Pretenţii. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 214/AC
Dosar nr._ - pretenții -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 214/AC
Ședința publică din 19.06.2014
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant C. C., domiciliat în Piatra N., ., .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 4760 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât P. C. B., din ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-reclamant C. C. și avocat J. A. pentru intimatul-pârât P. C. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este pretenții;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Se procedează la identificarea apelantului C. C. (C.I. . nr._, CNP-_).
Instanța constată că apelul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și îi înmânează apărătorului intimatului un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare.
Doamna avocat substituient J. A., pentru intimatul-pârât P. C. B., depune la dosar delegația de substituire ./_/12.05.2014 emisă de Baroul N..
Apelantul arată că nu s-a eliberat titlul de proprietate de către Comisia Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Apelantul-reclamant C. C. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Doamna avocat substituient J. A., pentru intimatul-pârât P. C. B., solicită respingerea apelului conform susținerilor din întâmpinarea formulată, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar apelul este neîntemeiat. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4760 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 4760 din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect plata de daune interese și daune cominatorii formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâtul P. C. B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 13.03.2013, sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâtul P. C. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei reprezentând daune-interese aferente perioadei 12.06._13, pentru neexecutarea culpabilă a obligației ce-i revenea prin Sentința civilă nr. 3440/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N..
În motivarea cererii, legal timbrate cu taxă judiciară de timbru de 1691 lei și timbru judiciar de 5 lei, reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor al bunicului A. Gh. I., alături de ceilalți moștenitori, a fost pus în posesie cu suprafața de 1,26 ha teren forestier, conform procesului-verbal nr.160 din 10.08.2009, în localitatea Vlădiceni, ., conform Hotărârii Comisiei Județene nr. 7639 din 30.07.2009. A susținut reclamantul faptul că, în ciuda solicitărilor adresate autorităților locale în vederea emiterii Titlului de proprietate în conformitate cu procesul-verbal nr.160 din 10.08.2009 și Hotărârii Comisiei Județene nr.7639 din 30.07.2009, nu au înțeles să dea curs solicitărilor formulate și nici să răspundă acestora, reclamantul s-a adresat instanței de judecată care, prin Sentința civilă nr. 3440/12.06.2012, a obligat P. și Comisia Locală B. să elibereze Titlul de proprietate în favoarea moștenitorilor A. Gh. I. cu privire la suprafața de 1,26 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza Ocolului Silvic Gârcina. Prin această sentință a fost obligat pârâtul P., în calitate de președinte al Comisiei Locale B., la plata către reclamant de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data executării efective a obligației stabilite în sarcina pârâtei. A solicitat reclamantul obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii stabilite de instanță și calculate începând cu data de 12.06._13 pentru perioada în care obligația stabilită de instanță nu a fost îndeplinită, împrejurarea care îi aduce prejudicii întrucât nu poate valorifica dreptul său de proprietate.
Reclamantul, prin cererea formulată, a mai subliniat că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ce are ca obiect transformarea daunelor cominatorii stabilite prin Sentința civilă nr. 3440/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în daune compensatorii menite să cuantifice prejudiciul suferit prin neexecutarea până în prezent de către pârât a obligațiilor ,,intuitu personae" este cel prevăzut prin art. 998 Cod civil. A invocat reclamantul și dispozițiile Deciziei nr. XX/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, înscrisuri: Sentința civilă nr. 3440/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N., procesul-verbal de punere în posesie nr. 160 din 10.08.2009.
Legal citat cu această mențiune, pârâtul, P. C. B., Ș. P., a formulat întâmpinare prin care a arătat că moștenitorii defunctului A. Gh. I. au fost puși în posesie cu suprafața de 1,26 ha teren cu vegetație forestieră în conformitate cu procesul-verbal de punere în posesie nr.160 din 10.08.2009 și că dosarul a fost înaintat către Prefectura Județului N., în urma verificărilor efectuate, fiind returnat de mai multe ori pentru completări. Reclamantul, deși a fost convocat, nu s-a prezentat la sediul Primăriei B. pentru a semna și pentru a depune actele de stare civilă necesare la dosar. Pârâtul a afirmat, prin întâmpinare, că nici G. I. I. și I. N. A. M. nu au înțeles să își dea concursul în vederea finalizării documentației necesare pentru emiterea titlului de proprietate, dosarul neputând fi depus la I.T.R.S.V. Suceava dacă procesul-verbal de punere în posesie nu este semnat de toți moștenitorii defunctului A. Gh. I. și dacă aceștia nu prezintă actele de stare civilă.
