Pretenţii. Decizia nr. 1527/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1527/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 27549/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1527
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - N. C.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta – reclamantă S.C. TRANSPORT CĂLĂTORI EXPRESS S.A. PLOIEȘTI (fostă Regia Autonomă de Transport Public Ploiești), cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9937/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. D. LIBERAL - ORGANIZAȚIA JUDEȚEANĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 224 lei, conform chitanțelor . nr._/26.06.2013 și nr._/13.11.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, chitanțe anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta – reclamantă reprezentată de consilier juridic D. A., lipsind intimatul – pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei – reclamante depune la dosar delegație de reprezentare juridică și o notă de ședință, prin care arată că societatea reclamantă și-a schimbat denumirea din „Regia Autonomă de Transport Public Ploiești” în „S.C. TRANSPORT CĂLĂTORI EXPRESS S.A. PLOIEȘTI”, cu același sediu, fiind atașat certificatul de înregistrare, în acest sens și, având cuvântul, solicită rectificarea citativului și a practicalei. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Tribunalul ia act de susținerile reprezentantului recurentei-reclamante în sensul că, societatea reclamantă și-a schimbat denumirea din „Regia Autonomă de Transport Public Ploiești” în „S.C. TRANSPORT CĂLĂTORI EXPRESS S.A. PLOIEȘTI”, cu același sediu, fiind atașat certificatul de înregistrare, motiv pentru care dispune rectificarea practicalei și a citativului în sistemul Ecris al instanței și,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în sensul modificării sentinței civile atacate și obligarea intimatului – pârât la plata debitului și calcularea în continuare a dobânzii legale până la data achitării efective a debitului solicitat, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod corect asupra pricinii deduse judecății și a tuturor capetelor de cerere solicitate. Susține faptul că pârâtul a refuzat să răspundă la interogatoriul formulat de reclamantă, iar instanța de fond nu a apreciat în mod corect asupra acestei probe încuviințate în cauză. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11.07.2012 sub nr._, reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Ploiești a solicitat obligarea pârâtului P. D. Liberal – Organizația Județeană Ploiești la plata sumei de 4841,41 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/29.12.2009, a sumei de 750,42 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, calculată până la data de 01.07.2012 și a dobânzii legale calculate până la data plății efective a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că, la solicitarea pârâtului, a executat o lucrare constând în montarea de 29 de bannere publicitare, sens în care a emis factura nr._/29.12.2009 în valoare de 4841,41 lei.
A mai precizat reclamanta că a convocat pârâtul la conciliere directă, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, însă acesta nu s-a prezentat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 447 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 C. civ.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deși a fost legal citat cu această mențiune, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, precum și a probei cu interogatoriul pârâtului, însă acesta nu a răspuns la interogatoriul ce i-a fost comunicat în condițiile art. 222 C.p.c.
Prin sentința civilă nr.9937/31.05.2013, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulata de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 17.11.2009 a fost înregistrată în evidența reclamantei Regia Autonomă de Transport Public Ploiești adresa nr. 3273/17.11.2009, emisă de către pârâtul P. D. Liberal – Organizația Județeană Ploiești (fila 10), prin care acesta a solicita sprijinul reclamantei pentru montarea de bannere pe raza Municipiului Ploiești.
Instanța a reținut că între părți nu a fost încheiat un contract scris având ca obiect montarea de bannere de către reclamantă, adresa menționată în precedent neavând nici măcar valoarea unei oferte de a contracta, întrucât nu conține suficiente elemente pentru formarea contractului și nu exprimă intenția ofertantului (în speță, a pârâtului) de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.
În lipsa unui contract scris, răspunderea pârâtului nu poate fi decât extracontractuală, care trebuie analizată în lumina dispozițiilor art. 998-999 C.civ. de la 1864, potrivit cărora ,,Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, trebuie analizată îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții cerute de legiuitor, respectiv: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.
