Partaj judiciar. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 17/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 17/2015
Ședința de la 21 ianuarie 2015
Complet de judecată, constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Judecător O. C.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul reclamant P. C., domiciliat în Drăgănești O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 2485 din data de 24 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. P. F., domiciliată în Ploiești, Aleea Parașutiștilor, ., ., B. F. domiciliată în C., .. 18, județul D., V. F. domiciliat în Slatina, Piața Gării, ., ., N. A. domiciliată în localitatea Caransebeș, . nr. 4, județul C. S., având ca obiect- partaj judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării de la acel termen, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise în baza art. 156 alin. 2 C.p.c., a amânat pronunțarea hotărârii în data de astăzi, pentru când, în aceeași compunere, a decis:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5413/2009 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții G. P. F., B. F. (V.), V. F., V. C. și N. A..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta G. P. F..
A admis excepția prescripției dreptului de a solicita cheltuielile de înmormântare și de pomenire invocate de către pârâta reclamantă G. P. F..
A respins cererea reclamantului P. A. C. de obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de înmormântare și pomenirea autorilor proporțional cu cota culeasă din moștenire, ca tardiv formulată.
A omologat raportul de expertiză întocmit de expert D. I. M..
A dispus ieșirea din indiviziune a părților conform primei variante de lotizare prezentată de către expert și a stabilit loturile.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în ceea ce privește cererea formulată de către reclamantul P. C. prin care a solicitat obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de înmormântare și de pomenire ale autorilor lor comuni, proporțional cu cota culeasă din moștenire, în lumina deciziei nr.6 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 19 ian.2009 prin care s-a stabilit că, cererile privind lichidarea pretențiilor referitoare la aceste cheltuieli sunt prescriptibile în termenul general de prescripție, va fi respinsă ca tardiv formulată în raport cu probatoriu administrat nemijlocit în fața instanței de judecată, respectiv proba cu înscrisuri și declarațiile martorilor, care confirmă aspectul decurgând din aceea că aceste cheltuieli au fost efectuate de către reclamant cu mult peste termenul general de prescripție de 3 ani.
A reținut că raportul de expertiză tehnică a fost depus la dosar la data de 5 noiembrie 2009. Au fost încuviințate obiecțiunile formulate de către pârâta reclamanta G. P. F. dispunându-se în acest sens prezentarea de către expert a cel puțin două variante de lotizare a bunurilor partajabile, iar suplimentul la raportul de expertiză fiind depus la data de 27.11.2009 cu respectarea cerințelor legale.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 673/9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P. G. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că la termenul din 13.11.2009 a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză solicitând instanței să pună în vedere expertului să propună mai multe variante de lotizare pentru a da posibilitatea instanței de judecată să aleagă pe cea convenabilă tuturor părților.
Expertul a făcut un supliment la raport menționând o altă variantă de lotizare care nu schimbă punctul de vedere evidențiat în obiecțiuni.
S-a invocat faptul că nu s-a realizat procedura de citare prin carte poștală, dovada nefiind anexată lucrării de către expert, care nu a depus suplimentul la raportul de expertiză în termenul prevăzut de lege pentru a da posibilitatea recurentei să observe acest supliment.
Prin decizia 264/2010 Tribunalul O. a respins recursul declarat de recurenta pârâtă P. G. F., împotriva sentinței 5413/2009, ca nefondat.
P. a pronunța această decizie tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică admițând obiecțiunile formulate de recurentă, în sensul de a mai prezenta o variată de lotizare și cu privire la atribuirea în natură a terenului aflat în litigiu conform mențiunilor cuprinse din încheierea din 13.11.2009 (fila 102 dosar fond). Expert a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză care a fost însoțit de dovezile de încunoștințare a părților (fila 115 dosar fond), din care rezultă că propunerea cu privire la cea de-a doua variantă de lotizare a terenului.
Suplimentul întocmit la raportul de expertiză a fost depus la 27.11.2009 (fila 116 dosar fond), iar cauza a fost soluționată la 04.12.2009 când a fost amânată pronunțarea, instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului.
