Contestaţie la executare. Decizia nr. 1468/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1468/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 2095/259/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1468
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: M. C. A.
Judecători: P.-A. A.
Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator B. A., domiciliat în M., .. 29, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 35/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații C. (fostă B.) E., domiciliată în Calle.Rio Alberche, nr. 4, 50 D, Alcala de Henares, Madrid, Spania, și B. M. D., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 5, .. G, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-contestator personal, lipsind intimații.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 97 lei, conform chitanței nr._(21)/18.03.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurentul-contestator, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-contestator, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, conform motivelor formulate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ contestatorul B. A. a solicitat a se pronunța o hotărâre prin care să se dispună anularea actelor de executare in dosarul de executare nr. 123/2012/M, a somației emise la data de 02.10.2012 comunicata la data de 09.10.2012, acordarea unui termen de gratie in vederea achitarii debitului in suma de 8.227 lei, anularea procesului verbal de cheltuieli de executare suplimentare in suma de 668,61 lei, iar in baza art. 403 alin. l C.p.civ suspendarea executării până la pronunțarea unei hotărâri definitive si irevocabile.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr. 897/29 mai 2009 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 21.10.2010, prin decizia civila nr. 836/21.10.2010 a Curții de Apel Ploiești, a fost obligat la plata sumei de 11.564 lei reprezentând sultă, în favoarea creditoarei C. E. ca urmare a partajării imobilului bun comun.
Reclamantul arată că a încercat să ia legătura cu pârâta creditoare în vederea achitării sultei în rate și chiar a achitat suma de 6.000 lei conform recipisei pe care o depune, dar aceasta a refuzat.
De asemenea, contestatorul a sustinut că este pensionar, având o pensie lunară de 928 lei, este o persoană în vârstă și bolnavă și nu poate achita întreaga sumă plus cheltuielile de executare, în condițiile în care doar cheltuielile de executare se ridică la suma de 2244 lei.
Menționeză că a mers la biroul B.E.J. D. M. pentru a încerca o eventuală eșalonare a sumei, dar aceasta a refuzat și mai mult decât atât i-a spus că îi scoate imobilul la licitație publică în vederea îndestulării creanței creditoarei.
Mai arată că acest imobil este singurul său mijloc de subzistență locativă, astfel încât a solicitat să se dispună reeșalonarea plății sau acordarea unui termen de grație în vederea achitării debitului.
Cu privire la cheltuielile de executare, a solicitat a se avea în vedere împrejurarea că acestea sunt exagerat de mari, respectiv un total de 1224 lei, din care s-au recuperat o parte, astfel încât a apreciat că nu se justifică cheltuielile de executare suplimentare stabilite de executorul judecătoresc conform procesului verbal din 02.10.2012.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 399 și urm. c.pr.civ., 596 c.pr.civ.
In conformitate cu disp. art. 112 pct 5 C.p.civ, in dovedirea cererii, atasat acesteia contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: Somația din data de 02.10.2012, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. M., Sentința civilă nr. 897/29.05.2009, pronunțată de judecătoria M. în Dosar nr._, învestită cu mențiunea rămasă definitivă și irevocabilă prin anularea recursului conform Deciziei nr. 836/21.10.2010 a Curții de Apel Ploiești, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 21 iunie 2012, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare încheiat la data de 02 octombrie2012, întocmite de B.E.J. D. M., Foaie de vărsământ din data de 29.06.2012, proces-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B.E.J. D. M. în dosarul de executare nr. 123/2012/m, actul de identitate al contestatorului, cuponul de pensie al contestatorului din luna august 2012 și foaia de vărsământ din data de 05.11.2012.
La data de 08.11.2012, s-a transmis la dosarul cauzei prin fax din partea Biroului Executorului Judecătoresc D. M., cerere cu caracter de întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a biroului întrucât executorul judecătoresc nu are interese proprii și în consecință, nu are calitate de parte în contestația la executare, invocând Decizia nr.162/22 aprilie 2003 a Curții Constituționale a României.
La data de 20.11.2012, s-a depus la dosarul cauzei un memoriu din partea intimatei C. E., prin care a aratat că nu este de acord cu plata eșalonată a debitului restant, precizând că, contestatorul are o pensie destul de bună și este căsătorit cu o femeie care are în proprietatea sa o casă în Mun. B., care și aceasta beneficiază de pensie.
