Partaj judiciar. Decizia nr. 776/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 776/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 907/184/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 776/2013
Ședința publică de la 11 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul pârât B. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. F., domiciliată în C., .. 92, ., ., intimații pârâți C. M., din C., ., județul D., M. V., din comuna Vulpeni, ., M. T., din București, sector 2, ., ., . E. și U. F. C., ambii din București, Gura Lotrului nr. 23, sector 5, având ca obiect- partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. L. pentru recurentul pârât B. M. și avocat S. D. pentru intimata reclamantă T. Fanilica, lipsă intimații pârâți C. M., M. V., M. T., U. R. E. și U. F. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat S. D., apărătorul intimatei reclamante, depune la dosar chitanțele nr._/2012 și nr._/2011 ce reprezintă plata taxelor și impozitelor, poliță de asigurare împotriva dezastrelor naturale, chitanța nr._/2011 reprezentând rata unu de la polița de asigurare, contract de furnizare a energiei electric la consumatorii casnici, înscrisuri ce au fost observate de recurent, prin apărător. De asemenea, depune și concluzii scrise.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat D. L., având cuvântul pentru recurentul pârât B. M., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În motivare arată că, se impune această măsură întrucât instanța de fond, în baza declarației martorului audiat, a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru cererea reconvențională ce avea ca obiect reducțiunea liberalităților excesive. Depoziția martorului trebuia coroborată cu restul probelor de la dosar. Nici în cererea de chemare în judecată și nici în încheierile de la dosar nu se pretinde că recurentul ar fi avut cunoștință de testament.
Așa fiind, depoziția martorului este în contradicție chiar și cu cele consemnate în interogatoriu unde reclamanta arată că pârâtul avea cunoștință despre testament.
Cererea pentru reducțiunea liberalităților este o acțiune personală, patrimonială și care se îndreaptă împotriva legatarilor sau donatorilor, este supusă dispozițiilor referitoare la prescripția extinctivă de trei ani, termen ce curge de la data deschiderii succesiunii.
Excepția de la regulă o face însă, situația în care titularul dreptului nu a avut cunoștință, din motive neimputabile lui, de existența testamentului prin care i-a fost lezată rezerva succesorală. În acest sens, termenul curge de la data la care a luat cunoștință de conținutul testamentului.
În concluzie, având în vedere că Judecătoria B. nu a antamat fondul pricinii, se impune casarea cu trimitere pentru rejudecare, pentru lichidarea stării de indiviziune prin stabilirea cotelor ce se cuvin reclamantei și recurentului, a valorii și prin atribuirea efectivă.
Avocat S. D., având cuvântul pentru intimata reclamantă T. Fanilica, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.
Astfel, instanța de fond corect a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru cererea reconvențională întrucât a fost demonstrat faptul că recurentul pârât avea cunoștință de existența testamentului în favoarea reclamantei, actul fiind întocmit cu mult timp în urmă și păstrat de mama recurentului și a reclamantei.
Din declarația martorului rezultă faptul că recurentul cunoștea de existența testamentului, iar intimata se comporta ca un adevărat proprietar, plătind taxele, impozitele și ocupându-se de gospodărie.
Așa fiind, se impune respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.612 din 25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria B., s-a admis cererea principală formulată de reclamanta T. F., în contradictoriu cu pârâții B. M., C. M., M. V., M. T., U. R.-E. și U. F.-C..
S-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pe cererea reconvențională având ca obiect reducțiunea liberalităților excesive, invocată de reclamanta – pârâtă T. F..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant B. M. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă T. F., ca prescrisă.
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei U. I., decedată la data de 29.05.2001, cu ultimul domiciliu în . și calitatea de moștenitor unic legal și testamentar a reclamantei T. F. de pe urma autoarei.
S-a admis excepția neacceptării succesiunii autoarei U. I. de către pârâta M. T..
S-a constatat că pârâții M. T., C. M., M. V., U. R.-E. și U. F.-C. sunt străini de succesiunea autoarei U. I. prin neacceptare.
