Pretenţii. Decizia nr. 1153/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1153/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-12-2012 în dosarul nr. 1153/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1153/2012
Ședința publică de la 10 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător M. V.
Judecător C. C.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât I. M. – cu domiciliul în com. TUFENI, .,împotriva sentinței civile nr. 8381/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat reclamant T. M. - cu domiciliul în com. COM. TUFENI, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât I. M., prezent și asistat de avocat E. D., intimatul reclamant T. M. - prezent și asistat de avocat P. C. P..
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: avocat E. D. depune la dosar împuternicirea avocațială nr.OT /_/2012 chitanța în original privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar în cuantumul solicitat de instanță.
Avocat P. C. P. depune la dosar împuternicirea avocațială nr.OT/_/2011.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Părțile prezente prin apărători având cuvântul au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar .
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar în temeiul dispoz. art. 167 C.p.civ., probă pe care o apreciază ca fiind pertinentă concludentă și utilă soluționării cauzei.
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Avocat E. D. pentru recurentul pârât I. M. având cuvântul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele expuse in cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Avocat P. C. P. pentru intimatul reclamant T. M. având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
INSTANTA:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.11.2010, sub nr._ reclamantul T. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, in contradictoriu cu pârâtul I. M. sa dispună obligarea acestuia la plata sumei de 8727 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs ca urmare a distrugerii recoltei de pepeni și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In fapt, a arătat că, în primăvara anului 2009, a încheiat o convenție cu paratul, nașul său, potrivit căreia acesta i-a dat in folosința o suprafața de teren pentru a o cultiva cu pepeni, lucru pe care l-a si realizat.
Totodată, s-a înțeles cu pârâtul sa-i pregătească terenul pentru însămânțare, iar acesta sa-i plătească contravaloarea pregătirii terenului, respectiv a lucrărilor agricole, când poate, nestabilind un termen. O parte dintre lucrări le-a achitat înainte de a ieși cu producția pe piața iar diferența de 600 de lei urma sa i-o restituie l-a prima recolta, după ce se întorcea de la piața, insa învinuitul de rea-credința in condițiile in care stabilise momentul plații, a mers si a distrus întreaga cultura de pepeni creând un prejudiciu de 8.727 lei, conform raportului de expertiza extrajudiciar întocmit de expert G. N..
Inițial a făcut plângere penala împotriva paratului iar P. a dispus scoaterea de sub urmărire penala pe considerentul ca litigiul este de natura civila, soluție menținută si de Judecătoria Slatina.
In drept, au fost invocate dispozițiile art 998-999 C.civ. .
In dovedire a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru -635 lei și timbru judiciar- 3 lei.
Legal citat pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
In fapt, a arătat, in esență, că, în primăvara anului 2009 reclamantul a cultivat pepeni pe terenul său, fără acordul acestuia, însă ulterior s-au înțeles ca reclamantul să-i achite suma de 1800 lei pentru lucrările efectuate spunându-i ca până la data de 17.08.2009 să-i lase liber terenul.
De asemenea că, reclamantul i-a achitat doar o parte din bani rămânând de achitat diferența de 1000 lei, bani pe care nu i-a mai achitat nici până în prezent.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Prin sentința civilă nr. 7819/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ a fost admisă cererea de chemare în judecată, pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 8.727 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs acestuia prin distrugerea culturii de pepeni. S-a dispus totodată obligarea recurentului pârât la plata sumei de 638 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentul pârât, solicitând, în principal, modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii cererii de chemare în judecată iar, in subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recurentul pârât a învederat, în esență, că, în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 8.727 lei întrucât nu a recunoscut vreodată acest prejudiciu și nici nu a fost de acord cu raportul de expertiză extrajudiciară. De asemenea că, nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu. A mai arătat că, deși în cuprinsul sentinței recurate s-a reținut că el este cel care a închiriat suprafața de teren intimatului reclamant, acest lucru nu este adevărat, el nerecunoscând vreodată.
A mai aratat că prima instanță nu i-a dat dreptul de a propune probe, astfel că nu este adevărată afirmația primei instanțe că nu a propus probe.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.3,7 și 8 C.p.c..
