Pretenţii. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 229/207/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 219/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. I. S.
Grefier A. G. D.
Pe rol judecarea cererii formulate de apelanta pârâtă C. de C. B., cu sediul în B., N. B., nr. 5, J. O. in contradictoriu cu apelanta pârâtă F. O., cu sediul în Slatina, M. E., nr. 21, J. O., cu intimații reclamanți C. S. și C. A., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. R., în Caracal, ., J. O., intimații chemați în garanție U. A. Teritoriala Caracal prin Consiliul Local al Mun. Caracal, cu sediul în Caracal, Piata Victoriei, nr. 10, J. O., Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul în Sector 5, București, Apollodor, nr. 1, Cod poștal_, având ca obiect completarea dispozitivului deciziei civile nr.105/14.05.2013 pronuntata de Tribunalul O. in dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. O. pentru apelanta pârâtă C. de C. B., avocat F. L. pentru apelanta pârâtă F. O., lipsă intimații reclamanți C. S. și C. A., intimata chemată în garanție U. A. Teritoriala Caracal reprezentat prin consilier juridic P. G. și intimatul chemat în garanție S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului, formulată de apelanta pârâtă F. O., prin întâmpinare.
Avocat F. L. pentru apelanta pârâtă F. O. având cuvântul solicită admiterea excepției și respingerea cererii de completare ca inadmisibilă, deoarece potrivit dispoz. art. 281 alin. 2 C.pr.civ., se poate cere completarea numai dacă instanța nu s-ar fi pronunțat cu privire la unul din capetele de cerere principale, accesorii sau incidentale, motivele de apel formulate neputând reprezenta motivele unei cereri de completare a dispozitivului ci eventual ale unei căi de atac.
Avocat B. O. pentru apelanta pârâtă C. de C. B., având cuvântul solicită admiterea cererii de completare a dispozitivului în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de către C. de C. B.. Cu privire la excepția invocată se arată că disp. art. 281 ind. 2 C.pr.civ nu disting tipul de hotărâri ce pot fi completate, în cazul în care legiuitorul ar fi dorit restrângerea domeniului de aplicare al prevederilor legale, ar fi făcut o formulare expresă a tipului de hotărâri ce pot fi completate, respectiv sentințe sau decizii. Este evident faptul că instanța de apel, procedând la o nouă judecare a fondului trebuia să se pronunțe asupra tuturor cererilor asupra cărora s-a pronunțat și instanța de fond. Potrivit art. 281 ind. 2a C.pr.civ, Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului ci numai în condițiile art. 281 -281 ind. 2. Din motivarea dată de instanța de apel se poate înțelege că ar fi tins spre admiterea cererii de chemare în garanție, instanța însă a omis să dispună în mod expres acest lucru. Se depun concluzii scrise.
Consilier juridic P. G. pentru Consiliul Local Caracal solicită respingerea excepției.
Tribunalul, văzând prevederile dispoz art. 281 ind.2 cod de procedură civilă, respinge excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată, constatând că si în căile de atac se pot formula cereri având ca obiect completarea dispozitivului hotărârii pronunțate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța acordă părților cuvântul asupra fondului.
Avocat B. O. pentru apelanta pârâtă C. de C. B., având cuvântul, solicită admiterea cererii de completare a dispozitivului, prin decizia pronunțată în apel s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de apelanta pârâtă, instanța de fond a reținut faptul că pentru ca obligație de garanție pentru evicțiune să opereze este necesar ca partea ce a cumpărat imobilul să nu fi cunoscut împrejurarea ce a condus la evicțiune înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare. Din considerentele deciziei civile nr. 9255/11.11.2009 ICCJ nu rezultă faptul că instanța supremă a constatat reaua credință a pârâtei C. de C. B., susținerile apelantei pârâte F. O. cu privire la faptul că apelanta pârâtă C. de C. B. avea cunoștință despre situația juridică a imobilului teren și construcție situat în Caracal, . O. nefiind dovedite. Sunt îndeplinite toate condițiile de fond ale chemării în garanție respectiv: tulburarea din partea terțului este una de drept, cauza evicțiunii este anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare, cauza evicțiunii nu a fost cunoscută de C. de C. B. la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, aceasta pierzând proprietatea și posesia bunului în urma litigiului început între reclamanți si F..
Avocat F. L. pentru apelanta pârâtă F. O. având cuvântul, solicită respingerea cererii de completare a deciziei civile nr. 105/14.05.2013, instanța de apel arătând în dispozitiv că menține celelalte dispoziții ale instanței de fond astfel că nu există nicio omisiune a instanței de apel de a se pronunța cu privire la cererea de chemare în garanție, fiind menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la cererea de chemare în garanție.
