Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 503/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 8369/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 503
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2013
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTOR - G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „încuviințare executare silită – dosar de ex. 88/2013”, declarat de apelanta – creditoare . SA BUCUREȘTI, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva Încheierii de ședință din data de 20.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare M. L. I., domiciliată în ., județ Prahova și intimatul - petent B. R. ORTANSA A., cu sediul în Ploiești, .. 7, ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 15,00 lei, conform OP nr._/17.06.2013 în sumă de 5,00 lei și OP nr. 208/10.04.2013 în valoare de 10,00 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, OP-uri anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta – creditoare reprezentată de avocat M. M. și intimata – debitoare M. L. I. personal, lipsind intimatul - petent B. R. Ortansa A..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei – creditoare, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât cesiunea este realizată, potrivit disp. art.1573-1574 C. civil. Precizează că apelanta – creditoare deține titlul executoriu în urma cesiunii de creanță, motiv pentru care solicită încuviințarea executării silite. Susține că în actele depuse la dosar se face referire la același contract de credit, apelanta-creditoare cumpărând creanța. Cu privire la disp. art. 1578 alin. 3, 4, 5 C. civ., arată că nu există o dovadă că debitorul a solicitat acest lucru. Pe fondul cauzei, solicită încuviințarea executării silite, fără cheltuieli de judecată.
Intimata – debitoare M. L. I., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat de apelanta – creditoare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, petentul B. R. Ortansa a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr._/12.03.2008, la solicitarea creditoarei . SRL București, privind pe debitoarea Mehedintu L. I..
În probațiune, petentul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri și anume: Încheierea din 08.04.2013, cererea de executare silită, contract de consum, notificare cesiune de creanță și dovada comunicării acesteia, contract de cesiune de creanță nr.2682 din 10.06.2004.
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20.05.2013, Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințarea a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc R. Ortansa, la solicitarea creditoarei E. K. România SRL București, privind titlul executoriu - contract de credit nr._/02.07.2008 – împotriva debitorului Mehedintu L. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 22.02.2008, între creditoarea . și debitorul Mehedintu L. I. a intervenit contractul de credit de consum, creditul având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 3500,00 lei.
În data de 12 aprilie 2013, petentul B. R. Ortansa a formulat, la solicitarea . SRL, o cerere de încuviințare a executării silite a titlului executoriu mai sus menționat.
Având în vedere faptul că . SRL București nu a făcut dovada că are împotriva debitorului Mehedintu L. I. o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța de fond, în temeiul art.665 alin.5 pct.3 și 4 C.pr.civ, a respins ca neîntemeiată prezenta cerere de încuviințare a executării silite.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond a ținut seama de conținutul Contractului de credit nr._/22.02.2008(f.4), în sensul că creditorul îndreptățit a formula cerere de executare silită este ..
Instanța de fond nu a ținut cont de contractul de cesiune de creanță nr. 2682 din 10.06.2004, întrucât petentul nu a demonstrat că acesta a avut ca obiect cedarea creanței izvorâte din contractul de credit mai sus menționat.
În ceea ce privește notificarea depusă la dosarul cauzei, având în vedere că există posibilitatea ca pretinsa cesiune de creanță să se fi realizat și cu titlu gratuit, conform art.1567 C.civ, fapt ce ar fi determinat necesitatea încheierii contractului în formă autentică sau întocmirea statului estimativ, sub sancțiunea nulității absolute prevăzută de art.1011 C.civ., instanța de fond a considerat că această notificare nu este în măsură să acopere lipsa unei dovezi scrise privind cedarea creanței mai sus arătate.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art.1578 alin.3, 4 și 5 din C.civ., în sensul că „Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să prezinte dovada scrisă a cesiunii. Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata. Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului”.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea . SRL București,
În motivarea cererii, apelanta-creditoare a învederat că, în fapt, împotriva debitoarei Mehedintu L. I. s-a formulat cerere de executare silită în temeiul contractului de credit nr._/2008, încheiat de debitoare cu ..
În continuare, apelanta-creditoare a susținut că la data de 28.10.2011, . a cedat creanța rezultată din contractul mai sus menționat, către . SRL București.
De asemenea, apelanta-creditoare a precizat că Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite, pe motiv că . SRL București, nu a făcut dovada că are o creanța certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului.