Depunerea suplimentului la raportul de expertiză este cu 5 zile înainte de termenul de judecată, astfel încât soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat contestației în anulare contestatoarea P. G. F., fiind înregistrat pe rolul Tribunalului O. dosarul nr._, în care s-a pronunțat decizia nr. 568/18.05.2010.
Prin decizia amintită s-a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea G. P. F., în contradictoriu cu intimați: P. C., B. F. (V.), V. F., V. C., N. A., împotriva deciziei civile nr. 264 din 10.03.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ . A fost anulată decizia nr. 264/10.03.2010 a Tribunalului O. și s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 15.06.2010.
P. a pronunța această hotărâre s-a reținut că din cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 5413 din 09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Caracal, recurenta a învederat faptul că la termenul din data de 13.11.2009 a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, solicitând refacerea acestuia întrucât este lovit de nulitate absolută din cauza necitării în timp util, obiecțiuni încuviințate de către instanță care a dispus refacerea raportului de expertiză.
S-a mai arătat că expertul nu a refăcut raportul de expertiză și a depus un supliment la raport, cu încă o variantă de lotizare,nici de această dată nerealizându-se procedura de citare cu nici una din părți, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 208 cod pr civilă, dovada procedurii de citare nefiind anexată lucrării, precum și dispozițiile art. 209 cod pr civilă, expertul nedepunând lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
A constatat instanța de control că deși recurenta a invocat nelegala sa citare la primul raport de expertiză, instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la acest aspect, nerăspunzând motivului de recurs privind respectarea dispozițiilor art. 208 alin. 1 c.p.c., astfel încât, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II-a c.p.c. care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Nu au fost reținute celelalte critici aduse deciziei pronunțate în recurs și care privesc întocmirea celui de al doilea raport de expertiză având în vedere că instanța de recurs a procedat la o judecată în fond atunci când a apreciat că raportul de expertiză a fost însoțit de dovezile de încunoștințare a părților și că a fost depus cu cinci zile înainte de termenul de judecată, nefiind astfel în prezența unei greșeli materiale astfel cum dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I pretind.
Prin decizia nr. 833/31.08.2010 Tribunalul O. a admis recursul declarat de recurenta pârâtă G. P. F., împotriva sentinței civile nr. 5413 din 09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, a casat hotărârea și trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2485/2014 Judecătoria Caracal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantului P. C., în contradictoriu cu pârâtele G. P. F. și B. F. (V.), în calitate de moștenitoare a defunctei B. M. în prezent decedată, V. F., N. A..
A admis excepția prescripției dreptului de a solicita cheltuieli de înmormântare și pomenire suportate exclusiv de către reclamant de pe urma autorului P. A. invocată de pârâta G. P. F..
A respins cererea de complinire a masei partajabile formulată de reclamant privind includerea la masa partajabilă a partajului succesoral, ca prescrisă .
A admis în parte cererea reconvențioanlă formulată de pârâta P. G. F..
A respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de reclamant: a inadmisibilității cerereii în pretenții formulată de pârâta G. P. F., a prescrisției dreptului la acțiune și a disjungerii cererii pârâtei.
A admis în parte cererea în pretenții, astfel cum a fost formulată ulterior, în data de 27.03.2014, de pârâta G. P. F..
A obligat reclamantul la plata sumei de 676 lei, reprezentând c/val. lipsei de folosință a dreptului cuvenit din terenul extravilan pe perioada 2011-2013 către pârâta G. P. F.
A omologat raportul de expertiză agricolă întocmit de expertul agricol Motoounu M. și a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea de loturi, conform variantei II de lotizare propusă de expert, astfel:
LOTUL NR.1 – se atribuie reclamantului - pârât P. C., care va primi în natură:
- teren intravilan în suprafață de 0,0721 ha curți construcții, amplasat în T.81 P.4306 cu vecini: N – T. N.M., E – De.4080, S – P. P; V – Vh.4310, vii hibride ;
- teren intravilan în suprafață de 0,0800 ha, amplasat în T.81, P.4308, cu vecini: N – T. M., E – Ce.4306, S – P. P, V – B. Mn.
Total valoare bunuri atribuite 34.983 lei
D. valoric cuvenit 23.098,31 lei
Plătește sultă lotului nr.2 în sumă de 10.709,27 lei și lotului nr.3 în sumă de 1175,41 lei.
