Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 764/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 551/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 764/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul Z. M., domiciliat în Slatina, ..3, ., ., județul O., împotriva deciziei civile nr. 681/20.06.2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații T. S., domiciliat în Slatina, ., ., județul O., T. Ș., domiciliat în Slatina, ., ., județul O., F. A., domiciliată în Slatina, ., . și M. G., domiciliată în ., având ca obiect - hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul Z. M. și intimatul T. Ș., lipsă fiind intimații T. S., F. A. și M. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 raportat la art. 319 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Contestatorul Z. M. depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul Z. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare conform concluziilor scrise depuse la dosar.
Intimatul T. Ș., având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea contestației în anulare.
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2190 din data de 02 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul Z. M., în contradictoriu cu pârâții T. S., T. S., F. A. și M. G., ca neîntemeiată.
Pentrua se pronunța astfel, instanța a reținut:
La data de 03.05.2011 s-a încheiat între pârâții T. S., T. S., F. A., pe de o parte, in calitate de promitenți vânzători si reclamantul Z. M., in calitate de beneficiar cumpărător, un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața de 1235 mp teren intravilan situat pe raza comunei Găneasa .> Din analiza coroborată a titlului de proprietate cu actele de stare civilă, cu sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale a autorilor T. F. și T. F D. și R. I. cu înscrisul sub semnătură privată intitulat “Acord”, convenția intervenita la 03.05.2011 a avut loc doar intre reclamant în calitate de beneficiar cumpărător si pârâții T. S., T. S., F. A., pe de o parte, in calitate de promitenți vânzători, numita M. G., moștenitoarea autoarei R. I., nemanifestându-și acordul în vederea înstrăinării suprafeței de teren.
Înscrisul încheiat între părți, reprezintă un antecontract de vânzare cumpărare prin care părțile s-au angajat să constituie în viitor un drept real asupra respectivului bun imobil și care naște în sarcina lor obligația de a face, respectiv obligația de a încheia contractul în forma cerută de lege (în formă autentică).
Dacă vreuna din părțile convenției nu-și îndeplinește această obligație, cealaltă are posibilitatea de a se adresa instanței judecătorești competente pentru ca aceasta să suplinească lipsa consimțământului debitorului și să pronunțe o hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Această soluție se impune în temeiul principiului îndeplinirii în natură a obligațiilor prev. de art. 1073 cod civil care permite creditorului să obțină îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitorul său și art. 1077 Cod civil care permit creditorului, dacă obligația de a face nu e adusă la îndeplinire, de a fi autorizat să o aducă la îndeplinire el însuși.
In consecință prin pronunțarea unei asemenea hotărâri, instanța suplinește consimțământul uneia dintre părți, verificând în prealabil ca toate celelalte condiții ale actului juridic civil să fie îndeplinite.
Mai mult decât atât potrivit dispozițiilor art. 5 alin 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si masuri adiacente, in situația refuzului uneia dintre părți sa încheie contractul in forma autentica partea care si-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța de judecata pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1294 C.civ. ”vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui.”
Pentru ca un contract de vânzare cumpărare să fie valabil încheiat și, indirect ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, se impune verificarea condițiilor prev. de art. 948 C. civ. respectiv: existența unui consimțământ valabil, a capacității de a contracta, respectiv o cauză licită și un obiect - în speță - preț și bun - ce să îndeplinească condițiile prevăzute de lege.
Relativ la obiectul contractului de vânzare cumpărare – bunul vândut - se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: să fie în comerț, să existe în momentul încheierii contractului sau să poată existe în viitor, să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, să fie proprietatea exclusivă a vânzătorului.
În privința acestei din urmă condiții, întrucât contractul este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie proprietarul exclusiv al bunului vândut, în caz contrar neputând să transmită dreptul ce face obiectul contractului - nemo dat quod non habet.
În speță, instanța a constatat că suprafața de teren ce a format obiectul antecontractului de vânzare cumpărare este cuprinsă în titlul de proprietate nr._/5/09.02.1995 emis pe numele autorilor T. F., T. F D. și R. I., care au ca moștenitori pe lângă cei trei pârâți cu care reclamantul a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare, respectiv T. S., T. S., F. A. și pe pârâta M. G., care însă nu și-a manifestat acordul la încheierea acestui antecontract și nu a ratificat în vreun mod acest act, situație în care, promitenții vânzători T. S., T. S., F. A. nu sunt proprietari exclusivi ai suprafeței de teren ce a format obiectul antecontractului de vânzare cumpărare.
În lipsa neîndeplinirii uneia dintre condițiile impuse cumulativ de dispozițiile art. 948 C.civ., instanța a constatat că nu se mai impune verificarea celorlalte condiții, neîndeplinirea uneia dintre acestea fiind mai mult decât suficientă pentru constatarea neîndeplinirii tuturor, sens în care cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant Z. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, s-a arătat că, în mod eronat, instanța a respins cererea deoarece reclamantul a încheiat actul sub semnătură privată doar cu pârâții Ț. S., Ț. Ș., F. A., fără însă ca pârâta M. G. să fie parte, întrucât, deși înscrisul nu a fost semnat și de către aceasta, nu a fost culpa reclamantului, deoarece nu a știut că este moștenitoarea numitei Ralița I., înscrisul fiind doar o promisiune de vânzare cumpărare, urmând să fie ratificat în fața notarului.
