Pretenţii. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 13445/281/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.536
Ședința publică din data de 28 martie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă L. M. domiciliată în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari 7 SUD, . în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă personal, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinare formulată de intimata reclamantă, după care:
Recurenta pârâtă, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta pârâtă, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că instanța de fond a luat in considerare numai concluziile raportului de expertiză fără a lua in considerare apărările sale, neținând cont de chitanțele depuse la dosar de aceasta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.07.2010, sub nr._ /2011 reclamanta Asociația de Proprietari ..7D a solicitat obligarea pârâtei L. M. la plata sumei de 3432,71 lei reprezentând restanță la întreținere si majorări de întârziere, aferente perioadei iunie 2008 – ian. 2009, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta datorează cheltuieli de întreținere de 1983,38 lei, majorări de întârziere de 1449,33 lei fiind calculate la data de 6.06.2010, in procent de 0,2% pe zi de întârziere.
Reclamanta mai arată că pentru neplata sumei datorate a somat pârâta, dar acesta nu au dat curs somației primite.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 114 -1996 și art.31 din Lg.114/1996.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: Fișa de Evidență Contabilă, Statutul de organizare și funcționare a Asociației Proprietarilor, tabel nominal cu votarea și aprobarea procentului de penalitate, proces-verbal, somație de plată cu confirmare de primire.
La data de 09.12.2010 parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, invocand aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor Legii nr. 175/2010, precum si faptul ca neplata s-a datorat lipsei de venituri.
La data de 3.03.2011 reclamanta a precizat acțiunea in sensul ca isi mărește câtimea pretentiilor - debitul actual fiind de 6414,83 lei pentru perioada febr 2008-decembrie 2010, reprezentând 4686,05 lei cheltuieli de întreținere si 2768,72 lei penalități de întârziere, calculate pana la data de 28.02.2011.
La termenul din 12.05.2011, parata a depus Precizări prin care arata ca a achitat o parte din debit in cuantum de 500 lei, contesta sumele solicitate de către reclamanta si menționează ca a primit decizia de pensionare, precum si pensia aferenta.
La data de 8.09.2011 reclamanta a precizat acțiunea in sensul ca debitul actual este de 3645,70 lei pentru perioada oct.2009 – iulie 2011, reprezentând cheltuieli de întreținere de 2262,05 lei, si penalități de întârziere de 1383,65 lei, calculate pana la data de 04.09.2011.
Instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri si proba cu expertiza in specialitatea contabilitate, iar pentru parata proba cu înscrisuri, administrate in cauză.
Prin sentința civilă nr._/13.11.2012 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată de reclamanta Asociația de Proprietari ..7D, în contradictoriu cu parata L. M., a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 7612,99 lei, reprezentând cheltuieli întreținere și penalități, pentru perioada febr.2008- iunie 2012 și a obligat pe parata la plata cheltuielilor de judecata de 700 lei.
Pentru a pronunța sentința arătată, instanța de fond a reținut că potrivit art.46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Art.49 din același act normativ prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Din listele de plată precum si din Raportul de expertiza contabilitate Pucăr M., instanța de fond a reținut că pentru perioada februarie 2008-iulie 2010 parata însumează restante la plata întreținerii in cuantum de 3181,64 lei, la care se adăuga penalitățile de întârziere de 0,2%, in suma de 5070 lei. P. in decembrie 2010 debitul restant este de 3646,10 lei, cu penalitățile de întârziere aferente de 5351,25 lei iar pana la 30.06.2012 cheltuielile de întreținere sunt in cuantum de 5552,17 lei. Expertul a mai stabilit ca parata, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, pe parcursul judecații in perioada mai 2011-august 2012 a achitat suma de 4279,12 lei.
La data de 03.06.2012, debitul paratei fata de reclamanta se ridica la suma de 7612,99 lei din care 1223,05 lei cheltuieli de întreținere, iar suma de 6389,94 lei reprezentând penalități de întârziere.
Instanța de fond a mai reținut că petenta a invocat aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 175/2010, art. II, care la alin.(1) prevede că proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari se înțelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalități – iar la alin. (3) dispune ca prevederile alin. (1) și (2) se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depășește suma de 1.000 lei.
