Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-09-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 11869/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 793/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător O. M. P.
Judecător M. V.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta contestatoare . SRL cu sediul în Slatina, ., ., împotriva sentinței civile nr.4825/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA, cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pentru acest termen de judecată, părțile au fost legal citate, prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că recurenta contestatoare . SRL, nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru de 97,5 lei și timbru judiciar de 5 lei, deși a fost citată cu această mențiune.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, din oficiu invocă excepția de netimbrare a recursului formulat de recurenta contestatoare . SRL
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 cod procedură civilă
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și reține cauza în pronunțare, pe excepția de netimbrare:
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestator G&M&E SRL, în contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice Slatina, a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal nr._ și a actelor de executare emise în temeiul acestui proces verbal în dosar de executare 3313/2012, solicitând totodată și suspendarea executării silite,
În motivarea cererii, în esență contestatoarea a precizat că în procesul verbal nu s-a indicat alături de legitimație și delegația și numărul acesteia, nu s-a indicat actul normativ pe temeiul căruia s-au stabilit obligațiile de plată, titlurile executorii înscrise în procesul verbal nu au fost comunicate, iar suma din titlurile executorii este contestată, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului O., existând și o disproporție între creanța constatată și valoarea de impunere a imobilului supus sechestrului,
În drept, cererea a fost întemeiată pe OG 92/2003,
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea contestației la executare, în esență, motivând că a comunicat contestatoarei somația și titlurile executorii, însă aceasta neachitând creanța urmărită silit s-a emis procesul verbal de sechestru contestat, respectând dispozițiile legale, iar potrivit art. 215 C.proc.fisc. nu are relevanță faptul că s-a contestat în procedura de contencios administrativ suma reprezentând obligațiile fiscale,
În ședința din 06.02.2013, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite,
La dosar au fost comunicate, în copie, acte din dosarul de executare 3313/2012 întocmit de intimată,
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri,
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată de contestatoare aceasta nu poate fi analizată de instanță, în primul rand fiind o cerere formulată după rămânerea în pronunțare care astfel nu poate fi discutată în contradictoriu cu cealaltă parte, iar în al doilea rand repunerea pe rol este atributul instanței când găsește necesare noi lămuriri.
Prin sentința civilă nr.4825/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, s-a respins contestația la executare formulată de contestator . SRL, în contradictoriu cu intimat ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLATINA, privind anularea procesului verbal nr._/19.11.2012 și ridicarea măsurii sechestrului, dar și anularea actelor de executare silită întocmite în baza acestuia de intimată în dosar 3313/2012, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul de executare 3313/2012, în temeiul titlurilor executorii_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, intimata a pornit executarea silită împotriva contestatoarei, pentru suma de_ lei, în acest sens fiind emise somațiile 28/_ /_ comunicată la 09.11.2012 împreună cu titlul executoriu (f21), 28/_ /_ comunicată la 02.11.2012 împreună cu titlul executoriu (f23), 28/_ /_ comunicată la 05.10.2012 împreună cu titlul executoriu (f25), 28/_ /_ comunicată la 03.09.2012 împreună cu titlu executoriu (f27), 28/_ /_ comunicată la 09.08.2012 împreună cu titlu executoriu (f29), 28/_ /_ comunicată la 02.07.2012 împreună cu titlu executoriu (f31), 28/_ /_ comunicată la 07.06.2012 împreună cu titlu executoriu (f33), 28/_ /_ comunicată la 11.05.2012 împreună cu titlul executoriu (f35), 28/_ /_ comunicată la 09.05.2012 împreună cu titlu executoriu (f37), 28/_ /_ comunicată la 05.04.2012 împreună cu titlul executoriu (f39), 28/_ /_ comunicată la 26.03.2012 împreună cu titlul executoriu (f41),
Potrivit art. 145 C.proc.fisc., (1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu,