Intimata C. E. a mai arătat că s-a judecat cu fostul soț, contestatorul B. A., în anul 2007 pentru impartirea bunurilor comune realizate pe parcursul a 44 de ani de căsătorie, precizând faptul că fostul soț a susținut pe parcursul procesului că imobilul- casa de locuit îi aparține, fiind moștenire de familie de la părinții săi.
A mai arătat că în urma soluționării procesului de partaj potrivit Sentinței civile nr. 897/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin anularea recursului conform Deciziei nr. 836/21.10.2010 a Curții de Apel Ploiești, s-a stabilit că are dreptul la jumătate din imobil.
La termenul din data de 27 noiembrie 2012 s-a depus la dosarul cauzei cauțiunea stabilită de instanță, în cuantum de 250 lei, conform chitanței de plată nr._/19.11.2012, în original, acest aspect fiind consemnat prin încheierea de ședință de la acea dată.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2012, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. M. D. invocată de aceasta prin întâmpinare, reținând următoarele: decizia de neconstituționalitate invocată de intimata B.E.J. M. D. nu se referă în mod explicit la unul dintre actele întocmite în funcție de executare, respectiv procesul-verbal privind cheltuielile de executare, act propriu al executorului judecătoresc neemanat de la debitor, motive pentru care consideră că aceasta are calitate procesuală pasivă numai în ceea ce privește cheltuieli de executare și nu în celelalte acte .
La termenul din data de 04.01.2013, s-a depus la dosarul cauzei un memoriu din partea intimatei C. E., prin care a aratat că nu este de acord cu plata eșalonată a debitului, motivat de faptul că, contestatorul B. A. are situație pentru achitarea integrală a debitului, având o pensie de 950 de lei lunar si are si soția acestuia pensie.
De asemenea, intimata C. E. a relevat că nu are pensie si nici un venit, este bolnavă, având nevoie de medicamente, fapt pentru care stă în întreținerea copiilor, care îi plătesc și celelalte cheltuieli zilnice.
Intimata C. E. mai arată că, contestatorul a divorțat fără ca ea să știe de această situație, recăsătorindu-se, iar ea locuiește alături de copii săi .
Sub aspect probatoriu, în cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, s-au depus copii certificate ale actelor de executare efectuate în dosarul nr. 123/2012 .
În urma probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 35/18.01.2013, Judecătoria M. a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc M. D., în baza cererii din data de 24.05.2012, formulate de intimata C. E., a declanșat la acea data procedura executării silite a contestatorului B. A.. La baza executării silite a stat sentința civilă nr. 897 din 29.05.2009 a Judecătoriei M. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 836 din 21.10.2010 a Curții de Apel Ploiești.
Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2012 dată în dosarul nr._ a Judecătoriei M. a fost încuviințată executarea silită declanșată în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 897 din 29.05.2009 a Judecătoriei M..
Prin sentința civilă nr. 897 din 29.05.2009 a Judecătoriei M. contestatorul B. A. a fost obligat să plătească intimatei C. E. suma de_ lei sub formă de sultă.
La data de 21.06.2012 executorul judecătoresc a somat contestatorul să achite suma de_,39 lei reprezentând_ lei sub formă de sultă, 210 lei cheltuieli de judecată, 324,41 lei cheltuieli de executare, 1459,98 lei reprezentând onorariu executor sumă ce include TVA. La aceeași dată a fost emis și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ocazie cu care s-a menționat că onorariu executor reprezintă 10% din valoarea creanței ce poate fi modificat ca urmare a unei eventuale creșteri a debitului. Somația și procesul verbal au fost comunicate contestatorului.
Urmare acestei somații contestatorul, la data de 29.06.2012 a comunicat executorului judecătoresc faptul că recunoaște datoria și că a achitat suma de 6000 lei solicitând, pentru diferență acordarea unui termen de 2 ani. Suma de 6000 lei a fost achitată conform recipisei 1388 din 29.06.2012.
Urmare solicitării contestatorului, intimata a comunicat, la data de 24.07.2012, executorului judecătoresc, faptul că nu este de acord cu plata în rate a sumei ce i se cuvine.
