Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-04-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 659/207/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 73/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Grefier A. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil privind pe apelanții reclamanți N. C. și N. L. C., domiciliați în C.,., nr. 11, Județul O. împotriva sentinței civile nr. 5415 din 12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. C.-prin Primar, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 aprilie 2013 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Tribunalul a amâna pronunțarea la data de 11 aprilie 2013 pentru ca avocat I. Mihaiță pentru apelanții reclamanți N. C. și N. L. C. să depună la dosar concluzii scrise, dată la care deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5415 din 12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ /, s-a respins excepția inadmisibilității, invocată de unitatea administrativ teritorială mun. C..
S_a respins acțiunea formulata și precizată de reclamanții N. C., N. L. C., în contradictoriu cu pârâtul M. C.-prin primar.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 977/2.aprilie l998, pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr. 4694/l997, rămasă definitivă prin decizia nr.l027 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr. 4283/l998, s-a dispus restituirea in natură către M. V. T., a imobilului compus din casa de locuit și terenul aferent in suprafața de l200 m.p. situate în C. . nr. 9 jud. O. (filele 41-54 in dosarul nr.4l_ atașat).
Prin procesul verbal nr.262/l999, încheiat la data de 1.septembrie l999, de către executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.262/l999, a fost pusă în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 977 din data de 2 aprilie l999, pronunțată de Judecătoria C., punându-se in posesie M. V. T., cu privire la imobilul construit din cărămidă, acoperit cu tablă, tencuit interior, exterior, cu instalație electrică, compus din 8 încăperi și terenul aferent în suprafață de l080 m.p., situate in C., . nr.9, jud. O., având ca vecini: R-.- ., S –.-Troașe M. (fila 31). M. V. T. nu a făcut nici o obiecțiune cu privire l apunerea în posesie.
Prin procesul verbal nr.9061/l4.09.l999 emis de către Consiliul Local al orașului C., Comisia pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, a fost pusă in posesie M. V. T., cu privire la terenul in suprafață de l080 m.p. situat in C., . nr.9, jud.O., având ca vecini: E- ., V- .. S - Alee betonată . M.(fila 32).
Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2l9l/23.aug.2000 de către BNP C. P. C. și R. M. C., M. V. T., a vândut reclamanților N. C. și N. L. C. o casă situată in C. . nr. 9 ( actualmente 11) construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 4 camere, hol, baie, hol și 2 bucătării, pivniță, împreună cu suprafața de teren de ll0l m.p. teren intravilan, aferent construcției având ca vecini: R- ., A - .. MZ - Alee betonată . M. (fila 7).
Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară încheiat de expert tehnic in specialitatea agricultură Z. F., filele 41-46 s-a identificat imobilul aparținând reclamanților compus din casa și teren in suprafață de l084,78 m.p. situat pe . nr. 11, fostă nr.9, jud. O..
Pe suprafața de teren menționată au fost identificate două conducte de termoficare sprijinite pe pilon de beton cu o înălțime de 2 m. și o lățime de l,30 m. pe o lungime de 20,60 m. și înălțimea variabilă între 1- 1,70 m., iar în spatele locuinței pe lungimea de 29 m., astfel cum este individualizat potrivit schiței având culoarea roșie (fila 46).
Prin același raport de expertiză s-a stabilit că, terenul pe care îl ocupă și îl afectează cele două conducte este de 328,25 m.p., valoarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani este de_, iar valoarea ce poate fi percepută pe viitor este de 2628 lei.
S-a mai stabilit prin același raport de expertiză că nu este posibilă îngroparea sau ridicarea țevilor de termoficare fără să fie afectată exploatarea terenului.
Rețeaua de termoficare care traversează și proprietatea reclamanților a fost construită în anul 1980-1990 ( f.15 dosar nr._ atașat) și deservește la încălzirea mun. C. .
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, se constată că sistemul de termoficare și terenul aferent, în speță conductele, face parte din domeniul public local,
Potrivit art. 11 alin.1 din Legea 213.1998 bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Având în vedere caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică, instanța că solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la desființarea conductelor de termoficare este neîntemeiată.
