Pretenţii. Hotărâre din 17-06-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 5278/207/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 666/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător O. M. P.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta reclamantă G. F., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.123/15.01.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. Ș. la M. D., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. F., pentru recurenta reclamantă G. F., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei și avocat B. I., pentru intimatul pârât N. Ș. se prezintă avocat B. I., depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței că recurenta reclamantă G. F. și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru de 415 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța acordă cuvântul părților asupra probatoriilor.
Avocat T. F., pentru recurenta reclamantă G. F., invederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Avocat B. I., pentru intimatul pârât N. Ș., invederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 cod procedură civilă
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat T. F., pentru recurenta reclamantă G. F., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul restituirii tractorului U650 lei sau contravaloarea acestuia cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constatând în onorariu avocat fond și taxa judiciară de timbru recurs, motivat de faptul că la darul manual este necesar acordul de voință al părților și tradițiunea lucrului .
Avocat B. I., pentru intimatul pârât N. Ș., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Caracal sub nr._, reclamanta G. F. a chemat în judecata pe pârâtul N. S. A., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia să-i restituie un tractor tip Universal 650 cu nr. de identificare_, tip D 110 serie_, motorină, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată ca la data de 21.04.2012, în jurul orelor 10.30, pârâtul N. S. A. – care este nepotul său - pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, a pătruns în domiciliul său din . de tatăl său și fără acordul ei, a luat din curte un tractor tip Universal 650 cu nr. de identificare_, tip D 110 serie_, motorină, al cărei proprietară este.
Susține reclamanta că a apelat serviciul de urgență 112, iar pârâtul a motivat că nu a furat tractorul și că l-a luat pentru a-l folosi 2 zile la construcție după care i-l va restitui.
Precizează reclamanta că deși l-a notificat pe pârât pentru a-i restitui tractorul în stare de funcționare, nici până la promovarea prezentei acțiuni, pârâtul nu i-a răspuns în vreun fel, motiv pentru care l-a acționat în judecată.
In sprijinul si dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar certificat de moștenitor nr. 275/18.12.2008 emis de BNP L. I. & E. T. – Caracal, notificarea nr. 1/23.04.2012, cu confirmare de primire, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr. 2683/P/2010 din data de 27.12.2010, cartea de identitate a tractorului, contract de comodat locuință, C.I reclamantă, sentința civilă nr. 3475/29.09.1997 pronunțată de Judecătoria Caracal,
Reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că contravaloarea tractorului a cărui restituire o solicită o apreciază la suma de 12.000 RON și că acesta nu avea nr. de înmatriculare deoarece a fost radiat, solicitând restituirea tractorului sau contravaloarea acestuia.
La data de 9.10.2012, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru aferent cereri de chemare în judecată, taxă ce este în cuantum de 831 lei, cerere ce a fost admisă prin încheierea din data de 16.10.2012
În ședința publică din 13.11.2012, s-a procedat la luarea unui interogatoriu pârâtului, la propunerea reclamantei și reclamantei la propunerea pârâtului.
La același termen au fost audiați martorii C. G., martor propus de reclamantă și D. D. și C. D. M., propuși de către pârât, iar la termenul din data de 8.01.2013, a fost audiat pentru reclamantă martorul Gala I..
Pârâtul N. Ș. A. a depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 123/15.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caracal a respins cererea formulată de reclamantă, în baza art. 19 al. 1 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, a dispus ca taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, în cuantum de 831 lei, să rămână în sarcina statului și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către pârât.
Considerentele instanței de fond au fost următoarele:
Reclamanta, soțul acesteia (numitul G. S., care în prezent este decedat), pârâtul și părinții pârâtului au locuit împreună, până în urmă cu aproximativ doi ani, când pârâtul s-a mutat în domiciliul soției sale.
La data de 9.10.1995, s-a cumpărat un tractor marca U 650, care a fost înmatriculat pe numele de G. S., persoană care a decedat la data de 15.06.1198 și a cărui succesiunea a fost acceptată doar de către reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare.
În anul 2007, a avut loc nunta pârâtului, nuntă care s-a serbat în domiciliul reclamantei și al părinților pârâtului.
Cu acea ocazie, reclamanta a dăruit pârâtului, ca dar de nuntă, tractorul a cărui revendicare o solicită în prezenta cauză.
În urmă cu doi ani, pârâtul s-a mutat cu domiciliul în altă localitate, iar în primăvara anului 2012, pârâtul a luat tractorul dăruit la nunta sa de reclamantă în actualul domiciliu.
Darul de nuntă reprezintă potrivit dispozițiilor Codului civil o donație.
Conform art. 985 – 1011 C. civ., donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una dintre părți, numită donator, cu intenție liberă își micșorează patrimoniul său cu un drept (real sau de creanță), mărind patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Dar, darul de nuntă reprezintă o categorie specială de donație, care se încheie valabil și se execută prin remiterea efectivă a bunului, da la donato, la donatar, fără îndeplinirea vreunei formalități.
Deci, pentru transferul dreptului de proprietate, la darul manual este necesar acordul de voință al părților și tradițiunea lucrului (art. 1011 al. 4 C.civ.). Însă, prin tradițiunea bunului nu trebuie înțeleagă neapărat o deplasare fizică a bunului din mâinile donatorului, în mâinile donatarului.
Darurile manuale, odată făcute, devin irevocabile. În consecință, ele devin bunuri proprii ale persoanei gratificate, iar cel ce le-a gratificat nu poate să ceară restituirea lor.
