Grăniţuire. Decizia nr. 150/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 3151/184/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 150/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător I. B.
Grefier A. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil privind pe apelanții reclamanți M. Ș. și M. A., domiciliați în B., .. 122, Județul O. împotriva sentinței civile nr.2249 din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți N. G. și N. I.,domiciliați în B., .. 122, ., ., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 iunie 2013 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizia când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoz. art.260 Cod de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 13 iunie 2013.
La data de 13 iunie 2013, instanța mai având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar a amânat pronunțarea la data de 20 iunie 2013, dată la care, deliberând în secret, a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 15.11.2010, reclamanții M. Ș. și M. A. au chemat în judecată pe pârâtul N. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor, să desființeze gardul care separă cele două proprietăți și să oblige pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de cca 20 mp teren situat la limita hotarului dintre cele două proprietăți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului compus din suprafața de 863 mp, cu lungimea de 39,25 mp și lățimile de 21 ml (în partea de sud) și 23 ml (în partea de nord), situat în T 66, P 36, având vecinătățile: la S - B. M., N - Drum exploatare, E - G. Agripina și V - moștenitorii lui A. M., teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3397 din 24.10.1997.
Au mai arătat reclamanții că pârâtul se învecinează cu ei în partea de vest și, înainte de a construi gardul despărțitor dintre proprietăți, a chemat reprezentanții Primăriei B., care să ajute în delimitarea proprietăților, însă ulterior a scos țărușii amplasați în prezența lor și a construit gardul, acaparând din terenul lor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a cumpărat suprafața de teren de 378 mp de la numitul I. Gh. V.-L. prin contractul de vânzare-cumpărare autentic din data de 19.09.1997, vânzătorul dobândind 400 mp prin dezbaterea succesiunii defuncților A. E. și A. M., iar în contractul prin care a cumpărat terenul s-a trecut, dintr-o regretabilă eroare, suprafața de 378 mp, în loc de 400 mp, diferența de 22 mp aparținând moștenitoarei numitului I. Ghe. V.-L. și nu reclamanților.
De asemenea, pârâtul a arătat că în momentul în care a construit gardul nu a întâmpinat nici un fel de opoziție din partea reclamanților și a construit gardul pe proprietatea sa, respectând vechile urme de hotar, respectiv stâlpii de ciment.
Pârâtul a menționat că reclamanții au mutat gardul de la stradă către interiorul proprietății lor, micșorându-și intenționat proprietatea, iar reprezentanții Primăriei B., care au fost la fața locului, i-au mustrat pe reclamanți că au mai mult teren decât în acte.
Totodată, pârâtul a precizat că a cheltuit o sumă importantă de bani cu gardul care are o fundație de beton și este construit din lemn și țeavă metalică, iar acțiunea reclamanților este un abuz de drept.
La termenul din 11.01.2011 instanța dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a soției pârâtului, respectiv N. I..
Prin sentința civilă nr. 1035/31.05.2011, instanța a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, reținând în motivare, în esență, că nu a fost posibilă stabilirea cu exactitate a suprafețelor de teren deținute în proprietate de către părți, din cauza faptului că reclamanții și-au mutat gardul de la fațada gospodăriei către interiorul proprietății lor, iar din probatoriul administrat a reieșit că pârâții au construit gardul în interiorul proprietății lor.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, acesta fiind admis prin decizia civilă nr. 251/20.10.2011 a Tribunalului O., cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea deciziei s-a reținut că acțiunea în grănițuire este o acțiune admisibilă, instanța trebuind să stabilească hotarul dintre cele două proprietăți.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei B. în data de 10.01.2012.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr. 2249 din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. Ș. și M. A., împotriva pârâților N. G. și N. I..
S-a stabilit hotarul care desparte proprietățile părților, pe linia dintre punctele „5” și „9”, având punctele intermediare „6”, „7” și „8”, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert P. M..
S-a respins capătul de cerere privind revendicarea și cel privind obligarea pârâților la mutarea gardului, ca neîntemeiate.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 1528,37 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, din raportul de expertiză întocmit în cauză, că părțile sunt proprietarii unor terenuri învecinate, situate în intravilanul orașului B., jud. O., proprietatea pârâților aflându-se la vestul proprietății reclamanților.
