Uzucapiune. Decizia nr. 746/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-08-2012 în dosarul nr. 746/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 746/2012
Ședința publică de la 29 August 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător I. D.
Judecător S. O.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă P. J. și F. ,,Sfânta C. Parascheva”, cu sediul în comuna Optași, ., împotriva sentinței civile nr. 3010 din data de 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și C. L. al C. Optași, având ca obiect – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. L. A. pentru recurenta reclamantă P. J. și F. ,,Sfânta C. Parascheva”, lipsă intimații pârâți . și C. L. al C. Optași.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța pune în discuția părții cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta reclamantă la 18 iunie 2012.
Avocat O. L. A. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2012. Solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 245 pct. 1 c.p.c. admite cererea și pe cale de consecință dispune repunerea cauzei pe rol.
Recurenta reclamantă, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului promovat.
Avocat O. L. A., având cuvântul pentru recurenta reclamantă P. J. și F. ,,Sfânta C. Parascheva”, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate dreptul de proprietate pentru suprafața de 3098 mp, un imobil C1 biserică, construită în 1899, din cărămidă, în suprafață de 163 mp, un imobil C2 clopotniță.
În motivare arată că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea – prescripția achizitivă de lungă durată, dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
Instanța de fond a interpretat greșit probele de la dosar, din care rezulta că reclamanta a făcut pe deplin dovada exercitării unei posesiuni continue, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, pentru o perioadă de peste 30 de ani și nici nu a ținut seama de certificatul emis de Primăria Optași Măgura.
De asemenea, nu a ținut cont de faptul că nu s-a făcut dovada de trecere a terenului în proprietatea statului.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Arată că pentru cheltuielile de judecată se va adresa pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ reclamanta P. J. și F. „Sfânta C. Parascheva” prin reprezentant legal Preot – F. Gh. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Optasi, să se constate că parohia a devenit proprietara prin prescripție de lunga durata, de 30 de ani, cu privire la imobilele: suprafața de 3098 mp, poz. 57 in intravilanul localității, T 16, P6 cu vecinătățile:N-D. I., E-DJ 703,S-L. I. ;N. G.,V-DCL 15, un imobil C1 biserica din cărămida, in suprafața de 163 mp, construita in anul 1899, un imobil C2 clopotnița.
În motivarea cererii s-a arătat că lăcașul de cult a fost construit in anul 1899 pe amplasamentul de 3098 mp cu vecinătățile indicate, data de la care continuu si neîntrerupt au fost desfășurate ceremoniile religioase specifice cultului religios ortodox.
Posesia obștei asupra lăcașului de cult si a terenului aferent a fost exercitata continuu, neviciata si sub nume de proprietar timp de 112 ani.
Uzucapiunea de lunga durata de 30 de ani operează si asupra construcției C2 „clopotnița”.
La data de 30.11.2011 reclamanta prin reprezentat a depus la dosar precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu . administrativ teritorială, reprezentată prin primarul comunei și cu C. L. al comunei Optași ca autoritate deliberativă, cu atribuțiuni în constituirea și administrarea patrimoniului public și privat al localității.
Cu adresa depusă la fila 14 dosar fond Primăria Optași Măgura a comunicat instantei ca terenul ce face obiectulș cauzei este inscris in patrimoniul public a . cum rezulta din Anexa nr.58 la HG nr.639/2002, poziția nr.91.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba testinomiala, sens in care a fost audiat martorul R. D..
Soluția instanței de fond:
P. sentința civilă nr.3010 din data de 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta P. J. și F. „Sfânta C. Parascheva” prin reprezentant legal Preot – F. Gh. L. în contradictoriu cu pârâții . și C. L. Optași prin P., ca neîntemeiată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul, persoană juridică de drept privat potrivit art. 41 alin. 1 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin HG 53/2008, potrivit certificatului emis de Primaria Optași Măgura figurează înscris în registrul agricol al comunei cu 3098 mp teren cu vecinii nord D. I., est Dj 703, sud L. I.; N. G., vest DCL 15, amplasat în T 16 P 6 și construcții biserică și clopotniță.
Din anexa 58 - inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Optași Magura, rezultă că la poziția 93 figurează Cimitir Zavoi . de 2995 mp cu vecinii: est Dj 703, vest uliță, sud L. I., nord D. I..
În drept: Potrivit art. 1844 cod civil, nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează: nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune, iar în anexa la lege care enumără bunurile proprietate publică se regăsesc cimitirele comunale și orășenești.
Martorul audiat în cauza a relatat că cimitirul se află în curtea bisericii și este închis, nu există 2 porțiuni, cimitir și curtea bisericii, ci un singur loc, cimitirul, suprafața împrejmuită cu gard, iar în interior se află biserica și clopotnița.
Acest aspect este confirmat și de reprezentantul reclamantei, conform precizărilor din partea introductivă.
Instanța nu a reținut argumentul acesteia că din eroare a fost trecut pe lista publicată în Monitorul Oficial, chiar prin lege fiind prevăzut că cimitirele comunale reprezintă proprietate publică, iar câtă vreme terenul apare înscris în categoria bunurilor aparținând proprietății publice, el este supus regimului juridic specific, adică dreptul de proprietate asupra bunului nu poate fi dobândit prin posesie, oricât de îndelungată ar fi ea și nici nu pot fi create desmembrăminte asupra sa prin separarea atributelor și exercitarea lor, ca drepturi reale, de către alte persoane.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă P. J. și F. ,,Sfânta C. Parascheva”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de constatare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3098 mp., un imobil C1 biserică construită din cărămidă în suprafață de 163 mp. din anul 1899, un imobil C2 clopotniță.