LOTUL NR. 2 – se atribuie pârâtei - reclamante G. P. F., care va primi în natură:
- suprafața de 0,2494 ha, teren extravilan, amplasat în T.45, P.25, cu vecini: N – P. P, E – De.588, S – C. P., V – Romsilva;
- suprafața de 0,4500 ha, teren extravilan, amplasat în T.100, P.9, cu vecini: N – R. I., E – HC1, S –P. N., V – HC.21;
- suprafața de 0,0786 ha teren extravilan, amplasată în T.58 P.86 cu vecini: N – R. S, E – De.71/1, S – B. S, V – De.91;
Total valoare bunuri atribuite 12.389,04 lei
D. valoric cuvenit 23.098,31 lei
Primește sultă de la lotul nr.1 în sumă de 10.709,27 lei
LOTUL NR.3 – se atribuie pârâtei B. F. care va primi în natură:
- suprafața de 0,3500 ha, teren extravilan amplasat în T.122 P.142, cu vecini: N –De.1474, E – R. I., S – De.1448, V – P. N.;
- suprfața de 0,0500 ha teren extravilan amplasat în T.80, P.188, cu vecini: N – De.108, E – R. I., S – De.247, V – P. N.;
- suprafața de 0,0449 ha teren extravilan amplsat în T.59 P.127, cu vecini: N – T. T., E – De.108, S – P. E., V – De.136;
- suprafața de 1,5000 ha teren extravilan amplasat în T.65, P.8, cu vecini: N – teren primărie, E – P. N., S – teren primărie, V – R. I.;
- suprafața de 0,1100 teren extravilan amplasat în T.102, P.33, cu vecini: N – P. N., E – De.1, S – P. I.P., V – Cn.11;
- suprafața de 0,0898 ha, teren extravilan amplasat în T.59, P.119, cu vecini: N – P. G., E - De.108, S – R. M., V – De.136;
Total valoare bunuri atribuite 21.992,90 lei
D. valoric cuvenit 23.098,31 lei
Primește sultă de la lotul nr.1 1.175,41 lei
A compensat cheltuielile de judecată și a obligat reclamantul la plata sumei de 426 lei cu acest titlul către pârâta G. P. F..
A respins cheltuielile de judecată solicitate de mandatara reclamantului, constând în cheltuilei de deplasare.
P. a pronunța acestă sentință instanța de fond a reținut că după reînregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Caracal pârâta G. P. F. a formulat o cerere în pretenții prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata unor despăgubiri bănești sau în natură pentru lipsa de folosință a terenului aflat în indiviziune întrucât acesta a exploatat întreaga suprafață de teren, fără acordul celorlalți coproprietari însușindu-și întreaga recoltă obținută pe perioada 2009-2014
Privitor la cererea în pretenții formulată de pârâtă, reclamantul a invocat trei excepții: a inadmisibilității cererii prin raportare la momentul procesual, fiind al doilea ciclu de judecată, socotind că nu sunt admisibile cereri noi ; a prescripției acțiunii și în final, în cazul în care vor fi respinse cele două excepții, solicită disjungerea acestei cereri .
În conformitate cu dispozițiile art. 137 al.1 cpc, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Deoarece cererea pârâtei nu a îndeplinit condițiile de formă și de fond prev. de art. 82 alin. 1 C., instanța i-a pus în vedere să se conformeze cerințelor impuse de lege și în același timp să stabilească provizoriu cuantumul despăgubirilor bănești în vederea calculării taxei judiciare de timbru, să precizeze perioada lipsei de folosință a terenului, temeiul legal, mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea cererii .
A fost prorogată punerea în discuția contradictorie a părților a excepțiilor invocate, după complinirea lipsei cererii în pretenții formulată de pârâtă.
Astfel, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii în considerarea prevederilor art. 315 alin. 1 și alin. 3¹ C., potrivit cărora: alin.1 ) – în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului ; alin. 3¹ ) - în cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere sunt admisibile orice probe prevăzute de lege .
De menționat că limitele rejudecării fondului sunt determinate de felul casării, după cum aceasta este totală sau parțială .