La data de 02.10.2012 executorul judecătoresc a somat contestatorul să achite suma de 8227 lei reprezentând 7650,98 lei debit și 576,02 lei cheltuieli de executare. La aceeași dată a fost emis și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ocazie cu care nu s-a menționat existența unui onorariu executor, însă totalul sumei reprezentând cheltuieli de executare este de 668,61 lei cu toate că în somație este menționată suma de 576,02. Somația și procesul verbal au fost comunicate contestatorului.
În continuare executorul judecătoresc, față de neachitarea debitului a procedat la executarea silită imobiliară solicitând OCPI Prahova să dispună înscrierea în cartea funciară a imobilului situat în M., .. 29, jud Prahova, proprietatea contestatorului, a somației de plată. De asemenea a atașat la dosar expertiza judiciară efectuată în dosarul nr._, a convocat părțile pentru a stabiliri prețului imobilului urmărit, informând, totodată, părțile de faptul că vor suporta cheltuielile de executare ivite.
La data de 08.11.2012 executorul judecătoresc, în prezența contestatorului, a întocmit procesul verbal prin care a constatat nestabilirea prețului imobilului acesta urmând a se stabili în baza unei expertize tehnice. Totodată a constatat achitarea sumei de 3500 lei din debit. Suma de 3500 lei a fost achita conform recipiselor nr. 2350 și 2353 ambele din data de 05.11.2012.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că potrivit dispozitiilor art. 3717 al. 3 Cod procedura civila, debitorul este tinut sa suporte cheltuielile de executare facute chiar de la data înregistrarii înainte de a-i fi fost comunicata somati, întrucât el este în culpa pentru declansarea urmarii silite.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea cheltuielilor de executare suplimentare în sumă de 668,61 lei instanța de fond a apreciat că se impune a fi respins ca neîntemeiat motivat de faptul că, pe de o parte executorul judecătoresc a justificat aceste cheltuieli iar pe de altă parte prin somația din data de 02.10.2012 a prevăzut cheltuieli de 576,02 lei. De asemenea față de dispozițiile art. 3717 al. 3 Cod procedura civila debitorul este ținut să achite toate cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la dat realizării obligației stabilite în titlu executoriu prin executare voluntară, executare voluntară ce a nu a avut loc până la data promovării acțiunii.
Cu privire la capătul de cerere de acordare a unui termen de grație în vederea achitării debitului în sumă de 8227 lei, prima instanț a reținut că această cerere nu poate fi formulată în faza de executare direct la instanță, ci poate fi solicitată fie în fața instanței de fond cu ocazie pronunțării hotărârii ce a stat la baza declanșării executării silite, fie executorului în faza executării silite. De altfel contestatorul a formulat această cerere la data de 29.06.2012 când a comunicat executorului judecătoresc faptul că recunoaște datoria și că a achitat suma de 6000 lei solicitând, pentru diferență acordarea unui termen de 2 ani, cerere cu care creditoarea nu a fost de acord așa cum rezultă din adresa comunicată la data de 24.07.2012, executorului judecătoresc.
Pe linia acelorași considerente instanța de fond a reținut că titlul executoriu sentința civilă nr. 897 din 29.05.2009 a Judecătoriei M. în dosarul nr._, a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 836 Curții de Apel Ploiești la data 21.10.2010, dată de la care contestatorul putea executa voluntar obligația de plata a sultei în sumă de_ lei însă acesta nu s-a conformat așteptând declanșarea executării silite, care de altfel a pornit mult mai târziu la data de 24.05.2012 urmare ceri formulate de intimata C. E.. Față de aceste aspecte se reține culpa contestatorului atât în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de executare dar și mai mult culpa în neacordarea termenului de grație atât de către intimată dar și de instanță.
Contestatorul ar fi avut posibilitatea de a solicita încuviinta plata datoriei in termen de 6 luni raportat la dipozitiile art. 499 C.pr.civ. care prevad aceasta posibilitate, chiar in lipsa unei intelegeri a partilor, dar cu interventia instantei de executare.
Scopul reglementarii cuprinse in art. 499 C.pr.civ. este acela de a permite debitorului sa plateasca suma datorata potrivit titlului executoriu in termen de 6 luni, evitand astfel pierderea dreptului de proprietate asupra bunului imobil supus urmaririi silite. Premisa acordarii unui astfel de termen este prin urmare aceea ca debitorul sa-si manifeste disponibilitatea in sensul efectuarii platii in perioada respectiva si, bineinteles, existenta unor venituri corespunzatoare pentru a permite achitarea datoriei in acest interval de timp. Consecinta fireasca a incuviintarii acestei cereri este suspendarea executarii silite imobiliare.