S-au atribuit în proprietatea exclusivă a reclamantei T. F., bunurile imobile ce compun masa succesorală, respectiv: o casă din lemn cu două camere și sală, acoperită cu tablă, construită în anul 1950, în suprafață de 16 mp și o anexă gospodărească din lemn în suprafață de 9 mp, construită în anul 1940, acoperită cu țiglă, situate pe raza Comunei Vulpeni, ., teren – categoria curți – construcții în suprafață de 550 mp situat în intravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 16, P 13, cu vecinii la N – Vh 15, la S- Ds 10, la E – B. M., V – T. D., teren – categoria vii în suprafață de 690 mp situat în intravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 16, P 15, cu vecinii la N – A 14, la S- Cc 13, la E – B. M., V – T. D., teren – categoria arabil în suprafață de 302 mp situat în intravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 16, P 14, cu vecinii la N – D. I., la S- Vh 15, la E – B. M., V – T. D., teren – categoria pășuni în suprafață de 2000 mp situat în extravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 31/2, P 16/1, cu vecinii la N – B. Șt. I., la S- T. F., la E – P. M., V – T. Ș. și suprafața totală de teren – categoria arabil în suprafață de 29.758 mp situat în extravilanul Comunei Vulpeni, . din care 2500 mp în T 31/2, P 16, 2100 mp în T 35/2, P 13, 5000 mp în T 35/1, P 32, 12.658 mp în T 35/1, P 15, 7500 mp în T 35/2, P 25, cu vecinătățile menționate în cuprinsul TP nr._/64/17.04.1995.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile au calitatea de succesibili prezumtivi ai autoarei comune U. I., decedată la data de 29.05.2001, conform dovezii pentru deschiderea procedurii succesorale nr.15 din 28.02.2012, coroborat cu actele de stare civilă depuse la dosar, în calitate de descendenți.
În patrimoniul succesoral al defunctei se află, potrivit adeverinței de rol nr.490/28.02.2012 și titlului de proprietate nr._/64/17.04.1995, o casă din lemn cu două camere și sală, acoperită cu tablă, construită în anul 1950, în suprafață de 16 mp și o anexă gospodărească din lemn în suprafață de 9 mp, construită în anul 1940, acoperită cu țiglă, situate pe raza Comunei Vulpeni, ., teren – categoria curți – construcții în suprafață de 550 mp situat în intravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 16, P 13, cu vecinii la N – Vh 15, la S- Ds 10, la E – B. M., V – T. D., teren – categoria vii în suprafață de 690 mp situat în intravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 16, P 15, cu vecinii la N – A 14, la S- Cc 13, la E – B. M., V – T. D., teren – categoria arabil în suprafață de 302 mp situat în intravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 16, P 14, cu vecinii la N – D. I., la S- Vh 15, la E – B. M., V – T. D., teren – categoria pășuni în suprafață de 2000 mp situat în extravilanul Comunei Vulpeni, ., în T 31/2, P 16/1, cu vecinii la N – B. Șt. I., la S- T. F., la E – P. M., V – T. Ș. și suprafața totală de teren – categoria arabil în suprafață de 29.758 mp situat în extravilanul Comunei Vulpeni, . din care 2500 mp în T 31/2, P 16, 2100 mp în T 35/2, P 13, 5000 mp în T 35/1, P 32, 12.658 mp în T 35/1, P 15, 7500 mp în T 35/2, P 25, cu vecinătățile menționate în cuprinsul TP nr._/64/17.04.1995.
În ceea ce privește excepția neacceptării succesiunii autoarei U. I. de către pârâta M. T., din probele administrate în cauză, a rezultat că aceasta nu a acceptat expres sau tacit succesiunea autoarei în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Totodată, pârâții C. M., U. R.-E. și U. F.-C. sunt străini de succesiunea autoarei U. I. prin neacceptare.
De asemenea, nici pârâtul M. V. nu a acceptat expres sau tacit succesiunea autoarei U. I. în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, fiind străin de aceasta.
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de reclamanta – pârâtă T. F., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora acțiunea în reducțiune este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data deschiderii moștenirii. În mod excepțional, în cazul în care titularul dreptului la acțiune nu a avut cunoștință, din motive ce nu-i sunt imputabile, de existența liberalității, în speță a testamentului prin care i s-ar fi lezat rezerva, termenul de prescripție începe să curgă de la data când a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință de existența liberalității.
În cauză, din probele administrate, a reieșit faptul că pârâtul B. M., frate cu reclamanta, a luat cunoștință de testamentul autentificat sub nr. 96 din 06.01.1982 de notariatul de Stat Județean D., în urmă cu mai mult de 3 ani de la data deschiderii succesiunii autoarei U. I., la data de 29.05.2001.
Astfel, reclamanta a învederat faptul că pârâtul B. M. a luat cunoștință de existența testamentului respectiv în urmă cu 25 de ani, iar după moartea autoarei, actul respectiv s-a aflat în păstrarea mamei celor doi.
Totodată, după moartea autoarei U. I., reclamanta a fost cea care a venit să locuiască în casa bătrânească, aceasta plătind în continuare toate impozitele și taxele aferente, acceptând astfel, în mod tacit, în termen, succesiunea autoarei.