Motivarea recursului:
In motivare, se arată că din probele administrate (inscrisuri si proba testimoniala) în cauză rezultă că recurenta reclamanta stăpânește imobilul compus din teren si biserica de peste 112 ani, destinație ce nu a fost schimbată niciodată, fiind astfel indeplinite conditiile prev. de art.1846 si 1847 C.civ..
Astfel, recurenta reclamanta a depus la dosar un memoriu tehnic, plan de amplasament si delimitare a imobilului, certificat de atestare din care rezultă că aceasta este proprietara imobilului de foarte mulți ani, înregistrat sub nr.1089 din 05.07.2011 și că a făcut pe deplin dovada exercitării unei posesiuni continue, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar de peste 30 de ani, dar instanța a respins acțiunea având în vedere lista publicată în Monitorul Oficial din 2003 din cuprinsul căruia rezultă că cimitirele comunale reprezintă proprietate publică și nu pot fi dobândite prin posesie oricând de îndelungată ar fi ea.
De asemenea, instanța de fond, în mod eronat nu a avut în vedere certificatul emis de Primăria Optași Măgura în care figurează înscrisă în registrul agricol al comunei cu 3.098 mp. teren.
Mai mult decât atât, reclamanta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 din Legea 213/1998 privind modul de trecere în proprietatea statului a terenului menționat, în condițiile în care există dovada posesiei și dovada neieșirii acestuia din proprietate.
Precizează reclamanta că nu se face dovada modalității de trecere a terenului în proprietatea statului conform Legii 489/2006 și a Regulamentului de organizare și funcționare a cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române care la art.1 prevede că ,,cimitirele au caracter de bun sacru și sunt proprietatea parohiilor’’, iar cap.II art.7 din același act normativ ,,cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii’’.
Deci terenurile aparținând parohiilor care fac parte din categoria bunurilor sacre conform Legii nr.489/2006, bunurile sacre fiind imprescriptibile și insesizabile, bunuri ce le aparțin de la data înființării acestora.
Recurenta menționează că cimitirul în cauză se află în curtea bisericii ce a fost zidită în anul 1833 potrivit înscrisurilor aflate la dosar și conform dispozițiilor art. 187 al.2 din același statut ,,cimitirul stă sub supravegherea preotului paroh’’.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 cod procedură civilă.
Intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile legale incidente in cauză, Tribunalul constata ca acesta este nefondat.
Potrivit potrivit art.1846 cod civil din 1864 - alin.2. posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
Potrivit aliniatului 1 al aceluiași articol orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.
Ca să se poată prescrie așa cum prevăd dispoz. art. 1847 Cod civil, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, astfel că eficacitatea posesiei și antrenarea consecințelor prevăzute de lege prin ocrotirea acestei stări de fapt nu derivă în mod automat din coexistența elementelor sale constitutive ci implică și îndeplinirea unor condiții calitative.
Relativ la invocarea in recurs de catre recurenta reclamantă a exercitarii unei posesii utile si de peste 112 ani asupra bisericii si clopotnitei, instanta de recurs constata ca aceasta sustinere vine in contradictie cu continutul cererii de chemare in judecata, prin care se susține exercitarea posesiei de catre obste, aspect confirmat si de înscrisul denumit ,,scurt istoric al bisericii”- f.43 dosar fond.
Referitor la suprafața de 3098 mp Tribunalul constată că nici înscrisurile depuse de recurenta reclamanta la dosarul cauzei- memoriu tehnic, plan de amplasament si delimitare a imobilului, certificat de atestare înregistrat sub nr.1089 din 05.07.2011 si nici declaratia martorului audiat in cauza, nu sunt de natura a justifica constatarea de catre instanta a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, față de regimul juridic al terenului ce face obiectul cauzei, respectiv raportat la faptul că acesta figureaza înscris in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale.
Astfel, la dosarul cauzei, există Anexa nr. 58 a H.G. nr. 1355/2002 publicată în Monitorul Oficial al României nr.639 bis din 29.08.2002, în continutul căreia printre bunurile apartinând domeniului public se află și cimitirul Z. din satul Optași.
In drept, potrivit dispoz. art.21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică „(1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari.
(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de C. General al Municipiului București sau de consiliile locale.
(3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de C. General al Municipiului București, și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local.” (subl.n.)
Raportat la continutul dispozitiilor precitate, instanta retine că terenul respectiv figurează în hotărârea de guvern de atestare a domeniului public al unității administrativ teritoriale și nu poate face obiect al dobândirii pe calea uzucapiunii deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile, după cum rezultă din prevederile art. 11 al.1 lit.c) din Legea nr. 213/1998, a căror corecta aplicare a facut-o instanța de fond.
Invocarea de catre recurenta reclamanta pentru prima data in recurs a dispozitiilor legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor și a Regulamentului de Organizare si Funcționare a Cimitirelor Parohiale si Mănăstiresti din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române (respectiv invocarea legii ca mod de dobândire a dreptului de proprietate), nu poate fi primită, deoarece obiectul si cauza actiunii initiale (prescripție achizitivă) nu pot fi schimbate in calea de atac, după cum prevăd dispoz. art.316 rap. la art.294 al.1 C.pr.civ.
Față de cele ce preced, în temeiul dispoz. 304 pct.9 si art.312 al.1 teza a II-a C.pr.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă P. J. și F. ,,Sfânta C. Parascheva”, împotriva sentinței civile nr. 3010 din data de 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și C. L. al C. Optași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă P. J. și F. ,,Sfânta C. Parascheva”, cu sediul în comuna Optași, ., împotriva sentinței civile nr. 3010 din data de 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și C. L. al C. Optași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 August 2012, la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, I. D. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
JF.C. R.D.
Ex.2/10.09.2012
| ← Contestaţie la legea electorală. Sentința nr. 818/2012.... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