In rejudecare instanța de fond trebuie să soluționeze pricina în cadrul celor stabilite în decizia de casare fiind obligatorii problemele de drept dezlegate, puse în discuție și nu cele de fapt, per a contrario, rezultă că legea lasă putere deplină de apreciere instanței care rejudecă fondul după casare .
Deci, stabilirea situației de fapt este lăsată la aprecierea instanței chiar dacă se fac unele referiri la situația de fapt .
S-a decis că sunt totuși obligatorii pentru instanța care rejudecă fondul indicațiile referitoare la lămurirea anumitor împrejurări de fapt și la administrarea de probe .
În cauza de față s-a recomandat instanței de fond, ca la efectuarea expertizei, expertul să respecte disp.art. 208, art. 209 C., iar la formarea și compunerea și formarea loturilor să se aibă în vedere disp.art. 741 C.Civ. și să propună mai multe variante de lotizare .
Așadar, având în vedere considerentele expuse mai sus, nici una dintre părți în rejudecarea cauzei nu poate fi împiedicată în această etapă procesuală să deducă judecății noi cereri, altele decât cele supuse judecății în primul ciclu procesual .
Se pot formula cereri reconvenționale, de către pârât, de garanție, de intervenție, reclamantul își poate majora pretențiile față de cele din cererea introductivă, de atragere a unor terțe persoane în judecată, etc.
La această soluție s-ar ajunge și dacă aceste cereri s-ar formula pe cale principală, după care s-ar invoca excepția de conexitate .
Judecarea concomitentă a două sau mai multe cererii, constituie uneori o cerință procesuală care asigură buna administrare a justiției și rezultă și din necesitatea de a se evita pronunțarea unor soluții diferite pe baza acelorași probe.
Realizarea acestui scop, se impune când unele cereri deși au obiecte distincte, au între ele o strânsă legătură, ceea ce s-a constatat și în prezenta cauză, fapt pentru care s-a procedat la judecarea simultană a celor două cereri cu atât mai mult cu cât judecarea cererii în pretenții, nu tergiversează soluționarea acțiunii de ieșire din indiviziune.
În speță, instanța de fond a constatat că prin acțiunea inițială nu s-a solicitat și împărțirea fructelor ci doar a bunurilor propriu-zise, respectiv a terenului intravilan și extravilan, totuși, în cazul în care, după admiterea recursului, s-a reluat judecarea cauzei în fond, părțile sunt îndreptățite să formuleze orice cerere de natură să conducă la soluționarea justă și integrală a pricinii, inclusiv cerere de împărțire a fructelor, înlăturându-se inconvenientul ce ar rezulta din judecarea separată a aceluiași litigiu, în același timp, dar în dosare separate .
De altfel, acest din urmă aspect, cât și alte considerente care privesc strânsa legătură ce există între acțiunea principală a reclamantului și cererea în pretenții formulată de pârâtă, au determinat respingerea excepției disjungerii .
Pe de altă parte, s-a avut în vedere stadiul de judecată al cererii principale de ieșire din indiviziune care a suferit repetate amânări, impunându-se efectuarea mai multor expertize (în număr de 7) datorită nemulțumirilor părților, contestând pe rând în totalitate sau în parte fiecare raport de expertiză întocmit și depus de experți, atât sub aspect valoric cât și al alcătuirii loturilor, al atribuirii, etc .
Toate aceste considerente justifică respingerea celor două excepții invocate de reclamant, a inadmisibilității cererii în pretenții și respectiv a disjungerii .
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii în pretenții, raportat la data inițierii procesului de ieșire din indiviziune, și anume 2.02.2009, asupra terenului reconstituit părților litigante, în condițiile Legii fondului funciar, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, având în vedere că din probele testimoniale și din susținerile pârâtei care se coroborează cu înscrisurile existente la dosar, a rezultat faptul că terenul a fost exploatat în cadrul celor două asociații agricole la cererea exclusivă a reclamantului P. C., fără acordul celorlalți coproprietari, acesta beneficiind și de întreaga recoltă obținută pe perioada 2009 – 2013.