În cazul darurilor manuale, donatarul posesor, fiind prezumat proprietar al bunului mobil în baza posesie de bună credință (art. 935 C.civ.), nu are nevoie de dovadă scrisă. Dar, dacă donatorul nu recunoaște valabilitatea darului manual, sarcina probei îi incumbă, el trebuind să dovedească faptul că donatarul i-a furat bunul, ori că acesta a ajuns în posesia frauduloasă ori precară a donatarului.
Faptul că reclamanta a dăruit acest tractor pârâtului, cu ocazia nunții acestuia, reiese din declarațiile martorilor pârâtului, din declarația martorului reclamantei numitul Gala I., dar și din răspunsurile date de pârât la interogatoriu.
Deoarece reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul i-a furat bunul, ori că acesta a ajuns în mod fraudulos sau precar în posesia pârâtului, instanța de fond a respins cererea reclamantei, ca nefondată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurenta reclamantă.
În fapt, a reiterat susținerile din cererea introductivă, arătând în plus că este în relații de dușmănie cu Nauiu A. și cu intimatul, care au agresat-o în repetate rânduri, motiv pentru care a sesizat organelor de poliție.
A susținut că deși intimatul, prin răspunsurile la interogatoriul administrat în cauză, a recunoscut că în data de 21.04.2012 și-a însușit abuziv tractorul în speță, instanța de fond a ținut seama de depozițiile unor martori împotriva cărora recurenta a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Recurenta a precizat că intimatul s-a stabilit în loc. Fărcașele, jud. O., la scurt timp după nuntă, ocazie cu care și-a luat toate darurile de nuntă și până în momentul actual nu a susținut niciodată că vehiculul în cauză i-ar aparține.
A mai arătat că nu a dăruit acest bun intimatului, mai mult, la data de 21.09.2011 l-a înstrăinat în mod legal numitei I. G., contractantele întocmind contract de vânzare-cumpărare în acest sens.
Cu referire la temeiul juridic reținut de instanța de fond, respectiv art. 1011 C.civ., recurenta a arătat că în cauza de față lipsește total consimțământul donatoarei și remiterea obiectului presupusei donații către donatar.
Concluzionând, recurenta a arătat că sentința cuprinde motive contradictorii în raport de soluția pronunțată prin dispozitiv.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.03.2013, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că faptul dăruirii cu ocazia nunții a tractorului marca U 650 a fost constatat nemijlocit de martorii D. D. și Comanceanu D. M., care au auzit-o pe reclamantă, în momentul strigării darului, că a dăruit „nepotului meu A.” bunul respectiv.
A susținut că recurenta dă dovadă de rea-credință atunci când afirmă că ar fi vândut tractorul, în luna septembrie 2011, fiicei sale I. G., aspect de care nu a făcut vorbire în cursul judecății în fața instanței de fond.
A mai arătat că tractorul a fost folosit de intimat încă din anul 1995 și până în prezent, fără ca recurenta să facă vreo obiecție cu privire la posesia și folosința acestuia.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 pct. 9 C.p.c.
Ca o chestiune prealabilă, tribunalul observă că recurenta a susținut că sentința conține motive contradictorii, aspect ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., fără însă a arăta în ce constă nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva textului de lege evocat.
Și aceasta deoarece motivul de recurs prevăzut de textul legal sus-menționat vizează modificarea hotărârii în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Contrar celor pretinse de recurentă, instanța de fond a respectat cerințele impuse de art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., aspectele invocate de recurentă neconstituind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, urmând a fi încadrate din oficiu de tribunal în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Tribunalul constată că instanța de fond a aplicat și interpretat corespunzător dispozițiile legale incidente în speță, în urma stabilirii corecte a situației de fapt.
Astfel, din depozițiile martorilor D. D. și Comanceanu D. M. rezultă că la celebrarea căsătoriei intimatului pârât, recurenta reclamantă a afirmat că dăruiește nepotului ei A. un tractor, această afirmație fiind percepută nemijlocit de martorii în cauză.
Împrejurarea că recurenta ar fi formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă împotriva celor doi sus-menționați, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu prezintă nicio relevanță în speță.
Simpla afirmație a recurentei în sensul că cele relatate de martori nu corespund adevărului și se impune sancționarea lor penală, în condițiile în care nu există probe la dosar care să demonstreze o situație contrară, nu este suficientă pentru a se înlătura valoarea probatorie a depozițiilor în speță.
Oricum, în măsura în care se atrage răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în sarcina persoanelor care au avut calitatea de martor în speță, recurenta reclamantă are deschisă calea revizuirii sentinței, conform art. 322 pct. 4 teza I C.proc.civ.
Ca urmare, instanța de fond a reținut în mod corect ca fiind dovedită în speță existența darului manual, categorie specială de donație pentru validitatea căreia se cer elemente: acordul de voință pentru a transfera și dobândi un drept cu titlu gratuit și tradițiunea, predarea efectivă și reală a bunului dăruit.
Cele două elemente sunt pe deplin dovedite în speță, probele administrate convergând spre concluzia argumentată că intimatul a avut nestingherit posesia și folosința tractorului în cauză până în momentul în care s-a stabilit cu familia în altă localitate.
Cât privește pretinsa înstrăinare de către recurentă a vehiculului către o altă persoană, în condițiile în care această operațiune ar fi avut loc ulterior anului 2007, când bunul a fost donat intimatului, nu poate produce niciun efect juridic față de intimat, proprietarul actual și terț față de convenția respectivă.
Aceste considerente îndreptățesc tribunalul să constate că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, ce se impune a fi menținută, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea intimatului, tribunalul va obliga pe recurentă să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă G. F., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.123/15.01.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. Ș., cu domiciliul în ., la familia M. D., ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la plata către intimatul pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 17.06.2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | Judecător, O. M. P. |
Grefier, D. S. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 264/2013. Tribunalul OLT | Anulare act. Decizia nr. 840/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