Mai mult, pârâtul nu a produs probe din care să rezulte că a luat la cunoștință de testament chiar la data introducerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. M., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În motivare, se arată că instanța de fond a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pe cererea reconvențională ce avea ca obiect reducțiunea liberalităților excesive, dând valoare absolută declarației martorului reclamantei, audiat în cauză, depoziție care trebuia coroborată cu restul probelor de la dosar.
Așa fiind, depoziția martorului propus de reclamantă este în contradicție totală chiar și cu cele consemnate în interogatoriu unde reclamanta arată că pârâtul avea cunoștință despre testament de la mama acestora.
Astfel, atât în cererea de chemare în judecată cât și în încheierile de ședință de la dosar, nu se pretinde că recurentul ar fi avut cunoștință de testament.
Acțiunea pentru reducțiunea liberalităților este o acțiune personală, patrimonială și care se îndreaptă împotriva legatarilor sau donatorilor, fiind supusă dispozițiilor referitoare la prescripția extinctivă de trei ani, termen ce curge de la data deschiderii succesiunii.
De la această regulă face însă excepție, cazul în care titularul dreptului nu a avut cunoștință, din motive ce nu îi sunt imputabile, de existența testamentului prin care i-a fost lezată rezerva succesorală.
În asemenea situație, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a luat cunoștință de conținutul testamentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar copia contractului de furnizare a energiei electrice la imobilul succesoral încheiat de intimată în anul 2008 și copii de pe chitanțele cu care face dovada achitării impozitului pentru autoarea U. I. din anul 2011.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 pct.6 și 9 și art. 304 ind.1 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din analiza cererii de chemare în judecat existentă la filele 4,5 dosar de fond, rezultă că intimata a solicitat partajarea averii succesorale a autoarei U. I..
Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat expres să se constate calitatea sa de moștenitor testamentar, să se constate că pârâții U. R., U. C. F. și M. T. sunt străini de succesiune prin neacceptare, să se stabilească cotele ce li se cuvin în calitate de copărtași celorlalte părți din proces, ținând seama și de calitatea sa de moștenitor testamentar.
Așa fiind, tribunalul constată că în cauză s-a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanta nu a solicitat să se constate că este unică moștenitoare, nesolicitând înlăturarea nici a recurentului pârât și nici a pârâtei intimate C. M., cerând expres stabilirea cotei succesorale și ieșirea din indiviziune. Mai mult, în cursul procesului s-a solicitat termen în vederea încheierii unei tranzacții, cauza fiind suspendată în acest scop.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar va reține din aceeași cerere de chemare în judecată că reclamanta a învederat instanței că descendenta gradul I B. (U.) M. este descendent gradul I al autoarei și este postdecedată, potrivit certificatului de deces existent la fila 13 dosar fond, aceasta a decedat abia la data de 13.12.2008.
Așa fiind, era necesar să fie administrate probe din care să rezulte neacceptarea succesiunii autoarei de descendenta sa gradul I, iar în caz de neacceptare a succesiunii de B. M. a cărei succesiune trebuia obligatoriu dezbătută, având în vedere faptul că aceasta a rămas în imobilul succesoral, acceptarea sau neacceptarea succesiunii de descendenta gradul II.
Din înscrisurile de la dosar, rezultă că abia din anul 2008 (filele 36-41 dosar recurs), deci la o distanță de 7 ani de la deschiderea succesiunii autoarei, intimata reclamantă a încheiat contract de furnizare a energiei electrice pentru imobilul succesoral și în anul 2011 a achitat impozitul pentru terenul aceleiași autoare.
Concluzionând, tribunalul constată că instanța de fond a fost și lipsită de rol activ, nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și prin neadministrarea probelor din care să rezulte cine a acceptat în anul 2001 succesiunea autoarei, nu a intrat în cercetarea fondului.
Pentru cele ce preced, se impune în temeiul art. 312 pct.5, raportat la art. 304 pct.6 și 9 cod procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării fondului prin stabilirea pe bază de probe concludente a moștenitorilor acceptanți ai succesiunii autoarei, ținând seama și de voința sa, având în vedere faptul că din testamentul existent la fila 11 dosar, rezultă că aceasta a considerat că bunurile ce vor rămâne legatarei fac parte din cotitatea sa disponibilă, iar testamentul a fost încheiat în anul 1982, când terenul nu era în circuitul civil, în considerarea afecțiunii deosebite a autoarei față de reclamanta intimată și cu dorința ca aceasta să-i acorde întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât B. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. F., domiciliată în C., .. 92, ., ., intimații pârâți C. M., din C., ., județul D., M. V., din comuna Vulpeni, ., M. T., din București, sector 2, ., ., . E. și U. F. C., ambii din București, Gura Lotrului nr. 23, sector 5, casează sentința și trimite cauza la instanța de fond pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2013, Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red.ID/SM
JF.L.D.P.
Ex.2/26.09.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
