Obligaţie de a face. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 217/AC
Dosar nr._
Obligație de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 217/AC
Ședința publică din data de 23.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte: | - D. S. | - judecător |
- C. B. | - judecător | |
- E. H. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul M. P.-N., cu sediul în P. N., ., județul N., intervenienții C. I., domiciliat în ., . nr. 55, județul N. și F. E., domiciliată în municipiul P. N., .. 14, ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 4763 din 12.12.2013 a Judecătoriei P.-N., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. Doinița, P. D.-D. și Balașa C.-M., toți cu domiciliul în municipiul P. N., .. 23, județul N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 4763 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria P. N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiului P. N. și intervenienților C. I. și F. E.. Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea având ca obiect desființare construcție formulată de reclamantul M. P. N. în contradictoriu cu pârâții P. Doinița, P. D.-D. și Balașa C.-M. și cererea de intervenție formulată de intervenienții C. I. și F. E.. Reclamantul M. P. N. a fost obligat să plătească pârâtei P. Doinița suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, odată cu precizarea cererii depusă de reclamant la data de 9.10.2012 nu s-a impus a fi analizată calitatea sau capacitatea procesuală a defunctului P. C. câtă vreme s-a solicitat soluționarea cererii în contradictoriu cu moștenitorii acestuia renunțându-se la cererea de chemare în judecată a pârâtului P. C..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și intervenienților invocată de pârâta P. Doinița instanța a reținut că reclamantul a invocat dispozițiile art. 494 cod civil care reglementează situația juridică a persoanei care edifică o construcție pe terenul altuia. Fapt necontestat este că anterior emiterii Dispoziției nr. 3848/29.10.2008 de către P. M.. P. N. reclamantul a avut calitatea de proprietar al imobilului-teren în suprafață de 348 mp. situat în mun. P. N., ., teren acordat ca măsură reparatorie defunctului C. I., autorul intervenienților. Potrivit Dispoziției menționate a fost acordat defunctului C. N. I., ca măsură reparatorie imobilul compus din suprafața de teren de 348 mp. situat în mun. P. N., ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N – P. C., E – . C. și V – teren mun. P. N.. Având în vedere susținerea reclamantului cu privire la existența pe terenul acordat în compensare a unei construcții edificate de către pârâți și autorii acestora și împrejurarea că această stare de fapt ar putea naște obligații în sarcina proprietarului terenului reclamantul justifică atât calitate procesuală cât și interes în promovarea unei astfel de cereri putând fi atrasă răspunderea sa pentru evicțiune. Această calitatea procesuală este cu atât mai justificată în ce îi privește pe intervenienții în interes propriu (cererea de intervenție fiind astfel precizată conform cererii depuse la data de 5.11.2013).
Cu privire la temeinica cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție instanța a reținut că intervenienții C. I. și F. E., în calitate de moștenitori ai defunctului C. I. sunt proprietari imobilului teren în suprafață de 348 mp. identificat de expertul I. V. ca S3 conform planului de amplasament anexă raportului de expertiză topografică întocmit în cauză. Pe acest teren, s-a constatat și cu prilejul cercetării locale din data de 15.10.2013 se află o parte din construcția denumită C 4 conform aceluiași raport de expertiză, restul construcției fiind situat pe terenul proprietatea pârâților astfel cum ar rezulta din documentația cadastrală întocmită de aceștia pentru terenul în suprafață de 1204 mp. deținut în proprietate.
