Fond funciar. Decizia nr. 599/2013. Tribunalul OLT
Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 1102/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 599/2013
Ședința de la 28 Mai 2013
Completul specializat în litigii de fond funciar compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol amânarea pronunțării privind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant C. F., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3020/05.06.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. domiciliat în . și cu intimații pârâți R. L., domiciliat în ., I. P., domiciliată în București, sector 1, ., . REDEA de aplicare a legii fondului funciar și C. JUDEȚEANĂ O. de aplicare a legii fondului funciar, având ca obiect - fond funciar, ca urmare a admiterii contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 1171/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ și reținerii recursului pentru rejudecare.
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3020 din 05 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, s-a respins excepția netimbrării acțiunii ridicată de pârâtul R. L., ca neîntemeiată.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. C., ridicată de C. comunală Redea de aplicarea legii fondului funciar.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. F., ridicată de pârâții R. L. și I. P..
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene O., pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ridicată de Prefectura O. - C. județeană.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții R. L. și Ioenscu P..
S-a respins cererea formulată de pârât privind aplicarea art.l08/l C.p.c.
Pe fond, s-a respins acțiunea reclamantului C. F. împotriva pârâților C. comunală de aplicarea legii fondului funciar Redea, C. județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și I. P., privind obligarea pârâtului R. L. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,20 ha., având ca vecini: N-teren primărie, E-C. I., S-DCL 450, V-DCL 450 și a imobilului construcție situată pe acesta și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat intre pârâtul R. L. și pârâta I. P., autentificat sub nr.l035/l6.oct.2006.
A fost obligat reclamantul C. F. la plata sumei de 2407 lei, cheltuieli de judecată către reclamantul R. L..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții C. F., C. C. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Redea-C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar, Prefectura O. - C. Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar, R. L., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună punerea în posesie a suprafeței de 0,22 ari teren intravilan din localitatea Redea, cu vecinii: N-teren Primăria Redea, E-teren proprietate C. I., S-drum comunal 450, V-DC 450, suprafață înscrisă în T.P.nr._/20 emis la l4.04.2004 pe numele autorului C. M.R.V.,deținut în prezent de pârâtul R. L..
Ulterior, acțiunea a fost precizată, în sensul că reclamantul C. F. a chemat in judecată pe pârâtul R. L. M., solicitând admiterea acțiunii în revendicare a suprafeței de 0,30 ha. teren situat în intravilanul localității Redea, cu vecinii: E-C. I.,V-drum comunal, S-baia comunală și drum comunal, N-Consiliul local; și a imobilului cu 8 camere construit din cărămidă, acoperit cu tablă, având aceleași vecinătăți, pe terenul menționat, anularea contractului de vânzare cumpărare nr.l035/l6.l0.2006.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei C. locală Redea pentru aplicarea Legii nr.l8/9l și 247/_ să-l pună efectiv în posesia suprafeței de 0,30 ha. situată în intravilanul comunei Redea, teren pe care se află și imobilul descris.
La data de 22.08.2011, reclamantul C. F. și-a modificat cererea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului R. L. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 0,20 ha. pe care i-o ocupă și a imobilului construcție situată pe acesta, cu plata cheltuielilor de judecată, susținând că este proprietarul acestei suprafețe de teren în calitate de moștenitor al autorului C. M.R.V. și în consecință, să se constate și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârât și I. P. sub nr.l035/l6.l0.2006, contract în care vânzătoarea nu avea calitatea de proprietar al bunurilor vândute la data perfectării lui, deoarece imobilele au fost înstrăinate de către autorul lui I. T., C. A.I., încă din anul l950, conform contractului de vânzare cumpărare din 27.03.l950 și 8.06.l950.
Instanța a dispus introducerea în cauză și a numitei I. P., în calitate de pârâtă.
În baza probatoriilor administrate instanța a apreciat că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor revendicate, nefiind îndeplinite astfel prevederile art.ll69 cod civil și art. ll70 Cod civil.