În dovedirea faptului că a executat lucrările solicitate de către pârât, reclamanta a depus la dosarul cauzei (filele 6, 9, 11) factura nr._/29.12.2009, un deviz postcalcul și un formular de comandă de lucru – înscrisuri care au valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă, întrucât emană de la reclamantă și nu sunt semnate de către pârât (nefiind deci îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1176 C.civ. de la 1864 pentru înscrisul sub semnătură privată).
Potrivit art. 1197 C. civ. de la 1864, începutul de dovadă scrisă este „orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiția sau a celui ce el reprezintă și care scriptură face a fi de crezut faptul pretins”. Deci, înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar nu fac decât să nască o prezumție simplă în defavoarea pârâtului, care trebuie coroborată cu alte probe.
Astfel, având în vedere că în cauză nu a fost administrată nicio altă probă care să se coroboreze cu înscrisurile menționate anterior, deși au fost încuviințate toate probele propuse de către reclamantă (căreia îi revine sarcina probei, conform art. 1169 C.civ. de la 1864 coroborat cu art. 129 alin. 1 C.p.c.), instanța constată că în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prescrise de art. 998-999 C.civ. de la 1864.
În raport de precizările expuse în precedent, mai trebuie menționat că refuzul pârâtului de a răspunde la interogatoriu nu poate fi folosit împotriva acestuia, în condițiile art. 225 C.p.c., întrucât un început de dovadă nu se poate corobora cu un început de dovadă scrisă, ci numai cu probe din care să rezulte, dincolo de orice dubiu, faptul pretins de către reclamantă.
Împotriva acestei sentinței a declarat recursul reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
A arătat recurenta reclamantă că, instanța de fond retine, în mod eronat în sentința recurată se reține că, între părți nu a fost încheiat un contract având ca obiect montarea de bannere către reclamanta, adresa menționata anterior neavând nici măcar valoarea unei oferte de a contracta, întrucât nu conține suficiente elemente pentru formarea contractului și nu exprima intenția ofertantului (în speță intimatului pârât) de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar. »
Susține recurenta pârâtă că, chiar dacă în speță între părți nu s-a încheiat un contract comercial în formă scrisă în cazul de față comanda fermă în formă scrisă dusă la îndeplinire ține loc de contract între părți, aspecte de care instanța de fond nu a ținut seama.
Recurenta reclamantă arată că, intimatul - pârât P. D., Liberal, în urma emiterii comenzii scrise de prestare a serviciului de montat bannere de către Regie nu a retras/ renunțat în nici un moment la solicitarea prestării din partea sa a acestui serviciu, nici până la îndeplinirea de către Regie, nici ulterior, respectiv până la emiterea facturii ceea ce reprezintă o acceptare tacita a prețului contravalorii montării celor 29 bannere.
Intimatul pârât, neavând nici un fel de obiecție, recurenta reclamantă a arătat că, în acest mod a acceptat atât valoarea serviciului prestat, făcând dovada comunicării facturii_/29.12.2009 către P. D. Liberal, implicit recunoscând îndeplinirea acestuia în totalitate.
Precizează că la dosarul instanței de fond, a solicitat pe lângă proba cu înscrisuri, și proba cu interogatoriul intimatului P. D. Liberal.
Deși instanța a comunicat interogatoriul paratului intimat acesta a refuzat să răspundă la întrebările sale.
Față de aceste aspecte reținerile instanței de fond sunt neîntemeiate și greșit motivate, facondu-se o greșită interpretare a cadrului legal.
Conform prevederilor art. 218 - 225 C.pr;div. legiuitorul a reglementat procedura interogatoriului, a obținerii mărturisirii judiciare prin care o parte tinde ca cealaltă parte să recunoască un fapt pe care partea care a propus interogatoriul își întemeiază pretențiile sau o apărare și care este de natură să producă consecințe juridice împotriva autorului ei, sau recunoașterea de către partea chemată la interogatoriu cu privire la temeinicia pretențiilor sau apărării părții adverse, sau cu privire la existența sau inexistența unui fapt pe care se sprijină adversarul său din proces în dovedirea pretențiilor sale sau a apărării sale.
Deoarece mărturisirea judiciară (interogatoriul) este un mijloc de probă cu o valoare egală cu a altor mijloace de probă, aceasta este lăsată la aprecierea judecătorului.
