Fond funciar. Decizia nr. 87/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 87/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/RC
Ședința publică din 26.01.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – președintele tribunalului
D. M. – judecător
D. M. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - petentă C. M., domiciliată în comuna P. T., ., împotriva sentinței civile nr. 364 din 28.02.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în . N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- intimata - intimată C. locală P. T. a comunicat că își menține punctul de vedere exprimat la fond și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 364 din 28.02.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 18.11.2010 petenta C. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. și C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, plângere împotriva Hotărârii nr. 8234/28.05.2010, emisă de prima intimată, prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren forestier.
În motivare a arătat că soțul său, defunctul C. I., a luptat în cel de-al doilea război mondial, astfel cum reiese din Certificatul nr._/17.04.1991 eliberat de Unitatea Militară_ Pitești, astfel că sunt întrunite cerințele art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru admisibilitatea cererii sale.
Tocmai de aceea, C. locală P. T. a propus, prin Hotărârea nr. 65/01.04.2010, validarea cererii sale pentru suprafața de 3,41 ha teren forestier, însă C. județeană N., prin Hotărârea nr. 8234/28.05.2010, a invalidat-o pe motiv că autorul său nu îndeplinea cerințele prevăzute de Legea nr. 187/1945.
A mai arătat că art. 36 din Legea nr. 1/2000 a cunoscut modificări succesive, ultima, cea efectuată în baza Legii nr. 212/2008, prevăzând că au vocație la constituirea dreptului de proprietate persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Autorul său îndeplinește aceste cerințe și, pe cale de consecință, ea are vocație la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,41 ha teren forestier, necesară pentru completarea lotului tip de 5 ha. Soluția contrară ar crea o situație de inechitate între persoanele aflate în aceeași situație juridică, în condițiile în care un mare număr de persoane au beneficiat deja de constituirea dreptului de proprietate pe baza acelorași documente.
Prin sentința civilă nr. 364 din 28.02.2011 Judecătoria B. a admis excepția tardivității cererii de constituire a dreptului de proprietate, invocată din oficiu, și a respins plângerea petentei cu această motivație.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că petenta a formulat cererea de constituire a dreptului de proprietate la data de 11.09.2009. Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, cererea pentru stabilirea dreptului de proprietate are valoare de acceptare a moștenirii autorului pentru terenul solicitat, cu efectul repunerii de drept în termenul de acceptare a moștenirii.
Întrucât Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen pentru formularea cererilor, în materie se aplică dreptul comun, respectiv termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, care se socotește de la data de 02.11.2008, când a intrat în vigoare Legea nr. 212/2008, astfel că termenul se consideră împlinit la data de 02.05.2009.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petentă la data de 11.09.2009 este în mod evident tardivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petenta, care a criticat-o pentru nelegalitate, considerând că în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen pentru depunerea cererilor, iar art. 700 alin. 1 din Codul civil, care prevede un termen de 6 luni pentru acceptarea succesiunii, trebuie corelat cu prevederile art. 689 din Cod, care dispune că moștenirea poate fi acceptată și tacit, prin acte săvârșite de succesibil ce relevă intenția sa în acest sens. Ori, acesta este și cazul său, care a acceptat tacit moștenirea soțului său.
A mai invocat faptul că, dacă se consideră că cererile întemeiate pe prevederile 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, trebuie introduse într-un anumit termen, aceasta ar conduce la imposibilitatea aplicării unei norme de drept material, datorită corelării ei cu o normă de drept procedural, anterioară intrării în vigoare celei dintâi. Această interpretare ar avea ca efect ultraactivitatea unei dispoziții procesuale pentru un drept material recunoscut ulterior.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Analizând motivele invocate Tribunalul constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, însă pentru următoarele considerente:
Cererea prin care petenta a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren forestier a fost formulată la data de 11.09.2009, în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Prin Hotărârea nr. 65/01.04.2010 C. locală P. T. a propus validarea cererii, însă C. județeană N., prin Hotărârea nr. 8234/28.05.2010, a invalidat-o pe motiv că petenta nu a făcut dovada participării efective a soțului ei la luptele din cel de-al doilea război mondial, precum și pentru că cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost tardiv formulată.
Depunerea în termen a unei astfel de cereri este o condiție de fond pentru admisibilitatea ei și, întrucât plângerea reglementată de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, are, în materia fondului funciar, caracterul unei căi specifice de atac, în mod greșit prima instanță a invocat din nou, din oficiu, excepția tardivității depunerii cererii, din moment ce ea a fost deja reținută, în mod just, în Hotărârea Comisiei județene N. nr. 8234/28.05.2010.
Aceasta întrucât, deși Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor, el nici nu era necesar, din moment ce Legea nr. 1/2000 este un act normativ ce explicitează procedura de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 și, pe cale de consecință, este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 – și nu cel de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, cum greșit a apreciat prima instanță.
Termenul arătat mai sus se socotește de la . Legii nr. 212/2008 – respectiv de la 02.11.2008 – astfel că cererea formulată de petentă la data de 11.09.2009 este, în mod evident, tardivă.
Din cele arătate mai sus reiese că prima instanță trebuia să respingă plângerea petentei ca nefondată și nu pe excepția tardivității depunerii cererii de constituire a dreptului de proprietate și, din acest motiv și numai sub acest aspect, sentința civilă nr. 364 din 28.02.2011 este nelegală, iar recursul este admisibil în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Tot astfel, este de observat că Legea nr. 212/2008 este un act normativ care aduce modificări Legii nr. 1/2000, care se integrează în conținutul acestui din urmă act normativ și trebuie să se coreleze cu celelalte dispoziții ale acestuia.
În consecință, nu se poate vorbi despre imposibilitatea aplicării normei de drept material prevăzută de art. 36 din Legea nr. 1/2000, datorită corelării ei cu dispozițiile art. 33 din lege – cu atât mai mult cu cât acest din urmă text nu conține norme procesuale, ci tot de drept material, ce reglementează perioada de exercitare a dreptului de formulare a cererilor de constituire a dreptului de proprietate.
În aceste condiții nu se poate vorbi, evident, nici despre ultraactivitatea unor dispoziții procesuale.
Tribunalul mai constată și că, prin respingerea cererii petentei de constituire a dreptului de proprietate, ea nu este discriminată în raport de persoanele care au formulat în termen astfel de cereri, deoarece nu este în aceeași situație juridică cu aceștia din urmă.
Pe cale de consecință, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind ultraactivitatea legii civile, în afara termenelor și condițiilor prevăzute de legislația funciară.
P. considerentele de fapt și de drept ce preced, Tribunalul va admite recursul petentei C. M. și va modifica în parte sentința civilă nr. 364 din 28.02.2011 în sensul înlăturării din dispozitivul acesteia a mențiunilor privind admiterea excepției de tardivitate a cererii de constituire a dreptului de proprietate și de respingere ca tardivă a acesteia, precum și în sensul respingerii ca nefondată a plângerii petentei împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 8234/28.05.2010.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta C. M., domiciliată în comuna P. T., ., împotriva sentinței civile nr. 364 din 28.02.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în . N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Înlătură din dispozitivul sentinței mențiunile privind admiterea excepției de tardivitate a cererii de constituire a dreptului de proprietate și de respingere ca tardivă a acesteia, și în consecință:
Respinge ca nefondată plângerea petentei împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 8234/28.05.2010.
Păstrează dispoziția privind menținerea hotărârii contestate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. M., C. Ailuțoaei
D. M.
Red. și tehnored. D.Mgd. – 08.02.2012
Tehnored. C.A. – 08.02.2012
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 6/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 689/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
