Legea 10/2001. Sentința nr. 991/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 991/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 991/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINTA Nr. 991/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. C. R., cu domiciliul în C., ..20, județul D., în contradictoriu cu pârâtul P. C. ȘOPÎRLIȚA ÎN CALITATE DE PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/ 2001 ȘOPÎRLIȚA, cu sediul în ., având ca obiect legea 10/2001 -Legea nr. 165/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta M. C. R., identificată cu CI . nr._, personal și asistată de avocat S. S., în baza împuternicii avocațiale . O nr._/2015, avocat V. P. pentru pârât P. comunei Sopîrlița, în baza împuternicirii avocațiale nr.33/24.09.2015, . nr._/2015
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Avocat S. S. pentru reclamanta M. C. R. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și emiterea unei adrese către Primăria Șopârlița pentru a solicita relații în sensul de a comunica dacă acea listă de inventariere a fost adoptată prin hotărârea de consiliu local sau nu, pentru a ști în ce condiții de legalitate a fost făcută oferta de compensare cu bunurile aflate pe acea listă.
De asemenea, prin aceeași adresă solicită să se comunice de către Primăria Șopârlița, prin primar, dacă mai există și alte bunuri neinventariate care pot fi date în compensare, nu neapărat prin interpretarea art. 12 din Legea 165/2013.
Avocat V. P. pentru pârâtul P. comunei Șopârlița, având cuvântul asupra probelor solicitate de reclamantă prin apărător, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisurile aflate la dosar iar cu privire la emiterea unei adrese către primărie, pune concluzii de respingere. Astfel, apreciază că cererea este lipsită de temei legal, practic se solicită ca primăria să depună lista cu bunurile din domeniul public sau privat al UAT dar consideră că acest lucru nu are nicio relevanță în cauză, sunt chestiuni distincte, hotărârile de consiliu local se adoptă doar în vederea inventarierii acestor bunuri. Mai arată că în situația în care aceste bunuri nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și nu sunt avute în vedere de Lg. 165/2013 nu se emite o altă hotărâre care să stabilească altceva.
La fila 13 în dosar se află rezultatul inventarierii realizat de o comisie special constituită în acest scop astfel că pot fi puse la dispoziția persoanelor îndreptățite, suprafețele de teren care totalizate însumează 22 ha iar altă hotărâre de consiliu nu se adoptă, este procedura specială instituită de legea 165/2013 de punere în aplicare a legilor fondului funciar și Lg. 10/2001.
Așadar, în acest context, arată că nu înțelege sensul solicitării.
Avocat S. S. pentru reclamanta M. C. R., precizează că prin adresă primăria ar trebui să precizeze dacă acea listă care se află la pagina 13 și care a fost emisă de către o comisie,, a fost adoptată sau nu prin hotărârea de consiliu local.
De asemenea, la interpelarea instanței, apărătorul reclamantei arată că prin cererea de chemare în judecată a fost solicitată și proba cu expertiza în specialitatea evaluare bunuri, însă consideră că punerea în discuție a acesteia ar trebui prorogată până la data la care se va stabili dacă există bunuri ce pot fi date în compensare pentru ca expertul să aibă în vedere acea echivalență valorică pe baza grilelor notarilor.
Instanța, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în raport de dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 7, 258 și 255 C.p.c. și respinge proba prin care se solicită emiterea unei adrese către primăria comunei Șopârlița în vederea comunicării aspectelor învederate de apărătorul reclamantei, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei față de temeiurile de drept invocate în susținerea cererii.
Avocat S. S. pentru reclamanta M. C. R., solicită încuviințarea probei contând în emiterea unei adrese către primar pentru a pune la dispoziția instanței terenurile care figurează în cadrul art. 12, lit. a și b din Lg. 165/2013.
Avocat V. P. pentru pârât P. comunei Șopârlița, arată că există această adresă la dosarul cauzei.
Instanța respinge și această probă solicitată de apărătorul reclamantei apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Avocat V. P. pentru pârât P. comunei Șopârlița, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Avocat S. S. pentru reclamanta M. C. R., arată că nu se opune încuviințări probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, solicitată de apărătorul pârâtului.
Instanța încuviințează pentru pârât proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în raport de dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 7, 258 și 255 C.p.c.