Totodată, potrivit art. 142 C.proc.fisc., (1) Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare; (11) Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine: a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit; c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele; d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158; e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit; f) produse finite; (12) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (11) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă, iar potrivit art. 154 C.proc.fisc., (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului; (…) (5) executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 1531 fiind aplicabile; (6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală,
Conform art. 152 C.proc.fisc., (1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul; b) numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimației și al delegației; c) numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită; d) temeiul legal în baza căruia se face executarea silită; e) sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată; f) numele, prenumele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuiește împreună cu debitorul sau denumirea și sediul debitorului, numele, prenumele și domiciliul altor persoane majore care au fost de față la aplicarea sechestrului, precum și alte elemente de identificare a acestor persoane; g) descrierea bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea și individualizarea acestora, menționându-se starea de uzură și eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum și dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz; h) mențiunea că evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate; i) mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate; j) numele, prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum și locul de depozitare a acestora, după caz; k) eventualele obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului; l) mențiunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate; m) semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au fost de față la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal va menționa această împrejurare,
În cauză, în condițiile în care contestatoarea nu a achitat creanța fiscală pentru care s-au emis titlurile executorii, fiind somată în acest sens, în mod corect, potrivit art. 145 C.proc.fisc., s-a trecut la continuarea executării și s-a emis, așa cum prevede art. 154 alin (5) C.proc.fisc., procesul verbal de sechestru,
Susținerile contestatoarei precum că procesul verbal nu cuprinde delegația executorului fiscal, nu pot duce la anularea procesului verbal de sechestru, atâta timp cât această cerință este instituită doar ca un element pe baza căruia să se poată identifica executorul fiscal și să se poată legitima în fața debitorului și a terților, și în condițiile în care în actul întocmit este menționat numele, prenumele și legitimația executorului fiscal, aceste elemente fiind suficiente pentru identificarea executorului fiscal, nefiind prejudiciată contestatoarea în nicun fel din acest punct de vedere,
De asemenea, nici faptul că nu s-a indicat actul normativ în baza căruia s-a stabilit obligația de plată nu poate conduce la anularea procesului verbal, nefiind prejudiciată în nicun fel contestatoarea nici sub acest aspect, în condițiile în care acest act normativ se poate determina cu ușurință din actele de creanță înscrise în titlurile executorii cuprinse în procesul verbal respectiv, putându-se astfel identifica și stabili proveniența creanței fiscale urmărite, acest element de înscriere fiind instituit tocmai pentru a se putea identifica proveniența creanței,
Tot astfel s-a reținut că, înscrierea actului normativ în baza căruia s-a stabilit obligația de plată nu reprezintă un element esențial în emiterea procesului verbal de sechestru bunuri imobile față de care acesta să nu poată fi adus la îndeplinire pentru ca astfel să se considere că prin neînscrierea acestui element s-ar încălca o normă ce ocrotește un interes general și care în acest fel să atragă nulitatea respectivului proces verbal, ci este un element în raport de care să se poată identifica proveniența creanței, fiind instituit printr-o normă ce ocrotește un interes particular (determinarea creanței urmărite), și care astfel în lipsa indicării nu poate duce la desființarea procesului verbal decât în măsura în care nu se poate determina această proveniența a creanței față de alte elemente, doar în acest fel putând fi prejudiciată contestatoarea, ceea ce nu este cazul în situația discutată,
Nici susținerile contestatoarei precum că nu ar fi primit somațiile de executare și titlurile executorii, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit confirmărilor de primire comunicate la dosar, aceasta a primit atât somațiile de executare, cât și titlurile executorii,
