Contestaţie la executare. Decizia nr. 450/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 450/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 450/2014
Ședința publică de la 15 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea apelurilor civile declarate de apelanții contestatori S. I. și S. E., ambii domiciliați în C., . nr. 37, ., ., apelanții T. C. M. și T. O. G., ambii domiciliați în C., .. 85, ., împotriva sentinței civile nr. 3148 din data de 08 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . prin lichidator judiciar A. Servicii Insolvență SPRL, cu sediul în C., Calea Unirii nr. 30, ., având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 N.c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 N.c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Constatând că în cauză operează instituția perimării, instanța reține cauza pentru soluționare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 3148/2013, Judecătoria Caracal a respins contestația la executare formulată de către contestatorii S. I. și S. E. în contradictoriu cu intimatul .– prin lichidator judiciar A. Servicii Insolvență SPRL, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1117/18 oct. 2012, Curtea de Apel C. a anulat contractul de vânzare cumpărare nr. 913/17.02.2009 încheiat între pârâții T. A. G. și T. A. C. în calitate de vânzători și T. C. M., în calitate de cumpărător, dispunând totodată restituirea bunurilor ce fac obiectul contractului în averea debitoarei sau valoarea acestora în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
A fost anulat și contractul de vânzare cumpărare nr. 864/16.02.2009 încheiat între pârâții T. A. G. și T. A. C., în calitate de vânzători și Stoina I. căsătorit cu Stoina E., în calitate de cumpărători, dispunând totodată restituirea bunurilor ce fac obiectul contractului în averea debitoarei . sau valoarea acestora în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
În baza acestei decizii s-a pornit executarea silită la cererea A. SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C., lichidator judiciar al debitoarei.
La data de 16.05.2013, B. N. I. a admis cererea formulată de creditoare prin lichidatorul judiciar, a înregistrat-o în registrul general al biroului și a deschis împotriva debitorilor – contestatorii din prezenta cauză – dosarul de executare silită nr. 264/13.05.2013.
La data de 17.05.2013, executorul judecătoresc a formulat cerere pentru încuviințarea titlului executoriu reprezentat de dec. civilă 1117/18 oct. 2012 a Curții de Apel C., cerere care a fost admisă de Judecătoria Caracal, prin încheierea nr. 931/17.05.2013 pronunțată în ds. nr._ .
La data de 22.05.2013, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal cu cheltuieli de executare stabilindu-se un cuantum de 4000 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și a fost emisă împotriv contestatorilor din prezenta cauză somații cu același număr 264/2013, contestatorii fiind înștiințați că împotriva lor a fost declanșată urmărirea silită și li se pune în vedere ca în termen de o zi să restituie bunurile ce fac obiectul contractului nr. 864/16.02.2009 debitoarei . sau valoarea acestora în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă și să achite suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de executare.
P. prezenta acțiune contestatorii au susțin că titlul executoriu nu stabilește obligații în sarcina lor, deoarece prin acest titlu se dispune numai anularea contractului nr. 864/16.02.2009 și restituirea bunurilor ce fac obiectul contractului în averea debitoarei, nu și obligarea lor să restituie aceste bunuri, ceea ce înseamnă că transferul acestor bunuri s-a făcut prin decizia pusă în executare.
A constatat instanța că din dispozitivul dec. civilă 1117/18 oct. 2012 a Curții de Apel C. se subînțelege că din moment ce s-a anulat contractul încheiat de contestatori și s-a dispus restituirea bunurilor ce au făcut obiectul acestui contract către debitore, contestatorii aveau această obligație, nemaifiind necesară menționarea ei ca atare.
Un al doilea motiv pentru care contestatorii au formulat contestație la executare este acela că nu există identitate între ei, menționați ca debitori în cuprinsul încheierii nr. 931/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în ds. nr._ și persoanele menționate în dispozitivul dec. civilă 1117/18 oct. 2012 a Curții de Apel C. puse în executare, aceasta nefiindu-le opozabilă.
Cu privire la această critică instanța constată că în ceea ce privește faptul că în dispozitivul dec. civilă 1117/18 oct. 2012 a Curții de Apel C., decizie ce reprezintă titlul pus în executare, s-a menționat S. I., în loc de S. I., aceasta este o simplă eroare, pentru că atât în practicaua deciziei, cât și în prima parte a considerentelor acesteia este specificat numele corect al contestatorului, acela de S. I., astfel că titlul executoriu îi este opozabil.
În ceea ce privește susținerea contestatorilor că numele de S. E. nu apare în dispozitivul titlului executoriu, iar executarea s-a pornit și împotriva acesteia, instanța observă că acesta este parte în procesul soluționat prin decizia Curții de Apel C., iar la momentul încheierii contractului nr. 864/16.02.2009 ce a fost anulat prin decizia mai sus menționată aceasta era căsătorită cu S. I., astfel că bunurile din contractul anulat erau bunuri comune iar titlul executoriu îi este opozabil.
