Pretenţii. Sentința nr. 774/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 774/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 673/213/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 195/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Grefier D. S.
Pe rol pronunțarea apelului civil privind pe apelantul reclamant S. C., cu sediul în C., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.774 di data de 13.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. M., cu domiciliul în . O., având ca obiect pretenții
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2013, au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera potrivit dispoz. prev de art.222 Ncod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 23 septembrie 2013, când deliberând a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL:
Prin sentința nr. 774 din 13.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. Orășenesc, cu sediul în ., județul O., împotriva pârâtului C. M., domiciliat în comuna Obîrșia, . O., ca neîntemeiată.
S-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul S. Orașului C. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat să-i plătească suma de 205,55 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că în perioada 14.03._10, pârâtul a fost internat de urgență în S. Orășenesc C. ca urmare a unei agresiuni, beneficiind de asistenta medicală de specialitate de urgență.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistentă medicală acordată.
Cu privire la situația de fapt invocată în susținerea cererii, instanța a constatat aplicabilitatea disp. art. 998-999 din C. civ. anterior.
Potrivit acestor dispoziții legale, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Nu se poate reține existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însuși reclamantul precizează că pârâtul este victima încălcării a normelor legale de către un pretins autor.
S-a reținut că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului - victimă a agresiunii/accidentului, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ./accidentul, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
Mai mult decât atât, au fost înlăturate ca neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora, cu toate că pârâtul a fost înștiințat în repetate rânduri, acesta nu a furnizat informații privitoare la cel care i-a prejudiciat sănătatea.
Astfel, înștiințările de la filele 5, 6, 7 nu sunt însoțite de dovezile de comunicare, astfel că nu pot face dovada că pârâtul a primit aceste notificări.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat [art. 86 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări [art. 93 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].
Asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h) din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice și juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Față de cele expuse, instanța a constatat că cererea introdusă de reclamant este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condițiile impuse de art. 313 Legea nr. 95/2006 și condițiile răspunderii civile delictuale instituite de art. 998-999 C. civ., a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat apel S. orășenesc C., considerând-o nelegală și netemeinică.
În fapt, s-a arătat că intimatul a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Orășenesc C., în perioada 14.03.2010 – 14.03.2010 beneficiind de servicii medicale, ca urmare a unei agresiuni individuale, figurând în evidența noastră financiar-contabil cu un debit de 205,55 lei. În perioada următoare externării a fost notificat să furnizeze relații despre persoana vinovată de producerea agresiunii individuale și nereprezentând nicio dovadă în acest sens, subzistă obligația acestuia de achitare a acestei sume. Instanța de fond a reținut că intimatul a fost victima unei agresiuni individuale.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările aduse prin OUG nr. 72/2006 și art. 998 și 999 cod civil.
Conform contractului cadru .privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate:
“Furnizorii de servicii medicale, respectiv S. orășenesc C. trebuie să întocmească evidențe distincte ale cazurilor prezentate ca urmare a situațiilor în care le-au fost aduse prejudicii sau daune sănătății de către alte persoane și au obligația să comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate O., cu care unitatea se află în relație contractuală, aceste evidențe, în vederea decontării.
Sub acest aspect este de necontestat că intimatul a fost internat la unitate spitalicească în perioada 14.03.2010 – 14.03.2010, certitudinea cuantumului cheltuielilor de spitalizare neputând fi pusă la îndoială. În dispozitivul hotărârii pronunțate de Judecătoria C. s-a menționat că art. 208 alin. 2 lit. a din legea nr. 95/2006 că „Obiectivele sistemului de asigurări de sănătate sunt protejate asiguraților față de costurile serviciilor medicale, în caz de boală sau accident”. În același timp art. 208 alin. 3 din aceeași lege, prevede:”asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. 2 lit. c din legea nr. 95/2006 se realizează pe baza unor principii „alegerea liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale de medicamente și dispozitive medicale, în condițiile prezentei legi și ale contractului cadru. „Astfel S. orășenesc C. ,având calitatea de furnizor de servicii medicale are încheiat un contract cu Casa Asigurărilor de Sănătate O. nr. H/5/30.04.2010 în baza căruia „Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, realizează o evidență distinctă a acestor cazuri”.
Potrivit art. 998 cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a căprui greșeală s-a ocazionat a-l repara și conform art. 999 cod civil, răspunderea este angajată doar pentru prejudiciul cauzat prin fapta unei persoane, prin fapte unei persoana, prin neglijența sau imprudența sa.
Intimatul C. M. astfel în toată această perioadă avea timpul fizic necesar să aducă la cunoștința unității persoana vinovată de producerea agresiunii individuale ,S. orășenesc C. neavând nicio notificare în acest sens.
Solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 466 – 482 Noul Cod pr. civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată cele ce se succed:
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgenta, fiind internata la Secția chirurgie a Spitalului Orășenesc C. în perioada 14.03._10, cu diagnosticul: T.C.C. acut deschis, plăgi contuze buza inferioară, escoriații obraz stâng, agresiune.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din F. de observație clinica generală potrivit căreia pârâtul a fost internat în secția chirurgie, în baza diagnosticului de trimitere a unității de primiri urgențe.
Cheltuielile de spitalizare, in suma de 205,5 lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli nr. 18 din 14.03.2010.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale".
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului ".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 " Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat ...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Nu exista nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămata de a formula plângere penala împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine nici faptul ca persoana vătămata, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a savarsit . si nicidecum de îngradire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera ca persoana vatamata dintr-un fapt propriu beneficiaza de asistenta medicala de urgenta gratuita, pe cand persoana vatamata prin fapta unui tert sa fie obligata la plata acestui serviciu . Rationamentul este sustinut si de argumentul potrivit caruia, in situatia in care persoana vatamata ar fi avut calitatea de persoana asigurata, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorata.
În considerarea argumentelor expuse și în temeiul art. 480 din NCPC, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanțe în sensul pretins de apelant, se va respinge, ca nefundat, apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de recurenta reclamanta S. Orășenesc C., cu sediul C. ., județul O., în contradictoriu cu C. M., domiciliat în comuna Obîrșia, . O., împotriva sentinței civile nr. 774 din 13.05.2013.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică din data de 23.09.2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | |
Grefier, D. S. |
Red.MV
Tehnored.CM
Jf: DM N.
Ex.2/24.10.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 674/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