Instanța de fond a reținut că în cauză, contestatorul nu a formulat această cerere, și având în vedere principiul disponibilității nu poate fi admisă.
În ceea ce privește cererea de anulare formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 123/2012/M, prima instanță a reținut că acesta formulează cererea raportat la actul de executare reprezentat de somația emisă la data de 02.10.2012, act de executare ce poate fi atacat fiind formulat în termen. Cu privire la actele de executare emise anterior se reține că acestea nu mai pot fi atacate fiind depășit termenul de contestare astfel că cererea apare ca tardiv formulată.
În contestația formulată cu privire la somația emisă la data de 02.10.2012 instanța de fond a reținut că nu sunt indicate motive de nulitate iar actul de executare a fost legal întocmit, emis și comunicat contestatorului, pentru considerentele de mai sus, astfel că a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 35/18.01.2013, în termen legal, contestatorul B. A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, contestatorul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare formulată împotriva actelor de executare în dosarul de executare nr. 123/2012/M, a somației emise la data de 02.10.2012 comunicată la data de 09.10.2012 și a procesului verbal de cheltuieli de executare, acte întocmite de executorul Judecătoresc D. M., în condițiile în care a achitat suma de 6000 lei si fără a se avea în vedere împrejurarea că este o persoană în vârstă și bolnavă făcând eforturi mari să achite aceste sume de bani.
Prin contestația formulată, recurentul a solicitat instanței eșalonarea plății sau acordarea unui termen în vederea achitării debitului conform art. 499 c.pr. civilă „după primirea somației debitorul poate cere instanței de executare în termen de 10 zile de la comunicare să-i încuviințeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare să se facă din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de șase luni"".
Din interpretarea acestui articol rezultă practic că instanța poate încuviința eșalonarea plății pe timp de șase luni.
O altă critică a soluției instanței de fond o formulează contestatorul în sensul că cererea sa a fost greșit interpretată, motivând în cuprinsul hotărârii: „contestatorul ar fi avut posibilitatea de a solicita încuviințarea plății datoriei în termen de șase luni chiar în lipsa unei înțelegeri a părților" cu toate că prin eșalonarea plății solicitată în cadrul contestației la executare de fapt a înțeles să solicite același lucru, respingându-i-se contestația la executare pe acest capăt de cerere pe considerentul că ar fi încălcat principiul disponibilității.
Din acest punct de vedere sunt incidente disp. art 304 pct 8 C.pr.civ.
Conform art. 84 cpr. civilă „ cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită", judecătorul având posibilitatea să interpreteze cererea formulată în acest sens, conform disp. art. 499 cpr. civilă.
Din alt punct de vedere, contestatorul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată în ceea ce privește cenzurarea procesului verbal de cheltuieli de executare întocmit de B. D. M., cheltuieli de executare care se ridică la suma de 2244 lei, valoarea creanței fiind de_ lei așa cum rezultă din titlul executoriu depus la dosarul cauzei, sentința civilă nr. 897/29.05.2009.
Conform Legii 188/2000 onorariul maxim care putea fi perceput de executorul judecătoresc pentru sume mai mici de 50.000 lei nu putea depăși 10% din debit, iar executorul judecătoresc a depășit cu mult această valoare percepând și TVA la suma respectivă ceea ce nu este permis de lege, din acest punct de vedere fiind incidente disp. art 304 pct 9 C.pr.civ.
Față de cele expuse, contestatorul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare.
În drept, art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., art. 499 C.pr.civ, Legea nr. 188/2000.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Termenul de grație este termenul pe care judecătorul îl poate acorda debitorului pentru executarea hotărârii. Un asemenea termen de amânare sau eșalonare este scurt, iar acordarea sa se poate face numai în mod excepțional, cu multă circumspecție și întotdeauna motivat.
Astfel, conform art. 1101 cod civil vechi, în vigoare la data pronunțării hotărârii puse în executare silită împotriva recurentului-contestator, instanța de judecată are facultatea să fixeze un termen de plată, chiar dacă datoria este exigibilă imediat, sau să decidă fracționarea plății acesteia pe mai multe termene, la cererea debitorului și numai prin hotărârea care rezolvă fondul.
