Evacuare. Decizia nr. 758/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 758/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 8681/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 758/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Judecător I. M.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant M. S. reprezentat prin Primar, cu sediul în S., .. 1, județul O., împotriva sentinței civile nr.1280 din 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. T., domiciliat în S., . D., nr.3, ., ., județul O., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: Consilier M. M. pentru recurentul reclamant M. S. prin primar, lipsă intimatul pîrît B. T. .
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Consilier M. M. pentru recurentul reclamant M. S. prin primar depune la dosar dovada de citare cu intimatul pârât B. T. prin publicitate într-un ziar de circulație și precizează instanței că nu mai are alte proba se solicitat sau acte de depus.
Instanța, având în vedere că este prima zi de înfățișare în temeiul dispozițiilor art. 159 ind. 1 alin. 4 coroborat cu art. 2 pct. 2 și art. 282 C.p.c., constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Consilier M. M. pentru recurentul reclamant M. S. prin primar având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris la dosar, modificarea sentinței în sensul obligării intimatului pârât șa la plata sumei de 1058,40 lei, reprezentând majorării aferente sumei ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, pe perioada aprilie 2009- septembrie 2011. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1280/06.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. S. reprezentat prin Primar în contradictoriu cu pârâtul B. T..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.058,40 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului locativ situat în S., .. 5, ., calculată pentru perioada aprilie 2009 – septembrie 2011, și a dispus evacuarea pârâtului din spațiul locativ arătat anterior.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere ca neîntemeiat.
A fost obligat, de asemenea, pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamantul M. S. a chemat in judecată pârâtul B. T., solicitând să se dispună obligarea pârâtului la plata debitului de 2116,80 lei, compus din 1058,40 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a bunului pe perioada aprilie 2009 - septembrie 2011 și 1058,40 lei majorările aferente sumei de 1058,40 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a bunului pe perioada aprilie 2009 - septembrie 2011, si pe cale de consecința, evacuarea pârâtului din locuința pe care o deține, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat de reclamant că în baza declarației înregistrate la instituția reclamantă sub nr. 4428 din 21.06.2006, numitul Balarau T. cu domiciliul în S., ..5, ., ., jud. O., a ocupat, începând din data de 18.03.2006, in mod abuziv, locuința de la adresa mai sus menționata, proprietatea acesteia.
S-a susținut că acest fapt este dovedit cu notele de constatare nr. 4429/21.03.2006 si nr. 5367/23._ incheiate de compartimentul de specialitate din cadrul instituției reclamante din care reiese clar faptul ca numitul Balarau T. ocupa in mod abuziv locuința situata în S., ..5, ., ..
S-a mai arătat că deși somat de instituția reclamantă conform somației nr.6708/18.06.2012, pârâtul a refuzat să se prezinte la sediul acesteia pentru clarificarea situației sale locative, motiv pentru care s-a apreciat că în cauză nu se poate retine nici buna credința a paratului și nici starea de eroare a acestuia.
S-a apreciat astfel că prin neachitarea contravalorii lipsei de folosința a bunului și a majorărilor aferente debitului pe o perioada de 30 luni, pârâtul a acumulat un debit total, către instituția noastră, în valoare de 2116,80 lei compus din 1058,40 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a bunului pe perioada aprilie 2009 - septembrie 2011 și 1058,40 lei majorările aferente sumei de 1058,40 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a bunului pe perioada aprilie 2009 - septembrie 2011.
Pentru aceleași motive s-a susținut că se impune și evacuarea pârâtului din locuința pe care o ocupa situata în S., ..5, ..
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.553-554, art.1381 si art. 1385 Cod Civil.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând cererea formulată prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative în materie, judecătoria a apreciat că este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la plata debitului solicitat, din coroborarea probei cu înscrisuri (respectiv notele de constatare nr. 4429/21.03.2006 si nr. 5367/23._ depuse la dosar) cu faptul că pârâtul nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu (aspect calificat în temeiul art. 225 C. proc. civ. ca fiind o mărturisire deplină în folosul reclamantei), s-a reținut că pârâtul a ocupat fără nici un titlu spațiul locativ situat în S., ..5, .. A, ., jud. O..
În aceste condiții, date fiind dispozițiile normative invocate de reclamantă (art. 1381-1385 NCC), precum și dispozițiile art. 1349 și 1357 NCC care reglementează răspunderea civilă delictuală, s-a apreciat că reclamantei i s-a creat un prejudiciu constând în lipsirea acesteia de beneficiul folosinței spațiului, motiv pentru care urmează să fie obligat la plata echivalentului lipsei de folosință (care este egal cu contravaloarea chiriei percepute de reclamantă, conform fișei de calcul depuse la dosar – fila 69).
Cu privire la majorările de întârziere însă, s-a constatat că cererea este neîntemeiată, deoarece temeiul răspunderii pârâtului este unul delictual (nu contractual), astfel că acesta nu poate fi obligat la plata unor majorări percepute de reclamantă în mod uzual în contractele de închiriere (în speță 0,5%), deoarece acest procent de penalitate nu este opozabil pârâtului, în lipsa unui contract.