Prin decizia civilă nr. 1535/05.12.2011 Tribunalul O. a admis recursul formulat de recurentul pârât I. M., împotriva sentinței civile nr. 7819/04.07.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. M., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecarea la aceeași instanță.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de control judiciar a constatat că prima instanță a încălcat disp. art. 304 pct. 5, 7, și art. 312 alin.6 ind.1 C.p.c astfel că indicațiile sunt: cu prilejul rejudecării prima instanță va pune in discuția părților necesitatea efectuării unei expertize specialitatea agricolă, urmând a stabili obiectivele în contradictoriu cu părțile iar la stabilirea cuantumului prejudiciului va avea in vedere și depozițiile martorilor privind recoltarea de către intimatul reclamant, anterior momentului distrugerii culturii de pepeni, a unei părți din această cultură, se va pronunța asupra probei cu interogatoriul intimatului reclamant solicitată de recurentul pârât în ședința publică din data de 25.05.2011 prin raportare la disp. art. 138 C.p.c., va avea în vedere și cheltuielile de judecată solicitate de părți în fața instanței de recurs.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 10.01.2012 sub nr._ .
La data de 13.04.2012 pârâtul I. M. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconventională.
Cu caracter de întâmpinare pârâtul solicită respingerea cererii formulate de către reclamant ca neîntemeiata, având in vedere următoarele:
Este proprietarul terenului in litigiu, iar intre acesta si reclamantul T. M., nu a existat nici-o convenție verbala sau scrisa prin care sa-și dea acordul sa fie folosita suprafața de teren. Mai mult decât atât, acest teren a fost ocupat abuziv in lipsa sa, insa cu toate acestea, fiind in grad de rudenie cu reclamantul i-a pus in vedere acestuia sa elibereze terenul cat mai repede in vederea pregătirii terenului pentru cultura de toamna, dar niciodată nu a avut acordul său pentru folosirea terenului, mai ales ca se ocupă cu agricultura in acest sens cumpărând mai multe suprafețe de teren.
La data când reclamantul a susținut ca pârâtul a distrus recolta, pe terenul respectiv nu mai erau decât foarte putini pepeni, respectiv cei verzi neajunși la maturitate, întrucât trecuse perioada recoltării pepenilor, iar reclamantul își ridicase recolta de pe teren.
Pârâtul a solicitat să se aibă în vedere faptul ca reclamantul solicita un prejudiciu care nu i-a fost cauzat, nu deține nici-un înscris prin care sa facă dovada arendării ternului în litigiu și nu a avut nici-o convenție încheiată cu acesta care este proprietarul terenului respectiv, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii formulata ca neîntemeiata.
Cu caracter de cerere reconvenționala, pârâtul solicită sa se dispună obligarea reclamantului T. M., la plata sumei de 10.000 lei din care 7000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs ca urmare a nefolosirii terenului in suprafața de 1 ha, întrucât nu a putut sa-l cultive datorita ocupării abuzive din partea reclamantului, iar suma de 3000 lei reprezentând daune morale, cerere ce nu a fost primită potrivit încheierii din 17.04.2012.
În temeiul art. 167 cod.pr.civ. și avand in vedere decizia de casare a instantei de control judiciar instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare in specialitatea agricultura.
Expertiza a fost întocmită de expert in specialitatea agricultura I. M. și depusă la filele 21-22 dosar.
La data de 10.09.2012 pârâtul a formulat obiectiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză în sensul că suma nu a fost stabilita de expert în raport de criteriile concrete de la fața locului și este prea mare. La data expertizarii expertul nu putea aprecia cultura ramasa nerecoltata.
Instanta a încuvintat obiecțiunile formulate de apărătorul pârâtului la raportul de expertiza în specialitatea agricultura efectuata de d-l expert I. M. și a dispus comunicarea obiectiunilor expertului I. M. în vederea expunerii punctului său de vedere, solicitând totodată ca expertul să precizeze expres daca la întocmirea lucrarii a fost luat în considerare faptul ca au fost recoltați pepeni înainte de distrugere de către reclamant; să precizeze totodată daca la evaluare a fost avut in vedere și specificul natural al zonei agricole pentru productia de pepeni verzi.
La data de 27.09.2012 expertul I. M. a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză (filele 38-39).
In dovedire reclamantul a solicitat încuviintarea probei testimoniale, sens în care a fost audiat martorul S. I..
In apărare pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului și probei testimoniale, sens în care au fost audiați martorii I. G. și T. S..
Prin sentința civilă nr. 8381/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. M. în contradictoriu cu pârâtul I. M..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 6456 lei reprezentând contravaloare prejudiciu produs acestuia prin distrugerea culturii de pepeni și la 1101 lei cheltuieli de judecată reprezentând 498 lei taxa judiciara de timbru, 3 lei timbru judiciar si 600 lei onorariu expert, către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, pe terenul aparținând pârâtului, în anul 2009 a fost înființată o cultură de pepeni aparținând reclamantului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.03.2011, fila 21 dosar fond, pârâtul a susținut că reclamantul a efectuat cultura fără acceptul său dar în final a fost de acord să-i plătească suma de 1800 lei pentru lucrările efectuate iar în declarația dată în fața organelor de urmărire penală pârâtul a susținut că deși nu a fost inițial de acord cu înființarea culturii de către reclamant, i-a cerut acestuia să-i plătească muncile agricole și chiria terenului, adică suma de 1 300 lei.
