Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 11326/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 42/2013
Ședința din Camera de Consiliu de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător M. V.
Judecător C. C.
Grefier D. S.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta creditoarea C. Natională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva încheierii din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. C., cu domiciliul în Slatina, ..5, ., ., având ca obiect încuviințarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, recurenta solicitând judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin final cod procedură civilă și că la data de 18.01.2013, prin serviciul registratură al instanței intimatul M. A. C. a depus întâmpinare în două exemplare.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Judecătoriei Slatina la data de 15.11.2012, creditoarea C. Naționala de Autostrazi și Drumuri Naționale din Romania SA – Directia Regionala de Drumuri și Poduri C. a solicitat, prin executor judecatoresc C. G., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 21.12.2010 împotriva debitorului M. A. C.
Au fost depuse, în copie, cererea de executare a creditoarei și titlul executoriu.
Prin încheierea din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, s-a respins cererea formulată, prin B. C. G., de creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – D.R.D.P. Bucuresti, privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 21.12.2010, ca neîntemeiată.
Analizând cererea creditoarei prin prisma înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 37 și 39 alin. 3 din OUG nr. 2/2001 modificată, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Creditoarea solicită încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 21.12.2010, pentru recuperarea sumei de 28 Euro, reprezentând tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002.
Dispozițiile OG nr. 15/2002 fac trimitere la normele generale în materie de contravenții, norme prevăzute de OG nr. 2/2001, prin urmare, și pentru executarea acestei sume, trebuie urmate regulile generale prevăzute de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Așadar, pentru întreaga sumă datorată de contravenient se poate face o singură executare silită de către organele fiscale, conform Codului de procedură fiscală, urmând a se restitui ulterior agentului constatator suma datorată cu titlu de tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult, creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu, câtă vreme potrivit dispozițiilor art. 37 din OUG nr. 2/2001 modificată, reprezintă titlu executoriu doar procesul-verbal de contravenție care nu a fost atacat, iar în speță creditoarea nu poate face dovada faptului negativ al necontestării procesului-verbal de către debitoare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs recurenta creditoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii și rejudecând pe fondul cauzei, să se dispună admiterea cererii de încuviințare a executării silite formulate de Biroul executorului judecătoresc.
In motivele de recurs se arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal respingerea cererii de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat prin procesul verbal nr._/21.12.2010, formulat de Biroul executorului judecătoresc C. G..
În conformitate cu dispoz. art. 37 din OG 2/2001 „procesul verbal neatacat în termenul prevăzut de art. 31 … constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. Întrucât debitorul nu a făcut dovada formulării unei plângeri împotriva procesului-verbal, acesta și-a produs efectele de la data expirării termenului în care putea fi făcută plângerea contravențională, devenind titlu executoriu fără a mai fi nevoie de altă formalitate prealabilă.
Se arată că procedura de comunicare a procesului verbal a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile legale, invocând în acest sens art. 25 din OG 2/2001, potrivit căruia comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia, fapt susținut și de data înscrisă pe procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv 19.01.2011. Odată cu comunicarea procesului verbal, debitorul a luat la cunoștință de sancțiunea ce i-a fost aplicată, precum și de dreptul său de a formula plângere contravențională în termenul prev. de art. 31 din OG 2/2001 și anume, 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului verbal.
Obiectul încuviințării executării silite îl constituie recuperarea sumei de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire iar conform art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 despăgubirea se va achita în lei în contul creditoarei și va reveni acesteia ca venit extrabugetar. În conformitate cu art. 39 alin. 1 și 2, punerea în executare a amenzii contravenționale se face de către organul din care face parte agentul constatator, în speță creditoarea, care pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, va comunica din oficiu procesul verbal de constatare a contravenției organelor de specialitate.
In baza art. 242 C.p.civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 299, art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304/1 C.p.civ.
