Acţiune în constatare. Decizia nr. 311/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2470/331/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 311
Ședința publică din data de 19.02.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – R. I. C.
– N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant R. P. cu domiciliul în Posești, . împotriva sentinței civile nr. 2178/19.12.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - pârâți A. M. E. cu domiciliul în Ploiești, .. 3, ., ., județul Prahova si I. A. cu domiciliul în București, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - reclamant personal si asistat de av. I. C. si intimații - pârâți reprezentați prin av. V. S..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pe rând părțile, prin apărători, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurentul - reclamant, prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se dispună modificarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în sensul admiterii acțiunii si să se constate că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, iar motivarea hotărârii instanței de fond contravine disp. art. 1069 C.civ., cu cheltuieli de judecată.
Intimații - pârâți, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat si să se dispună menținerea hotărârii instanței de fond ca legală si temeinică întrucât terenul în litigiu s-a aflat într-o zonă cooperativizată, astfel încât, conform contractului de vânzare - cumpărare, recurentul - reclamant a cumpărat suprafața de teren de 800 mp având ca vecin, la răsărit, pe o lungime de 20 ml CAP-ul, iar la apus, pe aceeași lungime, se învecinează cu Preot I., autorul intimaților si o magazie, împrejurare fată de care rezultă că reclamantul nu numai că nu a cumpărat întreaga suprafață de teren solicitată, ci nu a cumpărat nici toate construcțiile existente.
Concluzionând, învederează instanței că, în speță, nu se poate invoca uzucapiunea având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele intimaților - pârâți si nu pe numele reclamantului.
La fila 33 d.f. se află adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate emisă pe numele I. E. si A. din care rezultă că le-a fost reconstituită suprafața de 1,20 ha, suprafața ce nu le-a fost anulată atâta timp cât pentru teren au mai existat si alte litigii conform înscrisurilor depuse la dosar, motiv pentru care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamantul R. P. a chemat in judecată pârâții A. M. E. si I. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul terenului în suprafată de aproximativ 5000 m.p. situat în comuna Posesti, ., ca efect al uzucapiunii mai mare de 30 de ani.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în anul 1969, a achiziționat cu act autentic de la autoarea pârâților imobilul compus din teren în suprafață de 800 m.p. și casa edificată pe acesta. A mai susținut că autoarea pârâților i-a mai vandut și terenul de 5000 m.p. situat în prelungirea celui de 800 m.p., însă din cauza legislatiei în vigoare la acea dată nu s-a putut perfecta actul, însă din anul 1969 a intrat in posesia intregului imobil.
In drept, a invocat dispozițiile art. 1846, 1847, 1859, 1860, 1890 cod civil și art. 111 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosar, in copie, înscrisuri.
Pârâții au formulat întampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiată.
Au depus la dosar, în copie, înscrisuri.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiați martorii C. E., N. F., au fost luate interogatorii pârâților și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Expertiza tehnică topografică a fost intocmită de expert P. A..
Prin sentința civilă nr. 2178/19.12.2011, Judecătoria Vălenii de M. a respins ca neîntemeiată acțiunea.
A obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței depuse la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/29 aprilie 1969, reclamantul a dobândit de la vânzătoarea I. E. un teren în suprafață de 800 m.p., situat în satul Nucșoara, ., precum și o casă, un șopron și un coteț, situate pe acel teren.
Prin sentința civilă nr.1372/01.11.2005, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., s-a dispus obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Posești la punerea în posesie a reclamantului asupra unui teren în suprafață de 1.468,50 m.p. situat în pct. Acasă, pe raza comunei Posești. În motivarea acestei soluții instanța a avut în vedere că R. P. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.268,50 m.p. potrivit deciziei nr. 525/2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești iar pentru suprafața de 200 m.p. din pct. Acasă i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 88/2001 a Comisiei Județene de Fond Funciar Prahova. Instanța de apel a reținut că suprafața de 4.930 m.p. nu a aparținut numitului R. P..
Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză topo P. A. ca fiind situat în comuna Posești, ., jud.Prahova, cu o suprafață de 4.894 m.p. Expertul a menționat că a fost măsurată o suprafață mai mare de teren întrucât nu există semne de delimitare între suprafața pe care reclamantul deține act de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/2008 și terenul în litigiu.
Instanța a constatat că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al posesiei utile asupra acelui bun pe un interval de timp determinat prin lege.
Art. 1890 vechiul Cod civil prevede, ca regulă specială, dobândirea dreptului de proprietate prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință. Singurele condiții necesare și suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile de 30 de ani, fie chiar și de rea-credință și fără vreun titlu.
Prescripția achizitivă este efectul unei posesii utile, ce presupune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Așa cum rezultă din înscrisurile menționate mai sus, reclamantul a făcut dovada existenței unei posesii utile numai cu privire la terenul menționat în contractul de vânzare-cumpărare și asupra celor menționate în sentința civilă nr.1372/2005, terenul în suprafață de 4.930 m.p. neaparținând acestuia.
În aceste condiții, instanța de fond nu a putut reține existența unei posesii utile exercitată de reclamantului asupra terenului pretins, acesta neputând invoca prescripția achizitivă de 30 de ani ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
La termenul din 19.02.2013, Tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind recurs, în raport de valoarea obiectului acțiunii.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actele depuse la dosar de către părți.
A precizat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/29.04.1969, a dobândit de la I. E. un teren loc de casă, în suprafață de 800 m.p., situat în satul Nucșoara, . o casă, un șopron și un coteț, situate pe acel teren.
A arătat că a cumpărat de la vânzătoare nu numai suprafața de 800 m.p. ci întregul teren de 5000 m.p., pentru că prețul stabilit pentru imobilul teren și casă este foarte mare, raportat la valoarea terenului și a construcției la acel moment, 22.500 lei, situație care confirmă împrejurarea că autoarea pârâților a înțeles să-i vândă și terenul de 5000 m.p., aferent construcției edificate pe celălalt teren achiziționat, de 800 m.p.
A menționat că terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză topo P. A., ca fiind situat în comuna Posești, ., jud. Prahova, cu o suprafață de 4894 m.p., expertul menționând că a fost măsurată o suprafață mai mare de teren, deoarece nu există semne de delimitare între suprafața pentru care reclamantul deține act de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/2008 și terenul în litigiu.
A precizat că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâții nu au fost puși în posesie pentru această suprafață de teren, nu au titlu pentru suprafața de aproximativ 5000 m.p., nu au plătit impozit pentru teren, față de faptul că reclamantul figurează la rol cu această suprafață de teren, situație ce rezulă din adeverința emisă de Primăria Posești, împrejurare pe care instanța, din eroare, nu a avut-o în vedere la analizarea înscrisurilor depuse de către părți la dosar.
A arătat că mai mult, deși face vorbire, în motivarea sentinței civile nr. 2178/2011, că singurele condiții necesare și suficiente pentru a uzucapa, sunt exercitarea unei posesii utile de 30 de ani, fie chiar și de rea-credință și fără vreun titlu, condiții pe care le îndeplinește, totuși instanța de fond respinge acțiunea, cu singura motivare că suprafața de teren nu-i aparține, deși terenul în litigiu nu aparține nici pârâților, neavând titlu de proprietate eliberat și nefiind puși în posesie.
Intimații au depus la dosar “note scrise”, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.p.c., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform mențiunilor din adresa nr. 2343/5.05.2010, emisă de Primăria, suprafața de 0,5 ha teren, situată în intravilanul comunei Posești, ., a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind reconstituită moștenitorilor defunctei I. E..
Potrivit aceleiași adrese, moștenitorii defunctei I. E. nu au fost puși în posesie, din cauza litigiilor și pretențiilor reclamantului R. P., pe motiv că l-ar fi avut ca lot în folosință, în perioada C.A.P.