În temeiul art. 392 C.p.c. instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Avocat S. S. pentru reclamanta M. C. R., având cuvântul, arată că a solicitat în principal anularea dispoziției prin care s-au făcut propuneri, s-a refuzat practic acordarea de bunuri în compensare iar la punctul 3 din dispoziție s-a făcut propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin acordarea de puncte și trimiterea dosarului către C. Națională. Apreciază că este greșită această soluție și trebuie anulată iar instanța să dispună compensarea cu alte bunuri decât cele despre care s-a făcut vorbire în procesul verbal cu ocazia întâlnirii părților.
Învederează instanței că acea listă de inventariere care este la dosar nu numai că este făcută împotriva voinței legiuitorului atunci când a modificat Lg. 165/2013 și a stabilit că se pot acorda bunuri în compensare tocmai pentru a degreva bugetul de stat de a acorda tuturor persoanelor îndreptățite puncte, respectiv bani.
. contrar dispozițiilor legii, alegând de pe acea listă, deoarece este făcută de o comisie din cadrul primăriei care nu poate adopta o situație de inventariere, iar acele bunuri sunt toate de nefolosit, întrucât sunt alei betonate.
Avocat V. P. pentru pârât P. comunei Șopârlița, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de următoarele considerente:
În primul rând, pornind de la temeiul legal al cererii formulate de reclamantă, respectiv dispozițiile art. 12 din Lg. 165/2013, consideră că nu se încadrează în situația prevăzută de norma legală. Arată că în art. 12 se prevede expres că aplicabilitatea lui se referă la reconstituirea dreptului de proprietatea pentru terenurile situate pe vechiul amplasament.
Solicită instanței să observe că ceea ce este relevant în cauză și ce se încearcă prin această acțiune este a se compensa preluarea în mod abuziv de către stat a unor imobile construcții, aspect pe care nu-l contestă, cu terenuri ori acest lucru nu poate fi făcut în condițiile în care legiuitorul, prin adoptarea legii a urmărit într-adevăr să degreveze bugetul de stat de plata unor sume de bani, dar în nici un caz să amestece aceste proceduri și până la urmă să se acorde în compensare pentru terenuri construcții sau invers.
Astfel, consideră că cererea reclamantei este neîntemeiată, se referă strict la terenuri preluate și nu la imobile construcții iar în ceea ce privește ipotezele acestui articol, solicită să se observe că bunurile puse la dispoziție chiar în temeiul acestui articol, se referă la bunurile comisiei locale iar pentru acest lucru nu este nevoie de hotărâre a consiliului local.
În ceea ce privește celelalte ipoteze ale art. 12, arată că ab initio nu s-a adoptat o hotărâre a consiliului local pentru că nu au existat, nu s-au inventariat și nu pot fi puse la dispoziție terenuri, singurele bunuri pe care le poate oferi . sunt terenurile din rezerva comisie locale.
Consideră că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 21 din capitolul 3 dar dacă instanța apreciază că totuși ar fi incidente dispozițiile art. 12, solicită să se aibă în vedere faptul că până la urmă au oferit reclamantei terenuri din rezerva comisiei locale pe care aceasta le-a refuzat.
Față de aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat S. S. pentru reclamanta M. C. R., având cuvântul în replică, arată că atât din conținutul acelui proces-verbal cât și din cele prezentate de apărătorul pârâtului, reiese că rațiunea pentru care a solicitat valorificarea drepturilor în temeiul art. 12 pornește chiar de la pârât. Astfel și la acest termen a arătat că s-au oferit bunuri în compensare, mai exact terenuri, din rezerva comisiei ori tocmai acesta este primul punct al art. 12 atât înainte de modificare cât și după, iar dacă s-au oferit acestea din rezervă deși art. 21, art. 22 nu se referă la terenuri, ci doar la bunuri, terenuri sau construcții finalizate/ nefinalizate, se inventariază bunurile care pot fi oferite.
Nici legea și nici hotărârea de guvern, nu fac vorbire despre rezerva comisiei. Arată că pentru prima dată terenurile comisiei aflate în rezervă au fost oferite în compensare ori dacă au oferit bunurile de la lit. a susținând în același timp că nu se face în cazul de față aplicabilitatea art. 12 nu se explică de ce nu este reclamanta îndreptățită să primească și terenurile de la lit. b, c sau d din aceeași lege.
