Uzucapiune. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant Z. C., domiciliat în S., .. 161, județul O., împotriva sentinței civile nr. 4382/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. S. - prin P., cu sediul în S., .. 1, județul O. și cu intimații intervenienți în numele altei persoane B. N., domiciliat în S., .. 161, județul O., B. G. C., domiciliat în S., .. 21, județul O., B. S. V., domiciliat în S., ., județul O. și B. V., domiciliată în S., ., ., județul O., având ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant Z. C. personal și asistat de avocat C. M., consilier juridic D. G., reprezentând pe intimatul pârât M. S. - prin P., intimații intervenienți în numele altei persoane B. N. și B. V., personal și asistați de avocat Z. C., substituind pe avocat P. N., lipsă intervenienți în numele altei persoane B. G. C. și B. S. V., fiind reprezentați de avocat Z. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Avocat C. M., pentru recurentul reclamant, depune la dosar concluzii scrise și dovada achitării unei tranșe din taxa judiciară de timbru, în sumă de 400 lei.
Avocat Z. C., pentru intimații intervenienți în numele altei persoane, depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. M., pentru recurentul reclamant Z. C., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.
Motivând, critică sentința recurată, pentru nelegalitate, arătând că prima instanță a încălcat dreptul la apărare reclamantului, respingând probele solicitate în dovedirea acțiunii, ca nefiind utile sau pertinente, fără a motiva în vreun fel.
Nu s-a analizat fondul cauzei, în sensul că nu s-au analizat condițiile impuse de lege pentru intervenirea uzucapiunii.
Un ultim motiv de recurs se referă la faptul că prima instanță a schimbat calificarea cererii de intervenție, aceasta fiind o cerere de intervenție formulată în nume propriu și nu în numele altei persoane, așa cum a fost menționat în încheierea de ședință din data de 21.06.2012.
Consilier juridic D. G., având cuvântul pentru pe intimatul pârât M. S. - prin P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că instanța de fond a stăruit prin toate mijloacele la aflarea adevărului.
Avocat Z. C., având cuvântul pentru intimații intervenienți în numele altei persoane, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, susținând oral concluziile scrise depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr. 4382/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. S..
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. C., contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin primar, și intervenienții în interesul pârâtului B. N., B. G. C., B. S. V. și B. V., ca neîntemeiată.
S-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienții în interesul pârâtului B. N., B. G. C., B. S. V. și B. V..
S-a respins cererea intervenienților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1030/17.10.1961, B. R. a cumpărat suprafața de 1380 mp. teren situat in S., .. 161.
Reclamantul a susținut că folosește la aceeași adresă o suprafață de teren din anul 1963, iar în anul 1974, Consiliul Popular S. a efectuat măsurători și i-a deschis rol fiscal.
Din adresa_/15.06.2012 emisă de Primăria Municipiului S. a rezultat că reclamantul figurează înregistrat la poziția de rol cu suprafața de 900 mp în baza titlului de proprietate_/82.
Titlul de proprietate_/82 emis la data de 19.03.2001, cuprinde suprafața de 527 mp în T 79 P 5 și 373 mp în T 79 P 2.
S-a mai reținut că prin sentința Judecătoriei S. 1471/15.02.2001, astfel cum a fost modificată prin decizia civila 76/2012 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul_, titlul de proprietate emis pe numele reclamantului a fost anulat.
Din considerentele acestor hotărâri rezultă că suprafața de 275 mp din titlul de proprietate emis pe numele reclamantului se suprapune cu suprafața de 1380 mp cumpărată de autorul B. R. în anul 1961.
In cauza de față, reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața care nu se suprapune, formată din 98 mp în T 79 P 2 și 527 mp în T 79 P 5, astfel cum sunt identificate prin expertiză și schița anexă.
Toate aceste suprafețe, de 1380 mp din contractul de vânzare cumpărare și de 625 mp care nu se suprapun cu cea dobândită de B. R. prin cumpărare, au fost determinate prin efectuarea unei expertize specialitatea topografie în dosarul_, fiind redate pe schiță, dosar în care atât reclamantul cât și intervenienții au fost părți.
Cu ocazia efectuării expertizei s-a concluzionat că terenul de la adresa indicată este în suprafață totală de 2291 mp, iar potrivit susținerii părților, suprafața este mai mare decât cea din contractul de vânzare cumpărare ca urmare a extinderii către nord și vest.
In raportul de expertiza au fost identificate și construcțiile existente, astfel; casa cu 4 camere și anexa gospodărească dobândite de B. R. prin contractul de vânzare cumpărare; casa de locuit, bucătărie și garaj edificate de Z. C..
Din schița depusă la dosar rezultă că anexa gospodărească se afla parțial pe suprafața de 98 mp pretinsă de reclamant, iar casa de locuit edificată de Z. C. se afla parțial pe terenul din contractul de vânzare cumpărare.
