Acţiune în constatare. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 3591/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.142
Ședința publică din data de 24.01.2013
PREȘEDINTE – R. C.
JUDECĂTORI – C. M.
ȘALAR F.-L.
GREFIER – CARDAȘOL I.-N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți D. A. și D. E., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârâți A. AMRIANA, domiciliată în Ploiești, . M., nr. 1, ., ., jud. Prahova, V. M., domiciliată în Ploiești, Al. Bahluiului, ., ., D. A. D., domiciliată în Ploiești, ., nr. 267, ., jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 1,357,00 lei taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 2,00 lei, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți personal și asistați de avocat P. M. și intimații-pârâți V. M. personal, A. M. și D. A. prin procurator V. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurenților reclamanți, depune la dosar cererea de recurs cu semnăturile în original ale părților și arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Intimata-pârâtă, personal având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți, având cuvântul, solicită, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost precizată, arată că dosarul datează de 3 ani, la prezentul dosar a fost atașat dosarul nr._ având același obiect, soluționat prin anularea cererii în fond ca in suficient timbrată. Cu toate că la instanța de fond au fost administrate probe de către reclamanți, instanța nu a întrebat părțile dacă înțeleg să se folosească de înscrisul privat, dându-i alt înțeles, alt caracter decât cel de promisiune de vânzare, sub semnătură privată, pe fond a fost respinsă cererea. Consideră că sentința recurată este nelegală și netemeinică, cererea fiind admisibilă. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii precizate. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă A. M., personal, având cuvântul, arată că instanța de fond a dat o soluție corectă, după ce a analizat actele depuse și declarațiile martorilor, arată că actul întocmit de reclamanți nu este legal, nu are nicio ștampilă. Solicită respingerea recursului ca nefondat, efectuarea masei succesorale cu ordinul judecătorului pentru a nu avea probleme la notariat.
Intimata pârâtă V. M., solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata D. A. D., având cuvântul, arată că este de acord cu recursul formulat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2012 sub nr._ , având ca obiect „ordonanță președințială”, reclamanții D. A. și D. E. au chemat în judecată pe pârâții A. M., Văsie M. și D. A. D., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care sa constate dreptul lor de proprietari, în baza înscrisului sub semnătură privată, denumit „antecontract de vânzare-cumpărare”, asupra imobilului „teren de 400 m.p. și casă, situată pe acesta”, din Ploiești, ., jud. Prahova.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții arată că au cumpărat de la unchiul lor numitul M. A., terenul și casa în care acesta a locuit de-a lungul vieții și pe care le-a deținut în nume de proprietar. Prețul convenit cu acesta a fost de 10.000 lei, sumă pe care reclamanții susțin că i-au achitat-o unchiului lor. După încheierea antecontractului, unchiul acestora – care era în vârstă – a decedat, reclamanții susținând că s-au îngrijit de înmormântarea și efectuarea tuturor pomenilor, astfel cum prevede tradiția ortodoxă.
S-a menționat ca defunctul se afla în stare de nevoie, el neavând copii și soție, reclamanții susținând că l-au ajutat cu tot ce le-a stat în putință, pentru o viață mai bună, mai ușoară, mai lipsită de griji. Întrucât spre sfârșitul vieții sale acesta a dorit să vândă proprietatea, reclamanții i-au propus acestuia să le vândă lor, dată fiind relația bună dintre aceștia. În aceste condiții, au susținut reclamanții, unchiul lor a dorit să lase scris și să perfecteze convenția, prin înmânarea prețului și a facerii înscrisului sub semnătură privată. Acest fapt s-a întâmplat în prezenta martorilor P. N. și M. G..
Au mai precizat reclamanții că în data de 20.12.2008 trebuia ca, împreună cu unchiul lor, să meargă la notariat sa încheie actul autentic, însă, din nefericire, acesta a picat la pat și în data de 30.10.2008 a decedat.
În drept, au fost invocate disp. art. 581 C.proc.civ.
În dovedire, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu acte, martori, interogatoriu, expertize.
Anexat cererii de chemare în judecată, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în fotocopie, actele de identitate ale acestora (filele 6-7 dosar).
La data de 08.02.2012, reclamanții au depus la dosarul cauzei cerere (fila 9 dosar), prin care au arătat că înțeleg să se judece în cauză pe calea dreptului comun.
La termenul din data de 06.04.2012, instanța a dispus atașarea, la prezentul dosar, a Dosarului nr._ .
La termenul din data de 22.06.2012, în temeiul disp. art. 167 C.pr.civ. instanța încuviințează pentru părți, proba cu înscrisurile de la dosar, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
La data de 22.06.2012, numita Vlade C., procurator al pârâtei A. M., a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat „Întâmpinare”, prin care a solicitat încheierea procesului printr-o decizie definitivă.
În motivare, se arată că reclamantul D. A. nu are act legalizat și autentic asupra imobilului unchiului său M. A., decedat la data de 29.10.2008. De asemenea, în măsura în care instanța consideră legală trecerea la aplicarea masei succesorale conform gradelor de rudenie reale, s-a susținut că pârâta A. M. este rudă de gradul I, ca ultimă soră în viață a defunctului M. A., iar D. A., Văsie M. și D. A. sunt rude de gradul II (nepoții defunctului M. A.).