În acest sens, se află la fila 347 dosar, adresa emisă în data de 24.06.2014 de . D., prin care se atestă faptul că s-a încheiat un contract de arendă între această societate și arendașul P. C., pe o perioadă de 7 ani, însă în anul 2014 contractul a încetat datorită unor conflicte apărute între arendaș și arendator, astfel că s-a ridicat o anumită cantitate de orez pe anii 2011, 2012, pe anul 2013 nu a existat producție pentru că nu a fost cultivat terenul respectiv, iar pe anul 2014 reclamantul a beneficiat de suma de 113 lei contravaloarea recoltei.
De asemenea din cuprinsul adresei emisă de .-O., rezultă cu certitudine că reclamantul a încheiat un contract de arendă cu această societate, beneficiind pe perioada 2009 – 2013 de recolta de grâu obținută, fapt confirmat și de martorul N. F. C. audiat nemijlocit în instanță.
Din declarația acestuia reține instanța a reținut că reclamantul este singura persoană care a beneficiat de produsele realizate de pe terenul arendat, afirmând că nicio altă persoană fizică nu i-a solicitat dreptul cuvenit din producția de grâu.
De altfel, și martora J. C. învederează instanței că terenul extravilan a fost folosit doar de reclamantul P. C., însă de aproximativ 7 – 8 ani, terenul plantat cu viță-de-vie, nu a mai fost muncit datorită stării de sănătate a acestuia care nu-i permite să se ocupe de exploatarea terenului.
Din susținerile pârâtei și din constatările instanței cu prilejul derulării procesului civil, rezultă că între părți există o stare conflictuală ce trenează de mai multă vreme și care se accentuează cu trecerea timpului, fapt ce a determinat imposibilitatea purtării unor discuții pe aspecte legate de exploatarea individuală a terenului, ceea ce denotă că pârâta a depus diligențe în acest scop, însă nu s-a ajuns la o înțelegere cu reclamantul.
Nici la stăruința instanței de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, nu s-a ajuns la o rezolvare pozitivă.
Mai mult, a reținut instanța din afirmațiile pârâtei că reclamantul nu i-a permis accesul în curtea sa, astfel că separat de cererea formulată de reclamant de ieșire din indiviziune înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal în data de 2.02.2009, pârâta a promovat o acțiune cu același obiect, înregistrată sub nr._, cu scopul ca instanța de judecată să stabilească dreptul cuvenit fiecărui coproprietar din terenul indiviz în vederea exploatării individuale.
În atare situație, orice cerere făcută în instanță întrerupe cursul prescripție, astfel cum prevăd dispozițiile codului civil.
Potrivit disp.art. 1865 C.Civ., printr-o cerere făcută în judecată, fie introductivă de instanță sau numai incidentă într-o instanță deja începută, operează întreruperea prescripției (civilă) .
De asemenea, art. 1870 C.Civ., prevede că „cererea în judecată” întrerupe prescripția după regulile cuprinse în art. 1868 și 1869 C.Civ.
Este cunoscut faptul că, acțiunea de împărțire a bunurilor imobile indivize este imprescriptibilă, conform art. 728 C.civ.
Este imprescriptibilă, de asemenea, și cererea de împărțire a fructelor produse de bunurile imobile indivize, dar numai dacă există în materialitatea lor, ceea ce dă cererii caracterul unei acțiuni în revendicare, fiind vorba de un drept real .
Atunci când fructele nu mai există, inclusiv sumele ce reprezintă echivalentul lor, dreptul real se transformă într-un drept personal de creanță, iar acțiunea care îl sancționează se prescrie în termenul de 3 ani (art. 3 alin. 1 din D.nr. 167/1958).
Deși pârâta a invocat ca temei legal al cererii în pretenții art.480 c.civil, art.487 c.civil și art.998 – 999 c.civil, în cazul răspunderii civile delictuale, prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut paguba sau pe cel care trebuia să răspundă de ea (art.8 din D.nr. 167/1958 ) .
Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit (art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil) .
Oricum, ceea ce se stinge prin prescripția extinctivă este numai dreptul la acțiune în sens material, iar nu și dreptul subiectiv care supraviețuiește .
Dreptul la acțiune în sens material, în repararea oricărei pagube, indiferent dacă aceasta s-a produs în exercitarea unei obligații contractuale sau în afara oricărui raport contractual se stinge într-un termen de 3 ani .