Intimatul pârât la data de 18.01.2013 a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare, se arată că, astfel cum rezultă din prev. art. 25 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului, și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate, comunicarea făcându-se de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Art. 26 din același act normativ prevede că dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul verbal, contravenientul semnând de primire iar în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Mai arată intimatul că potrivit art. 27, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Pe de altă parte, pentru a constitui titlu executoriu, este necesar ca procesul verbal de contravenție să nu fi fost atacat, așa cum rezultă din prev. art. 37 ale aceleași ordonanțe ori plângerea formulată să fi fost în mod irevocabil respinsă.
Susține că deși recurenta creditoare arată în motivele de recurs faptul că procedura de comunicare a fost îndeplinită la data de 19.01.2011, susținerile sale nu sunt fondate, o atare comunicare, în oricare din modalitățile prevăzute de lege, a procesului-verbal de contravenție nefiind realizată.
De altfel, susținerile creditoarei nici nu sunt însoțite de vreo precizare a modului în care această comunicare a avut loc, acesta limitându-se la o abordare generală, fără vreun suport probator, adică fără a depune vreo dovadă în sensul pretins, pretinsa mențiune din cuprinsul înscrisului, nefiind suficientă.
Precizează că până la acest moment nu a fost încunoștințat în nici un mod de întocmirea procesului verbal de contravenție la care se face referire nu cunoaște conținutul acestuia, data săvârșirii pretinsei fapte sau locul în care se presupune că ar fi săvârșit-o pentru a formula plângere împotriva actului de constatare și sancționare a contravenției.
Mai susține că procesul verbal nu a fost niciodată comunicat organelor fiscale care asigură executarea silită a creanțelor bugetare în anii 2010-1012, din certificatele fiscale emise rezultă că nu figurează cu debite de achitat sau că ar fi achitat vreo amendă rezultat prin procesul verbal indicat.
Atâta timp cât procesul verbal nu a fost comunicat spre executare niciodată, nici măcar organelor fiscale și atât timp cât acest act nu i-a fost comunicat în termen de cel mult o lună de la data încheierii așa cum impune art. 26 din OG 2/2001, nu se mai poate solicita plata unei despăgubiri care este întotdeauna accesorie unei sancțiuni contravenționale principale la aproximativ doi ani de la data pretinsei fapte.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 308 alin. 2 rap. la art. 115-118 C.p.civ.
Analizand incheierea recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul retine urmatoarele:
Aplicarea greșită a legii și respectiv pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea acesteia, de care face vorbire pct. 9 al art. 304 cod procedură civilă, semnifică două ipoteze, respectiv situația în care din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronată a unui text legal.
In speta, motivul de recurs invocat nu este incident, instanta de fond facand o corecta aplicare si interpretare a legii.
Astfel, art. 8 alin.1 din OG 15/2001 prevede ca „Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.Dispozițiile alin.3 al aceluiași text de lege, în forma în vigoare la data constatării contravenției, prevedea în sarcina contraveninetului obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
In continuare, art. 10 din acelasi act normativ arata ca dispozițiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare sunt aplicabile si contravențiilor prevăzute la art. 8.
Cum dispozițiile acestui text de lege nu prevăd nicio derogare în ceea ce privește tariful de despăgubire, instanța de recurs apreciază că acestea sunt asimilate prin lege creantelor fiscale, executarea facandu-se potrivit normelor Codului de Procedura Fiscala.
Sub acest aspect, Tribunalul retine ca, potrivit art. 39 din OG 2/2001- (1) Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege;
b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.
(2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.
(3) Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
(4) Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.
De asemenea, asa cum corect a retinut instanta de fond, creantele constatate prin procesul-verbal de contraventie nu pot fi puse in executare decat in situatia in care acesta reprezinta titlu executoriu.
Sub acest aspect, dipsozitiile art. 37 din OG 2/2001 prevad ca „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
In speta, recurenta nu ar putea să facă dovada unui fapt negativ, acela al necontestării procesului-verbal, astfel ca solutia pronuntata de instanța de fond este temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta creditoarea C. Natională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva încheierii din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. C., cu domiciliul în Slatina, ..5, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2013.
Președinte, M. R. H. | Judecător, M. V. | Judecător, C. C. |
Grefier, D. S. |
Red.CC
tehnoredCC/IM
jf:AA Tduor
ex.2/25.02.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