Din același raport de expertiză, instanța a constatat că există 3 variante posibile de amplasament al limitei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate, astfel că instanța trebuie să aleagă una dintre ele în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, o importanță majoră căpătând declarațiile martorilor audiați în cauză.
De asemenea, singurele repere concrete în funcție de care se poate stabili dacă pârâții respectă sau nu linia de hotar și dacă au ocupat sau nu vreo suprafață din terenul reclamanților sunt cele referitoare la amplasamentul gardului despărțitor.
Din declarația martorului I. C., instanța a reținut că noul gard despărțitor a fost ridicat de către pârâți în interiorul proprietății acestora, fără a ocupa în vreun fel teren al reclamanților. Această declarație se coroborează cu ceea a martorei T. F. L. care a declarat că noul gard a fost construit lângă stâlpii de beton ai vechiului gard, fără a se sprijini pe aceștia, înspre proprietatea pârâților.
Instanța însă nu a ținut cont de declarația martorei R. M. referitoare la mutarea de către reclamant, într-una din serile din toamna anului 2010, a stâlpilor vechiului gard înspre proprietatea reclamanților, având în vedere relația de dușmănie existentă între familia respectivei martore și pârâți, între respectivele persoane existând anumite conflicte, chiar martora declarând că pârâții o hărțuiesc pe fiica sa. Mai mult, martora a declarat că nu a fost de față la ridicarea gardului și nu știe dacă s-a respectat vechiul amplasament.
Pentru a putea fi admisă acțiunea în revendicare, se impunea stabilirea cu certitudine, dincolo de orice posibilitate de tăgadă, a faptului că pârâții au mutat limita de hotar înspre proprietatea reclamanților prin construirea noului gard, ocupând o anumită suprafață de teren aparținând reclamanților.
În cauză, așa cum s-a arătat, din probele administrate, nu reiese construirea noului gard înspre proprietatea reclamanților, ci pe proprietatea pârâților, astfel că nu se poate concluziona în sensul ocupării de către pârâți a vreunui teren aparținând reclamanților.
Față de cele arătate, instanța a reținut că se impune ca linia de hotar care delimitează proprietățile celor două părților să fie stabilită pe actualul amplasament al gardului despărțitor, și anume pe linia dintre punctele „5” și „9”, având punctele intermediare „6”, „7” și „8”, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert P. M., în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 561 C.civ., în conformitate cu care orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.
În ceea ce privește capetele de cerere privind revendicarea și obligarea pârâților la mutarea gardului, instanța a constatat că în cauză se aplică dispozițiile art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ., potrivit cărora părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările, reclamanții fiind cei care aveau obligația de a dovedi nerespectarea de către pârâți a liniei de hotar și ocuparea de către aceștia a unei suprafețe de teren care nu le aparține, aceste aspecte nefiind dovedite în cauză.
În lumina considerentelor arătate, instanța admis în parte acțiunea reclamanților și a stabilit hotarul care desparte proprietățile părților, pe linia dintre punctele „5” și „9”, având punctele intermediare „6”, „7” și „8”, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert P. M. .
Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea și cel privind obligarea pârâților la mutarea gardului, ca neîntemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere faptul că în cauză au fost formulate mai multe capete de cerere, și anume capătul privind grănițuirea și cel privind revendicarea, la care se adaugă și capătul de cerere privind obligația de mutare a gardului, astfel că stabilirea cheltuielilor de judecată s-a făcut în baza unor analize separate pentru fiecare cerere, compensarea urmând a se face la final.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. Ș. și M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată, dispunând grănițuirea proprietăților reclamanților și a pârâților și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 32 mp., cu despăgubirile pentru lipsa de folosință a terenului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanții arată că principala probă efectuată în cauză, respectiv raportul de expertiză, în toate cele trei variante, arată că linia de hotar trebuie să fie alta decât cea de pe actualul amplasament.