Prin sentința civilă nr._/29.06.2012, Judecătoria Ploiești a respins cererea având ca obiect „acțiune în constatare”, formulată de reclamanți, ca neîntemeiată și a luat act că pârâții nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între numitul M. A., decedat la data de 29.10.2008 (conform certificatului de deces ., nr._ emis de Consiliul Local al Municipiului Ploiești la data de 30.10.2008) în calitate de vânzător-promitent și reclamantul D. A., în calitate de cumpărător-promitent, s-a încheiat, la data de 25.10.2008, un înscris sub semnătură privată intitulat „Antecontract de vânzare-cumpărare” (fila 6 dosar atașat), prin care promitentul vânzător M. A. s-a obligat să vândă, în deplină proprietate și cu garanția pentru evicțiune reclamantului D. A., terenul în suprafață de 400 m.p., situat în Ploiești, ., jud. Prahova, precum și imobilul construcție din paiantă, acoperită cu șindrilă și carton, aflat pe acest teren, compus din o cameră și dependințe. S-a convenit ca prețul să fie compus din suma de_ lei, precum și asigurarea, de către cumpărătorul promitent a întreținerii vânzătorului promitent, până la moartea sa. Părțile s-au obligat să încheie actul în formă autentică, până la data de 20.12.2008.
În raport de probele administrate, instanța de fond a reținut că între reclamantul D. A. și numitul M. A., autorul pârâților, decedat ulterior, s-a încheiat nu un antecontract de vânzare-cumpărare, astfel cum a fost intitulat de părți, ci un contract nenumit, respectiv un antecontract de întreținere, cumpărătorul promitent obligându-se să asigure și întreținerea vânzătorului promitent, respectiv asigurarea strictului necesar, suportarea cheltuielilor medicale, precum și a cheltuielilor de înmormântare. A mai reținut instanța și faptul că părțile s-au obligat să încheie actul în formă autentică, până la data de 20.12.2008, iar promitentul transmițător a decedat la data de 29.10.2008.
În raport de această situație, instanța a considerat că nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, atâta timp cât antecontractul încheiat are caracter aleatoriu, iar obligația de întreținere asumată de promitentul cumpărător, obligație cu caracter strict personal, a rămas fără obiect, prin decesul creditorului obligației, astfel că nu s-a transmis o obligație de vânzare în patrimoniul celorlalți moștenitori ai defunctului M. A., față de reclamanți.
Împotriva sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploieștiau declarat recurs reclamanții D. A. și D. E. prin care au solicitat modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată în fața instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au susținut că instanța de fond a primit toate înscrisurile depuse, deși a creat impresia ca probele pe care le-au administrat păreau suficiente, nu a invocat și nu a ridicat spre discuție în contradictoriu vreo problemă legată de modalitatea în care înțeleg să se folosească de înscrisul sub semnătură privată, nu i-a întrebat niciodată dacă înțeleg să se folosească de acest înscris privat dându-i vreun alt înțeles, alt caracter decât cel de promisiune de vânzare sub semnătură privată, pe fond a respins cererea, cu motivarea ca antecontractul de vânzare-cumpărare, astfel cum a fost intitulat de părți, este un contract nenumit, respectiv un antecontract de întreținere. Instanța a mai reținut că fiind un contract cu caracter aleatoriu, obligația de întreținere fiind rămasă fără obiect, cererea este neîntemeiată.
Nici o clipă, pe parcursul dosarului, nu s-au pus în discuție astfel de probleme de interpretare juridică a actului dedus judecății, ci, pur și simplu, reclamanții au arătat că au avut această convenție cu unchiul M. A., că i-au predat prețul în prezenta martorilor P. N. și M. G., martori audiați, ale căror mărturii sunt depuse la dosarul cauzei, că au depus oferta de plată cu privire la prețul antecontractului la dispoziția moștenitorilor, împrejurare față de care erau întrunite toate condițiile legale pentru admiterea cererii.
Este, de principiu, ca interpretarea unei convenții trebuie să se facă în sensul voinței exprimate de părțile contractante.
Față de aceste aspecte, se poate spune ca analizarea actului dedus judecații și interpretarea dată de instanță excede cadrului procesual, atâta timp cât nu s-a pus în discuție activarea vreunei clauze de întreținere, ci doar s-a arătat că în cadrul relațiilor bune, de prietenie și afecțiune a unchiului cu nepotul său, cel din urmă l-a și îngrijit, înmormântat creștinește pe vânzătorul promitent, chestiuni pe care le-ar fi efectuat în orice condiții. Pârâții din aceasta cauză nici nu au formulat în concret, în virtutea calității procesule pasive, cereri, apărări, probe, care sa conducă la o asemenea soluție, greșită, a instanței de fond.