Susțin reclamanții că le-a fost afectat dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren peste care trec cele două conducte de termoficare, fiind încălcate dispozițiile art. 480 C.civ. legea aplicabilă la momentul dobândirii dreptului de proprietate, și art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, creându-le în acest sens un prejudiciu
Potrivit art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Textul de lege sus menționat corespunde exigențelor art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care garantează în substanță dreptul de proprietate. Acest text conține trei norme distincte: prima, care se exprimă în prima frază a primului alineat și îmbracă un caracter general, enunță principiul respectării proprietății; a doua, care figurează în a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o subordonează anumitor condiții; în ceea ce privește pe cea de-a treia, consemnată în al doilea alineat, ea recunoaște Statelor contractante puterea de a reglementa folosința bunurilor, în conformitate cu interesul general sau pentru asigurarea plății impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi.
Totuși cele trei reguli nu sunt distincte, în sensul că ele nu ar avea legătură între ele; cea de-a doua și cea de-a treia se referă la cazurile speciale de atingere a dreptului la respectarea bunurilor și trebuie interpretate în lumina principiului general enunțat în prima regulă. De aici trebuie căutat dacă a fost menținut un just echilibru între exigențele de interes general ale comunității și imperativele de salvgardare a dreptului fundamental al solicitantului ( V. Sporrong și Lonnroth c. Suedia, hotărârea din 23.09.1982).
În cauză, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 328,25 mp este limitată legal prin instituirea unui drept de servitute în favoarea pârâtei, pentru realizarea și exploatarea unor lucrări de utilitate publică, așa cum statuează art.16 alin 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 a cărei constituționalitate a fost constată de Curtea Constituțională prin Dec. nr. 71/08.02.2007.
Legea nr. 13/2007 a abrogat Legea nr. 318/2003 și a reglementat prin art. 16 alin 5 exercitarea dreptului de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacități energetice ce se vor realiza după . acestei legi, situație ce nu se regăsește în speță.
Legea nr. 123/2012 a abrogat Legea nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare cu excepția art. 7 -11, și a reglementat prin art. 12 alin. 5 exercitarea dreptului de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacități energetice ce se vor realiza după . acestei legi, situație ce nu se regăsește în speță.
Potrivit art. 16 alin.4 din Legea nr. 318/2003 „Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.
Dacă cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, titularii de licență au obligația să plătească despăgubiri în condițiile prezentei legi”.
Exercitarea dreptului de uz și servitute al pârâtei asupra terenului în suprafață de 328,25 mp proprietate a reclamanților nu reprezintă o privare de proprietate de proprietate, ci o limitare a folosinței bunurilor, în sensul tezei a treia, consemnată în alineatul doi al art. 1 al Protocolului 1 la CEDO.
În cauză limitarea corespunde exigențelor cerute de textul Convenției, respectiv legalitatea și finalitatea întrucât este prevăzută de lege - așa cum s-a arătat mai sus - și corespunde unui scop de interes general - conductele deservind încălzirea mun. C. ( a se vedea V. Marle C.Olanda, 26.06.1986; Agosi c. Marea Britanie, 24.10.1986; Allan Jacobson c. Suedia, 25.10.1989 etc. ).
În cauză instanța reține de asemenea că la data obținerii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului, aceștia cunoșteau dispozițiile legale în vigoare care reglementau folosința acestor terenuri, respectiv faptul că terenul atribuit este afectat de lucrări de utilitate publică - rețeaua de termoficare fiind realizată în anul 1990 . Mai mult decât atât se constată că în cauză nu există un prejudiciu, întrucât terenul era afectat de aceste conducte la momentul dobândirii de către reclamanți, aceștia asumându-și prin cumpărarea posibilitatea diminuării folosinței acestuia.