Titularul dreptului subiectiv își păstrează și după expirarea termenului de prescripție dreptul de a sesiza instanța, urmând ca aceasta să cerceteze în cadrul judecării acțiunii unele probleme discutabile ca: stabilirea termenului de prescripției ce se aplică în speță, determinarea momentului de începere a cursului de prescripție, existența unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului, intervenția unor împrejurări care ar justifica repunerea în termen .
Pe fondul cauzei, instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul agricol Motoonu M. și a admis în parte acțiunea reclamantului P. C. și în parte cererea reconvențională a pârâtei G. P. F., a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea bunurilor în natură, conform variantei II de lotizare propusă de expert, apreciind instanța că, la formarea loturilor, s-au avut în vedere criteriile prevăzute limitativ de art. 679 ind. 9 C., și anume: mărimea cotei – părți cuvenite fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților ,cât și prev. art 741 C.Civ, în conformitate cu care la formarea și compunea loturilor se va ține seama ca părților să li se atribuie pe cât se poate aceiași cantitate de mobile și imobile, de drepturi și creanțe de aceiași natură și valoare, evitându-se pe cât se poate îmbucătățirea imobilelor .
Instanța de fond a ales varianta II de atribuire în natură a bunului supus partajării, apreciind că se asigură folosința normală a terenului aflat în componența loturilor respective.
S-a concluzionat că în raportul de expertiză efectuat de expertul agricol Motoonu M. că terenul intravilan nu este comod partajabil în natură datorită unor caracteristici: are ieșire la drumul de acces numai pe latura estică a proprietății, frontul stradal pe latura estică este de 13 m, iar Regulamentul general de urbanism, prevede conform art. 30 alin. 2 lit . a „front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înșiruite și de minimul 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate ” . Aceste inconveniente fac imposibilă atribuirea unor suprafețe de teren intravilan în lotul pârâtelor.
P. egalizarea valorică a loturilor, instanța a dispus obligarea la plata unor sulte bănești de către reclamant către pârâte .
În ceea ce privește imputarea sumei de 402,16 lei lotului nr. 2 atribuit pârâtei reprezentând impozitul aferent dreptului cuvenit din terenul extravilan, instanța a înlăturat acest aspect stabilit de expert, întrucât pârâta a demonstrat că a achitat personal suma de 825 lei cu acest titlu, inclusiv penalități pe ultimii 5 ani, prin ordin de plată emis de BRD în data de 2.09.2014, ulterior întocmirii raportului de expertiză.
Privitor la cererea în pretenții formulată de pârâtă, s-a apreciat a fi admisibilă în parte, doar pe ultimii 3 ani anteriori formulării cererii, respectiv pe perioada 2011-2013, pârâta fiind îndreptățită să pretindă obligarea reclamantului la despăgubiri bănești având în vedere că produsele însușite exclusiv de acesta nu mai există în materialitatea lor, dat fiind că fructele produse de bunul indiviz se cuvin tuturor coproprietarilor proporțional cu cota lor parte din drept, ca efect al însuși dreptului de proprietate fiind unul dintre atributele acestuia, conform ar. 483 C.civ.
Potrivit textului mai sus menționat, „fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor, se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune”.
Art.482 c.civil, prevede că, „proprietarul unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește drept de accesiune”.
Regula este ca modalitatea de exploatare a terenului indiviz să se stabilească prin acordul tuturor coproprietarilor.
În cazul în care nu există un consimțământ al tuturor, coindivizarul care dispune exclusiv de teren, constând în exploatarea acestuia și însușirea produselor rezultate, este obligat la cererea celorlalți să predea cota parte ce li se cuvine din drept.
În speță, s-a demonstrat că nu a existat un astfel de acord în privința exploatării terenului doar de către reclamantul P. C., acesta fiind cel care a folosit abuziv întreaga suprafață de teren, însă a suportat singur toate cheltuielile producerii sau culegerii fructelor, motiv pentru care se impune restituirea acestor cheltuieli de către ceilalți coproprietari, în proporție cu cota lor parte.
Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului indiviz însușite de către un coproprietar pot face parte din masa partajabilă cât timp ele nu au fost consumate ori înstrăinate sau nu au pierit și pot fi identificate distinct . În caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despăgubiri căci acestea se cuvin în temeiul dreptului de proprietate asupra terenului .
S-a stabilit că, în situația în care aceste produse nu există în materialitatea lor, se poate solicita obligarea coindivizarului care le-a cules să predea partea cuvenită celorlalți în echivalent bănesc .
În speță, s-a demonstrat că reclamantul și-a însușit întreaga recoltă obținută pe toată suprafața de teren extravilan exploatată în arendă de cele două societăți agricole, „.” cu sediul în D. și „22 Decembrie ” din Or. Drăgănești – O., ignorându-se interesele și drepturile celorlalți coproprietari .
Prin urmare, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 676 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al lipsei de folosință a dreptului cuvenit din terenul extravilan, de către pârâtă
Fiind un proces de partaj judiciar, părțile au o dublă calitate de reclamant și pârât, iar soluția ce se pronunță în final pe cererea de ieșire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor, astfel că toate cheltuielile efectuate atât de reclamant cât și de pârâta G. P. F., în legătură cu judecarea litigiului au fost compensate.
Ținând seama de admisibilitatea în parte a cererii în pretenții formulată de pârâtă, cheltuielile provocate de judecarea acesteia vor fi suportate în parte de reclamant întrucât acesta a căzut în pretenții, la baza acestor cheltuieli stând culpa procesuală a acestuia, astfel că reclamantul a fost obligat la plata sumei de 426 lei cu acest titlu către pârâta G. P. F. (taxă judiciară de timbru + onorariu de expert proporțional cu admisibilitatea cererii).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamant P. C. considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu a ținut seama de faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 202 c.p.c., cu privire la numirea expertului. Astfel, expertul Motounu M. nu a fost numită prin tragere la sorți și după numire nu a respectat dispozițiile art. 208 c.p.c., reclamantul recurent nu a fost anunțat în condițiile prevăzute de acest text, ci numai pârâta, deși lucrarea poate fi făcută numai după citarea părților prin carte poștală cu dovadă de primire, cu indicarea orelor când începe și continuă lucrarea.
Așa fiind, se apreciază că raportul de expertiză este nul și a reprezentat unul dintre motivele pentru care dosarul a mai fost casat cu trimitere pentru rejudecare.
Recurentul a criticat hotărârea și cu privire la supraevaluarea terenului intravilan, deși acesta se află la marginea orașului iar la stradă nu este asfaltat, ci pietruit, și subevaluarea terenului extravilan, deși în masa partajabilă există parcele de teren în orezărie, unde, conform ofertelor de vânzare, prețul este de 3 euro/mp. S-a invocat și nulitatea raportului de expertiză întrucât expertul desemnat nu avea competența profesională de evaluare a bunurilor imobiliare, la data numirii deține a o astfel de legitimație.
Printr-un alt motiv de recurs se critică hotărârea întrucât instanța de fond nu a ținut cont de deciziile 785/2013 și 138/2012 pronunțate de Tribunalul O. prin care s-a statuat că cei 250 mp teren intravilan, unde reclamantul își are casa și anexele gospodărești, reprezintă proprietatea exclusivă a acestuia și nu fac parte din masa partajabilă.
Ultimul motiv de recurs vizează încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 315 pct. 3 c.p.c. în sensul că în cazul casării cu trimitere pentru rejudecare, se pot administrat probe noi, nefiind admisibile alte cereri. Or, pârâta a depus la dosar o cerere în pretenții, cu care reclamantul nu a fost de acord și a solicitat disjungerea ei, aspect ce a fost respins.
A solicitat recurentul admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, să se dispună partajarea averii succesorale a autorului P. A. și omologarea raportului de expertiză întocmit de V. A., ce a fost anulat nelegal de instanța de fond, deși fuseseră respectate toate condițiile imperative impuse de lege.
Legal citată intimata P. G. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente instanța constată că acesta este fondat având în vedere următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs vizează nulitatea raportului de expertiză omologat de instanță, nulitate decurgând din încălcarea dispozițiilor art. 202 cod pr. Civilă la desemnarea expertului, încălcarea dispoziții lor art. 208 cod pr. Civilă la efectuarea expertizei, neevaluarea reală a terenurilor și necompetența profesională a expertului de evaluare a bunurilor.