În dovedire, a solicitat pârâtul proba cu înscrisuri: procesul-verbal de punere în posesie nr.160 din 10.08.2009, tabelul cu completările cerute de ITRSV Suceava nr.824/11.03.2011, 1437/05.05.2012, adresa emisă de Primăria B. nr. 3637/08.10.2012.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată, în plus arătând faptul că nu a fost convocat prin adresa nr. 3667/08.10.2012 care nu i-a fost comunicată, că nu există dovezi de convocare pentru G. I. I. și I. N. A. M. și că a depus actele de tare civilă și că este dispus să semneze procesul-verbal dacă va fi primit de comisie.
Instanța de fond a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, aceste probe fiind apreciate ca utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând întregul material probator, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3440/12.06.2012 a Judecătoriei Piatra N. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală B., Comisia Județeană N. și P. C. B., fiind obligată pârâta Comisia Locală B. să întocmească documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului A. Gh. I., cu privire la suprafața de 1,26 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza Ocolului Silvic Gârcina, jud. N., conform mențiunilor obligatorii stabilite în adresa nr.1437 din 05.05.2012 emisă de I.T.R.S.V. Suceava – I.S.V. N. și să o înainteze către Comisia Județeană N., în vederea emiterii titlului de proprietate. De asemenea, a fost obligat pârâtul P. comunei B., în calitate de președinte al Comisiei Locale B., la plata către reclamant de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data executării efective a obligației stabilite în sarcina pârâtei Comisiei Locale B..
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că în cauză este vorba despre executarea silită a unei obligații de a face, astfel cum acestea erau reglementate de prevederile art. 580²-5805 din vechiul Cod de procedură civilă, în vigoare la momentul rămânerii definitive a titlului executoriu, dispozițiile legale în vigoare în prezent fiind cele din art. 902-908 Cod procedură civilă. În interpretarea dispozițiilor legale în materia executării silite au fost pronunțate două decizii ale Înaltei Curții de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, obligatorii pentru instanță: Decizia nr. XX din data de 12.12.2005 și Decizia nr. 3/2011. Reclamantul a invocat în motivarea în drept a cererii sale considerentele Deciziei nr. XX din data de 12.12.2005.
Astfel cum se reține prin Decizia nr. 3/2011, amenda civilă prevăzută de art. 580³ din codul de procedură civilă poate fi aplicată debitorului unei obligații de a face cu caracter strict personal doar în cadrul procedurii execuționale ce debutează prin încuviințarea executării silite. De asemenea, în considerentele Deciziei nr. XX din data de 12.12.2005 se subliniază în mod expres că „daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării…. concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii”.
Instanța de fond a reținut că, chiar dacă reclamantul din prezenta cauză are calitatea de creditor în temeiul sentinței civile nr. 3440/12.06.2012 a Judecătoriei Piatra N., putând solicita executarea silită a obligației stabilite în sarcina debitorului P. comunei B.. Pentru executarea cu întârziere a obligației creditorul este îndreptățit la plata unor despăgubiri însă numai în limita prejudiciului suferit. Acesta nu poate fi legat în mod direct de valoarea daunelor cominatorii stabilite pentru executarea cu întârziere a obligației pur personale din titlul executoriu. Acest prejudiciu nu poate fi legat decât de lipsa titlului de proprietate și consecințele derivând din aceasta legat de limitarea atributului dreptului de dispoziție juridică. S-a mai reținut că toate acestea trebuie privite în corelație cu faptul că imobilul se află în posesia reclamantului, iar acesta avea obligația de a face dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit prin neîndeplinirea obligației de către debitorul din titlul executoriu, dovadă care nu a fost făcută și care este străină de valoarea daunelor cominatorii stabilite în titlul executoriu. Instanța de fond a mai reținut de asemenea și faptul că reglementarea actuală a executării silite a obligațiilor de a face este similară celei anterioare în materie.
Pentru aceste considerente cererea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamantul C. C.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În apelul declarat, reclamantul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Obligația impusă în sarcina primarului comunei B. și a comisiei locale, prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 3440 din data de 12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosar nr._, este direct legată de proprietatea privată asupra terenurilor din cadrul C. B.. Prin aceeași sentință, arată că a fost obligat primarul comunei și la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere. Respectarea dreptului de a obține eliberarea titlului de proprietate arată reclamantul că nu poate fi concepută fără conferirea unei protecții corespunzătoare totale, pentru normala punere în valoarea a bunului, care transpusă în speță este reprezentată de sentința civilă nr. 3440 din data de 12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N.. Prin urmare, consideră că, în temeiul acestei sentințe, primarul și Comisia locală B., după verificarea cererii și a actelor reclamantului, aveau obligația de a proceda la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate. Ori, deși în sentință era prevăzută și obligarea primarului la plata de daune, instanța de fond în mod tendențios a ignorat sentința civilă care reprezintă titlul executoriu și a respins acțiunea pendinte.
