Contestaţie la executare. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 385/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 385/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta intimată A. J. A F. P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.396/03.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare Î. I. B. M., cu sediul în . și intimatele A.F.P C. și D. G. R. A F. P. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de apel formulată și că la data de 29.09.2014, intimata contestatoare a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea apelului formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și reține în pronunțare:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.396/03.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea privind pe contestatoarea Întreprinderea Individuală B. M., cu sediul în ., în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor P. C., A. J. a F. P. O. si Direcția Generală Regională a Finanțelor P. C., având ca obiect „contestatie la executare”.
S-a anulat procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013 și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013, întocmite de Administrația Finanțelor P. C..
S-a menținut restul actelor efectuate în dosarul de executare nr. 4633/28/_ /_.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ /11.10.2013 contestatoarea Întreprinderea Individuală B. M. a formulat, în contradictoriu cu Administrația Finanațelor P. C., contestație la executare și contestație la titlu împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013, a procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013, întocmite de Administrația Finanațelor P. C. și împotriva formelor de executare efectuate de Administrația Finanțelor P. C. în dosarul de executare nr. 4633/28/_ /_, respectiv somația și titlul executoriu nr._. Contestatoarea a solicitat totodată și suspendarea executării silite, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale contestatoarea a arătat că Administrația Finanațelor P. C. a început executarea silită împotriva Întreprinderii Individuale B. M. în cadrul dosarului de executare nr. 4633/28/_ /_. Ca urmare, prin procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013 a fost instituit sechestru asigurator asupra imobilului casă de locuit situat în . și asupra terenului intravilan aferent casei de locuit, teren în suprafață de 1000 mp iar prin procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013 a fost instituit sechestru asigurator asupra autoutilitarei N1 marca Mercedes-Benz. Contestatoarea arată că bunurile care fac obiectul celor două procese-verbale de sechestru nu sunt proprietatea contestatoarei ci ale lui B. A., care nu este parte în dosarul de executare nr. 4633/28/_ /_.
Având în vedere că nu este proprietara bunurilor care au făcut obiectul sechestrului, contestatoarea solicită anularea celor două procese-verbale de sechestru. Totodată, contestatoarea susține că, pentru a se putea institui sechestru asigurator, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Se susține de către contestatoare că Întreprinderea Individuală B. Mrcela a fost înființată în anul 2009 și nu are nici o legătură cu B. A., acesta neavând nici o calitate în cadrul întreprinderii contestatoare.
Contestatoarea mai arată că sumele cuprinse în titlul executoriu provin din obligatii neachitate în cursul anilor 2007-2010 pe când întreprinderea contestatoare a fost înființată în anul 2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 129, 172, C.pr.fiscală și art. 451 C.p.c.
În dovedirea cererii, au fost atașate fotocopiile următoarelor încrisuri: procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013_/02.07.2013 (10,11), fișa de înmatriculare auto autoutilitară N1, marca Mercedes-benz (f.9), procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013 (f.7,8), certificat de înregistrare (f.12), cartea de identitate a numitei B. M. (f.13), dovezi de comunicare (f.14), adresa AJOFP O. (f.15), somația nr._/01.10.2013 (f.16), titlul executoriu nr._/01.10.2013 (f.17), dovada de primire a documentelor (f.18), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 111 din data de 14.01.1999 (f.19), sentința civilă nr. 338/17.03.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ (f.20, 21) rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 183/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul civil nr._ (f.22).
Prin cererea precizatoare depusă la dosrul cauzei în cadrul procedurii prealabile (f.26), contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a Admi9nistrației Finanațelor P. O..
Contestația a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate. În motivarea întâmpinării se arată că intimata a demarat procedura de urmărire și executare silită împotriva contestatoarei pentru faptul că aceasta nu și-a achitat debitele către bugetul de stat. În conformitate cu art. 142 C.pr. fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În speța de față debitele contestatoarei provin din Raportul de Inspecție Fiscală nr. 153/14.05.2013, care cuprinde perioada 01.01._11 și 30.09._11 perioadă în care contestatoarea era căsătorită cu B. A.. În urma acestei inspecții fiscale s-au stabilit diferențe de plată în cuantum de 9917 lei. Acest act administrativ nu a fost niciodată contestat.
