Uzucapiune. Decizia nr. 905/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 905/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 905/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 905/2012
Ședința publică de la 16 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant G. M. D., domiciliat în comuna Tătulești, ., împotriva sentinței civile nr. 5630/07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. - T. . obiect - uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant G. M. D. personal și asistat de avocat P. V., lipsă fiind intimata pârâtă U. A. - T. .> Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat P. V., pentru recurentul reclamant, depune la dosar dovada achitării atât a taxei judiciare de timbru aferente fondului cauzei, în sumă de 121 lei cât și pe cea aferentă căii de atac, în sumă de 165 lei și timbrul judiciar în valoare de 3 lei și împuternicirea avocațială.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. V., având cuvântul pentru recurentul reclamant G. M. D., critică sentința primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Motivând, arată că prima instanță s-a pronunțat asupra unor suprafețe și amplasamente care nu mai puteau face obiectul cauzei, fiind străine de natura cauzei, pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut, aspecte ce echivalează cu o nemotivare în fapt și în drept.
Nelegalitatea sentinței constă în faptul că există contradicție între considerentele reținute ca temei respingerii cererii și soluția pronunțată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5630/07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâta U. A. –T. TĂTULEȘTI, ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul G. M D. a solicitat instanței în contradictoriu cu ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 867 mp teren intravilan situat în T 74/1 P 5. motivând că a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare în formă autentică nr. 3874/02.11.2010 de la numitul Leasa Gh. F. suprafața de 252 mp teren pe este edificată o casă și anexe, însă aceste construcții au ca teren aferent și suprafața de 867 mp pentru care se solicită uzucapiunea, vânzătorul având împrejmuită în fapt suprafața de 1119 mp cu gard de ulucă.
Instanța a avut în vedere că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil reprezintă în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Prin urmare, persoana care invocă în favoarea sa prescripția achizitivă, este necesar să probeze, în contradictoriu cu adevăratul proprietar, că a exercitat o adevărată posesie, vreme de cel puțin 30 de ani.
Astfel, potrivit art. 1854 cod civil ,,posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.
Pe de altă parte, cum atitudinea subiectivă a celui ce pretinde că a devenit proprietar prin uzucapiune față de imobilul litigios este o chestiune de fapt, calificarea ei ca „animus domini” reprezintă atributul instanței, care se va raporta la coordonatele probatorii ale cauzei.
Prin adresa nr. 861/29.03.2012 . a comunicat instanței faptul ca terenul în suprafața de 867 mp solicitat de reclamantă nu face parte din domeniu public sau privat al comunei.
Din declarația martorului reclamantului audiat în cauză, a rezultat faptul ca acest teren a aparținut inițial numitei Spaloiu, care a locuit în casa și curtea solicitată de reclamantă până la decesul acesteia.
S-a mai menționat faptul ca de la numita Spaloiu acest teren a fost cumpărat de Leasa G., iar după moartea acestuia, terenul a fost moștenit de fiul său Leasa F. care l-a vândut reclamantului.
De altfel din chiar definiția uzucapiunii, rezultă că aceasta este un mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil reprezentând în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar, în prezenta cauza din probele administrate rezultând faptul că fostul proprietar al terenului este autoarea Spaloiu F. și nu ..
Astfel fiind, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani și pentru aceste motive instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant G. M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține într-un prim motiv de recurs faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor solicitate, avându-se în vedere suprafețe și amplasamente de teren care nu mai puteau face obiectul judecății, fiind străine de natura cauzei, aspecte ce echivalează cu o nemotivare în fapt și în drept a cauzei cu care a fost investită.
Se susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, respectiv constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 913 mp. teren amplasat în T.74./1 P.7, pronunțându-se asupra cererii privind constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 867 mp. teren intravilan situat în T.74/1 P7.
Sentința instanței de fond este lovită de nulitate absolută, întrucât se face referire la persoana ,,S. F.’’ care nu există și nu are nicio legătură cu prezenta cauză, rezultând că a soluționat cauza în contradictoriu cu alte părți decât cele menționate în cererea de chemare în judecată.
S-a avut în vedere declarația martorului audiat în cauză care este contrazisă de actele depuse în susținerea cauzei, iar instanța de fond nu a avut în vedere că nu există act de vânzare cumpărare pentru suprafața pentru care se solicită să se constate dreptul de proprietate.
Nu se motivează de instanța de fond de ce nu s-a avut în vedere și au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Instanța de fond nu a avut în vedere și nu a aplicat prezumțiile rezultate din incidența articolelor 477, 482, 492, 1846 cod civil, art.6 din Legea 18/1991, art. 25 din Legea 213/1998 și art. 123 din Legea 215/2001, prezumții care coroborate cu faptul vecin și conex al posesiei terenului în condițiile și perioada prescrisă de lege, erau în măsură să conducă la admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs, în sensul că instanța de fond s-a pronunțat supra altui obiect decât cel dedus judecății, este nefondat, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra suprafeței de 867 mp.teren intravilan situat în tarlaua 74/1, . comunei Tătulești, Județul O..
Pentru termenul din 26.01.2012, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate pentru suprafața de 867 mp., teren intravilan situat în tarlaua și . a fost avută în vedere de către instanța de fond.
La termenul din 7.06.2012, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 913 mp.
Această precizare prin care se mărește suprafața de teren ca urmare a concluziilor raportului de expertiză, nu reprezintă o modificare a acțiunii de judecată.
Instanța nu s-a pronunțat în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată de către reclamant, în cuprinsul sentinței a făcut referire la situația juridică a terenului pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și în acest context apare și numele de ,, S. F.’’ care a deținut anterior terenul din litigiu.
Nu s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză întrucât, din probele administrate, s-a reținut că fostul proprietar al terenului este autoarea S. F. și nu ., nefiind astfel îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani.
Întrucât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, nu au fost reținute prezumțiile legale rezultate din incidența articolelor 477, 482, 492, 1846 cod civil, art.6 din Legea 18/1991, art. 25 din Legea 213/1998 și art. 123 din Legea 215/2001.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant G. M. D., domiciliat în comuna Tătulești, ., împotriva sentinței civile nr. 5630/07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. - T. .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Octombrie 2012 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF.G. N.V.
Ex.2
31.10.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 896/2012. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-10-2012, Tribunalul OLT → |
|---|