De asemenea, o altă problemă pe care o învederează se referă la împrejurarea că terenurile respective au făcut parte chiar din această rezervă, cu alte cuvinte are aplicabilitate art. 12 numai că primăria a ales să dea numai bunuri prevăzute la lit. a.
Avocat V. P. pentru pârâtul P. C. Șopârlița, având cuvântul în replică, arată că a afirmat și în concluzii că temeiul legal avut în vedere de către reclamantă nu este incident în cauză iar raportat la acest articol acțiunea este inadmisibilă. Ceea ce a spus în continuare, respectiv dacă se va aprecia de către instanță că se impune aplicarea acestui articol, a solicitat instanței să aibă în vedere că a oferit bunuri de la art. 12 lit.a, pentru restul bunurilor de la b,c și d nu există hotărâri ale consiliului local, nu sunt inventariate si deci nu ar avea ce oferi din moment ce în temeiul dispozițiilor acestei legi nu a existat procedură, nu a fost finalizat cu un inventar al bunurilor care să fie puse la dispoziție.
Reiterează totuși că regimul juridic este diferit, a lipsit de golit conținutul legii pentru că, dacă se analizează, aceasta se referă în principal la persoanele a căror suprafață nu a putut fi reconstituită în integralitate și au fost acordate despăgubiri.
Or, consideră că a se veni la acest moment cu o cerere întemeiată pe Lg. 10/2001, soluționată totuși în anul 2006 printr-o dispoziție, este nedrept față de persoanele care așteptau terenuri, astfel că nu se pot da persoanelor care au avut construcții preluate de stat, care trebuie despăgubite și astfel nu se pot lua terenurile celor îndreptățiți. Arată că s-a putut face acest lucru pentru că nu mai sunt cereri de reconstituire a dreptului de proprietate iar persoanele îndreptățite preferă despăgubire financiară în locul terenurilor dar acest lucru nu înseamnă că primăria poate fi obligată să scoată din domeniul public sau privat terenuri și să le pună la dispoziție indiferent de natura preluării și temeiul legal.
În temeiul disp. art. 394 cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția I Civilă la nr._, reclamanta M. C. R., în contradictoriu cu pârâții P. C. Șopîrlița și C. locală pentru aplicarea legii nr. 165/2013 Șopîrlița, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună compensarea imobilului casă și anexe gospodărești astfel cum a fost notificat sub nr. 19/N/2001 cu suprafețe de teren corespunzătoare ipotezelor legale prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. b, c și d din legea nr. 165/2013.
În fapt, reclamanta a arătat că a notificat Primăria comunei Șopîrlița, notificare înregistrată sub nr. 19/N/2001, cu privire la imobilul casă și anexe gospodărești, a cărui restituire în natură nu mai este posibilă.
La data de 11.07.2014 a solicitat ANRP returnarea dosarului la comisia locală pentru a fi emisă o decizie de compensare a bunului imobil notificat și imposibil de restituit în natură cu alte bunuri, respectiv suprafețe de teren conform art. 12 alin. 1 lit. b, c și d din legea nr. 165/2013.
Mai arată că, la data de 18.05.2015 a fost încheiat procesul-verbal nr. 1078, prin care C. locală pentru aplicarea legii 10/2001 și-a manifestat disponibilitatea să-i soluționeze notificarea prin compensarea cu suprafețe de teren conform legii 165/2013, prezentându-i în acest sens o listă cu suprafețele de teren inventariate ca rezervă la dispoziția comisiei locale.
Ulterior, la data de 12.06.2015 a fost încheiat procesul verbal nr. 1351 din care rezultă că membrii Comisiei locale pentru aplicarea legii 10/2001 au refuzat să-i prezinte situațiile cu terenuri conform art. 12 lit. b, c și d din legea nr. 165/2013, motivând prin aceea că această dispoziție legală se aplică numai în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă.
Susține că, în mod evident această susținere nu poate fi primită, deoarece, pe de o parte, membrii comisiei locale au înțeles să facă aplicabilitatea art. 12 dar numai cu privire la lit. a) a respectivului articol, iar, pe de altă parte, că art. 12 trebuie coroborat cu art. 6 din aceeași lege, ambele făcând parte din Capitolul II, Restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Solicită instanței a pune în vedere pârâților să depună la dosar situațiile complete ale terenurilor conform art. 12 alin. 1 lit. a-d din legea nr. 165/2013.