A fost atasată la dosarul cauzei copia dosarului de executare nr. 4633/28/_ /_.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la situatia de fapt: Activitatea contestatoarei a făcut obiectul Raportului de Inspecție Fiscală nr. 153/14.05.2013, care cuprinde perioada 01.01._11 și 30.09._11. Obiectivul acestei inspectii fiscale a constat în verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor ficale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată precum și a accesoriilor aferente acestora. Perioada supusă controlului constă în ultimii 5 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale astfel: 01.01._11- impozit pe venit și 30.09._11. În Raportul de Inspecție Fiscală nr. 153/14.05.2013 se menționează cu privire la contribuabilul a cărui activitate face obiectul controlului că acesta este reprezentat de AF B. A. transformată ulterior în Întreprinderea Individuală B. M. cu unic asociat B. M..
În urma acestei inspecții fiscale s-a stabilit faptul că Întreprinderea Individuală B. M. nu și-a achitat în totalitate obligațiile fisacel privind impozitul pe venit și taxa pe valoare adăugată (f.75, 76). Ca urmare au ost emisesomația nr._/01.10.2013 (f.16) șitlul executoriu nr._/01.10.2013 (f.17).
Întrucât obligatiile nu au fost executate de bună-voie de contestatoare, intimata a procedat la executarea silită a acesteia fiind emise n cadrul actelor de executare procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013 și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013,
În drept, cadrul procesual cu caracter general, privind executarea silita este reglementat în cadrul art.711-719 Ncpc. Materia contestatiei la executare o gasim reglementata si la Cap.XI, art.172-174 din Codul de procedura fiscala.
Fațã de aceastã situație, instanța, în soluționarea prezentei contestații va avea în vedere prevederile speciale derogatorii și, numai în mãsura în care o anumitã situație nu va fi reglementatã de legea specialã, va aplica prevederile Codului de procedura civilã.
Potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscalã, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
In considerentele Deciziei nr. IVX/5 februarie 2007, datã de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut cã “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale, dacă singura modalitate pentru înlăturarea vătămării produse contestatorului ca urmare a actelor de executare nelegale este anularea actelor de executare întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale.
Prin cererea formulata în prezenta cauza, contestatoarea a formulat atât contestatie la titlu cât si contestatie la executare.
Cu privire la contestatia la titlu:
Contestatoarea a invocat nelegalitatea titlului executoriu exprimându-și nemulțumirea cu privire la cuantumul sumelor mentionate în acesta considerând că acestea provin dintr-o perioadă în care întreprinderea contestatoare nici nu era înființată. Contestatoarea nu formulat contestatie la organele fiscale împotriva titlului executoriu.
Conform dispozitiilor legale mentionate anterior, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal. In conformitate cu dispozitiile art 110 alin 2 si 3 din OG nr 92/2003 republicata, colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz, titlul de creanta fiind definit ca actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, art conformart 141 alin 2 din acelasi act normativ, titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut delege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prevazut de lege .
Conform dispozitiilor art. 205 alin.1 din Codul de Procedura Fiscala: ""Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia in conditiile legii."" Prevederile acestui articol se intrerpreteaza in sensul introducerii contestatiei la organele fiscale. Deciziile organelor fiscale se ataca la instantele judecatoresti de contencios administrativ.
Contestatoarea nu a făcut dovada ca a urmat calea prevăzută de art. 205 alin.1 din Codul de Procedura Fiscala, invocând nelegalitatea titlului executoriu direct în cadrul procedurii contestatiei la executare, motiv pentru care instanța va respinge contestatia la titlu formulată.
Cu privire la contestatia împotriva actelor de executare, respectiv împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013 și procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013:
Instanța constată că prin procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013 a fost instituit sechestrul asigurator asupra imobilului casă de locuit situat în . și asupra terenului intravilan aferent casei de locuit, teren în suprafață de 1000 mp iar prin procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013 a fost instituit sechestru asigurator asupra autoutilitarei N1 marca Mercedes-Benz. Din fișa de înmatriculare auto autoutilitară N1, marca Mercedes-benz (f.9) și din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 111 din data de 14.01.1999 (f.19) instanța constată că acestea au fost dobândite de B. A. la data de 15.11.2012, respectiv la data de 14.01.1999.