Consilier juridic P. G. pentru Consiliul Local Caracal, solicită respingerea cererii de completare, instanța de apel pronunțându-se și cu privire la cererea de chemare în garanție.
TRIBUNALUL
Apelanta C. de C. B., în contradictoriu cu C. S., C. A., Societatea Cooperativă F. O., Municipiul Caracal prin Primar și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 281 ind.2 Cod procedură civilă a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 105/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_ solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună completarea dispozitivului deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de apelantă.
Arată apelanta că reclamanții C. S. și C. A. au chemat în judecată S.C. F. O. („F.") și C. de C. B. pentru a fi obligate la plata despăgubirilor civile reprezentând lipsa de folosință a imobilului (Restaurantul Caracal) compus din clădire și teren, situat în Caracal, ..20, jud.O. (clădire în suprafață de 138 mp și teren în suprafață de 601 mp), cu încălcarea termenului general de prescripție, pentru perioada 05.05._04 (F.) și 15.03._09.
Ulterior, reclamanții și-au cuantificat pretențiile bănești pe calea unei cereri precizatoare.
Precizează apelanta că în fața instanței de fond, a formulat întâmpinare invocând apărări de fond și cerere de chemare în garanție a F. pentru ca aceasta din urmă să răspundă pentru evicțiune și să fie obligată la restituirea prețului reactualizat cu indicele de devalorizare a monedei naționale, cheltuielile cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare și litigiile la care C. de C. B. a fost parte ca urmare a cumpărării imobilului în cauză.
Ulterior, în urma unei casări, în al doilea ciclu procesual, a fost administrată proba cu expertiza contabilă pentru calcularea lipsei de folosință a imobilului.
La data de 28.11.2011, ca urmare a depunerii la dosar a raportului de expertiză contabilă, reclamanții și-au majorat cuantumul pretențiilor la 403.064 lei (solicitate F.) și 870.556 lei (solicitate Cooperativei de C. B.).
Acțiunea reclamanților a fost admisă pentru aceste sume, iar cererea de chemare în garanție formulată de către C. de C. B. a fost respinsă.
Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel de către C. de C. B. și de către F. fiind invocate motive de nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de apel, prin decizia pronunțată a admis apelurile formulate de către cele două entități, a modificat sentința instanței de fond, a respins pe fond acțiunea față de F. (în cauză intervenind prescripția sumelor solicitate în contradictoriu cu aceasta) și a admis în parte acțiunea față de C. de C. B. (constatând intervenirea prescripției sumelor de bani solicitate pentru perioada anterioară datei de 20.01.2007).
Precizează apelanta că, așa cum reiese din cuprinsul deciziei, instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de C. de C. B..
Astfel, din motivarea și dispozitivul deciziei atacate, reiese faptul că instanța de apel a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către F. cu privire la cererea Cooperativei de C. B. de chemare în garanție a acesteia.
De asemenea, același lucru reiese și din dispozitivul aceleiași decizii, instanța obligând-o pe C. de C. B. la plata sumei de 52.091 lei către intimații reclamanți, însă omițând să dispună cu privire la aceeași cerere de chemare în garanție.
În motivarea instanței de apel cu privire la cererea de chemare în garanție s-a constatat că instanța de fond a reținut că pentru ca obligația de garanție pentru evicțiune să opereze este necesar ca partea ce a cumpărat imobilul să nu fi cunoscut împrejurarea ce a condus la evicțiune, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel, din considerentele deciziei civile nr.9255/11.11.2009 a ICCJ nu rezultă faptul că instanța supremă a constatat reaua credință a pârâtei C. de Consuni B., societatea cooperativă.
Instanța supremă s-a pronunțat în mod irevocabil cu privire la reaua credință a pârâtei Societatea Cooperativă F. O., persoană juridică care avea cunoștință despre existența cererii de retrocedare a imobilului formulată de către intimații reclamanți.
Potrivit dispozițiilor art.1899 din Codul Civil de la 1864 „Buna credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege rea credință.".
Susținerile apelantei pârâte Societatea Cooperativă F. O. cu privire la faptul că apelanta pârâtă C. de C. B., societatea cooperativă avea cunoștință despre situația juridică a imobilului teren și construcție (restaurant) situat în Municipiul Caracal ..O., nu au fost dovedite.