Anterior emiterii dispoziției primarului prin care autorului intervenienților li s-a acordat terenul în suprafață de 348 mp. între Primăria mun. P. N. și P. C., P. Doinița și M. S. a fost încheiat contractul de închiriere nr. 3949 din data de 2.03.2000 având ca obiect terenul în suprafață de 456 mp. situat în mun. P. N., .. 23, jud. N.. La data de 19.06.2007 imobilul închiriat a fost restituit de către chiriaș reclamantului, conform procesului-verbal înregistrat sub nr._ din aceeași dată. Comparând planul de amplasament cu documentația cadastrală întocmită de către pârâți este evident că aceasta nu respectă amplasamentul terenului de 456 mp. care era proprietatea municipiului la momentul încheierii contractului de închiriere. Urmare a nerespectării amplasamentului terenului proprietatea pârâților a rezultat o suprapunere parțială între terenul acordat autorului intervenienților și cel înscris în Cartea Funciară nr._/N a mun. P. N., respectiv între punctele 24-32-35 din planul de amplasament întocmit de expertul numit în prezenta cauză. Chiar dacă instanța nu a fost învestită cu o cerere de grănițuire sau revendicare a reținut că tocmai în acea parte a terenului se află construcția a cărei desființare reclamantul și intervenienții o solicită. Din acest teren în suprafață de 456 mp. a fost acordat autorului intervenienților terenul în suprafață de 348 mp., conform Dispoziției nr. 3848/29.10.2008 emisă de către P. M.. P. N., iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză reclamantul mai deține în proprietate teren în suprafață de 90 mp. care se suprapune parțial cu terenul înscris în cartea funciară a pârâților, teren situat între punctele 17-24-25-26-27-18-17, înscrise în anexa raportului de expertiză.
Art. 494 al Codului civil din 1864 (aplicabil în prezenta cauză în temeiul dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 71/2011) reglementează raporturile dintre proprietarul terenului ca fond dominant și constructorul pe terenul altuia. Se instituie prin acest text legal un tratament diferit pentru constructorul de rea-credință față de situația constructorului de bună-credință. Reținând amplasamentul conform planului anexă contractului de închiriere instanța reține că imobilul construcție C4 conform planului de anexă raportului de expertiză este situat în parte pe terenul proprietatea reclamantului iar diferența pe terenul proprietatea intervenienților, acordat în compensare autorului acestora în temeiul Dispoziției nr. 3848/29.10.2008 emisă de către P. M.. P. N..
În temeiul dispozițiilor art. 494 Cod civil proprietarul terenului poate solicita obligarea constructorului să ridice construcțiile edificate pe terenul său în măsura în care constructorul este de rea-credință. Aceasta presupune edificarea unei construcții cunoscând că terenul în cauză nu-i aparține ci este proprietatea altuia. Or, potrivit art. 1899 Cod civil buna credință este prezumată iar cel care invocă reau-credință (în prezenta cauză reclamantul și intervenienții) este obligat a face dovada acesteia. P. probele administrate în prezenta cauză reclamantul și intervenienții nu au dovedit reaua-credință a pârâților sau a autorului acestora (P. C.). Simplul fapt al existenței unei construcții pe terenul altuia nu implică în mod necesar cunoașterea de către constructor a faptului că nu era îndreptățit a edifica acea construcție. Dimpotrivă, în prezenta cauză s-a dovedit faptul că pârâții și autorii acestora au deținut anterior terenul în suprafață de 456 mp. în temeiul contractului de închiriere din data de 2.03.2000, încheiat cu proprietarul terenului. Mai mult decât atât, potrivit depoziției martorilor audiați în cauză terenul a fost deținut și anterior încheierii contractului de închiriere de pârâți și autorii acestora. În aceste condiții nu se poate reține că la momentul edificării construcției în litigiu autorii pârâților au avut conștiința faptului că edifică o construcție pe terenul altuia nefiind astfel constructori de rea-credință. În plus reclamantul și intervenienții nu au făcut dovada momentului sau perioadei când imobilul-construcție a fost edificat, fapt esențial în aprecierea bunei sau a relei-credințe a constructorului. Faptul că imobilul-construcție a cărei desființare se solicită este o construcție veche, edificată anterior încetării efectelor contractului de închiriere, a fost constatat în mod direct de către instanță prin cercetarea efectuată la fața locului.
