Fond funciar. Decizia nr. 732/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 732 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 732 RC din 10.06.2013 |
Ședința publică din 10.06.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N. împotriva sentinței civile nr. 1765 din 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu petenta C. M. – domiciliată în ., județul N., intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Grințieș – cu sediul în ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-petentă C. M. asistată de d-na avocat C. M. în substituirea d-nei avocat C. N., lipsind reprezentanții celor două comisii pentru aplicarea legilor fondului funciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – plângere la Legea nr. 1/2000;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către d-na avocat A. F., pentru intimata-petentă, o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței sau de acordare a unui nou termen de judecată, motivat de faptul că trebuie să asiste patru inculpați în dosarul nr._ la DIICOT.
După referatul grefierului, apărătorul intimatei-petente C. M. depune la dosar delegația de substituire . BAR S nr._, precizând că aceasta nu a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond și că în mod eronat a fost menționat acest termen pe unul din înscrisurile depuse la dosar, care reprezintă o întâmpinare față de recursul comisiei județene și nicidecum o dovadă a exercitării unei căi de atac de către aceasta. Totodată, precizează că hotărârile judecătorești depuse la dosar nu constituie autoritate de lucru judecat, fiecare dintre acestea având ca obiect o altă hotărâre a Comisiei județene N. sau o altă cerere de reconstituire, formulată după un alt autor.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, d-na avocat A. F., pentru intimata-petentă C. M., solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat și a recursului formulat de recurenta-intimată C. județeană N.. precizează că intimata-petentă a formulat inițial o cerere pentru 3 ha teren, fără a ști că are dreptul la 5 ha, ulterior revenind cu o altă cerere, în completarea celei dintâi, pentru o suprafață de 2 ha teren. Cu privire la excepția tardivității, consideră că și aceasta trebuie respinsă, în condițiile în care la dosar există dovezi că plângerea a fost formulată în termenul legal, de 30 de zile.
În consecință, solicită menținerea sentinței civile pronunțate de judecătorie, arătând că unchiul intimatei-petente era îndreptățit să primească 5 ha teren, că acesta a murit pe front și că s-a făcut dovada acestor afirmații prin adeverința depusă la dosar. Depune la dosar concluzii scrise, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 11.07.2012 petenta C. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. și C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, plângere împotriva Hotărârii nr. 8827/31.05.2011, emisă de prima intimată, prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren forestier.
În motivare a arătat că a formulat cererea de constituire a dreptului de proprietate în calitatea sa de moștenitoare a unchiului său M. C. T., veteran de război.
Cererea a fost propusă pentru validare prin Hotărârea nr. 2/2010 a Comisiei locale Grințieș, dar C. județeană N., prin hotărârea contestată, a invalidat această propunere pe motiv că nu ar fi întrunite cerințele Legii nr. 187/1945.
A arătat că Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen de formulare a cererilor pentru constituirea dreptului de proprietate, că autorul său a participat la cel de-al doilea război mondial, calitate în care avea vocație la împroprietărire cu un lot tip de 5 ha, conform Legii nr. 187/1945.
În baza acestui act normativ unchiul său a fost împroprietărit cu suprafața de 3 ha, astfel că ea este îndreptățită să i se constituie dreptul de proprietate pentru diferența de 2 ha în completare până la lotul tip.
În dovedire a depus tabelele cu persoanele împroprietărite în baza Legii nr. 187/1945, Certificatul emis de arhivele militare care atestă participarea autorului său la cel de-al doilea război mondial, acte de stare civilă care probează vocația sa succesorală față de autor și sentința civilă nr. 1086 din 28.06.2011 prin care s-a declarat judecătorește moartea acestuia.
Intimata C. județeană N. a depus întâmpinare prin care a invocat tardivitatea introducerii plângerii și a solicitat să se precizeze dacă aceasta a fost formulată și în numele lui M. V. I.. De asemenea, a invocat faptul că petenta nu ar fi făcut proba vocației sale succesorale după autorul M. C. T. și a solicitat introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, invocând dispozițiile Deciziei nr. 15 din 17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
După ce, în prealabil, prima instanță a verificat dosarele înregistrate pe rolul său în care petenta are aceeași calitate și a constatat că nu există autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 1765 din 04.12.2012 a respins cererea Comisiei județene N. de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial Silvic și de Vânătoare Suceava și a admis plângerea petentei C. M., în favoarea căreia a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, județul N..
Prin aceeași sentință a anulat, în ceea ce o privește pe petentă, Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 8827/31.05.2011.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că Legea nr. 187/1945 prevedea împroprietărirea participanților la cel de-al doilea război mondial cu teren în completare până la lotul tip de 5 ha, însă în aplicarea legii s-au comis inechități și discriminări, în sensul că în tabelul de îndreptăți, la rubricile „pământ cuvenit” și „pământ ce posedă”, la unii dintre ei au fost trecute diverse suprafețe iar la alții nu; tot astfel, unii îndreptățiți au primit terenurile cuvenite în timp ce alții nu. Nu se poate concluziona însă că aceștia din urmă nu ar avea dreptul la completarea terenului până la lotul tip. În caz contrar, s-ar crea o discriminare evidentă între persoanele aflate în aceeași situație juridică, cu încălcarea prevederilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și la garantarea proprietății.
În consecință, a apreciat că, întrucât autorul petentei avea vocație la o suprafață de 5 ha teren din care a primit doar 3 ha, are vocație la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha.