Totodată, faptul că s-a introdus contestație administrativă de către contestatoare împotriva sumelor înscrise în titlurile de creanță și implicit împotriva acestor titluri de creanță (deciziile înscrise în titlurile executorii), nu poate atrage nelegalitatea titlurilor executorii și a procesului verbal de sechestru ori a actelor de executare emise în baza acestuia, în condițiile în care potrivit art. 215 din OG 92/2003, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, în cauză fiind în discuție o creanță fiscală supusă dispozițiilor Codului de procedură fiscală,
Tot în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin contestația la executare, contestatorul are doar posibilitatea de a invoca neregularități ivite cu prilejul executării silite, începând cu titlul executoriu, iar nu neregularități privind sumele înscrise în titlul de creanță ce reprezintă un act emise anterior titlului executoriu care, în raport de art. 205 C.proc.fisc. raportat la art. 8 din Lege nr.554/2004, intră sub incidența contenciosului-administrativ,
Așadar, contestarea sumelor înscrise în titlurile de creanță (act administrativ fiscal) sau a altor acte întocmite până la momentul emiterii titlului executoriu, nu este de natură a atrage nelegalitatea titlului executoriu și a celorlalte acte de executare emise în temeiul acestui titlu, decât în măsura în care s-ar fi suspendat în vreun fel executarea actului administrativ fiscal (potrivit art. 215 C.proc.fisc.),
Cu privire la faptul că între creanța urmărită și valoarea imobilului există o disproporție, acest fapt nu poate atrage anularea procesului verbal și a actelor întocmite în baza acestuia, atâta timp cât contestatorul nu a prezentat spre sechestrare, potrivit art. 1531 C.proc.fisc., un alt bun mobil sau imobil de o valoare apropiată cu cea a creanței urmărite, dispozițiile art. 142 alin. (1) C.proc.fisc., având în vedere doar situația în care din patrimoniul debitorului pot fi urmărite silit mai multe bunuri dintre care unele cu o valoare apropiată de cea a creanței iar altele cu o valoare ce ar depăși cu mult valoarea creanței, numai în această situație putându-ne regăsi în ipoteza textului de lege, aceasta fiind și rațiunea pentru care textul de lege stabilește că de regulă și nu întotdeauna, executarea silită a bunurilor proprietatea debitorului se efectuează în limita a 150% din valoarea creanțelor,
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța de fond constată neîntemeiată contestația la executare formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta contestatoare . SRL Slatina, considerând-o nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anularea formelor de executare emise de intimata AFP Slatina în dosarul nr. 3313/2012.
În fapt, recurenta contestatoare arată că intimata AFP Slatina a început executarea silită împotriva societății pentru un debit în cuantum de 68.125 lei, formându-se dosarul de executare nr. 3313/05.09.2012.
Acest debit a fost contestat potrivit procedurii prev. de art. 205 și urm. CPF iar intimata a procedat la înființarea sechestrului asigurator pe un spațiu comercial a cărui valoare este de 200.550 lei, existând o disproporție vădită între aceasta și valoarea creanței.
Arată că parte din debit a fost stins, în acest sens fiind înștiințările emise de intimată.
Procedând în acest fel, se susține că au fost încălcate dispoz. art. 142 CPF care stipulează că executarea silită a bunurilor proprietatea debitorului se efectuează în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
De asemenea, susține că au fost încălcate și dispoz. art. 142 alin. 1/1 lit. a CPF, fiind sechestrat un bun ce este folosit pentru activitatea ce constituie principala sursă de venit a societății.
Obiectul de activitate îl reprezintă comerțul cu amănuntul, activitate ce se desfășoară în imobilul ce a fost sechestrat.
Mai arată recurenta,că dacă se continuă executarea silită, va fi pusă în imposibilitatea desfășurării activității și ., având în vedere că valorificarea imobilului ar conduce la lipsirea societății de un element esențial necesar pentru a putea fi efectuate acte de comerț, respectiv locul de desfășurare a activității.
Tocmai pentru a nu se ajunge într-o astfel d situație, legiuitorul a prevăzut interdicția de la executarea silită a bunului ce este nemijlocit folosit pentru realizarea principalei surse de venit.
În drept, s-a întemeiat cererea de recurs pe dispoz. art. 212 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304/1 C.p.civ.
Intimata AFP Slatina a formulat întâmpinare, în care arată că sentința este temeinică și legală iar instanța de fond în mod corect a apreciat actele aflate la dosarul cauzei.
Arată că, în mod corect instanța de fond la pronunțarea sentinței a reținut faptul că recurenta nu a achitat creanța fiscală pentru care s-au emis titlurile executorii, fiind somată în acest sens, precum și faptul că în mod corect, potrivit art. 145 C.p.fiscală, s-a trecut la continuarea executării, fiind emis, conform dispoz.art. 154 alin. 5 C.p. fiscală, procesul verbal de sechestru.