Din cele de mai sus reiese, pe de o parte faptul că în mod explicit, instanța de apel a respins excepția prescripției invocată de către F. cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către cooperativă, iar pe de altă parte faptul că F. nu a reușit să dovedească cunoașterea de către C. de C. B. a situației juridice a imobilului în speță la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Cu alte cuvinte, instanța de apel a arătat faptul că apelanta nu a fost de rea credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu F..
Astfel, instanța de apel, analizând temeinic înscrisurile din dosar, a ajuns la concluzia că cererea de chemare în garanție trebuia să fie admisă (toată motivarea deciziei conducând la acest lucru) însă a omis să se pronunțe în mod explicit în acest sens.
Ca atare, având în vedere că tulburarea din partea terțului (în speță - reclamanții) este una de drept; cauza evicțiunii este anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.1021 din data de 15.03.2004; cauza evicțiunii nu a fost cunoscută de către C. de C. B. la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare din data de 15.03.2004; acțiunea în justiție îndreptată împotriva Cooperativei de C. B. este reprezentată de cererea de retrocedare pornită de către reclamanți împotriva F., litigiu în cadrul căruia cooperativa a dobândit calitatea de intervenient în luna octombrie 2006, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, C. de C. pierzând proprietatea și posesia bunului imobil,
Astfel, conform art.1341 și 1345 cod civil 1864, F. datorează Cooperativei de C. B. prețul reactualizat cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale, fructele reprezentate de sumele încasate cu titlu de chirie, cheltuielile de judecată generate de litigiile privind retrocedarea bunului, plata despăgubirilor reprezentând lipsă de folosință,cheltuielile făcute cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare din data de 15.03.2004, cheltuielile utile și de întreținere făcute, cheltuielile voluptuarii, conform art.1346 Cod Civil 1864, cheltuieli ce au condus la creșterea în valoare a imobilului în cauză, cheltuieli făcute în temeiul art. 1344 cod civil 1864.
Societatea C. F. O. având calitate de apelantă-pârâtă (pârâtă-reclamantă) și chemată în garanție a formulat întâmpinare față de cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 105/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, introdusă de C. de C. B., solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibila și neîntemeiată.
În motivare, se arată că potrivit dispozitivului Deciziei civile nr. 105/14.05.2013, instanța de apel -Tribunalul O., s-a pronunțat în totalitate asupra apelurilor.
Prevederile art. 281 ind.2 vechiul C.pr. civ. nu sunt aplicabile deciziei civile nr. 105/14.05.2013, deși apelanta C. de C. B. încearcă în mod neîntemeiat și forțat să rezolve aspecte care în drept pot fi soluționate doar în calea de atac a recursului.
Cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 105/14.05.2013 nu se încadrează în niciuna din ipotezele art. 281 ind.2 C.pr. civ. invocate ca temei al cererii formulate de către C. de C. Bals:
Prima ipoteza prevăzuta de art. 281 ind.2 C.pr. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii...".
Așa cum rezultă din practică și doctrină, ipoteza are în vedere hotărâri date în prima instanța, când se pot analiza cereri principale, accesorii, conexe și incidentale, știut fiind că aceste cereri nu pot fi formulate pentru prima dată în căi de atac, cum este apelul.
Or, în primul rând, Decizia civilă nr. 105/14.05.2013 este o soluție dată în apel - cale de atac, și nu o soluție dată în fond ca primă instanță, apel care se judecă în limitele motivelor de apel, cu respectare art 294 - 296 C.pr. civ.
Chiar daca apelul are caracter devolutiv, acesta se soluționează în limitele motivelor de apel care critică o sentința dată în primă instanță și nu direct pe vreun capăt de cerere principal, accesoriu ori incidental cum este cererea de chemare in garanție.
In al doilea rând, decizia civilă nr. 105/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul O., cuprinde expres dispoziții cu privire la soluționarea apelurilor celor două părți sub toate aspectele, inclusiv cu privire la cel formulat de C. de C. B., așa încât nu se poate pune problema că instanța ar fi omis sa se pronunțe asupra vreunui capăt de cerere principal.
In acest sens, instanța a arătat expres limitele admiterii apelurilor, în deplină concordanță cu prevederile art. 296 vechiul cod de procedură civilă .
Mai mult, instanța de apel prin același dispozitiv al deciziei civile nr._13 a dispus păstrarea restul dispozițiilor sentinței apelate.