A mai constatat instanța că între părți au existat mai multe litigii cu privire la aceleași aspecte, pronunțându-se o . hotărâri judecătorești, relevantă în speță, fiind sentința civilă nr.727/8.03.l999 prin care a fost obligat Consiliul local Redea să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului I. T. imobilul proprietatea autorului tatălui său, I. C., situat în . și a terenului aferent în suprafață de 00,20 ha. cu vecinii N-teren cămin cultural, S-DJ 540, E-C. V. și C. I., V-DJ 540, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
In baza acestei sentințe, a fost încheiat procesul verbal la 7.07.l999 de către C. comunală din ., prin care a fost pus în posesie I. T., asupra imobilului compus din 6 camere la etaj, pivniță și 2 camere subsol și a suprafeței de 0,20 ha.teren, situație care nu poate fi pusă la îndoială, intrând în puterea lucrului judecat.
De asemenea, ulterior, aceste imobile au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare între I. P. și R. L., care a fost și înregistrat la O.C.P.I. în conformitate cu prevederile Legii nr.7/l996 privind cadastru și publicitatea imobiliară, pârâtul fiind cumpărător de bună credință în baza unor acte care au făcut dovada pe deplin a dreptului de proprietate cu privire la bunurile înstrăinate de către vânzătoarea I. P..
Și din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, s-a concluzionat de către experți că suprafața de 2000 m.p. nu este inclusă în titlul de proprietate al autorului C. M.R.V., reclamantul neavând calitatea de proprietar exclusiv cu privire la această suprafața de teren și, în consecință, nici asupra imobilului construcții existente pe acest teren.
In ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.l035/l6 octombrie 2006, instanța de fond a constatat că nu există dovezi la dosar din care să rezulte că în speță a fost vândut bunul altuia, relevantă fiind sentința civilă nr.3788/2009 pronunțată în dosar_ prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului C. F. sub aspectul obligării pârâtului să-i lase in deplină proprietate și posesie suprafața de 0,30 ha. teren intravilan, cu vecinii N-teren primărie, E - C. I., S-drum comunal, V- drum comunal și constatarea nulității absolute a actului de vânzare cumpărare menționat, precum și sentința civilă 727/8.03.l999 pronunțată în dosar 4338/98, având ca obiect revendicare imobiliară, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, recurentul arată că, în dispozitivul sentinței care este susceptibil de executare și care intră în puterea lucrului judecat, nu s-a precizat și nu s-a statuat temeiul concret al respingerii acțiunii.
Precizează recurentul că acest motiv este sancționat cu nulitatea absolută a sentinței, echivalând cu o nesoluționare a cauzei și lezează în mod grav și iremediabil drepturile procesuale ale părților
S-a susținut că sentința este motivată pe considerente greșite sau străine de natura cauzei, încălcându-se în mod grav principiul contradictorialității, dreptul la apărare și la un proces echitabil, dreptul de proprietate în esența sa.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței, vizează în opinia recurentului întocmirea celor trei rapoarte de expertiză la care s-au formulat obiecțiuni și care, fără nicio motivare, au fost ignorate de instanță
Mai arată recurentul că fiind o acțiune în revendicare, se impunea ca instanța de fond să compare actele de proprietate deținute de părți, respectiv titlul de proprietate al recurentului reclamant, actele de vânzare cumpărare și chitanța din 6 iulie 1951.
Astfel, din analiza actelor de la dosar se poate observa cu ușurință că suprafețele de teren sunt pe același amplasament, suprafața de 0,20 ha din contractul de vânzare-cumpărare este inclusă în 0,30 ha din titlul de proprietate.
Apreciază recurentul reclamant că în cauză a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, cu titlul de proprietate și actele de vânzare-cumpărare, acte ce nu au fost contestate de părți.