În cuprinsul deciziei nr. 1577/29.04.2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 8584/2003, s-a reținut că suprafața de 4930 m.p. nu a aparținut pârâtului R. P., nu s-a înscris în C.A.P. cu acest teren și l-a avut ca lot în folosință în perioada colectivizării, fiind reconstituit în favoarea moștenitorilor defunctei I. E..
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin exercitarea unei posesii neîntrerupte a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune o posesie utilă, neafectată de niciunul dintre viciile acesteia.
Potrivit dispozitiilor art. 1874 Cod civil, ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie și anume: un element material – corpus și un element psihologic, intențional – animus.
Dacă elementul material presupune contactul direct cu lucrul, concretizat în orice fel de acte materiale, animus implică intenția, voința celui care stăpânește bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real – animus domini sau animus sibi habendi.
Lipsa elementului psihologic face ca acela care deține lucrul să nu aibă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar.
Deși este tratată că viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea reprezintă însăși lipsa posesiei.
Tribunalul constată că recurentul-reclamant nu a exercitat o posesie utilă asupra suprafeței de aproximativ 5000 m.p., întrucât, astfel cum rezultă din înscrisurile analizate anterior, acest teren i-a fost atribuit ca lot în folosință.
Terenul fiindu-i atribuit de către proprietarul de la acel moment, în folosință, nu se poate reține că recurentul-reclamant a exercitat posesia pentru sine, sub nume de proprietar, stăpânirea bunului fiind lipsită de animus sibi habendi, astfel încât nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de art. 1847 Cod civil pentru a uzucapa.
Conform art. 1853 alin. (1) Cod civil, actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.”
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentului-reclamant, în sensul că acest teren ar fi fost dobândit de la numita I. E..
La data de 29.04.1969, între I. E., în calitate de vânzător și R. P., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/29.04.1969 de notariatul de Stat Vălenii de M., având ca obiect construcții și suprafața de 800 m.p. învecinată cu C.A.P., I. P., șoseaua județeană Văleni-Tîrlești și I. P..
Ca atare, astfel cum rezultă din conținutul contractului, vânzătoarea nu deținea în continuarea terenului înstrăinat o altă suprafață, pe care să o poată vinde recurentului-reclamant din prezenta cauză, astfel încât susținerile acestuia nu pot fi reținute.
Împrejurarea că expertul desemnat în cauză a identificat terenul în suprafață de 4894 m.p., menționând că a fost măsurată o suprafață mai mare de teren deoarece nu există semne de delimitare între suprafața pentru care reclamantul deține titlu de proprietate și terenul în litigiu, nu este de natură să conducă la concluzia că asupra acestuia din urmă a fost exercitată o posesie utilă, sub nume de proprietar.
Potrivit art. 1890 C. civ., pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invocă acest mod de dobândire al proprietății trebuie să îndeplinească două condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege și anume 30 de ani și posesia sa să fie utilă.
Nu prezintă relevanță în cauză faptul că pârâții nu au fost puși în posesie pentru suprafața de teren, că nu li s-a eliberat titlu de proprietate și că nu au plătit impozit sau că reclamantul este înscris în evidențele fiscale, atât timp cât acesta nu a exercitat o posesie “sub nume de proprietar”, timp de 30 de ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1890 C.civ.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art.304 C.pr.civ., astfel încât, în baza dispozițiilor art.312 alin. (1) C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C.proc.civ., va obliga recurentul să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 36/6.12.2012 (fila 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant R. P., cu domiciliul în Posești, . împotriva sentinței civile nr. 2178/19.12.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - pârâți A. M. E. cu domiciliul în Ploiești, .. 3, ., ., județul Prahova și I. A. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2013.
Președinte, Judecători,
A. G. H. R. I. C. N. C.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehn. C.R.I.
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. A.
2 ex/23.05.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1468/2013. Tribunalul... → |
|---|