Aceasta dispoziție arată că acele aspecte pe care instanța de apel -Tribunalul nu le-a cuprins în dispozitiv, dar criticate în cele doua apeluri, au rămas soluționate valabil de către instanța de fond și anume Judecătoria Caracal prin sentința civila nr. 439/02.02.2012.
In acest sens, precizează că printre dispozițiile sentinței civile nr. 439/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal care au fost menținute de către instanța de apel - Tribunalul O. prin Decizia civila nr. 105/14.05.2013, ca fiind întemeiate, sunt:
"Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare in garanție a F. de către C. de C. B.;respinge cererea de chemare în garanție a UAT – Municipiul Caracal, prin primar de către F. ca rămasă fără obiect; respinge ca ramase fără obiect cererile de chemare in garanție a Statului roman prin Ministerul Finanțelor Publice de către UAT-Municipiul Caracal, prin Primar și F. Slatina."
Cea de-a doua ipoteza prevăzută de art. 2812 cod procedură civilă vizează hotărâri date în fond după casare cu reținere, însă decizia civilă nr. 150/14.05.2013 nu este o astfel de hotărâre.
Față de cele expuse, rezulta fără putință de tăgadă că cererea de completare a dispozitivului Cooperativei de C. Bals este nu numai inadmisibilă, dar și neîntemeiată.
In fapt, problema ridicată de C. de C. B. prin cererea sa este reprezentată de contradictorialitatea parțială dintre considerente și dispozitiv pe aspectul modului de soluționare a apelului sau privind cererea de chemare in garanție.
Insă, aceasta contradictorialitate nu se poate soluționa decât pe calea recursului pentru motive de casare și/sau modificare a deciziei nr. 105/14.05.2013, si nu pe cale unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281 ind.2 Cod procedură civilă, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.
Aceasta contradicție, neconcordanța între dispozitiv și considerente poate fi invocată doar pe calea unui recurs împotriva deciziei din apel, mai ales că de soluția pe cererea de chemare în garanție formulat de C. de C. B. depinde și soluționarea celorlalte cereri de chemare în garanție, respectiv cererea F. de chemare în garanție a UAT –Municipiul Caracal și S. R., precum și cea formulată de UAT Caracal de chemare în garanție a Statului R.. Toate aceste aspecte pot fi soluționate doar pe calea unui recurs.
In mod neîntemeiat se invocă în cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 105/2013 și art. 274 din Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât cererea este inadmisibilă și chiar dacă s-ar considera admisibilă, art. 281ind.3 alin. 2 Cod procedură civilă, prevede expres că părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea hotărârii.
Se precizează că, în situația în care ar fi îndeplinite condițiile art. 281 ind.2 Cod procedură civilă, nu se poate face o noua judecată, nu se pot administra probe etc, ci instanța s-ar pronunța strict pe baza probelor administrate in dosar.
Altfel, s-ar ajunge ca pe calea unei completări a unui dispozitiv pentru omisiune să se facă o nouă judecată, derogând de la prevederile Codului de procedură civilă.
Se precizează că a admite cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 105/14.05.2013 în sensul celor solicitate de C. de C. B., ar însemna ca instanța de apel să modifice, și nu să completeze dispozitivul deciziei sale, având în vedere că există soluție în dispozitiv pentru toate apelurile formulate în cauză în cele două fraze, referitoare la schimbarea în parte a sentinței nr.439/2012 a Judecătoriei Caracal și la păstrarea în rest a acestei sentințe.
S-ar ajunge astfel la încălcarea legii procedurale, eludarea caii de atac a recursului și la situația nelegală și inechitabilă ca cererile de chemare în garanție a UAT Municipiul Caracal și Statului Român, să fie respinse ca rămase fără obiect, deși ele ar fi trebui analizate si admise.
Astfel, tulburarea din partea terțului, respectiv a reclamanților C. S. și C. A. nu a intervenit în procesul de fond care face obiectul dosarului nr._, nefiind introdusă vreo acțiune de revendicare a imobilului restaurant Caracal de către un terț împotriva apelantei C. de C. B. (cumpărătoare), acest dosar având ca obiect despăgubiri civile.
Se arată că restituirea imobilului restaurant Caracal în temeiul Legii nr. 10/2001 a făcut obiectul dosarului nr. 3102/2006 al Tribunalului O., soluționat prin sentința civilă nr. 281/02.04.2007, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților C., având dreptul la măsuri reparatorii. Această sentință a fost atacată cu apel, obiect al dosarului nr._ - Curtea de Apel C., soluționat prin decizia nr. 322/17.10.2008 prin care s-a admis în parte acțiunea, cu restituirea în natură a imobilului restaurant Caracal, decizie irevocabilă prin decizia nr. 9255/11.11.2009 -Înalta Curte de Casație și Justiție.