Martorul ascultat în primul ciclu procesual a relatat că în primăvara anului 2009, în timp ce se afla în grădina reclamantului a asistat la realizarea unei înțelegeri verbale între părțile dosarului referitoare la folosirea terenului în litigiu și sumele de bani ce se vor plăti în acest sens din discuțiile avute cu soția sa a înțeles că și pârâtul a participat la lucrările de plantare a culturii. (fila 32 dosar fond).
Față de aceste elemente instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a ocupat abuziv terenul în litigiu, existând astfel chiar recunoașterea pârâtului din dosarul penal, unde a relatat că deși inițial nu a fost de acord, ulterior a acceptat situația în schimbul plății de către reclamant a unei sume de bani, aspect susținut și în întâmpinare, martorul reclamantului a declarat că a asistat la realizarea unei înțelegeri între reclamant și pârât privind folosirea acestui teren, reclamantul urmând a plăti pârâtului anumite sume de bani în acest scop iar al doilea martor al reclamantului a declara că acesta a avut cultivat un teren aparținând pârâtului. (fila 33 dosar rejudecare)
În data de 17.08.2009, în urma unor neînțelegeri cu reclamantul, pârâtul a distrus cultura respectivă iar din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că producția ce s-ar fi putut obține până la sfârșitul perioadei de vegetație era în valoare de 6456 lei.
Distrugerea culturii prin frezare realizată de pârât rezultă din răspunsul pârâtului la interogatoriu, fila 31 întrebarea 5 dosar fond (am pregătit terenul pentru toamnă sens în care am folosit un tractor și o freză), declarația martorului ascultat în primul ciclu procesual (fila 32) procesul verbal de constatare întocmit de comisia comunală pentru aplicarea legilor fondului funciar, raportul de expertiză extrajudiciară și declarațiile martorilor ascultați în rejudecare, filele 33, 34 (martorul reclamantului, fila 33 susține că a văzut când pârâtul a intrat cu freza în cultura de pepeni iar în acel moment existau pepeni ce puteau fi recoltați)
În cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 cod civil, în vigoare la data comiterii faptei ilicite, acțiunea sancționată de lege constând în distrugerea în totalitate de către pârât a culturii de pepeni aparținând reclamantului și a fost săvârșită cu vinovăție de către pârât.
În raport de probele arătat, nu s-a putut reține că pârâtul, prin distrugerea culturii reclamantului a urmărit doar valorificarea dreptului său de proprietate asupra terenului câtă vreme a acceptat ca reclamantul să îl folosească în schimbul unei sume de bani și a rămas în pasivitate în perioada în care cultura a fost înființată și până în luna august 2009. În plus, dacă nu ar fi acceptat acest lucru ar fi avut la îndemână mijloacele prevăzute de lege pentru reluarea terenului în posesie nefiind permisă o acțiune de distrugere a culturii existente pe el, din această atitudine rezultând că pârâtul a folosit mijloace proprii, de fapt și nu mijloacele prevăzute de lege pentru protejarea dreptului pe care considera că îl are.
Prejudiciul suferit de reclamant este reprezentat de contravaloarea recoltei distruse de pârât, expertul precizând că a luat în considerare producția minimă și prețul minim de valorificare. (Fila 39)
Totodată, din fotografiile atașate expertizei extrajudiciare rezultă că pe teren existau pepeni în momentul distrugerii (fila 6, 7 dosar fond), aspect confirmat de martorul reclamantului, fila 33 dosar rejudecare producția nefiind epuizată prin recoltare de către reclamant, atât martorul reclamantului cât și al pârâtului relatând că acesta cules pepeni o singură dată (filele 33, 34 și 35 dosar rejudecare) iar în raportul de expertiză extrajudiciară se menționează că a fost examinată și o cultură de pepeni alăturată în care se remarca existența vegetației, aspect fixat prin planșe foto atașate, filele 3, 9, 10, nefiind întemeiată nici apărarea că pe teren existau vrejuri fără fruct, astfel cum pârâtul susține în întâmpinare, fila 21 dosar fond.