Față de această situație de fapt, instanța a considerat că excepția invocată de pârât și cererea principală nu sunt întemeiate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, în procesele având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, reclamantul trebuie să cheme în judecată titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
In situația în care adevăratul proprietar nu poate fi identificat, în practica judiciară s-a considerat că are calitatea de pârât unitatea administrativ teritorială pe care se află situat terenul.
In principal, pentru această soluție s-a avut in vedere faptul că, în caz contrar, reclamantul fiind în imposibilitatea de a identifica adevăratul proprietar, ar fi împiedicat să se adreseze unei instanțe, care nu ar analiza cererea sa pe fond, astfel că s-ar încălca dreptul de acces la justiție recunoscut de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Referitor la fondul cauzei, instanța a apreciat că reclamantul nu poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului de 625 mp, deoarece nu a avut o posesie utilă ci una echivocă.
Potrivit art. 1847 cod civil, ca să se poată prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
In cauza de față nu rezultă că reclamantul a exercitat singur stăpânirea asupra terenului de 625 mp pentru a se ajunge la concluzia că poate deveni proprietar exclusiv asupra terenului.
Din concluziile raportului de expertiza și din probele administrate în cauză, a rezultat că stăpânirea terenului de către reclamant nu a fost una exclusivă, iar terenul pretins de acesta nu a fost delimitat prin semne exterioare precise față de terenul cumpărat de B. R..
S-a constatat că pe terenul de 98 mp pretins de reclamant există o parte din construcția anexă gospodărească, aparținând autorului B. R., iar construcția despre care reclamantul a susținut ca îi aparține, casă de locuit, se întinde atât pe suprafața de 98 mp cât și pe cea din actul de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1 380 mp.
Acest fapt denotă că părțile nu au stăpânit în mod distinct terenul de la adresa respectiva, delimitarea fiind realizată doar cu prilejul expertizei efectuate în cursul judecații.
In raportul de expertiză, expertul a arătat că terenul din .. 161 are suprafața de 2291 mp, iar cel din titlul de proprietate emis pe numele reclamantului ce a fost anulat, a fost identificat doar prin raportare la vecinătățile înscrise in act.
De asemenea, cu aceeași ocazie, terenul din contractul de vânzare cumpărare dobândit de B. R. a fost individualizat pe baza schiței întocmită cu ocazia încheierii contractului, fără a fi indicate semne distincte de hotar între aceste terenuri, din contra, expertul precizând că autorul B. R. a deținut întreaga suprafață de 2291 mp teren, iar după decesul acestuia, B. M. și Z. C..
Astfel, instanța a considerat că nu există o demarcație precisă între terenul din contractul de vânzare cumpărare și cel pretins de reclamant, (poteca menționată de reclamant fiind doar o cale de acces, eventual) intenția părților fiind aceea de a stăpâni terenul în ansamblu și nu delimitat în parcele potrivit titlurilor de proprietate.
In acest context instanța a constatat că reclamantul nu a exercitat o stăpânire individuală asupra terenului de 625 mp. de așa natură încât să poată fi considerat că a dobândit singur dreptul de proprietate asupra terenului, apreciindu-se că într-o gospodărie nu poate exista o persoană care stăpânește o porțiune de teren cu intenția de a deveni proprietar exclusiv asupra ei și o altă porțiune deținută de ceilalți membri ai familiei în temeiul unui titlu de proprietate, toți având vocație asupra folosinței terenului in ansamblu.
In concluzie având în vedere modul de amplasare a imobilelor construcții, faptul că nu există o delimitare clară între terenuri, iar suprafața pretinsă de reclamant este folosită parțial și de alte persoane, instanța a considerat că acesta nu îndeplinește condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 625 mp prin posesia de 30 ani, posesia sa fiind echivocă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Z. C., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probatoriului, întrucât i-a fost încălcat dreptul de apărare prin respingerea probelor solicitate de acesta.
În fapt, recurentul arată că instanța de fond nu a motivat considerentele pentru care nu a fost admisă proba testimonială și proba cu acte, în condițiile în care, neavând posibilitatea studierii acestora nu putea să aprecieze utilitatea probelor.
În ceea ce privește proba cu expertiza topo în sensul motivării instanței de fond că la dosar s-ar afla o schiță asemănătoare, consideră recurentul că nu poate sta la baza respingerii administrării unei astfel de probe din moment ce nu s-a putut lua la cunoștință despre părerea unui expert.
Este criticată soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și din punctul de vedere al interpretării probelor existente la dosar și al analizării viciului echivocului.
Instanța a considerat că suprafața de 1380 mp. cumpărată de autorul B. R. prin contractul de vânzare cumpărare nr.1030 din 17.10.1961 și suprafața de 635 mp. solicitată de reclamant nu sunt delimitate și că aceste suprafețe de teren au fost stăpânite de toți moștenitorii autorului B. R., deși aceeași instanță a menționat raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ în care suprafața de teren cumpărată de autorul B. R. este individualizată pe schiță.