Din analiza dispozițiilor legale menționate si din analiza documentelor de la dosar, instanța de fond a constatat că, la data de 03.06.2012, debitul paratei fata de reclamanta se ridica la suma de 7612,99 lei din care 1223,05 lei cheltuieli de întreținere, iar suma de 6389,94 lei reprezentând penalități de întârziere, iar din analiza anexei 1 a raportului de expertiza, a reținut că parata achitase pe parcursul procesului a parte din restante, in suma de 4279,12 lei in perioada mai 2011-august 2012.
Instanța de fond a mai reținut ca Legea nr. 175/2010 a intrat in vigoare la data de 23.07.2010, astfel încât termenul de 12 luni stabilit de art. II alin 1, ce curge de la data intrării in vigoare, s-a terminat la data de 23.07.2011 – iar in cauza de fata toate cheltuielile de întreținere acumulate de către parata in perioada iulie 2010-iulie 2011, au fost achitate de către aceasta prin chitanța din 18.08.2011 si din 21.08.2012, adică ulterior împlinirii termenului de 12 luni, in care daca achita in totalitate debitul constând in cheltuieli de întreținere, putea beneficia de scutirea de la plata penalităților de întârziere, aferente acestei sume.
Instanța de fond a reținut deci ca parata nu a respectat dispozițiile art. II din Legea nr. 175/2010, astfel încât nu poate beneficia de clementa acordata de legiuitor.
Instanța de fond a mai reținut, ca la introducerea acțiunii parata acumulase restante la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei iunie 2008-ian.2009, restante pe care parata a înțeles sa înceapă sa le achite la data de 10.05.2011, 19.07.2011 si 18.08.2011, reușind ca prin aceste 3 chitanțe sa achite întregul debit restant aferent perioadei febr.2008-iulie 2011, din aceasta instanța reținând ca parata a avut posibilități materiale de a achita restante acumulate in 3 ani de zile, in doar 4 luni de zile, de unde rezulta ca posibilități materiale de achitare in mod obiectiv existau.
Împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a declarat recurs pârâtă L. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a Legii 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari.
În motivarea recursului, recurenta – pârâtă arată că potrivit concluziilor raportului de expertiza contabila judiciara - obiectivul nr. l - întocmit de expert contabil Pucar M., cheltuielile de întreținere calculate și datorate de recurentă pentru perioada februarie 2008 - iulie 2010, către Asociația de proprietari 7 SUD, sunt în suma de 3181,64 lei.
Menționează recurenta – pârâtă, faptul ca a achitat aceasta suma cu chitanța nr.1832/10.05.2011 in valoare de 500 lei si cu chitanța 1962/19.07.2011 in valoare de 2.800 lei, suma totala plătită fiind astfel de 3.300 lei reprezentând datoria cu titlu de bază (cheltuieli de întreținere), cu 118,36 lei mai mult fata de debitul reținut in sarcina sa de expert pentru perioada care analizata conform obiectivului 1 din raportul de expertiza.
Recurenta – pârâtă arată că în data de 19.07.2011 a fost stinsa datoria 3181,64 lei, existenta la data intrării in vigoare a Legii 175/2010, in termenul de un an indicat de acest act normativ, fapt pentru care, pentru aceasta suma, nu datorează penalități de întârziere.
Precizează recurenta – pârâtă că, în speță, încălcarea textelor de lege invocate, atât de către expertul contabil cat si de către instanța de fond care, in sentința recurată, a reținut exclusiv concluziile Raportului de expertiza, fără a le analiza in contradictoriu cu argumentele si documentele prezentate de recurenta-pârâtă in apărare, rezulta din stabilirea, in mod abuziv, in sarcina acesteia a unor penalități de întârziere cu mult mai mari decât debitul efectiv datorat, respectiv 5070.92 lei. De altfel, din Anexele 1 si 2 „Situația cheltuielilor de întreținere datorate de parata L. M." la Raportul de expertiza, se poate observa ca pentru anii 2008, 2009 si cea mai mare parte a anului 2010, expertul a calculat si stabilit lunar penalități de întârziere care depășesc cu mult cuantumul sumei la care s-au aplicat; ignorarea termenului prevăzut de legiuitor de la care se pot percepe penalități de întârziere, adică din a 51-a zi de la data afișării pe lista lunara a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Cu titlu de exemplu, recurenta a arătat că, pentru luna februarie 2008, cheltuielile de întreținere au fost achitate in data de 10.05.2011, iar in Anexa la Raportul de expertiza, experta stabilește un număr de 1195 zile întârziere, adică 3 ani, 3 luni si 10 zile, fără a tine cont de termenul indicat de art.49 alin.(l) din Legea 230/2007.
