participat la al doilea război mondial, calitate pentru care a avut vocația la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, dar că acesta nu a fost trecut pe tabelele de împroprietărire. Deși au formulat cerere la comisia locală de fond funciar, care a admis-o, comisia județeană a invalidat această hotărâre, pe considerentul că, deși s-a făcut dovada participării autorului la război, nu au fost îndeplinite toate condițiile legii în vederea împroprietăririi. Mai mult decât atât cererea a fost considerată ca fiind depusă tardiv.
În dovedire au fost anexate mai multe înscrisuri și anume: ordinul de chemare pentru mobilizare nr. 5023/11.II.1945 pentru Ț. G., contingent 1910; o adeverință a situației militare care atestă că autorul este născut în anul 1888; un livret de completași, rezervist și milițean, privind pe autor; acte de stare civilă; un atestat de prezență la viză a soldatului Ț. G., născut în 1888, o prezență la viză în 23.X.1924; o adresă a Arhivelor Naționale care atestă că Ț. S. G. nu figurează înscris în tabelele de împroprietărire din 1945;
Deși s-a constatat că, inițial s-a depus o cerere colectivă de către mai mulți petenți, între care și petenții din cauza de față și astfel, s-a format dosarul nr._, ulterior s-a procedat la disjungere, cererea petenților fiind înregistrată sub nr._ .
C. județeană prin întâmpinarea depusă a solicitat introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare. Totodată a precizat că autorul petenților nu avea vocație la constituirea dreptului cerut, pentru că nu s-ar încadra în condițiile Legii nr. 187/1945.
Instanța în virtutea rolului său activ a solicitat relații la UM_ Pitești, cu privire la situația militară a autorului care a răspuns în sensul că trebuie apelat la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, care la rândul lui a menționat că nu deține asemenea date.
Instanța de fond a reținut că din actele și probele dosarului, legislația aplicabilă (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005) precum și principiile constituționale și de drept european aplicabile, cererea petenților este îndreptățită motiv pentru care a fost admisă. Astfel, Legea nr. 187/1945 prevedea împroprietărirea participanților la război cu teren în completare până la lotul-tip de 5 ha. În aplicarea acestei legi s-au creat situații diferite: unii participanți la război au fost trecuți în tabelele de împroprietărire, alții nu s-au regăsit în aceste tabele, cum este și cazul de față. Legea nr. 212/2008 a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000, conferind vocație la constituirea dreptului de proprietate cu teren forestier și celor care nu au fost trecuți în tabele, dar care fac dovada participării la război.
Petenții au făcut această probă pentru Ț. S G., contingent 1910. Prin ordinul de chemare pentru mobilizare nr. 5023/11.II.1945, cu atât mai mult aceștia au dovedit că autorul lor a participat și la primul război mondial sens în care era îndreptățit la constituire.
Cererea de introducere în cauză a celor două organe silvice a fost respinsă pe motivul că aceste organe au reprezentanți în comisiile județene de fond funciar și își pot exprima acolo, prin vot, opinia asupra cererilor. Decizia nr. 15 din 17 oct. 2011 a ÎCCJ permite acestor două instituții să conteste în justiție hotărârile comisiei județene, dar nu obligă instanțele să le introducă în cauzele respective.
În ceea ce privește tardivitatea introducerii cererii, instanța de fond a reținut că Legea nr. 212/2008 nu prevede niciun termen, motiv pentru care nu se poate adăuga la lege, prin instituirea unui termen care în realitate nu există.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care a criticat sentința recurată pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. S-a motivat că petenții nu au dovedit că autorul lor care a luptat în cel de-al doilea război mondial, ar fi deținut teren din categoria celui cu vegetație forestieră și că avea mai puțin de 5 ha, sau nu avea deloc teren, pentru a fi beneficiar al Legii nr. 187/1945, în vederea formării de gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără teren. Totodată s-a reluat susținerea referitoare la faptul că petenții au formulat tardiv cererea de constituire a dreptului de proprietate.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9 și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Această cerere a fost scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Petenții Ț. C. V. și V. Gh. M. au solicitat, prin cererea depusă la data de 30.06.2009, în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 (f. 13 dosar fond), constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren forestier, după autorul Ț. G..
Prin Hotărârea nr. 28/30.05.2011 C. locală B. A. a propus admiterea cererii, iar C. județeană N., prin Hotărârea nr. 9137/12.12.2011 a invalidat propunerea pe motiv că petenții nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative de către autorul său a cerințelor prevăzute de Legea nr. 187/1945, dar și pentru că în situația de față cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost tardiv formulată.
Tribunalul reține că deși Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen pentru depunerea acestor cereri, el nici nu era necesar deoarece prin acest act normativ a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000.
