Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 53/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 53/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant M. S. reprez. prin P. M., împotriva sentinței civile nr. 8585/24.10.2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. L., domiciliată în S., .. 24, județul O., având ca obiect - reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și având în vedere că prin cererea de recurs, recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod Pr.Civilă, constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 8585/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și a respins cererea formulată de reclamantul M. S. reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâta D. L..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că autoritatea de lucru judecat presupune - așa cum arată dispozițiile art. 1201 C.civ. - o triplă identitate între elementele a două cauze civile, respectiv: identitate de părți, de obiect și de temei juridic.
În speță, instanța de fond a reținut că aceste elemente sunt îndeplinite, în cauză existând autoritate de lucru judecat a sentinței civile nr. 112/12.01.2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, față de cererea de chemare in judecata pendite.
Astfel, Judecătoria S., prin sentința civilă nr. 112 din 12.01.2010, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ , a admis acțiunea formulată de reclamantul M. S. prin primar în contradictoriu cu pârâta D. L. având ca obiect rezilierea contractului de închiriere nr. 1753/03.04.2006, evacuarea pârâtei din locuința situată în S., .. 5, ., ap. 18, ., precum și precum și obligarea acesteia la plata chiriei restante pentru perioada octombrie 2008-august 2009.
P. încheierea de ședință nr. 8026/14.07.2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ /a1, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 112/12.01.2010, ulterior aceasta fiind pusă în executare silită de B. T. Neluțu în cadrul dosarului nr. 76/_/311/2011.
Cauza pendinte, a reținut instanța de fond, are ca obiect rezilierea aceluiași contract de închiriere nr. 1753/03.04.2006 încheiat între părți, cerere deja analizată și soluționată irevocabil prin sent.civ.nr. 112/12.01.2010.
Cât privește cel de-al doilea petit, accesoriu celui în rezilierea contractului, având ca obiect pretenții reprezentând chirie restantă pentru perioada septembrie 2009 – noiembrie 2011, ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat în privința cererii principale, făcând aplicarea și a principiului de drept accesorium sequitur principale, instanța de fond, reținând și aspectele dezlegate irevocabil prin sentința anterior pronunțată între aceleași părți, a respins și acest capăt de cerere în condițiile în care, după ce a intervenit rezilierea, pretențiile reclamantului nu mai pot fi analizate în temeiul răspunderii civile contractuale.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul reclamant, prin care a solicitat respingerea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 1883,53 lei compus din 944,42 lei chirie restantă pe perioada septembrie 2009 – noiembrie 2011 și 939,11 lei majorările aferente aceleași perioade.
Recurentul reclamant consideră incorectă aprecierea instanței de fond că, în cauză sunt incidente dispoz. art. 1201 C.civ., subzistând tripla identitate de părți, obiect și cauză.
S-a învederat faptul că, deși în prezenta cauză a solicitat și rezilierea contractului de închiriere nr. 1753/03.04.2006, alături de acest capăt de cerere a fost solicitată și obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de 1883,53 lei compus din 944,42 lei chirie restantă pe perioada septembrie 2009 – noiembrie 2011 și 939,11 lei majorările aferente aceleași perioade.
În ceea ce privește aprecierea instanței de fond că acest al doilea petit al acțiunii nu mai poate fi analizat după ce a intervenit rezilierea potrivit sentinței civile nr. 112/12.01.2010, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect rezilierea contractului de închiriere, s-au învederat următoarele:
Potrivit sentinței civile nr. 112/12.01.2010, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1753/03.04.2006, evacuarea pârâtei și obligarea acesteia la plata chiriei restante pentru perioada octombrie 2008 – august 2009.
În ceea ce privește solicitarea privind obligarea pârâtei la plata debitului compus din chirie restantă și majorări de întârziere, aferente perioadei septembrie 2009 – noiembrie 2011, consideră că este întemeiată, aceste sume solicitate reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului închiriat pârâtei pe o altă perioadă decât cea reținută în sentința nr. 112/12.01.2010.
S-a susținut că așa cum a arătat și la instanța de fond, pârâta a continuat să locuiască în acest imobil, fapt ce reiese din adeverința nr. 388/18.08.2011 eliberată de Asociația de locatari nr. 141, potrivit căreia pârâta a locuit în acest imobil din august 2006 până în august 2011, precum și din procesul verbal privind evacuarea acesteia.
Apreciază că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, decât în ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului, nu și în privința debitului restant.
În drept, s-a întemeiat recursul pe dispoz. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și dispoz. art. 304/1 C.proc.civ.
În baza art. 242 alin. 2 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente.
Într-adevăr, instanța de fond a statuat corect că elementele autorității de lucru judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1201 C.civ., sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Corectă este și reținerea privind participarea, atât în cauza pendinte, cât și în cea care a format obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 112/12.01.2010, a acelorași părți, în aceeași calitate.
Este de necontestat, de asemenea, că prin hotărârea menționată anterior, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1753/03.04.2006, evacuarea pârâtei D. L. din locuința situată în S., .. 5, ., ap. 18, ., și obligarea acesteia la plata chiriei restante pentru perioada octombrie 2008-august 2009.
În cauza pendinte, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1883,53 lei, compus din 944,42 lei chirie restantă pe perioada septembrie 2009-noiembrie 2011 și 939,11 lei majorări aferente acestei perioade, și, din nou, rezilierea contractului de închiriere nr. 1753/03.04.2006.
Ori, astfel cum legal a constatat instanța de fond, pretenția privind rezilierea contractului nr. 1753/2006 făcuse obiectul cercetării judecătorești anterioare, fiind soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 112/2010, iar această hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
Însă, referitor la capătul doi de cerere, tribunalul nu poate împărtăși concluzia instanței de fond.
Este drept, reclamantul a precizat că suma pretinsă reprezintă chirie restantă și majorări de întârziere, dar pentru o perioadă ulterioară celei care făcuse obiectul dosarului nr._ .
Admisibilitatea ori temeinicia unei asemenea pretenții, în raport de motivele de fapt și temeiul de drept indicat de reclamant, trebuiau verificate de către instanța de fond, întrucât în privința perioadei septembrie 2009-noiembrie 2011 nu existase o judecată anterioară.
Din această perspectivă, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ. coroborat cu art. 312 alin. 5 C.proc.civ. și reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. S. reprezentat prin P. M., împotriva sentinței civile nr. 8585/24.10.2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. L., domiciliată în S., .. 24, județul O..
Casează sentința civilă nr. 8585/24.10.2012 și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.
Președinte, S. O. | Judecător, I. M. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/19.03.2013
Judecător fond C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1153/2012. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 897/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