Ulterior, constatând ca pârâții nu-si manifesta acordul in sensul încheierii actului autentic, recurentul reclamant a efectuat demersuri, in urma cărora a constatat ca intimata pârâta M. G. este moștenitoarea aut. R. I., motiv pentru care aceasta a fost chemata in judecata si personal la interogatoriu.
A precizat recurentul reclamant că, în conformitate cu art.5 alin.(2) din Titlul X al Legii 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Cum recurentul reclamant si-a îndeplinit obligația asumata prin promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare respectiv aceea de a preda prețul stabilit, se justifica pronunțarea de catre instanța de judecata a unei hotărâri care sa tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Recursul a fost motivat in drept pe dispoz art.304 ind.1 C.pr.civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrata.
Prin decizia civilă numărul 681 din data de 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Civilă în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Z. M., domiciliat în Slatina, .. 3, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 2190 din data de 02 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. S., domiciliat în Slatina, ., ., județul O., T. Ș., domiciliat în Slatina, ., ., ., județul O., F. A., domiciliată în Slatina, Aleea Muncii, ., . și M. G., domiciliată în ..
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
In fapt, la data de 03.05.2011 s-a încheiat între intimații pârâți T. S., T. S., F. A., pe de o parte, in calitate de promitenți vânzători si recurentul reclamant Z. M., in calitate de beneficiar cumpărător, un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața de 1235 mp teren intravilan situat pe raza comunei Găneasa ..
Din conținutul titlului de proprietate nr._/5/09.02.1995 (fila 9 dosar fond) in care figurează suprafața ce a făcut obiectul convenției, s-a reținut ca terenul a fost reconstituit, in indiviziune, pe numele persoanelor îndreptățite T. F., T. F. D. si R. I., toate decedate, potrivit înscrisurilor aflate la filele 10,11 dosar.
D. succesorii defuncților T. F. și T. F. D. au încheiat promisiunea bilaterala de vânzare - cumpărare cu recurentul reclamant, desi terenul era stăpânit in indiviziune si cu succesoarea defunctei R. I., intimata pârâtă M. G..
Cum aceasta nu si-a manifestat acordul la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, instanța de fond in mod corect a reținut ca nu poate suplini consimțământul acesteia la încheierea actului autentic de vânzare cumpărare, cata vreme aceasta intimata pârâta nu si-a asumat nicio obligație prin promisiunea de vânzare - cumpărare, convenție la care nu a fost parte.
In concluzie, instanța de fond a făcut o corecta interpretare si aplicare a dispozițiilor art. 948 C. civ. din 1864, ce enumera condițiile de valabilitate ale actului juridic civil, precum si a prevederilor art.1073 si art.1077 C.civ din 1864, aplicabile in speța in temeiul dispozițiilor art. 3 din legea nr.71/2011, pentru punerea in aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul civil.
Aspectele învederate de intimata pârâta M. G. prin întâmpinare, potrivit cu care este de acord cu vânzarea respectivei suprafete de teren sunt de natura a confirma soluția instanței de fond, cata vreme in cauza nu se pune problema unui refuz nejustificat de a încheia actul in forma autentica, din partea acestei intimate.
Simplul fapt ca recurentul reclamant si-a îndeplinit obligația asumata, achitând prețul, nu este de natura a justifica soluția pronunțării unei hotărâri care sa tine loc de act autentic, in lipsa consimțământului valabil exprimat al tuturor coindivizarilor pe de o parte si in lipsa refuzului nejustificat de a încheia actul, pe de alta.
Împotriva deciziei civile numărul 681 din data de 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Civilă în dosarul numărul_ a formulat contestație în anulare contestatorul Z. M..
Potrivit art. 319 alin.1, contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Prin urmare, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată,în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Având în vedere dispozițiile legale expuse în precedent, se constată că anularea unei hotărâri se face de către instanța care a dat hotărârea. În cauza de față Curtea de Apel nu poate să anuleze o hotărâre a tribunalului, ci doar propriile hotărâri. Cum prezenta contestație este formulată împotriva unei decizii a Tribunalului O., față de dispozițiile legale menționate urmează a fi declinată competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile numărul 681 din data de 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Civilă în dosarul numărul_, în favoarea Tribunalului O..
Prin decizia nr. 5526/23.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul Z. M. împotriva deciziei civile numărul 681 din data de 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimații T. S., T. Ș., F. A., M. G. în favoarea Tribunalului O..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Deși contestația a fost întemeiată pe dispoz. art. 503- 508 Noul Cod de procedură civilă, în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 317-318 Vechiul Cod de procedură civilă, având în vedere data introducerii acțiunii 13.01.2012.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, în afara motivelor prevăzute în art. 317 Cod procedură civilă, când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau admițându-l numai în parte, s-a omis din greșeală să se cerceteze vreunul din motivele de casare.
În acest sens „greșeala materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confruntarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului.
În concluzie, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de îndreptare a dispozițiilor legale.
Pe de altă parte contestația în anulare prev. de art. 318 Cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, urmându-se repunerea părților în drepturile care i-au fost încălcate.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să respingă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Z. M., domiciliat în Slatina, ..3, ., ., județul O., împotriva deciziei civile nr. 681/20.06.2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații T. S., domiciliat în Slatina, ., ., județul O., T. Ș., domiciliat în Slatina, ., ., ., F. A., domiciliată în Slatina, .. FA14, ., județul O. și M. G., domiciliată în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red. IB
Tehnored.BA
Ex. 2
20.09.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 776/2013. Tribunalul OLT | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 31-10-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