Din sentința civilă nr. 338/17.03.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ (f.20, 21) rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 183/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul civil nr._ (f.22) instanța constată că numita B. M., ( unicul asociat al Întreprinderii Individuale B. M.) a fost căsătorită cu B. A. în perioada 25.11._10. Având în vedere actele de proprietate cu privire la bunurile care au făcut obiectul sechestrului și perioada în care părțile au fost căsătorite, precum și prezumția comunității de bunuri instituită de art. 30 C.fam, instanța constată că numai imobilul casă de locuit situat în . terenul intravilan aferent casei de locuit, teren în suprafață de 1000 mp au fost dobândite în timpul căsătoriei celor doi aceste fiind prezumate bunuri comune. Autoutilitatara N1 marca Mercedes-Benz, fiind dobândită ulterior rămânerii definitive a sentinței de divorț, este bun propriu al numitului B. A. astfel încât nu poate face obiectul executării silite începute împotriva Întreprinderii Individuale B. M..
Referitor la imobilul casă de locuit situat în . terenul intravilan aferent casei de locuit, teren în suprafață de 1000 mp, nici acestea nu pot face obiectul executării silite începute împotriva Întreprinderii Individuale B. M. pentru următoarele considerente:
Conform art 817 NCPC care reglementează urmărirea imobilelor proprietate comună(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acțiunea în împărțeală poate fi notată în cartea funciară. (2) Până la soluționarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluționarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripția dreptului la acțiune contra debitorului coproprietar sau devălmaș.(3) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită și lămurită și este înscrisă, prin arătarea unei fracțiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condițiile prevăzute la art. 822.
Cum intimata nu a făcut dovada că a intervenit partajul între B. M. (ca unic asociat al întreprinderii contestatoare) și soțul acesteia (care nu are nici o calitate în cadrul întreprinderii contestatoare) cu privire la imobilul în cauză, având în vedere dispozitiile legale mentionate anterior, instanța a admis acest capăt de cerere si a anulat procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/02.07.2013 și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/02.07.2013.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta intimată A. J. a F. P. O., solicitând respingerea contestației formulată de II B. M., motivat de faptul că toate actele de executare emise de SFO C. au respectat întocmai normele legale.
Se mai arată că debitele pe care le înregistrează la organul fiscal contestatoarea provin din raportul de inspecție fiscală nr. 153 din 14.05.2013, raport de inspecție fiscală care a cuprins perioada 01.01.2007 – 31.12.2011 și 30.09.2007 – 31.12.2011, perioadă în care contestatoarea era căsătorită cu numitul B. A., în urma căruia s-au stabilit diferențe de plată în cuantum de 9917 lei, aceștia fiind membri ai II B. A..
De asemenea, se mai arată că procesele verbale de sechestru asigurator pentru bunuri mobile cu nr._ din 02.07.2013 și a sechestrului asigurator pentru bunurile imobile cu nr._ din 02.07.2013 emise de A. C..
În ședința publică din 29 septembrie 2014, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității apelului .
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul constată că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art. 717 alin. 1 cod pr civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare poate fi atacată cu apel, iar termenul de exercitare al apelului este de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, conform dispoz. art.650 alin 3 Ncpc.
În cauză, instanța constată că sentința civilă nr. 396/03.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare a fost dată cu citarea părților, astfel că în mod greșit instanța de fond a stabilit calea de atac a apelului în termen de 30 zile de la comunicare, acesta fiind de 10 zile, așa cum s-a menționat anterior.
Deși comunicarea a avut loc în data de 06.05.2014, cererea de apel a fost formulată și depusă la Judecătoria C. de către apelanta A. J. a F. P. O. la data de 22.05.2014, deci peste termenul de 10 zile de apel stabilit de lege, care s-a împlinit la data de 16.05.2014..
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul va admite excepția tardivității invocată din oficiu și, în temeiul dispoz. art. 480 al. 1 cod pr civilă, va respinge apelul ca fiind tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu.
Respinge ca fiind tardiv apelul declarat de apelanta intimată A. J. A F. P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.396/03.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare Î. I. B. M., cu sediul în . și intimatele A.F.P C. și D. G. R. A F. P. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, D. S. |
Red. DS
Tehnored.CM
Jf: A.P.
Ex.4/02.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 450/2014. Tribunalul OLT | Drepturi băneşti. Sentința nr. 6/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