Pornind de la concluziile raportului de expertiză concretizate în anexa 1, unde se consideră că suprafața de teren ocupată de pârâți este de 32 mp,. apelanții au solicitat instanței de fond ca linia de hotar să se facă pornind de la punctul B, paralel cu gardul actual pe o distanță egală atât față de punctul B cât și de punctul 5.
În subsidiar, dacă nu se consideră viabilă o astfel de propunere, apelanții au solicitat să fi omologată propunerea de grănițuire care prevede ca hotarul să fie deplasat din punctul B la o distanță de 1,39 ml. de punctul 9 și în linie dreaptă până la punctul 5, pe o lungime de 39,18 ml.
Au arătat că, deși există mai multe variante propuse de către expert, totuși este importat de reținut că punctul de unde se face măsurătoarea este punctul 5 la nivelul gardului actual al reclamanților unde li s-a pus în vedere de către Primăria B. să-și retragă gardul.
Cu privire la aceste situații însă instanța de fond nu s-a pronunțat, astfel că, în reconsiderarea tuturor probelor efectuate la fondul cauzei și în raport de dispozițiile autorităților locale care au impus retragerea gardului de la fațadă pe actualului aliniament, se impune ca hotarul dintre părți să fie în concordanță cu concluziile raportului de expertiză.
Admitând apelul, s-a solicitat a se reconsidera si problema revendicării, a lipsei de folosinta și a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost lefgal timbrata.
Intimatii pârâti au formulat la data de 08.02.2013 intâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu obligarea apelantilor reclamanti la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea intâmpinarii, acestia au arătat că solicita ca linia de hotar sa ramana aceeasi, deoarece reclamantii au mutat in mod constant gardul de la fațada proprietatii, este necesar a se avea in vedere si cartea funciara a orașului B., dar si actele anterioare celor doua contracte de vânzare cumpărare ale părtilor.
S-a mai arătat ca mutarea gardului r presupune cheltuieli importante si acordarea de catre instanta a mai mult decât s-a cerut. S-a sustinut ca Anexa nr.3 a raportului de expertiza are aplicabilitate in cauza.
In apel s-a administrat din oficiu proba cu inscrisuri, sens in care instanta a pus in vedere părtilor sa atașeze la dosar in copii certificate pentru conformitate cu originalul, schitele de plan pentru suprafetele cumpărate, respectiv anexele ce fac parte integranta si se afla atasate la contractele de vânzare-cumpărare ale părtilor.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat probele administrate si la dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul constata ca acesta este fondat si va fi admis pentru urmatoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 3397/24.10.1997(fila 6 dosar_ ) apelantii reclamanti detin in proprietate suprafața de 863 m.p., cu lungimea de 39,25 ml si lățimile in partea de S-21ml si in partea de N-23ml, teren situat in intravilanul orasului Bals, in T66, P36, a cărui configurație apare in schita anexă la contract, ce face parte integrantă din contract si ce a fost depusa la fila 39 dosar apel.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 2487/19.09.1997(fila 15 dosar_ ) intimații pârâți detin in proprietate suprafața de 378 m.p., cu lungimea de 39ml si lățimea de 9,7ml, teren situat in intravilanul orasului Bals, sola Familial, a cărui configurație apare in schita anexă la contract, ce face parte integrantă din contract si ce a fost depusa la fila 40 dosar apel.
Nu poate primi eficienta in cauza sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate al intimatilor pârâti certificatul de mostenitor detinut de cel de la care au cumpărat terenul, I. Gh. V. L., in care este consemnata suprafata de 400mp, deoarece acesta nu reprezinta act de proprietate, ci contractul de vânzare-cumpărare nr. 2487/19.09.1997 din care rezulta întinderea suprafeței ce a intrat in proprietatea intimatilor pârâți si dimensiunile acesteia.
Se constata astfel că singurele elemente de care instanta de judecata este obligata a ține seama in stabilirea formei si dimensiunii terenurilor părtilor, astfel incât sa stabileacsa linia de hotar corecta, sunt cele doua schite anexa la contractele de vânzare cumpărare, din care rezulta cu certitudine configuratia terenurilor dobândite de părti.