Astfel, apelanta-creditoare a înțeles să critice încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești, pentru considerentele ce urmează a le învedera:
Apelanta-creditoare a susținut că cesiunea de creanță este realizată după . Noului Cod Civil.
Mai mult, apelanta-creditoare a susținut că, potrivit art. 1573 alin. 1, creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului si a cesionarului, fără notificarea debitorului, iar potrivit art.1574 alin.1, cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
Or, coroborând dispozițiile celor două texte de lege cu faptul posesiei titlului executoriu în original contractul de credit nr._/2008), apelanta-creditoare a susținut că, concluzia ce reiese este că titlul executoriu i-a fost predat de către cedentă, în urma realizării cesiunii de creanță, astfel că, având chiar și numai aceste informații, Judecătoria ar fi trebuit să conchidă că își justifică calitatea de creditoare și, ca urmare, să încuviințeze executarea silită.
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a susținut că, dacă instanța de fond ar fi procedat la o verificare a actelor depuse (contract de credit, notificare debitor, cerere executare silita) ar fi observat că în toate aceste înscrisuri se vorbește despre același contract de credit, încheiat, respectiv cesionat de către ..
Or, în contractul depus la dosarul cauzei, încheiat între . SRL București și . se arată în mod expres că . SRL București, a cumpărat creanța pe care . o deținea împotriva debitorului, acesta nefiind deci cu titlu gratuit și nu trebuia să îmbrace forma autentică cerută de 1011 C.civ, cum greșit a interpretat instanța de fond.
În ceea ce privește disp. art. 1578 alin 3,4,5 Cod civ., la care face referire instanța de fond, apelanta-creditoare a susținut faptul că, atâta vreme cât nu există nicio dovadă că debitorul ar fi solicitat acest lucru, instanța din oficiu nu o poate face, întrucât textul de lege este clar in acest sens, singurul care poate cere dovada fiind debitorul.
Pentru aceste motive, apelanta-creditoare a solicitat admiterea apelului astfel cum fost formulat, schimbarea în tot a încheierii din data de 20.05.2013 și, pe fond, admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
În drept, apelanta-creditoare a invocat disp. art. 1573,1574 NCC, 466 și urm. Noul Cod proc. civ.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către creditoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 476 și urm. Noul Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Apelanta se află în eroare atunci când susține că a făcut dovada cesiunii de creanță intervenită între aceasta și . în ceea ce privește contractul de credit nr._/2008, susținerea sa fiind infirmată de înscrisurile depuse de aceasta la dosar în dovedirea cererii de încuviințare executare silită.
Astfel, așa cum corect a reținut și instanța fondului, apelanta, respectiv executorul judecătoresc, căruia i-a adresat cererea de executare silită nr. 88/08.04.2013, a depus la dosar, ca dovadă a cesiunii de creanță, contractul de cesiune de creanțe nr.2682/10.06.2004 astfel cum a fost modificat( cu precizarea că toate actele modificatoare s-au efectuat anterior anului 2008).
Contractul de credit pentru care s-a solicitat încuviințarea executării silite s-a încheiat la data de 22.02.2008 astfel încât nu poate fi primită susținerea apelantei potrivit căreia s-ar fi cesionat la 10.06.2004 o creanță care nici nu se născuse. Susținerea făcută prin cererea de apel potrivit căreia cesiunea ar fi avut loc la data de 28.10.2011, de asemenea nu poate fi primită întrucât nu s-a depus dovada în acest sens, așa cum deja am arătat, la dosar nu se află depus decât contractul de cesiune de creanțe nr.2682/10.06.2004.
Alegațiile petentei privind aplicabilitatea prevederilor Noului cod civil în materia cesiunii de creanță nu au relevanță în lipsa dovezii cesiunii, astfel încât, tribunalul constată că în mod corect instanța fondului a reținut că petentul nu a demonstrat că contractul de cesiune de creanțe nr. 2682/10.06.2004 a avut ca obiect cedarea creanței izvorâte din contractul de credit nr._/2008.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere prevederile art.665 alin.5 pct.3 și 4 și ale art.476 și urm. NCPC instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-creditoare . SA BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta – creditoare . SA BUCUREȘTI, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva Încheierii de ședință din data de 20.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare M. L. I., domiciliată în ., județ Prahova și intimatul - petent B. R. ORTANSA A., cu sediul în Ploiești, .. 7, ., județ Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-A. M. G. M.
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. G.M./ tehnored. A.Ș.P.
2 ex./14.11.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 1527/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