Elementele expuse anterior au fost suficiente în opinia instanței pentru a reține și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului de distrugere a culturii și prejudiciul suferit de reclamant, precum și atitudinea subiectivă a pârâtului față de acțiunea sa, mai ales că răspunderea civilă este antrenată pentru culpa cea mai ușoară și obligația pe care o generează este aceeași, repararea integrală a prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentul pârât I. M., care critica hotararea instantei de fond sub aspectul netemeiniciei, artand ca instanța de fond nu a ținut cont de faptul că suprafața de teren pe care s-au cultivat abuziv pepeni verzi, îi aparține, fiind proprietar iar între el și intimatul reclamant nu a existat nici un fel de înțelegere cu privire la terenul respectiv, mai mult decât atât nu există nici un înscris care să facă dovada închirierii sau arendării terenului către acesta.
În fapt, a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut în cuprinsul hotărârii că ulterior s-a înțeles cu intimatul reclamant să-i achite suma de 1800 lei pentru lucrările efectuate, spunându-i ca până la data de 17.08.2009 să lase terenul liber, această sumă nerezultând din nicio declarație sau înscris. Inițial acesta avea să-i achite o sumă de bani din alte lucrări efectuate anterior și nicidecum pentru acest teren pentru care intimatul-reclamant nu a avut niciodată acordul lui să-l lucreze. Arată că, într-adevăr i-a pus acestuia în vedere să elibereze terenul până la acea dată, întrucât îi produsese deja un prejudiciu destul de mare prin faptul că își procurase semințele pentru cultivare și pregătise terenul fără însă a mai putea să-l folosească din cauza intimatului reclamant, iar faptul că i-a pus în vedere să elibereze suprafața de teren până la data de 17.08.2009 era ca urmare a faptului ca terenul trebuia să fie pregătit pentru anul viitor.
Mai susține că instanța de fond nu a avut în vedere că la data când s-a arat terenul trecuse perioada de recoltare a pepenilor, pe acea cultură nu mai existau decât foarte puțin pepeni neajunși la maturitate, iar suma stabilită este foarte mare în raport de cultura rămasă.
Deși a fost efectuată expertiza în cauză, expertul nu avea cum să stabilească producția și cantitatea de pepeni verzi, acesta orientându-se dupa afirmatiile reclamantului.
Mai arată că motivarea instanței de fond că a rămas în pasivitate în perioada în care cultura a fost înființată și până în luna august, este neîntemeiată, întrucât a arătat faptul că i-a solicitat de mai multe ori reclamantului să-i elibereze terenul și de asemenea a învederat prin cererea reconvențională, care nu i-a fost admisă, că nu a recurs la formularea unei plângeri penale împotriva acestuia.
S-a solicitat, de asemenea, a se avea în vedere faptul că declarațiile martorilor sunt subiective și nu pot duce la convingerea certă a instanței pentru a da o astfel de soluție, intimatul reclamant nu a făcut dovada așa zisei înțelegeri între ei, intrucat acesta nu a prezentat niciun înscris din care să rezulte acceptul său cu privire la teren, nu a prezentat un certificat de producător din care să rezulte că ar fi putut valorifica o producție de pepeni verzi și nu a făcut dovada certă a sumei stabilite de către expert.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fondul cauzei, respingerea cererii formulate de către intimatul reclamant, ca neîntemeiată, acesta nefiind proprietarul terenului și neavând acceptul său pentru folosirea terenului.
Considerentele instanței de recurs în raport de susținerile părților și de disp. art. 304 pct.9 și art. 304 ind. 1 C.p.c.
Conform art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârsirii faptei ilicite.Cum in speta fapta a fost savarsita anterior datei intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, respectiv 01.10.2011, litigiului dintre parti ii sunt aplicabile dispozitiile Codului civil de la 1864.
In ceea ce priveste critica adusa de recurentul-parat hotararii atacate, in sensul ca aceasta este nelegala, deoarece instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca el este titularul dreptului de proprietate cu privire la suprafata de teren pe care a fost infiintata cultura de pepeni de catre intimatul-reclamant, Tribunalul apreciaza ca este neintemeiata.Astfel, cauza dedusa judecatii are ca obiect ”pretentii”, constand in plata despagubirilor civile ce reprezinta contravaloarea culturii de pepeni infiintata de intimatul-reclamant pe o suprafata de teren ce apartine recurentului-parat si distrusa de acesta din urma, iar ca temei de drept dispozitiile art.998-999 din Codul civil de la 1864, ce reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie.