A mai arătat că, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, chiar dacă s-a introdus contestație administrativă de către contestatoare împotriva sumelor înscrise în titlurile de creanță și implicit împotriva acestor titluri de creanță, nu poate atrage nelegalitatea titlurilor executorii și a procesului verbal de sechestru în care, potrivit art. 215 din OG nr. 92/2003, introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, în cauză fiind vorba de o creanță fiscală supusă dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Ori, prin contestația la executare, contestatorul are doar posibilitatea de a invoca neregularități ivite cu prilejul executării silite, începând cu titlul executoriu, iar nu neregularități privind sumele înscrise în titlul de creanță ce reprezintă un act emis anterior titlului executoriu care, în raport de art. 205 C.p.fiscală, rap. la art. 8 din legea nr. 554/2004, intră sub incidența contenciosului administrativ.
Așadar, contestarea sumelor înscrise în titlurile de creanță sau a altor acte întocmite până la momentul emiterii titlului executoriu, nu este de natură a atrage nelegalitatea titlului executoriu și a celorlalte acte de executare emise în temeiul acestui titlu, decât în măsura în care s-ar fi suspendat în vreun fel executarea actului administrativ fiscal.
Cu privire la faptul că între creanța urmărită și valoarea imobilului există o disproporție, acest fapt nu poate atrage anularea procesului verbal de sechestru și a actelor întocmite în baza acestuia, atâta cât recurenta nu a prezentat spre sechestrare, potrivit art. 153 alin. 1 C.p.fiscală, un alt bun mobil sau imobil de o valoare apropiată cu cea a creanței urmărite, dispozițiile art. 142 alin. 1 C.p.fiscală, având în vedere doar situația în care, din patrimoniul debitorului pot fi urmărite silit mai multe bunuri dintre care unele cu o valoare apropiată de cea a creanței iar altele cu o valoare ce ar depăși cu mult valoarea creanței, numai în această situație putându-se regăsi în ipoteza textului de lege, aceasta fiind și rațiunea pentru care textul de lege stabilește ca de regulă și nu întotdeauna, executarea silită a bunurilor proprietatea debitorului se efectuează în limita a 150% din valoarea creanțelor.
S-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
În drept, s-a întemeiat prezenta pe dispoz. art. 115-118 C.p.civ.
În baza art. 242 alin. ultim C.p.civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.
Considerentele instanței de recurs în raport de excepția invocată:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 173 din 29.07.1997, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
In temeiul art. 20 alin. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, în momentul înregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului sa achite suma datorata pâna la primul termen de judecata.
Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
De asemenea art.9 alin.2 din O.G. nr.32/1995 prevede că, în cazul neachitării timbrului judiciar corespunzător cererii, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Tribunalul constată că potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, astfel ca, recurenta reclamantă trebuia să achite o taxa judiciara de timbru de 97,5 lei.
De asemenea, timbrul judiciar care trebuia achitat era de 5 lei, conform O.G. nr.32/1995, modificată și completată.
Intrucat recurenta nu s-a conformat cererii instantei si nu a achitat pana la termenul de judecata din sedinta publica de astazi taxa judiciara de timbru in suma de 97,5 lei și timbru judiciar de 5 lei, astfel cum i s-a pus in vedere prin citatie, in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanta va anula recursul, ca netimbrat, retinandu-se ca acesta nu este scutit de taxe judiciare de timbru nici prin art. 15 din Legea nr 146/1997 si nici printr-o alta lege speciala.
Prin urmare, instanța va admite excepția invocată și va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare.
Anulează recursul declarat de recurenta contestatoare . SRL cu sediul în Slatina, ., ., împotriva sentinței civile nr.4825/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA, cu sediul în Slatina, ., județul O., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Președinte, C. C. | Judecător, O. M. P. | Judecător, M. V. |
Grefier, D. S. |
red.CC
tehnored.CC/IM
jf:C.S.
ex.2/15.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1109/2013. Tribunalul OLT | Legea 10/2001. Sentința nr. 2710/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