O altă critică vizează nelegalitatea soluției de respingere a capătului de cerere în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1035/16.10.2006, cu motivarea că în mod greșit s-a reținut buna credință a vânzătoarei și a cumpărătorului la întocmirea actelor, atâta vreme cât aceștia cunoșteau existența actelor de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1950.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 pct. 7 și 9 și art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, indicat de recurent, tribunalul va constata că instanța de fond a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, astfel că dispozițiile acestui text, nu sunt aplicabile în speță, iar primul motiv de recurs dezvoltat va fi analizat prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
Susținerea recurentului că sentința este nelegală, deoarece în dispozitivul acesteia susceptibil de executare și care intră în puterea lucrului judecat, nu se statuează temeiul concret al respingerii acțiunii, nu poate fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere faptul că din considerentele sentinței rezultă cu certitudine că instanța a analizat pe fond cererea acestuia, ținând seama de faptul că, în cuprinsul aceluiași dispozitiv se respinge excepția autorității de lucru judecat și sunt analizate cererile formulate prin prisma probatoriilor administrate, respectiv acte de proprietate ale părților, concluziile rapoartelor de expertiză, dar și apărările formulate de pârâți.
Tribunalul nu a analizat și restul criticilor formulate de recurent, ținând seama de faptul că, deși în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, este incidentă însă prezumția puterii lucrului judecat care rezultă cu certitudine din sentințele irevocabile anterioare pronunțate în cauză, respectiv sentința civilă nr.3788/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr.171/2010, sentința civilă 1810/ 2007, dar și decizia civilă nr.589/2003 irevocabilă prin nerecurare, în continuare fiind analizate hotărârile judecătorești invocate.
Împotriva deciziei civile nr. 1171/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a formulat contestație în anulare prin care s-a arătat că instanța de recurs nu a analizat și nu a motivat recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv faptul că „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”, motivarea acesteia neavând în vedere faptul că instanța de fond a soluționat cauza în temeiul unor motivații contradictorii și străine de natura pricini.
Soluția instanței de recurs se limitează la faptul că instanța de fond a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul căreia si-a format convingerea, aspect care în nici un caz nu echivalează și nu răspunde criticile vizând motivația contradictorii și străină de natura cauzei.
De asemenea, al doilea motiv al contestației în anulare arată că, instanța de recurs nu a analizat în ce măsură argumentele și criticile formulate se încadrează în motivele de recurs invocate, omițându-le cu desăvârșire și soluționând cauza ca și cum ar fi fost investită cu soluționarea fondului cauzei.
Se apreciază că instanța de recurs s-a substituit instanței de fond, context în care motivele de recurs sunt lăsate fără obiect, neanalizate fiind în mod nelegal și arbitral soluționate raportat la situația de fapt și de drept care nu rezultă din sentința recurată.
Prin decizia civilă nr.357 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ /2012, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul C. F., împotriva deciziei civile nr. 1171/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. C., R. L., I. P., C. L. Redea de aplicare a legii fondului funciar și C. Județeană O. de aplicare a legii fondului funciar.
A fost anulată decizia civilă nr. 1171/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul O., reținându-se că instanța de recurs nu a analizat criticile formulate de recurent, fiind vorba în acest caz de o greșeală materială săvârșită prin neobservarea considerentelor sentinței.
Analizând recursul declarat împotriva sentinței civile 3020 din 5 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar_, se apreciază ca nefondat din următoarele considerente:
Primul motiv de recurs prin care se susține că sentința instanței de fond este nelegală, întrucât dispozitivul nu precizează și nu statuează temeiul concret al respingerii acțiunii este nefondat, pentru că dispozitivul hotărârii este componentă structurală a hotărârii judecătorești care conține reproducerea integrală și întocmai a minutei redactate în finalul deliberării și citite în ședință publică cu ocazia pronunțării.
Analizând dispozitivul sentinței recurate, se constată că acesta reproduce integral și întocmai minuta pronunțată.
Dispozitivul hotărârii trebuie să conțină rezolvările date de instanță în sensul admiterii sau respingerii tuturor cererilor formulate de părți cu privire la obiectul procesului și elementele necesare punerii lor în executare silită.