De asemenea, a solicitat efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea evaluări bunuri imobile.
În dovedire au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: notificarea nr. 19/N/2001, dispoziția Primarului comunei Șopârlița, tabelul V (construcții), procesele-verbale nr. 1078/18.05.2015 și nr. 1351/12.06.2015 și cererea nr. 1350/12.06.2015.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 35 alin. 2 din legea nr. 165/2013.
Pârâții P. comunei Șopîrlița și C. locală pentru aplicarea legii nr. 165/2013 Șopîrlița au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei, motivat de următoarele considerente:
1. În primul rând, față de pârâta C. locală pentru aplicarea legii nr. 165/2013 Șopîrlița, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, entitate care nu are capacitate civilă pentru a fi parte într-un astfel de litigiu.
Atribuțiile și competențele acestei comisii sunt prevăzute la art. 5 din legea_ și normele metodologice de aplicare, dispoziții din care rezultă că această comisie poate sta în judecată pentru operațiunile pe care aceasta le desfășoară în vederea punerii în aplicare a legii nr. 165/2013.
Raportat la scopul și obiectul de reglementarea legii 165/2013, calitate procesuală pasivă are primarul unității administrativ-teritoriale și C. locală de fond funciar sau C. pentru aplicarea legii 10/2001, primarul în calitatea lui de președinte al acestora fiind reprezentantul legal.
C. pentru aplicarea legii nr. 165/2013 nu poate funcționa decât pentru punerea în aplicare a legilor fondului funciar, a legii 10/2001, a OUG 94/2000, OUG nr. 83/1999, activitatea acesteia fiind doar una de inventariere care se valorifică în aplicarea legilor menționate.
2. Acțiunea cu obiectul cauzei precizat de reclamantă, este inadmisibilă, cele solicitate făcând obiectul unor acte normative diferite și proceduri diferite, care nu pot fi folosite nici concomitent și nici în mod parțial pentru obținerea celor solicitate.
Procedura de compensare a imobilelor – construcții, care nu pot fi restituite în natură, obiect al legii 10/2001, este specifică, reglementată în mod diferite, nefiindu-i aplicabile procedura de compensare a imobilelor – teren, care nu pot fi restituite în natură, obiect al legilor fondului funciar.
Se arată că, în cauza de față, în mod nelegal, reclamanta a solicitat compensarea unor imobile – construcții, obiect al legii 10/2001, cu imobile . teren, obiect și procedură distinctă întemeiată pe dispozițiile legilor fondului funciar.
Invocarea art. 12 alin. 1 lit. b, c și d din legea 615/2012, nu are nici un fel de relevanță deoarece articolul menționat figurează în Capitolul II „Restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist”, referindu-se la restituirea în natură a imobilelor-terenuri preluate în mod abuziv, pe când cele solicitate de reclamantă se încadrează la Capitolul III din legea 165/2013 „Acordarea de măsuri compensatorii” pentru construcțiile care au fost preluate în mod abuziv și nu mai pot fi restituite în natură.
3. Acțiunea reclamantei este lipsită de obiect, compensarea solicitată trebuind să se refere la un act emis de Primăria C. Șopârlița prin care a fost respinsă cererea de compensare, instanța neavând calitatea să opereze această compensare în temeiul unor legi diferite și în lipsa unui act emis de o comisie abilitată.
În concret, instanța poate analiza doar legalitatea unui act și nu poate să subroge, în cadrul unei acțiuni având ca obiect „obligația de a face” în atribuțiile și competențele comisiilor specializate.
4. În ceea ce privește administrarea probei cu expertiză în specialitatea evaluării bunuri-imobile, pe lângă caracterul general al solicitării și prematuritatea ei, aceasta este inadmisibilă, lipsită de temei legal, singura ipoteză prevăzută de legea 165/2013, regăsindu-se la art. 21 alin. 6, 61, 62 și alin. 7, ipoteză valabilă și specifică legii 10/2001 cum este și cazul reclamantei, dar care nu este aplicabilă prin raportare la temeiurile și obiectivele avute în vedere prin cererea de chemare în judecată.
In concret, expertul nu poate compensa construcții cu terenuri, măsurile compensatorii fiind diferite și stabilite în temeiul unor proceduri și acte normative distincte.