În modalitatea în care instanța de fond a soluționat cererea reclamantului, și anume prin înlăturarea daunelor cominatorii, este contrazisă, lăsată fără efect juridic și încălcat în mod flagrant titlul executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 3440 din data de 12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N..
Mai arată reclamantul că, potrivit practicii CEDO, obligarea de a executa o hotărâre este absolută și împiedică autoritatea să pună în discuție fondul problemelor soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Mai precizează că s-a adus atingere și principiului securității raporturilor juridice, fiind încălcată și puterea de lucru judecat, precum și contrazis un titlu executoriu, sub pretextul unei noi judecăți.
Pentru toate aceste motive, în condițiile în care nici până în prezent P. și Comisia locală B. nu au îndeplinit obligațiile impuse prin sentința civilă nr. 3440 din data de 12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., reclamantul solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Față de apelul declarat de reclamant, pârâtul P. C. B. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că apelul declarat este netemeinic și nelegal și solicită respingerea cu menținerea sentinței apelate, cu următoarea argumentare:
Reclamantul a susținut în apelul declarat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea de transformare a daunelor cominatorii în daune interese fără să țină cont și să dea eficiență dispozițiilor sentinței civile nr. 3440/2012 a Judecătoriei Piatra N.. Consideră pârâtul că instanța de fond a procedat în mod corect și a respins acțiunea, deoarece, pe de o parte, reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile, iar primarul și comisia locală sunt în imposibilitatea înaintării documentației premergătoare către I.T.R.S.V. Suceava, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a fost prejudiciat în nici un mod, deoarece are posesia terenului încă din anul 2009. Arată pârâtul că, după pronunțarea sentinței civile nr. 3440 din data de 12.06.2012, a fost întocmită o altă hotărâre înregistrată sub nr. 314/13.08.2012, prin care s-a validat dreptul de proprietate pentru moștenitorii defunctului A. Gh. I., totodată refăcându-se și procesul verbal nr. 160/10.08.2009 de punere în posesie a moștenitorilor defunctului A., cu toate corectările impuse de I.T.R.S.V. Suceava, semnat însă doar de un singur moștenitor pentru că ceilalți moștenitori au refuzat să se prezinte și să-l semneze, deși au fost efectuate, în acest sens, numeroase adrese scrise și telefonice. Reclamantul și ceilalți moștenitori au refuzat să aducă și o . acte de stare civilă care lipseau de la dosar.
Față de această situație, consideră pârâtul că, în mod corect, a fost respinsă acțiunea de către prima instanță, reținându-se că reclamantul nu este prejudiciat în nici un fel pentru că posedă terenul din anul 2009 și deoarece aceștia sunt, de fapt, în culpă pentru că nu s-au prezentat și nu au semnat procesul verbal de punere în posesie.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâtul de depus la dosar, în apel, procesul verbal de punere în posesie nr. 160 din data de 10.08.2009, adresa nr. 3637, trimisă reclamantului la data de 08.10.2013, hotărârea comisiei locale nr. 314 din data de 13.08.2012.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, în care a arătat că, în realitate, primarul comunei reiterează cele care au fost susținute, prin întâmpinare, la judecata în fond, că este o minciună faptul că a ar fi fost contactat de mai multe ori pentru a se prezenta la primărie, și că nu și-a îndeplinit până în prezent obligațiile care-i reveneau conform sentinței civile nr. 3440 din data de 12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N.. Mai menționează că toate afirmațiile făcute sunt doar pentru a se eschiva de la faptul că nu a îndeplinit atribuțiile care-i reveneau și la care a fost obligat prin titlul executoriu arătat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 din noul Cod de procedură civilă, se constată că nu este fondat apelul declarat de reclamantă, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Din analiza sentinței civile nr. 3440/12.06.2012 a Judecătoriei Piatra N. prin care a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală B., Comisia Județeană N. și P. C. B., și prin care a fost obligată pârâta Comisia Locală B. să întocmească documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului A. Gh. I., cu privire la suprafața de 1,26 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza Ocolului Silvic Gârcina, jud. N., conform mențiunilor obligatorii stabilite în adresa nr. 1437 din 05.05.2012 emisă de I.T.R.S.V. Suceava – I.S.V. N. și să o înainteze către Comisia Județeană N., în vederea emiterii titlului de proprietate, se constată că a fost instituită în sarcina comisiilor de fond funciar o obligație de a face.