Cu privire la evacuarea pârâtului din spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere, soluția de admitere a cererii s-a impus ca o consecință a lipsei unui titlu valabil în persoana pârâtului, pentru folosința spațiului locativ.
Exercițiul dreptului de proprietate al reclamantei presupune implicit atributul stăpânirii efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de vedere fizic sau economic, direct și nemijlocit, prin putere proprie și în interes propriu.
Având în vedere că pârâtul nu deține un titlu valabil în virtutea căruia să folosească spațiul, continuarea utilizării acestuia ar aduce atingere exercițiului dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în cauză.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă, având în vedere faptul că acesta din urmă se află în situația prevăzută de lege, respectiv aceea de a fi căzut în pretenții.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel apelantul reclamant, pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul obligării intimatului pârât la plata sumei de 1058,40 lei, reprezentând majorării aferente sumei, ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, pe perioada aprilie 2009- septembrie 2011.
Solicită a se observa că, deși instanța de fond a constatat în considerentele sentinței apelate că i s-a creat un prejudiciu constând în lipsirea de beneficiul folosinței spațiului, prin ocuparea abuzivă a acestui spațiu de către intimatul pârât și făcând aplicațiunea art. 1381-1385, art. 1349 și art. 1357 C.civ. l-a obligat pe intimatul pârât la plata echivalentului lipsei de folosință, care este egal cu contravaloarea chiriei calculate prin fișa de calcul, depusă la dosarul cauzei și întocmită în baza HG nr.310/2007, respinge, în mod inexplicabil, capătul de cerere privind obligarea intimatului pârât la plata majorărilor de întârziere.
Consideră că instanța de fond a făcut o gravă eroare atunci când nu i-a acordat majorările de întârziere solicitate la debitul constatat chiar de către instanța de fond și acordat instituției de către aceasta, aceste majorări fiind solicitate în mod întemeiat deoarece reprezintă o evaluare a pagubelor și totodată o sancțiune pentru neexecutarea obligațiilor, pe care chiar instanța de fond, în mod corect, a apreciat că intimatul pârât le avea față de ei și prin urmare, aceste majorări au un caracter reparator pentru instituție, care, așa cum s-a demonstrat a fost prejudiciată.
A mai arătat că, așa cum bine a reținut și instanța de fond în considerentele sentinței, intimatul pârât a ocupat fără nici un dubiu locuința din S., .. 5, ., ., jud. O., în perioada aprilie 2009- septembrie 2011, proprietatea lor, aspect demonstrat cu notele de constatare nr. 4429/2006 și nr. 5367/2011, însușite de intimatul pârât prin semnătură.
Astfel este cert că ocuparea imobilului de către intimatul pârât, în lipsa unui titlu locativ, nu poate avea un caracter gratuit, prin semnarea fișei de calcul a chiriei întocmită de compartimentul de specialitate din cadrul instituției în baza HG nr. 310/2007 și însușită de către intimatul pârât prin semnătură, acesta acceptând în fapt ca utilizarea locuinței ocupate de către el nu poate avea loc decât în condițiile achitării către instituție a contravalorii lipsei de folosință a imobilului și a majorărilor aferente, în caz de neplata în termen.
Prin încheierea din 05.09.2013 s-a pus în discuția părților calificarea căii de atac în raport de dispoz. art. 282/1 C.p.civ. și având în vedere aceste dispoziții, s-a dispus calificarea căii de atac ca fiind recurs.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, încadrate din oficiu în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de recurent rezultă cu puterea evidenței că acesta a înțeles să învestească instanța de fond cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Codului civil privitoare la răspunderea civilă.
Instanța de fond, constatând că pârâtului nu i se poate opune o penalitate percepută uzual de reclamant în contractele de închiriere, a respins ca neîntemeiat petitul accesoriu având ca obiect obligarea la plata sumei de 1058,40 lei.
Această soluție este pe deplin justificată și este împărtășită de tribunal.
În acest sens, tribunalul are în vedere faptul că răspunderea civilă delictuală alcătuiește dreptul comun în materia răspunderii civile, iar răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator.
Principiul care funcționează în această materie fiind acela potrivit căruia în cazul în care între părți nu a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea contractuală, calea de ales fiind aceea a răspunderii delictuale.
În nici un caz, nu este permis cumulul celor două răspunderi astfel cum acreditează ideea recurentul, chiar dacă instanța de fond nu a dispus efectuarea unei expertize în cauză și a stabilit contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului prin folosirea apartamentului în litigiu de către pârât, prin raportare la chiria percepută de titularul acțiunii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant M. S., reprezentat prin Primar, cu sediul în S., .. 1, județul O., împotriva sentinței civile nr. 1280 din 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. T., domiciliat în S., . D., nr.3, ., ., Județul O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2013.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/12.09.2013
Judecător fond D. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 946/2013. Tribunalul OLT | Partaj judiciar. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