Au fost atașate la dosar, în copie, următoarele: dispoziția referitoare la soluționarea notificării formulate de reclamantă, adresă către Primăria comunei Pârșcoveni, titlul de proprietate nr._/76, titlul de proprietate nr._/1 din 20.04.1995, dispoziția nr. 60/20.03.2006 a Primăriei comunei Șopîrlița, și tabelul V - Construcții
In drept, s-au invocat dispoz. art. 205 C.p.civ., legea nr. 10/2001 și legea nr. 165/2013.
Pârâții au menționat că pe rolul Tribunalului O. se află și dosarul nr. 2099/104/205, având același obiect și părți, situație în care au solicitat conexarea celor două cauze.
Reclamanta M. C. R. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de cele două pârâte, solicitând următoarele:
1. Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale pentru aplicarea legii 165/2013, având în vedere că potrivit art. 3 pct. 4 lit. b din legea 165/2013 rap. la art. 2 din HG nr. 250/2007, pârâta în cauză este una dintre entitățile implicate în restituirea în natură sau acordarea altor măsuri reparatorii stabilite de lege pentru imobilele preluate în mod abuziv.
2. Respingerea excepției de inadmisibilitate, având în vedere că cererea este întemeiată pe dispoz. art. 1 alin. 2 din legea 165/2013, astfel cum a fost modificat de legea 368/2013, respectiv: în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în baza legii nr. 10/2001.
De asemenea, potrivit HG nr. 89/2014, pentru completarea Normelor de aplicare a legii nr. 165/2013, bunurile care pot face obiectul compensării, în condițiile legii, sunt terenurile, cu sau fără construcții și construcțiile finalizate sau nefinalizate iar echivalența valorică între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și bunurile care se acordă în compensare se stabilește prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.
3. Cererea de chemare în judecată nu este lipsită de obiect, deoarece, pe de o parte, la data introducerii acesteia notificarea nu fusese soluționată, respectiv prin compensare cu bunuri oferite în echivalent, iar, pe de altă parte, la data de 1.07.2015 se împlinea termenul de decădere prevăzut de legea 165/2013 în art. 35 alin. 2 .
Arată că, ulterior cererii de chemare în judecată, P. comunei Șopîrlița a emis dispoziție de respingere a cererii de compensare, pe care a contestat-o, contestație care face obiectul dosarului nr._ .
În ceea ce privește proba cu expertiză, în aplicarea art. 22/1 alin. 3 și 5 din HG nr. 402/2013, astfel cum a fost completat de HG nr. 89/2014, expertul evaluator trebuie să stabilească echivalența valorică dintre cele două bunuri, respectiv bunul notificat și bunul oferit în compensare.
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta, în contradictoriu cu aceiași pârâți a solicitat, în esență, același lucru ca în cauza_, însă, în plus, a solicitat și anularea Dispoziției nr.79/26.06.2015 emisă de P. C. Șopîrlița.
Prin Încheierea din data de 24.09.2015(dosar_ ), instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată sub aspect procesual pasiv, în sensul că, reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu P. C. Șopîrlița în calitate de Președinte al Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 și nu cu P. C. Șopîrlița și C. L. pentru aplicarea Legii nr.165/2013.
Prin Încheierea nr.44/24.09.2015 (Dosar nr._ ), instanța a dispus conexarea Dosarului nr._ la Dosarul nr._ și a admis excepția litispendenței invocată din oficiu cu privire la capătul de cerere prin care se solicita compensarea imobilelor nerestituite în natură cu suprafețe de teren corespunzătoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale invocate, instanța reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.19/N/2001 la Primăria Pîrșcoveni, reclamanta a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 39 de ha teren arabil situat în Comuna Pîrșcoveni, . Decretul nr.83/1949, precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru casă, anexele gospodărești și celelate bunuri expropriate prin același decret.
Prin Dispoziția Primăriei C. Șopîrlița (f.7) i-au fost acordate reclamantei măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, în calitate de moștenitoare a bunicii sale, I. D. C. pentru bunurile imobile expropriate conform Decretului nr.83/1949, situate în ., respectiv casa și anexele gospodărești.
A fost înaintată această dispoziție Comisiei Centrale pentru a stabili valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei.
La data de 11.07.2014, reclamanta a solicitat ANRP returnarea dosarului la comisia locală pentru a fi emisă o decizie de compensare a bunului imobil notificat și imposibil de restituit în natură cu alte bunuri, respectiv suprafețe de teren conform art. 12 alin. 1 lit. b, c și d din legea nr. 165/2013.