Intervenienții C. I. și F. E. au declarat apel împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că în mod greșit s-a reținut buna credința a intimaților-pârâți sau a autorului P. C.. Terenul pe care se află construcția cu destinația beci nu a fost în proprietatea sau posesia acestora, doar pe intervalul 2000-2007 existând contractul de închiriere care a fost reziliat la cererea locatorului la data de 19.06.2007, iar constructorul știa sau trebuia să știe că nu este proprietarul terenului. Mai arată că, în calitate de proprietar al terenului dobândit în baza dispoziției nr. 3848/29._, poate cere păstrarea construcției cu o justă despăgubire a constructorului sau poate cere obligarea constructorului la demolarea construcției pe cheltuiala sa. Susține că a optat pentru o această ultimă variantă dată fiind starea nefuncțională a beciului care poate fi desființat prin simpla acoperire cu pământ.
În drept, sunt invocate prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel și de către reclamantul M. P. N., care a reiterat motivele acțiunii promovată la fond și a criticat soluția instanței sub aspectul greșitei interpretări a probelor administrate, interpretare care a avut drept rezultat constatarea bunei credințe a pârâților P. C. și P. Doinița. Susține în acest sens că pârâții au edificat o construcție pe un teren pe care nu îl stăpâneau cu niciun titlu, că reaua credință a acestora rezultă și din faptul că în anul 2007 și-au intabulat o suprafață mai mare, fapt ce a avut drept rezultat lărgirea deschiderii spre . se poate cere demolarea construcției în temeiul art. 494 Cod civil.
În drept, sunt invocate prevederile art. 299 și următoarele, art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimata P. Doinița a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea ambelor apeluri, arătând că apelantul M. P. N. nu are calitate procesuală activă în promovarea prezentului apel, dată fiind atribuirea terenului prin decizia civilă nr. 3848/29.10.2008, iar pe fond arată că beciul a fost construit de autorul lor în urmă cu peste 40 de ani pe un teren împrejmuit, care a fost supus ulterior partajului. P. urmare, nu poate fi reținută calitatea sa de constructor, cu atât mai puțin calitatea de constructor de rea-credință. Până în anul 2006, când a fost somată să încheie un contract de închiriere, i s-a adus la cunoștință că stăpânește o suprafață mai mare decât aceia din contractul de vânzare-cumpărare, iar potrivit planului de amplasament al terenului atribuit intimaților, deschiderea la stradă este de 10,24 ml.
Susținerile de mai sus au fost invocate și în întâmpinarea formulată la apelul intervenienților, în plus arătându-se că, la data edificării beciului, autorul constructor deținea tot terenul, și că potrivit documentației cadastrale, terenul pe care se află construcția le aparține.
La termenul din data de 16.06.2014 tribunalul a pus în discuția părților calea de atac legală pe care a recalificat-o ca fiind apel în raport cu prevederile art. 2821 Cod procedură civilă.
Analizând apelurile de față în raport cu probele administrate și cu motivele invocate tribunalul reține următoarele:
Potrivit schiței anexe raportului de expertiză întocmit la fond, pârâții P. Doinița, P. D.-D. și Balașa C.-M. sunt proprietarii suprafeței de 1204 mp teren identificat pe conturul marcat cu culoare roșie. Rezultă din această schiță că o parte din beciul edificat de autorul pârâților se află pe terenul în suprafață de 348 mp, atribuit în compensare intervenienților C. I. și F. E. prin dispoziția nr. 3848/29.10.2008 emisă de P. Municipiului P. N. în temeiul Legii nr. 10/2001 republicată. Potrivit hotărârii Consiliului local al Municipiului P. N. acest teren a fost, anterior atribuirii, în proprietatea privată a Municipiului P. N..
Coroborând aceste date, cu susținerile părților și cu prevederile legale, tribunalul constată că, la momentul construirii beciului în urmă cu aproximativ 40 de ani, cum susțin pârâții intimați, erau în vigoare prevederile Constituției din anul 1965, care în materia proprietății - art. 6 și următoarele, a stabilit trei forme de proprietate; proprietatea de stat, proprietatea cooperatistă și proprietatea individuală. P. urmare, la momentul construirii beciului, terenul era proprietate de stat având caracter inalienabil, imprescriptibil și insesizabil. După adoptarea Legii nr. 18/1991, prin art. 6, a fost instituit și domeniul privat al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.