Astfel, instanța trebuia, în aceste condiții, să se raporteze doar la suprafața de 1380 mp. pentru care existau acte de proprietate, respectiv contract de vânzare cumpărare, iar pentru diferența de teren trebuia să administreze probe cu privire la posesie.
În aceste condiții, recurentul consideră că instanța de fond nu a analizat condițiile necesare intervenirii uzucapiunii, nepronunțându-se pe fondul cauzei.
Un ultim motiv de nelegalitate vizează faptul că instanța de fond a schimbat cadrul procesual, în sensul că a analizat cererea de intervenție ca fiind cerere de intervenție în interesul pârâtei și nu cerere de intervenție în interes propriu, așa cum au menționat intervenienții prin precizările depuse la dosar.
Intimatul pârât M. S. prin P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, nefiind încălcat nici un drept la apărare, iar interpretarea probelor existente la dosar a fost corectă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 625 mp.teren intravilan situat în M. S., . compusă din suprafața de 98 mp. situată în T.79 P.2 cu vecinătăți - la N-TCH și Centrul de reproducție al animalelor, la S- moștenitor B. R. și M., la E-Z. B. A., la V- rest proprietate și suprafața de 527 mp. situat în T.79. P.5 cu vecinătăți la N-V TCH, la E- Cc2, la S- Z. B. A., cu motivarea că a folosit această suprafață de teren pe care a edificat și o locuință în mod continuu și netulburat începând cu anul 1963.
S-a formulat cerere de intervenție accesorie de către intervenienții B. N., B. G. C., B. S. și B. V., admisă în principiu de instanță, apreciindu-se că sunt îndeplinite dispozițiile art. 51 al.3 cod procedură civilă, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, întrucât reclamantul nu a exercitat o posesie echivocă, având în vedere starea de coproprietate pentru că pe această suprafață de teren se află grădina de legume, un șopru și o fântână edificată de intervenientul B. N., imobile folosite în indiviziune.
Primul motiv de recurs privind încălcarea dreptului de apărare al reclamantului prin respingerea probelor solicitate este nefondat, întrucât, la termenul la care au fost propuse, respectiv 16.04.2013, instanța a motivat respingerea probei testimoniale, apreciind că nu este utilă cauzei, raportat la obiectul acesteia.
De asemenea, instanța a motivat de ce nu este utilă efectuarea unei noi expertize pentru identificarea terenului, a extinderii și existenței stâlpului de curent electric și a pomilor, întrucât la dosarul cauzei există o schiță a terenului unde sunt evidențiate cele solicitate în noua probă.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat.
Reclamantul a solicitat să se constate dreptul de proprietate pentru suprafața de 625 mp.teren intravilan prin uzucapiune, cu motivarea că a deținut această suprafață de teren încă din anul 1963.
Potrivit art. 1846 cod civil, pentru îndeplinirea condițiilor privind uzucapiunea este necesar să se exercite o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Din probele administrate, respectiv răspunsurile la interogatoriu, nu rezultă că reclamantul a exercitat singur posesia asupra terenului de 625 mp., intervenientul B. N. edificând pe această suprafață de teren o fântână, a plantat trei pomi fructiferi și are o grădină de zarzavat. Acest aspect este recunoscut de reclamant la interogatoriul luat de intervenienți la întrebarea nr.6 și 8.
Tot din răspunsul la interogatoriu, rezultă că suprafața de teren pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu este delimitată de cealaltă suprafață de teren(întrebarea nr.10).
Faptul că nu a deținut singur această suprafață de teren, rezultă și din concluziile raportului de expertiză, întocmindu-se schița construcțiilor existente, delimitându-se terenurile pe care sunt amplasate imobilele.
Raportat la probele administrate în cauză, rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.1847 cod civil, întrucât nu s-a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată.
Și ultimul motiv de recurs este nefondat, întrucât instanța a procedat la punerea în discuție a calificării cererii de intervenție, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 51 al.3 cod procedură civilă, fiind admisă în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
Cu privire la cererea intervenienților pentru acordarea cheltuielilor de judecată, această urmează să fie respinsă, cu motivarea că natura juridică a cererii de intervenție voluntară accesorie este de apărare, intervenientul accesoriu neinvocând un drept propriu ci urmărind prin apărările pe care înțelege să le facă, valorificarea pretențiilor părții pentru care intervine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant Z. C., domiciliat în S., .. 161, județul O., împotriva sentinței civile nr. 4382/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. S. - prin P., cu sediul în S., .. 1, județul O. și cu intimații intervenienți în numele altei persoane B. N., domiciliat în S., .. 161, județul O., B. G. C., domiciliat în S., .. 21, județul O., B. S. V., domiciliat în S., ., județul O. și B. V., domiciliată în S., ., ., județul O., ca nefondat.
Respinge cererea intervenienților pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF.C. R.D.
Ex.2/22.01.2014
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 14-01-2014, Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 1017/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
