Fond funciar. Decizia nr. 877/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 877/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 877/2012
Ședința publică de la 10 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător I. M.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S. M. D., domiciliată în București, sector 6, Obcina M. nr. 9, ., ., împotriva deciziei civile nr. 462 din data de 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. O. și C. Județeană O., ambele de aplicarea legilor fondului funciar, intimatul O. M., cu domiciliul ales la Cabinet avocat Herțoiu A. în Slatina, ., județul O..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Herțoiu A. pentru intimatul O. M., lipsă revizuenta S. M. D., intimatele C. L. Oporelul și C. Județeană O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul de registratură, au fost depuse la dosar note scrise, formulate de revizuenta S. M. D..
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul pe cererea de revizuire.
Avocat Herțoiu A., având cuvântul pentru intimatul O. M., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă având în vedere că instanța de recurs nu a pronunțat o hotărâre care să evoce fondul cererii.
Solicită obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., revizuenta S. M. D., a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 462 din data de 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. O. și C. Județeană O. ambele de aplicare a legilor fondului funciar și cu intimatul O. M., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivare, revizuenta arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate prin cerere și nu a analizat cu atenție probatoriul administrat în cauză, hotărârea fiind dată fără o soluție juridică argumentată.
Raportat la aceste motive, revizuenta precizează că, în mod greșit, instanța a motivat soluția de respingere a recursului în sensul că judecătorul nu este obligat să răspundă în mod special la toate argumentele invocate de părți, nestăruind asupra modului de în care s-au stabilit amplasamentele loturilor de teren ce li se cuvin fiecărui moștenitor.
Arată revizuenta că judecarea cauzei atât în fond cât și în recurs nu s-a făcut cu respectarea legii și, potrivit art. 129 al.5 cod procedură civilă, instanța era obligată să stăruie în aflarea adevărului, să propună orice fel de probe și să aibă rol activ.
Față de aceste motive, având în vedere dispozițiile art.322 pct.2 cod procedură civilă, revizuenta solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire, așa cum fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.322 pct.2 cod procedură civilă, art. 274 cod procedură civilă.
Intimatul O. M., a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de revizuientă, ca inadmisibilă, având în vedere că instanța de recurs nu a pronunțat o hotărâre care să evoce fondul cererii și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea de revizuire în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, prin decizia civilă nr.462/23.04.2012 s-a respins ca neintemeiat recursul declarat de recurenta reclamanta S. M. D. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Locala a comunei O. pt. stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, C. Județeană O. pt. Stabilirea dreptului de proprietate privata a supra terenurilor și O. M..
A fost obligata recurenta la plata sumei de 1000 lei către intimatul O. M. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut relativ la prima critică formulată de recurentă, privind modalitatea de îndeplinire de către intimatul pârât O. M. a obligațiilor asumate prin contractul de mandat încheiat cu frații săi, pe de o parte că obiectul cauzei nu l-a constituit verificarea acestor aspecte, iar pe de altă parte a apreciat ca recurenta reclamantă are posibilitatea de a angaja raspunderea mandatarului pentru neindeplinirea obligatiilor asumate.
Aspectele invocate de recurentă la subpunctele b, c ale primului său motiv de recurs, respectiv achitarea de către intimatul pârât O. M. către un lichidator judiciar a unor bunuri la preț de materiale rezultate din demolări și eliberarea suprafeței de 5000 mp ca lot ajutător nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății.
Tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a soluționat cauza cu respectarea disp. art. 129 alin. 6 Cpciv, iar recurenta nu a contestat calificarea dată obiectului cererii deduse judecății, astfel încât motivele invocate apar a nu avea legătură cu acesta.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, Tribunalul a retinut că printr-o amplă motivare, prima instanță a răspuns principalelor argumente invocate de reclamantă în sprijinul cererii deduse judecății. De altfel, judecătorul nu este obligat să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind destul ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit, condiție îndeplinită în speță.
Instanța de control judiciar a fost în măsură să verifice legalitatea și temeinicia sentinței recurate, care a fost pronunțată în urma unei analize pertinente a dispozițiilor legale relevante în materia reconstituirii dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii, revizuenta a formulat prezenta cale de atac extraordinară, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ. susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Calea de atac promovată de revizuentă este însă inadmisibilă în speță.