Potrivit martorilor audiați la fond, terenul ar fi fost stăpânit de autorul pârâților intimați, însă simpla deținere în nume de proprietar pe o perioadă mai mare de 30 ani nu poate constitui temei al bunei – credințe deoarece, așa cum s-a arătat, terenul proprietate de stat nu putea face obiectul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, fiind imprescriptibil, iar după adoptarea Legii nr. 18/1991 terenul din domeniul privat al Municipiului P. N. nu putea fi uzucapat, necurgând termenul de prescripție achizitivă de 30 ani.
P. urmare, tribunalul constată că, la momentul construirii, autorul constructor a manifestat rea-credință în edificarea unei construcții pe un teren care nu îi aparținea și asupra căruia nu putea dobândi un drept de proprietate.
Pârâții – intimați au invocat faptul că nu se poate reține reaua credință în sarcina lor, însă preluarea patrimoniului de la autor, prin partajul succesoral, are drept consecință și preluarea obligațiilor ce decurg din reaua-credință a defunctului și care pot fi valorificate conform art. 494 alin. 3 Cod civil de către persoana care justifică un interes legitim.
Din această perspectivă, tribunalul constată că intervenienții în nume propriu C. I. și F. E. cărora le-a fost atribuit terenul, în temeiul Legii 10/2001 republicată, justifică un interes legitim în cauză, deoarece odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului li s-a transmis și dreptul de a exercita orice acțiune privind folosința acestuia.
În argumentarea celor expuse este de reținut calitatea de avânzi cauza a pârâților intimați care au dobândit patrimoniul autorului, patrimoniu ce se constituie din toate drepturile și obligațiile acestuia, precum și calitatea de avânzi cauza a intervenienților care sunt succesori cu titlu particular, dobândind în această calitate dreptul de a promova prezenta cerere de intervenție.
Se va aprecia însă ca fiind nefondat apelul declarat de M. P. N., pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În primul rând, se constată că apelantul justifică calitatea procesuală în prezentul apel pentru partea de construcție pretins a fi executată pe terenul său, pe de o parte, și de parte litigantă la fond, pe de altă parte.
Însă, din schița anexă aceluiași raport de expertiză, de care s-a vorbit mai sus rezultă că partea de beci a cărei desființare o cere reclamantul se află pe terenul care, la acel moment, este identificat ca fiind proprietatea pârâților. Întrebat fiind asupra dreptului de proprietate pe care se află această parte de construcție, reclamantul a arătat că suprafața S2 este proprietatea privată a Municipiului P. N., dar că a fost intabulată abuziv de pârâți și urmează să se promoveze o acțiune în revendicare. Or, în cazul în care reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra acestui teren intabulat pe numele pârâților, tribunalul constată că acesta nu justifică un interes în cauza de față din perspectiva prevederilor art. 494 alin. 3 Cod civil care fac referire la drepturile proprietarului terenului față de construcția edificată de o altă persoană.
Față de cele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul intervenienților și va schimba sentința apelată conform dispozitivului și în același temei va respinge ca nefondat apelul reclamantului M. P. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intervenienții C. I., domiciliat în ., . nr. 55, județul N. și F. E., domiciliată în municipiul P. N., .. 14, ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 4763 din 12.12.2013 a Judecătoriei P.-N..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul următor:
Admite în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C. I. și F. E. în contradictoriu cu pârâții P. Doinița, P. D.-D. și Balașa C.-M..
Obligă pârâții să desființeze partea din construcția anexă notată cu C4 în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul V. I. (fila 142 dosar primă instanță), ce excede suprafeței de 1204 mp identificată cu roșu, potrivit documentației cadastrale cu NCP 7608, parte de construcție ce este situată pe terenul de 348 mp (S3) înscris în Dispoziția nr. 3848/29.10.2008 a Primarului Municipiului P.-N..
Obligă pârâții să plătească intervenienților suma de 1.231,3 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. P.-N. împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. C. B. E. H.
Pentru judecător aflat în C.O.
semnează vicepreședinte tribunal
Redactat: D. S. – 11.07.2014
Tehnoredactat: E. H. – 14.07.2014; ex: - 8
Fond: V. V. Chițaș
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 339/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