Această obligație de a face este supusă pentru executarea silită dispozițiilor înscrise în art. 902-908 din noul Cod de procedură civilă. În concret, fiind vorba de obligații care nu pot fi aduse îndeplinire decât de debitorul însuși a obligației, înscriindu-se în categoria obligațiilor intuitu personae, devin aplicabile dispozițiile art. 905 din noul Cod de procedură civilă. Conform acestui text, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare. Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Față de cele menționate, se constată că, pentru a fi posibilă punerea în executare, pe calea executării silite, a unei obligații de a face instituită într-un titlu executoriu, este necesar să existe o executare începută și încuviințată de instanța de executare, condiție pe care reclamantul nu a făcut dovada că a respectat-o în cauza pendinte. Acest aspect a fost corect apreciat de instanța de fond, în sentința recurată, regăsindu-se ca reglementare și în vechiul cod de procedură civilă, și anume în prevederile art. 580²-5805,iar sub aspectul procedurii de punere în aplicare fiind incidentă Decizia nr. 3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a stabilit că amenda civilă prevăzută de art. 580³ din Codul de procedură civilă poate fi aplicată debitorului unei obligații de a face cu caracter strict personal doar în cadrul procedurii execuționale ce debutează prin încuviințarea executării silite.
Se constată, de asemenea, că prin aceeași sentință cu nr. 3440/12.06.2012 a Judecătoriei Piatra N., a fost obligat pârâtul P. comunei B., în calitate de președinte al Comisiei Locale B., la plata către reclamant, de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data executării efective a obligației stabilite în sarcina pârâtei Comisiei Locale B.. Pentru recuperarea unui eventual prejudiciu, cauzat de neexecutarea hotărârii, reclamantul are deschisă calea prevăzută de art. 5803 Cod procedură civilă, devenit art. 905 în noul Cod de procedură civilă, care este posibil să fie urmată numai după punerea în executare a hotărârii sub aspectul obligației de a face. Aceleași aspecte ale modalității de executare a daunelor cominatorii au fost stabilite și în considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. XX din data de 12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care are obligativitate erga omnes de la momentul pronunțării, în care s-a prevăzut că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă și că revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. Ori, în speță nu s-a realizat punerea în executare a obligației de a face pentru a fi posibilă stabilirea unui eventual prejudiciu, care se poate realiza în condițiile prevăzute de executarea unei obligații de a face.
Ținând cont de aspectele anterior expuse, se constată că în cauza de față nu este vorba despre o imposibilitate de punere în executare a sentinței civile nr. 3440/12.06.2012 a Judecătoriei Piatra N., prin care a fost stabilită în sarcina pârâtelor atât o obligație de a face, cât și o obligație de plată a daunelor cominatorii, și nici despre o lăsare fără eficiență juridică a acestei sentințe, însă calea aleasă de reclamant nu este corectă, nefiind îndeplinite nici condițiile pentru punerea în executare a unei obligații de a face, deoarece nu a fost începută o executare silită, care să fie încuviințată de instanța de executare, cu respectarea dispozițiilor art. 905 din noul Cod de procedură civilă, și nici condițiile pentru determinarea prejudiciului constând în lipsa de folosință a terenului, la care se referă obiectul obligației de a face, în lipsa unei cereri de executare a acestei obligații.
De asemenea, se constată că nici susținerea din cererea de apel, conform căreia se încalcă practica CEDO, în care s-a stabilit că puterea executorie a unei hotărâri judecătorești nu poate fi repusă în discuție, aceasta trebuind în mod direct executată nu este fondată, în condițiile în care prin respingerea prezentei acțiuni nu se încalcă puterea executorie, existând posibilitatea punerii în executare a fiecăreia dintre dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 3440/12.06.2012 a Judecătoriei Piatra N., cu respectarea însă a dispozițiilor legale care reglementează modalitatea de executare a unei obligații de a face, cât și a celor referitoare la daunele cominatorii.
Pentru toate aceste motive, dat fiind că instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile legale incidente privind executarea obligațiilor de a face și a celor referitoare la punerea în executare a daunelor cominatorii, cu luarea în considerare și a celor două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, se va dispune, în considerarea dispozițiilor art. 480 alin.1 teza I din noul Cod de procedură civilă, respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. C. (CNP-_), domiciliat în Piatra N., ., .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 4760 din data de 12.12.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul - pârât P. C. B., din ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. L. F. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 09.07.2014
Tehnored. C.A. – 10.07.2014
4 ex.
Fond: V. V. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul NEAMŢ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 941/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