La data de 18.05.2015 a fost încheiat procesul-verbal nr. 1078, prin care C. locală pentru aplicarea Legii 10/2001 și-a manifestat disponibilitatea să-i soluționeze notificarea prin compensarea cu suprafețe de teren conform Legii 165/2013, prezentându-i în acest sens o listă cu suprafețele de teren inventariate ca rezervă la dispoziția comisiei locale.
Ulterior, la data de 12.06.2015 a fost încheiat procesul verbal nr. 1351 în care s-a menționat că imobilele solicitate conform Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03._89 nu mai există, fiind imposibilă restituirea lor în natură.De aceea, i s-a propus reclamantei compensarea cu alte bunuri, și anume cu suprafețe de teren inventariate conform Legii nr.165/2013.
Reclamanta a refuzat suprafețele de teren oferite de comisie, motivând că sunt suprafețe mici, neagricole și a solicitat atribuirea în compensare a unor suprafețe de teren prevăzute de art.12 alin.1 lit.b, c și d din Legea nr.165/2013.
I s-a adus la cunoștință reclamantei că prevederile art.12 se referă la situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, reclamanta neregăsindu-se în această situație, deoarece solicită acordarea unor suprafețe de teren în compensare pentru construcții care nu mai există.
Prin Dispoziția nr.79/26.06.2015, emisă de P. C. Sopîrlița, s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor casă și anexe gospodărești, expropriate conform Decretului nr.83/1949, solicitate de reclamantă; s-a constatat lipsa acordului reclamantei pentru compensarea cu alte bunuri;s-a propus acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte în condițiile Legii nr.165/2013.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.165/2013, imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.
Conform alin.2, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.
Art. 12 - (1) În situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:
a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;
b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;
c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;
d) pe terenurile ocupate de izlazuri.
Art. 16 - Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).
Având în vedere textele de lege precitate, instanța constată că reclamanta nu era îndreptățită să primească în compensare pentru imobilele casă și anexe gospodărești, expropriate conform Decretului nr.83/1949, terenuri pe un alt amplasament, în ordinea stabilită de dispozițiile art.12 din Legea nr.165/2013.
Art.12 se referă strict la situația terenurilor agricole ce nu mai pot fi restituite pe vechile amplasamente, or reclamantei i-au fost expropriate o casă și niște anexe gospodărești, care nu mai există în momentul actual.
Dispozițiile art.12 nu pot fi aplicate prin analogie situației reclamantei.
Așadar, C. L. pentru aplicarea Legii nr.10/2001 a procedat greșit în momentul în care i-a prezentat reclamantei prin Procesul-verbal nr.1078/18.05.2015, suprafețele de teren inventariate conform Legii nr.165/2013, ca rezervă la dispoziția comisiei locale, terenuri ce pot fi oferite în compensare pentru casa și anexele expropriate.
Reclamanta putea să beneficieze doar de măsurile compensatorii prevăzute la art.16 din Capitolul III al Legii nr.165/2013, deoarece casa și anexele nu mai pot fi restituite în natură.
Cum însă reclamanta solicită anularea dispoziției nr.79/26.06.2015, emisă de P. C. Sopîrlița, pentru faptul că nu i-a pus la dispoziție terenurile prevăzute de dipozițiile art.12 alin.1 lit.b),c) și d), instanța nu poate dispune anularea dispoziției contestate pentru motive de nelegalitate invocate chiar de pârât, emitentul dispoziției, acesta neputând să-și invoce propria culpă.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge capătul principal al cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită anularea Dispoziției nr.79/26.06.2015, emisă de P. C. Sopîrlița.
Potrivit principiului „accesorium sequitur principale”, având în vedere soluția dată capătului principal de cerere, instanța va respinge și capătul de cerere accesoriu prin care reclamanta solicită să se dispună compensarea imobilelor expropriate cu suprafețe de teren corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta M. C. R., cu domiciliul în C., ..20, județul D., în contradictoriu cu pârâții P. C. ȘOPÎRLIȚA ÎN CALITATE DE PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/ 2001 ȘOPÎRLIȚA, cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE.
C. C.
Grefier
D. S.
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Ex.4/28.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 785/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Hotărâre din 06-10-2015, Tribunalul OLT → |
|---|