Recurenta – pârâtă mai arată că, contrar celor reținute de instanța de judecata in considerentele hotărârii atacate, conform cărora „...parata achitase pe parcursul procesului o parte din restante, in suma de 4279,12 lei, in perioada mai 2011l-august 2012", in acest interval a plătit către Asociația de proprietari 7 SUD suma de 6006,84 lei, după cum urmează: - suma de 3.300 lei, conform chitanțelor menționate la punctul 1 din prezenta (chitanța nr.1832/10.05.2011 in valoare de 500 lei si chitanța 1962/19.07.2011 in valoare de 2.800 lei), fiind stins astfel debitul de baza aferent perioadei februarie 2008 - iulie 2010 si achitata in plus fata de acesta suma de 118,36 lei; - suma de 2706,84 lei, achitata in perioada 18.08._12, conform următoarelor chitanțe: C..nr.2005/18.08.2011 in suma de 400 lei; C..nr.2053/20.09.2011 in suma de 300 lei; C..nr.2093/18.10.2011 in suma de 200 lei; C..nr.2217/19.01.2012 in suma de 300 lei; C..nr.2299/20.03.2012 in suma de 300 lei; C..nr.2335/17.04.2012 in suma de 150 lei; C..nr.2378/17.05.2012 in suma de 250 lei; C.. nr. 2423/21.06.2012 in suma de 9,56 lei; C..nr.2424/21.06.2012 in suma de 253,38 lei; C..nr.2473/19.07.2012 in suma de 179,52 lei; 11 )C..nr.2474/l 9.07,2012 in suma de 100 lei; C..nr.2505/21.08.2012 in suma de 107,14 lei; C..nr.2507/21.08.2012 in suma de 158,24 Iei.
Menționează recurenta – pârâtă, de asemenea, că, anterior pronunțării sentinței, a mai efectuat doua plăți către Asociația de proprietari 7 SUD, in suma totala de 409,44 lei, cu chitanțele nr. 2560/20.09.2012 in valoare de 211,86 lei si nr. 2626/16.10.2012 in valoare de 197,58 lei.
Recurenta – pârâtă arată faptul ca efectuarea acestor plați si a documentelor de plata a fost comunicata instanței de fond, fiind făcuta dovada cu copii ale chitanțelor la care s-a referit, pe care le-a depus la dosarul cauzei atât pe parcursul efectuării plaților, cat si in final, atașate Concluziilor formulate la Raportul de expertiza contabila judiciara (Anexe 1-5), iar în intervalul de timp 10.05._12, a achitat suma totala de 6.416,28 lei, din care pana la data elaborării raportului de expertiza (06.09.2012) plătise suma de 6006,84 si nu suma de 4279,12 așa cum, in mod eronat, retine atât expertul contabil cat si instanța de judecata.
Consideră recurenta – pârâtă că reținerea unor date eronate in Raportul de expertiza care a stat, in mod exclusiv, la baza pronunțării sentinței civile recurate si a determinat, in principal, nelegalitatea si netemeinicia acesteia, s-a produs ca urmare a nerespectarii dispozițiilor art.208 alin.(l) C.pr.civ, și, în absolut toate înscrisurile pe care le-a depus la instanța de fond (întâmpinare, precizări, concluzii) adresa paratei-recurente este menționata adresa completa.
Un al treilea motiv de recurs este acela că, în opinia recurentei, instanța de fond nu a analizat si nu a ținut cont de niciunul dintre documentele depuse de aceasta la dosarul cauzei, in contextul administrării probei cu înscrisuri, pronunțând astfel o hotărâre lipsita de temei legal.