A mai reținut că petenta a invocat și prevederile Legii nr. 212/2008 care a modificat dispozițiile art. 36 din Legea 1/2000 în sensul conferirii vocației la împroprietărire și persoanelor care fac dovada participării lor sau a autorilor lor la cel de-al doilea război mondial, chiar dacă aceștia nu au fost trecuți sau nu au fost găsiți în tabelele de împroprietărire, iar noile dispoziții legale se aplică și celor care solicită diferența dintre lotul tip și terenul primit deja.
Referitor la cererea Comisiei județene N. de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, prima instanță a apreciat că aceasta nu poate fi primită deoarece aceste organe silvice au reprezentanți în comisiile județene de fond funciar și își pot exprima acolo, prin vot, opinia asupra acestor cereri.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 15 din 17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a recunoscut doar Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva – posibilitatea de a formula plângere împotriva hotărârii comisiei județene, nu și obligativitatea participării acesteia, în calitate de intimată, în procesul declanșat de persoana nemulțumită de hotărârea comisiei județene.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. județeană N., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece plângerea petentei este tardivă iar Legea nr. 187/1945 nu prevedea împroprietărirea cu diferența până la lotul tip de 5 ha teren, ci numai în măsura în care terenul disponibil permitea aceasta, și pentru că petenta nu a făcut dovada că era îndreptățită să i se atribuie teren forestier.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Intimata - petentă C. M. a formulat întâmpinare (f. 16 - 17) prin care a invocat faptul că Hotărârea Comisiei județene N. nr. 8827/31.05.2011 i-a fost comunicată de C. locală Grințieș prin Adresa nr. 88/04.07.2012, astfel că plângerea sa din 11.07.2012 este în termen.
A mai invocat și faptul că interpretarea dată de recurentă Legii nr. 187/1945 nu este corectă deoarece autorul său nu deținea teren în anul 1945, astfel că era îndreptățit la atribuirea unui lot tip de 5 ha.
Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În prealabil, Tribunalul constată că într-adevăr, din Adresa nr. 88/04.07.2012, emisă de C. locală Grințieș (f. 8 dosar fond) reiese că Hotărârea Comisiei județene N. nr. 8827/31.05.2011 a fost comunicată petentei la această dată, astfel că plângerea formulată de aceasta la data de 11.07.2012 este în termenul prevăzut de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Deoarece prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, față de noile prevederi ale art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, Tribunalul o va soluționa prin respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Tribunalul constată însă că este îndreptățită critica referitoare la faptul că Legea nr. 187/1945 nu a prevăzut împroprietărirea celor îndreptățiți cu o suprafață fixă de 5 ha sau cu diferența până la această suprafață, deoarece reforma agrară înfăptuită prin acest act normativ nu s-a rezumat la o simplă operație aritmetică de atribuire a unui lot tip de 5 ha sau a diferenței de teren până la această suprafață.
Aceasta întrucât legiuitorul de atunci, fiind conștient de faptul că în majoritatea zonelor țării terenul disponibil nu era suficient, a prevăzut în art. 14 din lege că suprafețele atribuite se va determina în raport de rezerva de pământ existentă în fiecare unitate administrativă. Tot din acest motiv, în art. 12 din lege se precizează că la împroprietărire vor avea întâietate ostașii concentrați și mobilizați, precum și toți cei care au luptat în războiul antifascist.
Reiese că exista posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietăririi să nu fie suficient pentru crearea de noi gospodării cu suprafața de 5 ha sau pentru completarea gospodăriilor existente cu suprafața necesară până la 5 ha și, implicit, exista posibilitatea ca unele persoane care, deși aveau vocație la împroprietărire, să nu poată beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.
Realitatea de după înfăptuirea acestei reforme agrare a dovedit că terenul disponibil a fost cu totul insuficient pentru realizarea dezideratului ca fiecare gospodărie țărănească să dețină suprafața minimă de 5 ha teren agricol, considerată suficientă pentru ca o familie să își asigure traiul din recolta obținută de pe terenul propriu.
Deoarece procesul de înfăptuire a reformei agrare din anul 1945 nu s-a finalizat din motive politice, prin prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 actualul legiuitor a instituit măsuri reparatorii în sensul că se dorește a se acorda în prezent persoanelor îndreptățite sau, după caz, moștenitorilor acestora, terenurile pe care le-ar fi primit efectiv în baza Legii nr. 187/1945, dacă reforma agrară ar fi fost aplicată în integralitatea sa.
Cum autorul M. C. T. a fost împroprietărit cu suprafața de 2 ha teren în baza Legii nr. 187/1945 reiese că, în ceea ce îl privește, operațiunile legate de aplicarea reformei agrare s-au finalizat iar petenta nu poate pretinde, în baza actualei legislații funciare, constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren până la lotul tip de 5 ha.
P. considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 din codul de procedură civilă Tribunalul va admite recursul intimatei C. județeană N. și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii plângerii petentei ca neîntemeiată, menținând dispozițiile acesteia privind respingerea cererii de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1765 din 4.12.2012 a Judecătoriei B..
Modifică în parte sentința și respinge ca neîntemeiate atât excepția tardivității plângerii, invocată de intimata C. județeană N., cât și plângerea formulată de petenta C. M., în calitate de moștenitoare legală a defunctului M. C. T., împotriva Hotărârii nr. 8827/31.05.2011 a Comisiei județene N..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. D.Mg. 20.06.2013
Thred. R.C. 24.06.2013
3 ex; Fond: G.M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 734/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