Dispozitivul sentinței recurate conține rezolvările date de instanța de fond cu privire la obiectul procesului, în sensul respingerii excepțiilor invocate privind netimbrarea acțiunii și calitatea procesuală activă și pasivă și respingerea acțiunii pe fond având ca obiect revendicare.
Se susține că sentința instanței de fond este motivată pe considerente greșite, încălcându-se principiul contradictorialității, a dreptului la apărare și la un proces echitabil, întrucât nu se motivează în nici un fel respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Și acest motiv de recurs este nefondat, întrucât, analizând preambulul sentinței recurate, rezultă că obiecțiunile au fost puse în discuția părților la data de 2 iulie 2012 și s-a motivat respingerea acestora, avându-se în vedere înscrisurile existente la dosar.
Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost respinse, fără să se aibă în vedere concluziile rapoartelor de expertiză privind suprapunerea suprafețelor de teren ce aparțin părților.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză – fila 143, rezultă că suprafețele de teren nu se suprapun, găsindu-se pe același amplasament.
În mod greșit, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul suprafeței de teren revendicate, motivând în baza art.1169 și 1170 cod civil, fără să aibă în vedere titlul de proprietate și actul de vânzare cumpărare, înscrisuri necontestate de către pârât și care fac dovada deplină a dreptului de proprietate.
Și acest motiv de recurs este nefondat, având în vedere concluziile raportului de expertiză.
Instanța de fond nu a analizat capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.1035/2006, încheiat între I. P. și R. L..
În considerentele sentinței recurate, se reține că în cauză nu s-a făcut dovada că s-a vândut bunul altuia, nefiind motive care să ducă la nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți cu privire la suprafața de teren și la nulitatea contractului de vânzare cumpărare, respectiv sentința civilă 3788/2009 pronunțată de Judecătoria Caracal, rămasă irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea recurentului, constatându-se că nu s-a făcut dovada că terenul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare este proprietatea sa.
Hotărârile judecătorești pronunțate între părți au intrat în puterea de lucru judecat.
În motivul șase de recurs se învederează că instanța de fond a enumerat actele depuse de către părți, fără să menționeze susținerile apărătorului la termenul din 2 iulie 2012, cu referire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Așa cum s-a precizat în preambulul sentinței recurate, rezultă că obiecțiunile au fost puse în discuția părților, fiind respinse cu motivarea probelor administrate care formează convingerea instanței în vederea pronunțării hotărârii legale și temeinice.
Deși este o acțiune în revendicare, instanța de fond a motivat respingerea numai în baza art. 1169 și art. 1170 cod civil, fără să procedeze la compararea titlurilor celor două părți.
În cadrul acțiunii în revendicare a unui imobil pentru care atât reclamantul cât și pârâtul invocă titlul, se face compararea titlurilor, dându-se efecte aceluia mai bine caracterizat.
În cauza de față, reclamantul invocă titlul de proprietate nr._/20/2004, iar pârâtul contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1035/2006 care a fost înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară conform încheierii nr._/17.10.2006. s-a constatat din actele depuse la dosar că prin contractul de vânzare cumpărare, pârâtul a făcut dovada deplină a dreptului de proprietate, act de vânzare cumpărare care a fost înregistrat la OCPI conform Legii 7/1996.
Apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 304 pct.9 cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 312 cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul, menținându-se sentința instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant C. F., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3020/05.06.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. domiciliat în . și cu intimații pârâți R. L., domiciliat în ., I. P., domiciliată în București, sector 1, ., . REDEA de aplicare a legii fondului funciar și C. JUDEȚEANĂ O. de aplicare a legii fondului funciar,ca nefondat.
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât R. Leornand.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință, azi 28 Mai 2013 la Tribunalul O..
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
Ex.2
12 iunie 2013
← Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul OLT → |
---|