In luna octombrie 2006 - potrivit susținerilor apelantei C. de C. Bals - pct. 5 sub pct. 4 pag. 13 apel, aceasta a dobândit calitatea de intervenientă in dosarul de restituire menționat.
Or, în cauza de față aflata în stadiul apel după fond, obiectul dosarului este reprezentat de acordare de despăgubiri civile și nu retrocedarea sau revendicarea imobilului în cauză.
Prin urmare, considera că în cauza de față nu a intervenit vreo tulburare de drept cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului.
In ceea ce privește condițiile - cauza evicțiunii este anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1021/15.03.2004 și necunoașterea cauzei evicțiunii de către cumpărător, se învederează că nici acestea nu sunt îndeplinite .
Astfel, la data de 17.06.2003 Curtea de Apel C., prin decizia civila nr. 137 a respins acțiunea formulata de reclamanții C. S. și C. A., reținându-se în esență, că reclamanții sunt îndreptățiți la masuri reparatorii prin echivalent și nu la restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar recursul declarat de reclamanții C. a fost admis la 18.01.2006 prin decizia nr. 467 a ICCJ, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul O..
Mai mult, Societatea C. F. O. GR.2 a fost notificată de către reclamanți C. S. și C. A. doar la data de 05.05.2004. prin notificarea nr. 23 - executor judecătoresc, notificare la care aceasta a răspuns la 20.05.2004 prin decizia nr. 535 în sensul ca aceasta este neîntemeiata (la acea data se pronunțase deja Curtea de Apel C. în sensul acordării de masuri reparatorii și nu în natură pentru reclamanți).
Mai mult, așa cum rezultă și din decizia nr. 9255/11.11./2009 a ICCJ din dosarul nr. nr._, C. de C. Bals a fost de rea-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 15.03.2004, reținând în considerente,,Recurenta-pârâtă C. de C. B. nu a avut însă în vedere și nu poate invoca necunoașterea legii, în condițiile în care problema specificului înstrăinărilor în sistemul Legii nr. 10/2001 era de notorietate, în anul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 2004 se cunoștea că foștii proprietari sau moștenitorii acestora își revendicau imobilele preluate de stat, iar reclamanții notificaseră, în temeiul legii speciale de reparație, vânzătorului F. și, în plus, se afla în curs de desfășurare acțiunea introdusă la instanță la 23.10.2001. Pentru ca subdobânditorul să fie de bună-credința se impune nu numai ca acesta să fi crezut în situația falsă a situației aparente, dar și ca această credință să fie scuzabilă, lipsită de orice culpă, ori, în speța, nu este întrunită aceasta cerință...’’
Astfel că apelanta C. de C. B. avea cunoștință de litigiu asupra imobilului restaurant în cauză la cumpărare, aceasta cunoaștere rezultând din:
a) notorietatea retrocedărilor pe Legea nr. 10/2001;
b)comunitatea restrânsă a localității Caracal, în care revendicarea restaurantului Caracal - aspect important pentru comunitate - era cunoscută;
c)președintele Cooperației de C. B. care a și semnat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului autentificat sub nr. 1021/15.03.2004 era în perioada respectivă și membru în Biroul executiv și în Consiliul de administrație al F. O., organe de conducere care aveau ca atribuție administrarea și gestionarea juridică și economică a patrimoniului acesteia, iar situația juridica a restaurantului Caracal era clar cunoscută de către membrii acestora.
Mai mult, dl G. I. Vicepreședinte al Cooperativei de C. B. în perioada respectivă, precum și membru al Biroului executiv al F. O., a semnat procesul-verbal de licitație din data de 19.01.2004 care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare din 15.03.2004;
d) notificările pe Legea nr. 10/2001 erau adresate în primul rând autorității locale -Primăria Caracal, așadar putându-se obține date despre imobil, inclusiv la aceasta, nu numai de la cartea funciară.
Se precizează că extrasul de carte funciară invocat de apelantă prin cererea sa de completare a dispozitivului deciziei nr. 105/14.05.2013, nu reprezintă nicio probă esențială, deoarece la momentul 2004 nu exista obligație în legislația de retrocedare privind indisponibilizare bunurilor la cartea funciara.