Recurenta – pârâtă arată că, cheltuielile de întreținere aferente perioadei februarie 2008 - iulie 2010 si nu perioadei februarie 2008 - iulie 2011, au fost in suma totala de 3181,64 lei, iar valoarea chitanțelor din data de 10.05.2011 (nr.1832) si din data de 19.07.2011 (nr.1962) este de 500 lei, respectiv de 2.800 lei, totalizând 3.300 lei – fiind evident ca aceasta suma a fost suficienta pentru acoperirea datoriei aferente perioadei la care se refera instanța, fără a mai fi necesara luarea in calcul a celei de-a treia facturi la care face trimitere, din 18.08.2011 (nr.2005), in valoare de 200 lei.
Arată recurenta – pârâtă că nu a beneficiat in ultimii 3 ani anteriori emiterii Deciziei de pensionare de un venit constant, respectiv salariu, pensie ori indemnizație, fiind susținuta financiar, la nivel de subzistenta, de către familie. Decizia de pensionare nr._ a fost emisa in data de 04.05.201 l ca urmare insistentelor acesteia adresate Casei de Pensii a SRI, pentru a fi in măsura sa-si achite datoriile fata de asociația de proprietari, a primit pensia in data de 09.05.2011, iar din acel moment am depus diligente in vederea achitării debitului care face obiectul prezentei si a contractat un împrumut in valoare de 2.500 lei, la C.A.R.-Pensionari Ploiești, bani pe care i-a folosit integral la efectuarea primelor doua plați.
Arată recurenta-pârâta că nu a avut posibilități materiale, in mod obiectiv, sa achite, in termen legal, debitul fata de Asociația de proprietari 7 SUD, neplata acestuia nedatorându-se relei-credințe.
Recurenta – pârâtă, față de motivele de fapt și de drept invocate, solicită casarea sentinței civile nr._/13.11.2012 și trimiterea la instanța de fond in vederea rejudecării și, în subsidiar, în urma casării hotărârii recurate să se respingă ca netemeinică și nelegală acțiunea formulată de Asociația de proprietari 7 SUD.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct.8 și pct. 9, art. 304 indice l și următoarele C.proc.civ..
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 22.01.2013.
Legal citată, intimata – reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În drept, intimata – reclamantă a invocat disp. art. 115 C. pr. civ.
Tribunalul examinând cererea de recurs, în raport de sentința recurată, criticile formulate, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Recurenta-pârâta a criticat sentința instanței de fond, susținând ca s-ar fi făcut o greșită aplicare a Legii nr. 175/2010, ca prima instanța nu ar fi avut în vedere toate debitele achitate și că și-ar fi întemeiat sentința pronunțată exclusiv pe concluziile raportului de expertiza, stabilind în sarcina recurentei-parate penalități de întârziere cu mult mai mari decât debitul efectiv datorat, precum si ca nu s-ar fi ținut cont de apărările acesteia privind lipsa posibilităților materiale.
Instanța de fond s-a raportat, în primul rând, la probatoriul cu înscrisuri administrat de părți, inclusiv de recurenta-pârâtă, care, fiind legal citată în cauza și depunând de altfel întâmpinare, precizări și concluzii, trebuia să depună în timp util și toate eventualele dovezi ale tuturor plăților parțiale efectuate.
Astfel, pe de o parte, s-au avut în vedere chitanțele depuse de recurenta-pârâtă și celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei, precizările formulate de părți – dispunându-se și administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă, la solicitarea intimatei-reclamante, tocmai din necesitatea lămuririi sumelor datorate de recurenta-pârâtă, în raport de existența unor restanțe la achitarea cheltuielilor de întreținere - purtătoare de penalități de întârziere - ce datau încă din anul 2008, de faptul ca recurenta-pârâta a achitat o parte din sumele datorate, precum și față de . Legii nr. 175/2010 ce prevedea unele facilități, în mod condiționat, referitoare la penalitățile de întârziere.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect, pe de o parte, aplicabilitatea în cauza a disp. art.46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și ale art. art.49 din același act normativ, privind stabilirea penalităților pentru sumele restante.
