Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4944/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4944/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 3289/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 156/2013
Ședința publică de la 11 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător M. I. S.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant C. A.-E., domiciliat în Pitești, .. 6, ., . împotriva sentinței civile nr. 4944 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. T., domiciliat în Sîmburești, Județul O., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat R. I. pentru intimatul pârât D. T., lipsa apelantul reclamant C. A. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 20 iunie 2013 din partea apelantului reclamant C. A. E. o cerere de renunțare la judecată.
Verificând, din oficiu la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită, conform art. 131(1) Noul Cod de Procedură Civilă, în raport de dispozițiile art. 466 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Avocat R. I. pentru intimatul pârât D. T. având cuvântul solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de apelantul reclamant C. A. E.. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 18.03.2013 sub nr._, reclamantul C. A. E. a solicitat pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul D. T.: obligarea pârâtului la realizarea, pe terenul său din satul Sâmburești, județul O., a unui drenaj, care să colecteze apa ce rezultă din izvorul situat pe terenul pârâtului, astfel încât aceasta să nu mai ajungă pe terenul său din imediata vecinătate, iar în caz contrar, abilitatea sau autorizarea sa să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtului, reclamantul solicitând și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că pârâtul D. T. deține în proprietate imobilul teren+construcție situat în localitatea Sâmburești, județul O., în imediata vecinătate a imobilului deținut de acesta, în aceeași localitate.
Reclamantul a arătat că pe terenul deținut de pârât se află amplasat un izvor de apă, de suprafață, care curge fără întrerupere, apa rezultată fiind condusă prin intermediul lucrărilor efectuate de către pârât, către proprietatea sa, făcându-i inutilizabil terenul și producând mari pagube imobilului construcție pe care îl deține și la care a suspendat lucrările de construire, tocmai din această cauză. Reclamantul a arătat cu privire la imobilul său, că stadiul lucrărilor efectuate este avansat.
Reclamantul a mai arătat că la data de 06.04.2012, prin adresa emisă către pârât, i-a solicitat acestuia să ia măsuri pentru drenarea corespunzătoare a apei rezultate, propunându-i să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala sa, cu toate acestea, pârâtul refuzând. Reclamantul a mai arătat că a fost nevoit să formuleze plângerea penală, în baza căreia s-a constituit dosarul nr. 6210/P/2012, aflat în lucru la P. de pe lângă Judecătoria Slatina. Reclamantul a precizat că la data de 14.03.2013, debitul apei care ajunge din izvorul pârâtului, pe proprietatea sa, din satul Sâmburești, județul O., s-a intensificat, determinând inundarea construcției și suspendarea lucrărilor la aceasta.
Reclamantul a mai menționat că pentru repararea prejudiciului și pentru stoparea acțiunilor ce au determinat această situație, a formulat cerere de chemare în judecată, întemeiată pe dreptul comun.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 996 și următoarele C.p.c., art. 453 din codul de procedură civilă și art. 1528 Cod Civil.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul legal citat, a depus la data de 11.04.2013 întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, în temeiul art. 996 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă și prin care a solicitat, pe fond, respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
În fapt, pârâtul a arătat, cu privire la excepția inadmisibilității, că pe cale de ordonanță președințială, nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. De asemenea, a arătat că obiectul cererii de ordonanță președințială este identic cu obiectul cererii de chemare în judecată, pe fond. Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că în zona în care părțile locuiesc există numeroase izvoare, întrucât pânza freatică este la suprafață, arătând că reclamantul a cumpărat această locație în urmă cu 2 ani de zile, pârâtul, persoană cu o vârstă înaintată, locuind acolo de peste 75 de ani. S-a mai menționat că izvorul pârâtului este dirijat prin proprietatea acestuia printr-un șanț de apă, de-a lungul sutelor de ani și că nu are nimic de-a face cu proprietatea reclamantului.
Pârâtul a mai arătat că în situația în care reclamantul dorește să facă lucrări de captare și schimbare a direcției apelor, să efectueze aceste lucrări pe fondul său, suportând toate cheltuielile ocazionate, dar nicidecum pe fondul pârâtului și pe cheltuiala acestuia.