În raport de considerentele mai sus expuse, instanța de fond a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții N. C. și N. L. C., în contradictoriu cu pârâtul M. C.-prin primar, ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanți N. C. și N. L. C., considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată obligând pârâtul M. C. prin Primar la plata sumei de_ euro reprezentând prejudiciu pe ultimi 3 ani ca urmare a lipsei de folosință a terenului în suprafață de 328,25 m.p. și la valoarea prejudiciului care poate fi perceput pe viitor de 7221 euro/an, sau 601 euro/lună, sau 2628 lei/lună, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului arată că expertul a concluzionat că terenul este traversat de două conducte de termoficare sprijinite pe piloni de beton ocupând 328,25 m.p., stabilind că valoarea lipsei de folosință pe ultimi 3 ani este de 94.378 lei, iar valoarea care poate fi percepută pe viitor a fost stabilită la 2628 lei sau 600 euro/lună.
De asemenea, arată că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond face aplicarea dreptului de uz și servitute cu toate că potrivit actului de vânzare-cumpărare, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului afectat de desmembrămintele dreptului de proprietate din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2191/2000, dobândind dreptul de proprietate pur și simplu asupra suprafeței de 1084 m.p.. fără ca acesta să fie afectat de dreptul de uz și servitute conform procesului verbal nr. 9061/1991 emis de Consiliul Local al Municipiului C..
M. C. prin Primar a formulat întâmpinare considerând apelul declarat ca netemeinic și nelegal, deoarece instanța de fond în mod corect a interpretat prev. art. 480 Cod civil, reținând că proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat.
Conform dispozițiilor art. III Pct. 4 din Anexa 1 a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, legea aplicabilă la momentul dobândirii dreptului de proprietate, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente sunt incluse în domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor.
Rezultă așadar că, conductele de apă fierbinte și termoficare, puse în funcțiune în anul 1990, aparțin domeniului public al Municipiului C. iar dreptul de administrare al conductelor în cauză aparține pârâtei.
Din materialul probator administrat reiese că în cauză își au aplicabilitate prevederile art. III pct. 4 din Anexa 1 la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, act normativ aplicabil la data dobândirii dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor acestei legi, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, instalațiile, construcțiile și terenurile aferente sunt incluse în domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor.
Din acțiunea formulată și motivele de apel reiese că rețeaua de termoficare ce traversează terenul apelanților a fost construită în anii 1980-1990 și deservește încălzirea Municipiului C. aparținând domeniului public al Municipiului C..
În mod corect instanța de fond reține că își au aplicabilitate prev. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora bunurile ce aparțin domeniului public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Față de aceste prevederi legale, se reține că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate al apelanților asupra terenului traversat de conductele de termoficare este limitat prin instituirea unui drept de servitute legal în favoarea Municipiului C..
În mod corect se precizează că la data punerii în posesie a numitei M. V. T. terenul era afectat de conducta de termoficare, însă aceasta nu a făcut nici un fel de obiecțiuni.
De asemenea, la data obținerii dreptului de proprietate asupra terenului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2191/23.08.2000, teren dobândit de apelanți acesta era afectat de lucrării de utilitate publică, rețeaua de termoficare existând pe acest teren, astfel încât, aceștia prin cumpărare și-au asumat responsabilitatea diminuării folosinței terenului.
În cauză, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, unei fapte ilicite, unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției, astfel încât, cererea acestora este neîntemeiată.
Mai mult decât atât, apelanții solicită prejudiciu cauza pentru lipsa de folosință a suprafeței de 328,25 m.p. deși prin actul de vânzare-cumpărare au cumpărat o suprafața de 1101 m.p. iar întreaga suprafață este de 1080 m.p. așa cum rezultă din procesul verbal nr. 9061/1999 emis de Consiliul Local al Municipiului C. prin care a fost pusă în posesie numita M. V. T., rezultând o diferență pe care se află conductele de termoficare.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți N. C. și N. L. C., domiciliați în C.,., nr. 11, Județul O. împotriva sentinței civile nr. 5415 din 12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. C.-prin Primar.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 Aprilie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | |
Grefier, A. D. |
Red.IB
Tehnored.BA
J.f. C.C.M.
Ex. 5
25.04.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1109/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