Referitor la cel de al treilea motiv al contestației, cum că obligația prevăzută în titlul executoriu – decizia Curții de Apel C. - nu este susceptibilă de executare silită, instanța reține că executarea silită a obligației de restituire a unor bunuri ca urmare a anulării unui act, nu este condiționată de obligația creditorului de a se adresa cu o cerere debitorilor acestei obligații. Dispozițiile art. 622 al. 4, ce prevăd o astfel de procedură, sunt aplicabile doar în cazul executării unor obligații de a face, în speță fiind aplicabile disp. art. 628 al. 1 din C.P.CIV., contestatorii fiind cei care trebuiau să execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu și să facă demersuri pentru ca debitoarea . să intre în posesia bunurilor ce fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare anulat, eventual printr-o notificare sau prin predarea cheilor.
Mai reține instanța că, dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a născut la data de 18 oct. 2012, când s-a pronunțat decizia civilă 1117 a Curții de Apel C., aceasta adresându-se executorului judecătoresc la 15.05.2013, interval de timp în care contestatorii puteau și trebuia să-și execute de bună voie obligația de restituire a construcției.
Astfel că, executorul judecătoresc a întocmit actele de executare cu respectarea dispozițiilor legale, obligația fiind susceptibilă de executare silită în sensul dispoz.art. 628 C.p.c.
Referitor la cel de-al patrulea motiv, conform căruia onorariul în cuantum de 2000 lei, stabilit de executorul judecătoresc prin încheierea nr. 264, este exagerat, instanța reține că:
La data de 22.05.2013, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal cu cheltuieli de executare stabilindu-se un cuantum de 4000 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, respectiv câte 2000 lei pentru debitorii T. A. Fgheorghe și T. A. C. și 2000 lei pentru debitorii S. I. și S. E..
Raportat la activitatea depusă de executorul judecătoresc care a constat în întocmire încheiere pentru deschiderea dosarului de executare, formulare cerere pentru încuviințarea executării silite a titlului cerut a se executa, întocmire încheiere de stabilire a cheltuililor de executare, emitere înștiințare, emitere somație și încheiere proces verbal de predare a bunurilor, se constată de către instanță că suma de 2000 lei stabilită ca onorariu de executare silită pentru contestatorii în cauză nu este exagerată, onorariul fiind stabilit cu respectarea prevederilor art. 37/1 lit. a din Lg.188/2000 și Ordinul 2550/C/2008 al Ministrului Justiției.
Cel de-al cincilea motiv al contestației la executare se referă la faptul că termenul de o zi stabilit de executor prin somație contravine prevederilor C.p.civ., deoarece în materia executării silite imobiliare se stabilește un termen de 15 zile (art. 622) și respectiv 8 zile (art. 896).
Verificând dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța a reținut că în art. 622 C.p.civ. nu se regăsește prevăzut nici un termen care ar trebui acordat prin somație debitorului pentru a-și executa obligația, iar termenul de 8 zile prevăzut de art. 896 se referă la perioada ce se acordă debitorului pentru predarea unui bun imobil și nu la perioada de timp în care debitorul are obligația să restituie bunurile sau contravaloarea lor, termenului de o zi stabilit de executor prin somația trimisă contestatorilor fiind stabilit potrivit disp. art. 667 din C.p.civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii S. I. și S. E. precum și numiții T. C. M. și T. O. G. considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale.
La data 26 februarie 2014, cauza a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 411 (1) alin. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa părților.
Potrivit art. 416 Cod procedură civilă: ”Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni..”
Se constată că de la data suspendării și până la data sesizării întocmite de grefa Tribunalului O. – 01 septembrie 2014 cauza a fost lăsată în nelucrare timp de șase luni fără a se justifica în vreun fel lipsa de stăruință a părților în ceea ce privește judecarea cauzei.
Conform art. 420 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă: ”Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în camera de consiliu sau în ședință publică”.
Față de aspectele reținute instanța constată excepția perimării conform art. 416-420 alin. 2 Cod procedură civilă, excepție pe care o găsește întemeiată în lipsa oricăror justificări obiective ale părților, ce nu au stăruit în judecarea cauzei.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus urmează ca excepția perimării să fie admisă și pe cale de consecință să constate că apelul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de perimare și constată perimat apelul civil declarate de apelanții contestatori S. I. și S. E., ambii domiciliați în C., . nr. 37, ., ., apelanții T. C. M. și T. O. G., ambii domiciliați în C., .. 85, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3148 din data de 08 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . prin lichidator judiciar A. Servicii Insolvență SPRL, cu sediul în C., Calea Unirii nr. 30, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2014, la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | |
Grefier, M. R. |
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 448/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