In contextul celor de mai sus, rezultă ca apelanta C. de C. B. a avut cunoștința de pericolul evicțiunii, a acceptat riscul, contractul având astfel un caracter aleatoriu, si pe cale de consecința, angajarea răspunderii . de vânzător nu se poate lua în considerare având în vedere realizarea riscului.
Totodată, se arată faptul că F. la data de 15.03.2004 - data încheierii contractului de vânzare cu apelanta C. de C. B. - deținea în proprietate imobilul în cauză în baza unor titluri de proprietate perfect valabile din anul 1960 si 1993; imobilul nu era in proprietatea altei persoane, neexistând vreun alt titlu valabil în acest sens.
Mai mult, Curtea de Apel C. se pronunțase în anul 2003 în sensul nerestituirii în natură a imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, și acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele cod procedură civilă.
La termenul din data de 17.10.2013 Tribunalul a pus in discuția contradctorie a părtilor excepția inadmisibilității cererii de completare dispozitiv, pe care a respins-o ca neintemeiata pentru considerentele retinute in practicaua prezentei decizii.
Analizând cererea de completare dispozitiv formulata prin raportare la prevederile legale incidente, Tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispoz art.281 ind.2 al.1 C.pr.cvi., ,,Daca prin hotărârea dată instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri…”
In cauza se constata ca prin decizia civilă nr. 105/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul O. in dosar nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în apel de apelanta pârâta Societatea C. F. O. gr.2.
S-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată, în apel, de apelanta pârâtă Societatea C. F. O. gr.2, referitor la cererea de chemare în garanție pentru evicțiune formulată de apelanta pârâtă C. de C. B.- Societate Cooperativă.
A fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea C. F. O. gr.2., împotriva sentinței civile nr.439/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. S. și C. A., apelanta pârâtă C. de C. B., intimații chemați în garanție U. A. Teritorială Caracal prin Consiliul Local al Municipiului Caracal, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă C. de C. B.- Societate Cooperativă, împotriva sentinței civile nr.439/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. S. și C. A., apelanta pârâtă Societatea C. F. O. gr.2. intimații chemați în garanție U. A. Teritorială Caracal prin Consiliul Local al Municipiului Caracal, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost schimbată în parte sentința civilă nr.439/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, în sensul că:
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanta pârâtă Societatea C. F. O. gr.2, cu privire la cererea de chemare în judecată formulata de intimații reclamanți C. S. și C. A. și în consecință respinge cererea intimaților reclamanți formulată împotriva acestei apelante pârâte, constatând prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanta pârâtă C. de C. B.- Societate Cooperativă, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de intimații reclamanți C. S. și C. A. și în consecință admite în parte cererea intimaților reclamanți formulată împotriva acestei apelante pârâte, constatând prescris dreptul material la acțiune pentru sumele reprezentând fructe civile născute anterior datei de 20.01.2007.
A fost obligată apelanta pârâtă C. de C. B. - Societate Cooperativă la plata către intimații reclamanți C. S. și C. A. a sumei de 52.921 lei, reprezentând contravaloare lipsa de folosință imobil situat în Caracal, ..20, județul O., aferenta perioadei 20.01._09.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.
Raportat la aceste aspecte, se constata ca instanța de apel a păstrat solutia instantei de fond cu privire la cererea de chemare in garantie pe care apelanta C. de C. B. a formulat-o împotriva apelantei F. O..
In consecință, in cauză instanta de apel nu a omis a se pronunta asupra respectivei cereri, iar eventuala neconcordanta dintre considerente si dispozitiv nu poate face obiectul unei completari, solicitata in temeiul art.281 ind.2 al.1 C.pr.civ., ci poate fi invocata pe calea recursului.
Prin urmare, cererea de completare dispozitiv formulată de apelanta pârâta C. de C. B. va fi respinsa ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată, cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 105/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_, formulată de apelanta pârâta C. de C. B., cu sediul în B., N. B., nr. 5, J. O., în contradictoriu cu apelanta pârâta F. O., cu sediul în Slatina, M. E., nr. 21, J. O., intimații reclamanți C. S. și C. A., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. R., în Caracal, ., J. O., intimații chemați în garanție U. A. Teritoriala Caracal prin Consiliul Local al Municipiului Caracal, cu sediul în Caracal, Piata Victoriei, nr. 10, J. O., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în Sector 5, București, Apollodor, nr. 1, Cod poștal_.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2013 la Tribunalul O..
Președinte Judecător
I. B. M. I. S.
Grefier
A. G. D.
Red./Tehnored.M.I.S.
Ex.8/11.11.2013
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul OLT | Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-04-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