Dintre aceste susțineri întemeiat este doar încălcarea de către expert a dispozițiilor art. 208 din codul de procedură civilă.
Astfel, în vederea efectuării expertizei încuviințată de instanță expertul desemnat în cauză a dispus citarea părților pentru termenul din 02.07.2014 conform dispozițiilor legale, fiind depuse în acest sens confirmările de primire ( filele 389-391 dosar rejudecare.)
Însă, expertiza cu privire la terenurile extravilane a fost efectuată la data de 09.07.2014, cu încălcarea dispozițiilor art. 208 cod pr. Civilă. Potrivit dispozițiilor art. 208 cod pr. Civilă ,, Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea”, dispozițiile legale mai sus menționate fiind prevăzute tocmai ca o garanție a dreptului de apărare al părților.
Încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea părților la efectuarea expertizei justifică admiterea recursului și casarea sentinței, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 cod pr. Civilă.
În ceea ce privește supraevaluarea terenurilor intravilane și subevaluarea terenurilor extravilane efectuate de expert aceste critici vizează temeinicia probelor iar în ceea ce privește necompetența profesională a expertului Motounu M. de evaluare a bunurilor imobiliare acest aspect nu va fi reținut de instanță având în vedere faptul că expertul a fost desemnat de pe listele înaintate de Biroul de expertize Locale.
Conform mențiunilor din încheierea de ședință din 29 mai 2014 desemnarea acestui expert s-a făcut în mod aleatoriu, înregistrarea depusă la dosarul cauzei nefiind relevantă pentru a se reține contrariul.
Cât privește motivul de recurs vizând faptul că instanța nu a ținut cont de deciziile civile 785/2013 și 138/2012 pronunțate de Tribunalul O. se reține că, în aplicarea dispozițiilor art. 315 cod pr. Civilă, în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece cauza trebuie să procedeze numai în sensul și limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat, astfel că acest motiv nu este întemeiat.
Este adevărat că prin decizia 138/30.01.2012 și decizia 785/2013 s-a reținut faptul că suprafața de 250 mp teren se cuvine în mod exclusiv reclamantului, urmând a fi atribuită efectiv acestuia cu ocazia ieșirii din indiviziune însă reclamantul nu a formulat critici împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată în primul ciclu procesual în prezenta cauză, iar aceste hotărâri au fost pronunțate ulterior casării cu trimitere spre rejudecare.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Întemeiat este și motivul de recurs vizând încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 315 alin. 3 cod pr. Civilă.
Astfel, prin decizia 833 din 31 august 2010 Tribunalul a admis recursul declarat de recurenta pârâtă G. P. F., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare urmând a se avea în vedere la efectuarea expertizei respectarea dispozițiilor art. 208 Cod procedură civilă cât și dispozițiile art. 741 cod civil privind criteriile de formare și compunere a loturilor.
Cererea formulată de G. P. F. la data de 16.01.2014 privind plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor agricole introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul dispozițiilor art. 315 alin. 3, limite ce nu pot fi ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista la data la care s-a judecat cauza prima dată nu putea fi soluționată în cadrul acestui dosar.
În consecință, având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. art. 312 alin. 6 indice 1 Tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va reține cauza spre soluționare, dispunând citarea părților pentru termenul din 25.02.2015.
În vederea soluționării cauzei se va dispune emiterea unei adrese la Camera Notarilor Publici pentru a se înainta instanței prețuri orientative cu care se tranzacționează pe piață terenuri extravilane și intravilane pe raza localității Drăgănești O..
DPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulcivil declarat de recurentul reclamant P. C., domiciliat în Drăgănești O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 2485 din data de 24 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. P. F., domiciliată în Ploiești, Aleea Parașutiștilor, ., ., B. F. domiciliată în C., .. 18, județul D., V. F. domiciliat în Slatina, Piața Gării, ., ., N. A. domiciliată în localitatea Caransebeș, . nr. 4, județul C. S..
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la 25.02.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | Judecător, O. C. |
Grefier, M. R. |
Red.CT
Jf. V.B.
2 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