Faptul ca recurentul-parat este proprietarul suprafetei de teren pe care au fost cultivati pepenii este lipsit de relevanta, cat timp din depozitia martorului Puscoci G., audiat in primul ciclu procesual, care se coroboreaza cu sustinerile recurentului-parat din cuprinsul intampinarii din data de 09.03.2011, reiese ca intre parti a avut loc o intelegere verbala ca intimatul-reclamant sa foloseasca respectiva suprafata de teren ce apartine recurentului-parat, contra sumei de 600 de lei, la care se adaugau cheltuielile legate de efectuarea muncilor agricole pentru intimatul-reclamant de catre recurentul-parat.
Astfel, conventia incheiata de parti este un contract de locatiune, acesta fiind definit de art.1411 din Codul civil de la 1864 ca fiind acel contract prin care o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei altepersoane, numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala, a unui bun, in schimbul unei sume de bani sau unei alte prestatii, numita chirie.
Locatiunea este un contract consensual, care se incheie prin acordul, fie si tacit al partilor, fara vreo formalitate.
Cat priveste proba contractului de locatiune, daca nu este constatat printr-un inscris, este supus unui sistem mai riguros de dovada decat celelalte contracte.Asadar, legea distinge intre urmatoarele situatii:potrivit art.1416 din Codul civil de la 1864, daca nu s-a inceput executarea contractului incheiat verbal(ceea ce nu este cazul in speta de fata, deoarece contractul a fost executat in intregime, cultura de pepeni fiind infiintata, iar chiria platita) si una din parti neaga existenta lui, dovada cu martori nu este admisa, oricat de mic ar fi pretul si chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.Conform art.1417 din Codul civil de la 1864, daca contractul incheiat verbal este in curs de executare si in lipsa de chitanta exista o contestatie asupra pretului, locatarul, daca nu este de acord cu cel pretins de locator, poate provoca o expertiza pentru stabilirea pretului.Nici acest text de lege nu este incident in speta de fata, deoarece, asa cum s-a aratat anterior, contractul incheiat verbal de parti a fost deja executat si recurentul-parat nu contesta pretul ci chiar existenta contractului deja executat.Daca litigiul priveste alte elemente ale contractului decat pretul, se aplica regulile generale din materie de probe.
. alin.1 din Codul civil de la 1864 interzice dovedirea prin martori a actelor juridice cu valoare de peste 250 de lei, insa alin.3 al aceluiasi text de lege permite partilor sa probeze existenta actului, prin conventia lor, si prin intermediul probei testimoniale, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna.Faptul ca recurentul-parat nu s-a opus administrarii probei testimoniale in cauza, echivaleaza cu manifestarea acordului in sensul dovedirii, prin intermediul probei cu martori, inclusiv a conventiei verbale a partilor. Chiar daca obiectul cauzei il reprezinta despagubirile civile intemeiate pe raspunderea civila delictuala, solutia spetei este indisolubil legata si de existenta sau inexistenta contractului de arenda dintre parti.
Asadar, pentru considerentele expuse anterior, instanta de recurs apreciaza ca este nefondata sustinerea recurentului-parat in sensul ca intre parti nu a existat nici un fel de intelegere si ca, daca ar fi existat, aceasta nu a fost materializata printr-un inscris.
Nu este intemeiata nici critica privind faptul ca instanta de fond a stabilit cuantumul despagubirilor doar pe baza afirmatiilor intimatului-reclamant, intucat formularea concluziilor expertizei agricole dispuse in cauza a avut la baza procesul-verbal nr.39/18.08.2009, intocmit de Comisia Locala pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Tufeni, care atesta ca a fost distrusa prin frezare, in proportie de 100%, cultura de pepeni la data de 17.08.2009, dar si cunostintele de specialitate ale expertului care a stabilit ca perioada de vegetatie este de 90 de zile si cultura a fost infiintata la inceputul lunii mai, astfel ca productia posibil de obtinut pana la sfarsitul perioadei de vegetatie este de 60%.
Sustinerea recurentului-parat in sensul ca declaratiile martorilor audiati in cauza sunt subiective, este nefondata cat timp acesta nu a facut nicio dovada in acest sens si, probatoriul administrat in cauza nu releva nici un element care sa conduca la o astfel de concluzie.
Pe cale de consecinta, constatand ca in cauza nu este incident niciunul din motivele de casare sau de modificare prevazute de art.304 C., in temeiul art.312 C., Tribunalul urmeaza sa respinga recursul, ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât I. M., domiciliat în comuna Tufeni, ., împotriva sentinței civile nr.8381/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul reclamantul T. M., domiciliat în comuna Tufeni, ., ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. M. V. M. R. H.
Grefier,
A. D.
Red.CC
Tehnored.CC/MI
Jf:R.D.C.
Ex.2/29.01.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 841/2012. Tribunalul OLT | Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