Este adevărat că Legea nr. 212/2008, care nu este o lege de interpretare și completare a Legii nr. 1/2000, ci un act normativ cu un singur articol, prin care este modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum o arată însăși denumirea sa, nu a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către cei care s‑au considerat îndreptățiți să beneficieze de noile dispoziții. O astfel de prevedere nici nu era necesară, din moment ce Legea nr. 1/2000 este actul normativ care reglementează explicit procedura de aplicare a dispozițiilor legilor funciare anterioare (Legea nr. 18/1991 și, respectiv, Legea nr. 169/1997) și, pe cale de consecință, și actului normativ prin care a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 îi este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din această lege.
Termenul de 60 de zile se socotește de la . Legii nr. 212/2008 și, cum, potrivit art. 78 din Constituția României republicată: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“, iar Legea nr. 212/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, înseamnă că ea a intrat în vigoare la data de 2 noiembrie 2008, ultima zi în care se putea depune în termen o cerere întemeiată pe dispozițiile sale a fost 2 ianuarie 2009, astfel că, cererea depusă de petenți la data de 30.06.2009 este, în mod evident, tardivă.
D. fiind faptul că, atât recurenta, cât și prima instanță, au procedat și la examinarea pe fond a cererii petenților, tribunalul găsește necesar să arate, sub acest aspect, că modificările succesive aduse de legiuitor art. 36 din Legea nr. 1/2000, inclusiv prin Legea nr. 212/2008, au constat în introducerea unei/unor noi categorii de beneficiari, cele deja prevăzute în textul anterior fiind păstrate, dar, în niciun caz, aceasta nu înseamnă că, de fiecare dată când s‑a modificat articolul, pentru cei menționați până la acel moment a început să curgă un nou termen de depunere a cererilor de (re)constituire.
Tribunalul mai constată că este îndreptățită și critica referitoare la faptul că Legea nr. 187/1945 nu a prevăzut împroprietărirea celor îndreptățiți cu o suprafață fixă de 5 ha sau cu diferența până la această suprafață, deoarece reforma agrară înfăptuită prin acest act normativ nu s-a rezumata o simplă operație aritmetică de atribuire a unui lot tip de 5 ha sau a diferenței de teren până la această suprafață.
Aceasta întrucât legiuitorul de atunci, fiind conștient de faptul că în majoritatea zonelor țării terenul disponibil nu era suficient, a prevăzut în art. 14 din lege că suprafețele atribuite se va determina în raport de rezerva de pământ existentă în fiecare unitate administrativă. Tot din acest motiv, în art. 12 din lege se precizează că la împroprietărire vor avea întâietate ostașii concentrați și mobilizați, precum și toți cei care au luptat în războiul antifascist.
Reiese că exista posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietăririi să nu fie suficient pentru crearea de noi gospodării cu suprafața de 5 ha sau pentru completarea gospodăriilor existente cu suprafața necesară până la 5 ha și, implicit, exista posibilitatea ca unele persoane care, deși aveau vocație la împroprietărire, să nu poată beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.
Realitatea de după înfăptuirea acestei reforme agrare a dovedit că terenul disponibil a fost cu totul insuficient pentru realizarea dezideratului ca fiecare gospodărie țărănească să dețină suprafața minimă de 5 ha teren agricol, considerată suficientă pentru ca o familie să își asigure traiul din recolta obținută de pe terenul propriu.
Deoarece procesul de înfăptuire a reformei agrare din anul 1945 nu s-a finalizat din motive politice, prin prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 actualul legiuitor a instituit măsuri reparatorii în sensul că se dorește a se acorda în prezent persoanelor îndreptățite, sau, după caz, moștenitorilor acestora, terenurile pe care le-ar fi primit efectiv în baza Legii nr. 187/1945, dacă reforma agrară ar fi fost aplicată în integralitatea sa.
Cum petenții nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative de către autorul lor Ț. G. a condițiilor prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi posibilă împroprietărirea, reiese că, în ceea ce îl privește pe acesta, operațiunile legate de finalizarea reformei agrare nu-i erau aplicabile, iar petenții nu pot pretinde, în baza actualei legislații funciare, constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren până la lotul tip de 5 ha.
Mai mult decât atât invalidarea de către recurentă a propunerii formulată de C. locală B. A. și pe considerentul că cererea a fost tardiv formulată este o soluție corectă, dată în procedura administrativă, certificată în prezent și de instanța de control judiciar.
P. considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 și ale art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă Tribunalul va admite recursul intimatei C. județeană N. și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul respingerii plângerii petenților ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1654 din 20.11.2012 a Judecătoriei B..
Modifică în totalitate sentința civilă și respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenții Ț. V. și V. Gh. M. împotriva Hotărârii nr. 9137 din 12.12.2011 a Comisiei județene N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.05.2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
G. B. | D. M. și D. M. | R. C. |
Red. G.BLT. 26.06.2013
Thred. R.C. 26.06.2013
3 ex
Fond: G.M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