Recurenții au apreciat că este incident motivul de modificare reglementat de pct. 8 art. 304 C.proc.civ., întrucât actul juridic dedus judecații este cât se poate de clar, fiind „vădit neîndoielnic”, totuși instanța îi schimbă natura, înțelesul, dându-i alt caracter, respectiv de antecontract de întreținere, practic o inovație în materie juridică.
Art. 1295 din Codul civil consacră convenția ca mod de dobândire a proprietății, are un neîndoielnic înțeles însemnând că transmiterea proprietății sau a altui drept real se efectuează îndată ce convenția de înstrăinare este definitiv încheiată, independent și înainte de orice tradițiune.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
Intimatul-reclamant legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Recursul este întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, recurenții susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
În acest sens, recurenții au invocat încălcarea regulii de interpretare a contractelor prevăzută de art. 977 C.civ., potrivit căreia interpretarea se face după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor.
Analizând antecontractul încheiat între părți, constatat prin înscrisul de la fila 26 d.f., tribunalul constată că în schimbul obligației de a înstrăina imobilul, reclamantul, în calitate de promitent cumpărător, s-a obligat să achite prețul de 10.000 lei și să asigure întreținerea vânzătorului până la moartea acestuia.
În raport de existența celor două obligații din partea recurentului-reclamant, se pune problema stabilirii naturii juridice a actului juridic încheiat. În lipsa altor elemente pentru a determina, cu certitudine, obligația preponderentă și în condițiile în care părțile nu au predeterminat valoarea obligației de întreținere, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că actul juridic încheiat este un contract nenumit. Nu se poate reține nici o natură bivalentă a actului, respectiv atât de antecontract de vânzare-cumpărare, cât și de întreținere, în condițiile în care obligația corelativă este unică – de înstrăinare a imobilului. În același timp, valoarea indicată cu titlu de preț apare cu mult inferioară valorii de circulație a unui teren de 400 m.p. situat în mun. Ploiești.
În raport de conținutul obligațiilor stabilite în contract, instanța de fond a făcut o interpretare judicioasă a contractului, conform art. 977 C.civ., nerezumându-se la adoptarea titulaturii date de părți actului, respectiv „antecontract de vânzare-cumpărare”, dând eficiență voinței reale a acestora.
În raport de natura actului juridic încheiat, instanța de fond a reținut în mod corect că obligația de întreținere a rămas fără obiect, în condițiile în care promitentul-vânzător a decedat înainte de data fixată pentru încheierea contractului în forma prevăzută de lege, respectiv la data de 30.10.2008.
Prin actul juridic încheiat, părțile au prevăzut un termen cert pentru încheierea contractului de înstrăinare a imobilului, dată la care însă obligația de întreținere nu se mai putea naște în lipsa obiectului acesteia.
Pe de altă parte, prețul pretins a fi achitat la data încheierii antecontractului a fost achitat de reclamanți ulterior, prin oferta de plată urmată de cosemnare (filele 40 – 44). Scopul plății efectuate în acest mod rezultă din conținutul ofertei de plată, în care se menționează executarea obligației prevăzute de înscrisul în cauză. Ca atare, mențiunea din înscris referitoare la achitarea prețului rămâne fără valoare, în raport de recunoașterea tacită în sens contrar.
Față de aceste considerente, reținute, în parte, și de instanța de fond, soluția de respingere a cererii este temeinică și legală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, referitoare la executarea obligațiilor proprii de către partea ce solicită pronunțarea hotărârii care să țină loc de act de înstrăinare în formă autentică.
Referitor la susținerea recurenților în sensul că instanța nu a pus în discuția părților interpretarea actului juridic dedus judecății în sensul reținut în motivare, susținere ce se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., tribunalul apreciază că pretinsa omisiune nu duce la concluzia încălcării principiului contradictorialității, în condițiile în care înscrisul și natura juridică a actului juridic constatat prin acesta au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii. Operațiunea de interpretare a probelor și, ca urmare, de calificare juridică a situației de fapt deduse judecății, este ulterioară închiderii dezbaterilor, având loc în cadrul deliberării.
De asemenea, nu se poate reține nici că analiza instanței de fond ar excede cadrului procesual stabilit de reclamanți, în condițiile în care aceasta s-a pronunțat exclusiv asupra obiectului dedus judecății, raportat la temeiurile de fapt și de drept invocate. Împrejurarea că încadrarea juridică dată actului juridic în cauză nu coincide cu cea pretinsă de reclamanți nu reprezintă o încălcare a principiului disponibilității, ci este expresia raționamentului logico-juridic pe care îl face instanța cu ocazia deliberării.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că judecătoria a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat ca nefondat, urmând să ia act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți D. A. și D. E., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârâți A. AMRIANA, domiciliată în Ploiești, . M., nr. 1, ., ., jud. Prahova, V. M., domiciliată în Ploiești, Al. Bahluiului, ., ., D. A. D., domiciliată în Ploiești, ., nr. 267, ., ., ca nefondat.
Ia act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. C. M. Șalar F.-L.
GREFIER,
Cardașol I.-N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. ȘFL/Tehnored. ME.
2 ex./11.03.2013
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. V. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 503/2013.... → |
|---|