În concret, termenul de grație poate fi acordat atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de recurs,în măsura în care pronunță o hotărâre ce evocă fondul, dar nu și de către instanța de executare, în situația în care debitorul urmărit formulează o asemenea cerere pe calea contestației la executare.
De vreme ce urmăritul a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă la plata imediată, acesta nu mai poate beneficia de un termen de grație, deoarece respectiva hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat și nu mai poate fi modificată decât ca urmare a promovării în condițiile legii a unei căi extraordinare de atac împotriva sa.
Or, împotriva debitorului B. A. s-a declanșat procedura executării silite la cererea creditoarei C. E. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 897/29.05.2009 a Judecătoriei M., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 836/21.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care recurentul-contestator a fost obligat la plata către intimată a sumei de_ lei cu titlul de sultă, fără a fi solicitat și a i se fi acordat un termen de grație de către instanța de fond, potrivit prevederilor art. 1101 Cod civil vechi.
Tribunalul constată, totodată, că, în mod justificat, prima instanță a apreciat că pricina nu poate fi soluționată din perspectiva dispozițiilor art. 499 Cod procedură civilă, potrivit cărora, după primirea somației, debitorul poate cere instanței de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i încuviințeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare, să se facă din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.
O asemenea cerere se soluționează potrivit procedurii instituite prin dispoziția legală menționată, cu citarea părților, în camera de consiliu, instanța trebuind să se pronunțe de îndată prin încheiere irevocabilă, iar în caz de admitere se dispune suspendarea urmăririi silite imobiliare.
Practic, demersul judiciar al recurentului-contestator are natura unei contestații la executare propriu-zise, întemeiate pe dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, fără ca instanța să poată schimba din oficiu cauza cererii sale de chemare în judecată, întrucât ar încălca principiul disponibilității și limitele investirii.
Împrejurarea că, prin motivele de recurs, contestatorul a invocat dispozițiile art. 499 Cod procedură civilă este lipsită de relevanță atât timp cât în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, conform art. 316 cu aplicarea art. 294 alin. (1) Cod procedură civilă.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite prin procesul-verbal încheiat la data de 02.10.2012 de B. D. M. (fila 90 dosar fond), prin care au fost stabilite cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 668,61 lei, tribunalul reține că prima instanță a considerat, în mod just, că organul de executare a justificat pe deplin suma indicată, reprezentând cheltuieli de transmitere prin poștă a actelor de procedură, cheltuieli de transport, cheltuieli redactare adrese, cheltuieli notare a somației în cartea funciară, tarif înscriere somație în cartea funciară, cheltuieli de întocmire procese-verbale de îndeplinire a procedurii, cheltuieli de întocmire proces-verbal de situație, tarif eliberare certificate privind identificarea numărului cadastral și de carte funciară după numele proprietarului și taxă pe valoare adăugată aferentă cheltuielilor enumerate.
Tribunalul nu poate lua în considerare susținerile recurentului, în sensul că aceste sume stabilite cu titlu de cheltuieli de executare suplimentară nu ar fi justificate, dar nici afirmațiile referitoare la onorariul maxim ce ar putea fi perceput de executorul judecătoresc, întrucât nu au legătură cu prezenta cauză.
Se observă că, prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentară, executorul judecătoresc investit de creditoare nu a determinat decât cheltuieli materiale ocazionate de desfășurarea procedurii de executare silită, fă a fixa vreun onorariu suplimentar.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) cu aplicarea art. 30 pct. 8 și 9 și art. 3041 raportate la art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestator împotriva sentinței civile nr. 35/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria M., ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator B. A., domiciliat în M., .. 29, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 35/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații C. (fostă B.) E., domiciliată în Calle. Rio Alberche, nr. 4, 50 D, Alcala de Henares, Madrid, Spania, și B. M. D., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 5, .. G, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2013.
Președinte, Judecători,
M. C. A. P. A. A. Ș. O. C.
Grefier,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. P.A.A./Tehnored. P.A.A.
2 ex./ 2014
d.f._ Judecătoria M.
j.f. T. N.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 311/2013. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4767/2013.... → |
|---|