Raportând dimensiunile din schitele anexa la contract la măsuratorile si la propunerile de grănituire efectuate de catre expertul desemnat de instanta de fond, Tribunalul constata că varianta corespunzătoare a hotarului despărțitor dintre proprietățile părților este amplasamentul reprezentat de linia dreaptă dintre pct.5 și pct. B pe o lungime de 39,18 m. unde pct. B se află dispus la o distanță de 1,39 m față de pct.9- limită materializată pe planul Anexa 1 supliment (fila 105 dosar fond).
Acest hotar corespunde formei si dimensiunilor terenului părtilor din schitele anexa la contractele de vânzare cumpărare, care asigură intimatilor pârâti o lătime a terenului de 9,75ml respectiv de 9,74ml(8,02+3,11-1,39=9,74ml)- față de 9,7ml din act si o lungime de 39,18 ml- față de 39mL in act, iar apelantilor reclamanti- o lățime pe latura de N de 22,81 ml si aceeasi lătime.
Stabilind hotarul de aceasta maniera suprafata apelantilor reclamanti se va reîntregi, la 863mp-identica celei inscrise in actul de proprietate, iar aceea a intimatilor pârâti va rămâne de 380 m.p - cu 2mp mai mult decât in actul de proprietate.
In temeiul dispoz art.480 C.civ din 1864, consatatând ca intimatii pârâti ocupă din terenul apelantilor reclamanti, de va dispune obligarea acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apelanților reclamanți suprafața de 32 mp. cuprinsă între punctele 5-6-7-8-9-B-5, potrivit Anexei nr.1 supliment, întocmită de expert P. M.(fila 105 dosar fond).
Vor fi obligați, in consecință, intimații pârâți să-și desființeze gardul realizat pe suprafața de 32 mp, ocupată, individualizată mai sus.
Raportat la cele ce preced, Tribunalul va face aplicarea dispoz art.296 C.pr.civ si va admite apelul declarat de apelanții reclamanți M. Ș. și M. A., împotriva sentinței civile nr.2249 din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimați pârâți N. G. și N. I., urmând a schimba sentința în sensul că va admite acțiunea apelanților reclamanți, așa cum a fost modificată, potrivit celor retinute mai sus.
Cererea privind contravaloarea lipsei de folosinta nu va putea fi analizata, potrivit dispoz art.294 al.1 C.pr.civ., fiind formulata pentru prima data in apel.
Facând aplicarea dispoz art.274 C.pr.civ si constatând culpa procesuala a intimatilor pârâți, vor fi obligati aceștia la plata sumei de 514,3 lei cheltuieli de judecată, în apel și la 2842,8 lei cheltuieli de judecată - la fond, catre apelantii reclamanti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți M. Ș. și M. A., domiciliați în B., .. 122, Județul O. împotriva sentinței civile nr.2249 din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimați pârâți N. G. și N. I.,domiciliați în B., .. 122, ., ..
Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea apelanților reclamanți, așa cum a fost modificată.
Obligă intimații pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apelanților reclamanți suprafața de 32 mp. cuprinsă între punctele 5-6-7-8-9-B-5, potrivit Anexei nr.1 supliment, întocmită de expert P. M. (fila 105 dosar fond).
Stabilește hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe amplasamentul reprezentat de linia dreaptă dintre pct.5 și pct. B pe o lungime de 39,18 m. unde pct. B se află dispus la o distanță de 1,39 m față de pct.9- limită materializată pe planul Anexa 1 supliment (fila 105 dosar fond).
Obligă intimații pârâți să desființeze gardul realizat de aceștia pe suprafața de 32 mp, ocupată, individualizată mai sus.
Obligă intimații pârâți la 514,3 lei cheltuieli de judecată, în apel și la 2842,8 lei cheltuieli de judecată - la fond, către apelanții reclamanți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Iunie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Pentru Judecător, I. B. aflat in CO, semnează Președinte Tribunal, Judecător I. D. | |
Pentru Grefier, A. D. aflat in CO, semnează Grefier delegat M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
JF:C.I.
Ex.6
| ← Pretenţii. Decizia nr. 586/2013. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