Astfel, tribunalul reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare, sediul materiei constituindu-l art. 322-328 C.proc.civ.
Potrivit art. 322 alin. 1 C.proc.civ., revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
În ceea ce interesează materia revizuirii, „a evoca fondul” în primă instanță, înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor.
Nu aceasta este situația în speța de față, unde, așa cum s-a menționat supra, hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri o constituie o decizie prin care calea de atac a fost respinsa, păstrându-se situația de fapt.
Hotărârea instantei de recurs este susceptibilă de revizuire daca instanta a admis recursul, a casat sau modificat hotărârea recurata, pronuntându-se asupra raporturilor juridice deduse judecatii, ceea ce inseamna ca a evocat fondul, situație ce nu se regăsește in speță.
Astfel fiind, tribunalul urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentă împotriva deciziei civile nr. 462 din data de 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. O. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar și cu intimatul O. M..
Referitor la cererea intimatului de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecata, aceasta este in parte întemeiata pentru următoarele considerente:
Tribunalul constata ca revizuenta, care a cazut in pretenții, se află în culpă procesuala, astfel ca va face aplicarea dispoz art.274 al.1 C.pr.civ, si o va obliga la plata cheltuielilor de judecata, in favoarea intimatului.
Relativ la întinderea acestora însă, se va face aplicarea dispozitiilor art.274 al.3 C.pr.civ., potrivit cărora instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câștigat procesul, trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, întrucât prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretenții alegate.
Sub acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată astfel: în hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza C. și M. împotriva României Curtea reamintește că, în aplicarea art. 41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește ca au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. si Pîrcalab împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fata Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeană îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecata, instanța reține că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, însă în speță se apreciază că prin reducerea onorariului solicitat de intimat, nu se încalcă de către instanță prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-si efectele pe deplin între părțile contractante, obligațiile și întinderea acestora astfel cum au fost convenite între părți rămân neatinse, însă efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze față de revizuentă (terță persoană față de convenție) în totalitate, ci intimatul va obține rambursarea sumei reprezentând onorariu apărător ales în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul fundamental al răspunderii civile delictuale al reparării integrale. Partea care a pierdut procesul se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele ce au negociat onorariul de avocat, partea adversă și apărătorul său, deși ea evident nu a participat nici personal nici prin reprezentant la încheierea contractului de asistență juridică.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită este susceptibil, ca orice drept subiectiv civil, de exercitare abuzivă.
În funcție de situația concretă din speță, instanța are posibilitatea să-l oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind ca aceasta din urma a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care angajează răspunderea civilă delictuală a părții care a câștigat procesul. Diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti partea care a pierdut procesul ar reprezenta tocmai modalitatea prin care partea care a câștigat procesul va răspunde delictual pentru abuzul de drept pe care l-a comis.
Rezultă așadar că pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel care a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel care a pierdut procesul în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv) dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale cel care a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat. De data aceasta fapta ilicită a fost săvârșită de către cel care a câștigat procesul constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține restituirea cheltuielilor de judecată.
În concret, intimatul a solicitat obligarea revizuentei la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocatial.
În cauza dedusă judecății, prin raportare la criteriile rezultate din dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv complexitatea pricinii – cerere de revizuire si munca indeplinita de avocat (prezenta in instanta la termenele de judecata, formularea notelor scrise), onorariul perceput de avocat (1000 lei) se dovedește a fi disproporționat de mare.
Prin urmare, onorariul perceput, în suma de 1000 lei, este apreciat de Tribunal ca excesiv, astfel că față de munca depusă și de complexitatea cauzei, suportarea de către revizuentă a unui onorariu de 500 lei, este rezonabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S. M. D., domiciliată în București, sector 6, Obcina M. nr. 9, ., ., împotriva deciziei civile nr. 462 din data de 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. O. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar si cu intimatul O. M., cu domiciliul ales la Cabinet avocat Herțoiu A. în Slatina, ., județul O..
Admite în parte cererea intimatului O. M. de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată și dispune obligarea acesteia la plata către intimat a sumei de 500 lei, cu acest titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Octombrie 2012, la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, I. M. |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
Ex.2/12.11.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 911/2012. Tribunalul OLT | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