În drept, pârâtul a invocat în cuprinsul întâmpinării dispozițiile art. 996 alin. 5 din N.C.P.C. și art. 604 din N.C.C.
Analizând cererea în raport de înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului la realizarea, pe terenul său din satul Sâmburești, județul O., a unui drenaj, care să colecteze apa ce rezultă din izvorul situat pe terenul pârâtului, astfel încât aceasta să nu mai ajungă pe terenul său din imediata vecinătate, iar în caz contrar, abilitatea sau autorizarea sa să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtului, reclamantul solicitând și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că potrivit art. 996 C.proc.civ., pentru a fi admisibila o ordonanță președințială, trebuie îndeplinite următoarele condiții: aparenta dreptului, urgenta masurilor și vremelnicia masurilor
Astfel, este necesar ca instanța sa aprecieze ca in favoarea reclamantului sa existe o aparenta de drept. Aparenta dreptului exclude in mod categoric aprofundarea dreptului reclamat, instanța fiind învestita doar să „palpeze” dreptul, să aprecieze asupra aparentei lui prin motivările invocate de reclamant si parat fara sa administreze probatorii de fond.
Astfel, hotararea instantei care judeca ordonanta presedintiala nu va trebui sa soluționeze problema fondului, ci doar sa admită unele masuri cu caracter provizoriu.
Cu privire la urgenta masurilor, pentru a se putea promova o actiune pe calea ordonantei presedintiale trebuie sa se probeze existenta unor „cazuri grabnice”, care impun luarea unor masuri provizorii pentru: pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere; prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel; înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executari.
Iar cu privire la vremelnicia masurilor, instanța apreciază că însasi caracterul provizoriu al masurilor prezuma vremelnicia acestora. Nu pot fi cerute pe calea ordonantei presedintiale masuri al caror efect nu poate fi înlăturat in cazul in care in judecata pe fond se va dispune contrariul.
Prima instanță a constatat că nu se poate uza de această procedura atunci când pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici când masura dispusă ar face imposibila restabilirea situatiei de fapt (art. 996 alin. 4 si 5 NCpc).
Din înscrisul depus de pârât la fila 32 s-a reținut că această situație prezentată de reclamant durează de multă vreme, că mai multe proprietăți sunt afectate, nu doar cea a reclamantului (chiar și a pârâtului) și că pârâtul a luat măsuri pentru dirijarea apei printr-un canal aflat pe proprietatea sa, către pârâul Cungra, neafectând alte proprietăți.
Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că ultimele două condiții privind urgența și vremelnicia măsurilor nu sunt îndeplinite în speță, neputându-se dispune măsuri care rezolvă litigiul în fond și care ar face imposibilă restabilirea situației de fapt și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că reclamantului i s-a respins cererea, acesta a fost obligat la plata sumei de 600 lei,cu titlul de cheltuieli de judecată către pârât, cheltuieli care constau în contravaloarea onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul reclamant C. A. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii.
Arată că deține în proprietate un imobil teren plus construcție în lucru (lucrările fiind suspendate) în comuna Sâmburești, ., la una din vecinătățile căruia se situează imobilul teren plus construcție proprietate a intimatului pârât, pe care se află amplasat un izvor de apă, de suprafață, care curge fără întrerupere, apa astfel rezultată fiind condusă prin intermediul lucrărilor efectuate de pârât către terenul proprietatea apelantului, ajungând aici (pe terenul său în cantități extrem de mari, făcând inutilizabil acest teren și, cel mai important, producând mari pagube imobilului construcție pe care apelantul îl deține în lucru la această adresă și la care a suspendat lucrările de construire tocmai din această cauză.
În ceea ce privește hotărârea primei instanțe, se poate observa că, instanța de fond, raportându-se la dispozițiile art. 996 N.C.P.C., reține următoarele considerente:
În primul rând, consideră că aparența dreptului, (condiție de admisibilitate a ordonanței presedințiale), exclude efectuarea unei analize profunde de către instanță și administrarea unui amplu probatoriu, această aparență urmând a rezulta firesc din actele dosarului.