Pe de alta parte, s-a reținut că potrivit disp. art. II alin. (1) din Legea nr. 175/2010, proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari se înțelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalități – alin. (3) al aceluiași art. dispunând că prevederile alin. (1) și (2) se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depășește suma de 1.000 lei.
Astfel, din listele de plată precum si din Raportul de expertiza contabilitate Pucăr M., instanța de fond a reținut în mod corect că pentru perioada februarie 2008-iulie 2010 parata a însumat restante la plata întreținerii in cuantum de 3181,64 lei, la care se adăuga penalitățile de întârziere de 0,2%, in suma de 5070 lei – iar până in luna decembrie 2010 debitul restant era de 3646,10 lei, cu penalitățile de întârziere aferente în sumă de 5351,25 lei. De asemenea, pana la 30.06.2012 cheltuielile de întreținere, conform precizărilor intimatei-reclamante, precizărilor formulate și constatărilor raportului mde expertiză aveau un cuantum de 5552,17 lei – expertul confirmând ca recurenta-parata, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, pe parcursul judecații in perioada mai 2011-august 2012 a achitat suma de 4279,12 lei – astfel că la data de 03.06.2012, debitul paratei fata de reclamanta se ridica la suma de 7612,99 lei din care 1223,05 lei cheltuieli de întreținere, iar suma de 6389,94 lei reprezentând penalități de întârziere.
Instanța de fond a mai reținut că parata achitase pe parcursul procesului a parte din restante, in suma de 4279,12 lei in perioada mai 2011-august 2012, conform chitanțelor depuse la fila 92 dosar - chitanțe ce au fost avute in vedere si de expert la întocmirea raportului de expertiză – neputând avea în vedere și celelalte chitanțe de la filele 157-160 dosar fond, pentru simplul motiv că acestea au fost depuse de recurenta-pârâtă ulterior, deși unele erau achitate anterior efectuării raportului de expertiză – ele urmând însă a fi avute în vedere, în mod evident, ca dovezi ale achitării debitului datorat, inclusiv în faza executării.
Instanța de fond a mai reținut ca Legea nr. 175/2010 a intrat in vigoare la data de 23.07.2010, astfel încât termenul de 12 luni stabilit de art. II alin 1, ce curge de la data intrării in vigoare, s-a încheiat la data de 23.07.2011, iar în cauză, toate cheltuielile de întreținere acumulate de către parata in perioada iulie 2010-iulie 2011, au fost achitate de către aceasta prin chitanțele din 18.08.2011 si din 21.08.2012, adică ulterior împlinirii termenului de 12 luni, in care daca achita in totalitate debitul constând in cheltuieli de întreținere, putea beneficia de scutirea de la plata penalităților de întârziere, aferente acestei sume.
Instanța de fond a reținut astfel ca parata nu a respectat dispozițiile art. II din Legea nr. 175/2010, neputând beneficia deci de facilitatea acordata de legiuitor.
După cum rezultă deci, criticile recurentei-pârâte privind motivarea sentinței instanței de fond exclusiv pe baza raportului de expertiză și greșitei interpretări a prevederilor Legii 175/2010 sunt neîntemeiate – prima instanță interpretând și coroborând toate probele dosarului pentru a-și întemeia soluția pronunțată.
În ce privește susținerea recurentei că s-ar fi stabilit, în mod abuziv, în sarcina sa, penalități mai mari decât debitul datorat, aceasta se datorează, în mod evident vechimii debitului restant, în condițiile în care, până în momentul achitării, recurenta acumulase restanțe la plata întreținerii de cca. 3 ani.
Pe de altă parte, recurenta-pârâta nu a formulat obiecțiuni le raportul de expertiză sub aspectul modului de calcul al penalităților, depunând doar concluzii scrise în care a invocat neluarea în seama a tuturor chitanțelor de plată – în condițiile în care, după cum s-a arătat deja, acestea au fost depuse și chiar achitate ulterior efectuării raportului de expertiză.
Astfel, pentru considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenta-parata în cauză sunt nefondate, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă L. M. împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă L. M. domiciliată în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 7 SUD, . în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A./ Tehnored. M.C.A.
2 ex/14.10.2013
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. S. R.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1443/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