Față de acest considerent al instanței, apelantul precizează că în cauză rezultă fără dubiu că este titularul dreptului de proprietate (anexând înscrisuri probatorii în acest sens) privitor la imobilul inundat, drept opozabil erga omnes, ceea ce face ca toți ceilalți subiecți de drept trebuie să seabțină de la a face ceva de natură să aducă atingere dreptului meu.
În al doilea rând, arată că instanța de fond reține că din actele dosarului rezultă că situația de fapt durează de mai multă vreme, fiind afectate mai multe proprietăți, ceea ce face ca în cauză să nu fie îndeplinită condiția urgenței.
Într-adevăr, relevă apelantul, situația creată de intimatul pârât durează de mai multă vreme (neînsemnând că apelantul a stat pasiv, procedura de soluționare a măsurilor solicitate fiind greoaie și nefiind încă finalizată), însă la momentul formulării cererii pendinte, debitul apei ce ajunge de la izvorul intimatului parat pe terenul apelantului s-a intensificat în așa măsură încât, neluarea unei măsuri urgente care să stopeze acest fenomen, va conduce Ia crearea unei pagube ce nu ar putea fi reparată - paguba constând în distrugerea construcției aflate în lucru, proprietatea apelantului.
Faptul că sunt afectate mai multe proprietăți rezultă din procesul verbal or. I12I/22.O4J013 întocmit de ocomisie din cadrul Primăriei Sâmburești.
Este surprinzător că instanța de fond a reținut în considerentele sale doar acest înscris ca și înscris probatoriu, în condițiile în care acesta a fost întocmit de persoane fără pregătire de specialitate și fără a analiza situația în teren (în conținutul procesului verbal se fac mențiuni asupra unor aspecte ce caracterizează proprietatea apelantului fără însă ca persoanele semnatare să fie prezente pe această proprietate).
În al treilea rând, susține prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 996 alin. 5 N.C. proc. Civ pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Menționează că prin cererea formulată a solicitat luarea unei măsuri urgente care să împiedice până la soluționarea fondului dreptului, crearea unei pagube imposibil de reparat, nesolicitând despăgubiri sau alte asemenea măsuri i ce se impun pentru repararea prejudiciului deja creat, pentru soluționarea fondului formulând cerere de chemare în judecată pe dreptul comun, aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub ar._ .
Intimatul pârât, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin cererea depusă la dosar la data de 20.06.2013 (f. 32 dosar), apelantul reclamant a arătat că renunță la judecarea apelului.
Potrivit art. 406 C.proc.civ.,reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Tribunalul reține că manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act volițional, de care instanța urmează a lua act.
Prin urmare, tribunalul constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 C.proc civ.
Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și, având în vedere incidența în speță a prevederilor art. 406 alin. 3 din același cod, în sensul că renunțarea a operat după comunicarea apelului, tribunalul, față de împrejurarea că intimatul a solicitat a se acorda cheltuieli de judecată și a făcut dovada achitării acestora, va lua act de această manifestare de voință a apelantului și, pe cale de consecință, îl va obliga la 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Ca atare, obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată este legală, fiind determinată de conduita acestuia, care, ulterior formulării căii de atac, a înțeles să renunțe la judecata acesteia, intimatul pârât fiind îndrituit la cheltuielile de judecată, pe care le-a efectuat, urmare demersului judiciar inițiat de apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că apelantul reclamant C. A.-E., domiciliat în Pitești, .. 6, ., ., Județul Argeș, a renunțat la judecata apelului împotriva sentinței civile nr. 4944 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. T., domiciliat în Sîmburești, Județul O., având ca obiect ordonanță președințială.
Obligă pe apelant să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 Iulie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, S. O. | Judecător, M. I. S. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/15.07.2013
Judecător fond A.-M. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul OLT | Anulare act. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