Astfel, dacă partea chemată la interogatoriu refuză nejustificat să se prezinte în fața instanței, instanța în speța de față în loc să considere aceste împrejurări ca fiind o mărturisire deplină ori un început de dovadă în folosul părții adverse (art. 225 C.pr.civ.), considera neîntemeiat ca fiind un început de dovada scrisa ce nu poate fi coroborat cu un alt început de dovada scrisă.
Totodată, jurisprudența a stabilit că, în cazul în care instanța aprecia refuzul părții de a răspunde la interogatoriul propus ca fiind o mărturisire deplină, aceasta are facultatea de a stabili din acest fapt o prezumție de recunoaștere tacită în favoarea celeilalte părți, lucru, de care după cum se poate observa ca instanța de fond nu a apreciat deși, s-ar fi impus si in cauza de fata.
Astfel, raportat la toate aceste aspecte consideră recurenta reclamantă întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâtului.
În speță pârâtul a solicitat prestarea unui serviciu de 29 bannere pe care nu 1-a denunțat în nici un fel, nu 1-a contestat ca nefiind executat, 1-a acceptat în totalitate și îl recunoaște ca și valoare în mod tacit.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatului pârât la plata sumei de 4841,41 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/29.12.2009, a sumei de 750,42 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, arătând că, la solicitarea acestuia a executat o lucrare reprezentată de montarea a 29 banere publicitare.
Astfel, între părți nu a fost încheiat un contract în formă scrisă având ca obiect care să constate înțelegerea dintre acestea privind montarea de bannere publicitare, ori în lipsa unui înscris prin care să se constate acest lucru nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a intimatului pârât.
Nu a fost administrată în cauză nici o dovadă din care să rezulte faptul pretins de recurenta reclamantă.
Factura nr._/29.12.2009, devizul postcalcul și formularul de comandă, nu sunt semnate de intimatul pârât, nu au valoare decât a unui început de dovadă scrisă și nu fac dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art. 1176 din vechiul Cod civil .
Pentru a fi îndeplinite cerințele impuse de disp. art. 998-999 din vechiul Cod civil, este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții, respectiv, fapta ilicită. Vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Faptul că intimatul pârât nu s-a prezentat la interogatoriu, nu poate să ducă la concluzia că, implicit sunt îndeplinite prevederile art. 998-999 din vechiul Cod civil, întrucât proba cu interogatoriu trebuie coroborată implicit și cu celelalte probe din care să rezulte că recurenta reclamantă a executat lucrarea constând în montarea bannerelor publicitare.
Astfel mărturisirea judiciară (interogatoriul), are aceeași forță probantă cu a celorlalte dovezi, putând fi combătută prin dovada contrară.
Pe de altă parte, potrivit practicii judiciare, instanța poate să înlăture, motivat recunoașterea unei părți dacă, din ansamblul probator administrat în cauză, își formează convingerea că mărturisirea respectivă nu corespunde adevărului.
În cazul în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogator sau refuzul de a răspunde trebuie socotită numai un început de dovadă care urmează să fie completată cu alte probe spre a se stabili împrejurările reale ale cauzei.
Administrarea probei cu interogatoriu prin aplicarea art. 225 C. pr. civ., poate duce la o anumită concluzie numai în măsura în care se completează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Facultatea pe care o acordă instanței art. 225 C. pr. civ., nu scutește instanța de a-și exercita rolul activ în descoperirea adevărului. În toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit numai ca un început de dovadă, care urmează să fie completat cu alte probe, prin care să se poată stabili împrejurările reale ale cauzei.
Numai în cazurile în care exisă posibilitatea administrării altor probe și din cercetarea împrejurărilor concrete ale cauzei, instanța nu ajunge la convingerea că lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde exprimă o recunoaștere a pretențiilor părții potrivnice, ea o poate considera mărturisire deplină în favoarea celeilalte părți cu putere probantă.
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă recursul declarat de recurenta reclamantă ca nefundat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă S.C. TRANSPORT CĂLĂTORI EXPRESS S.A. PLOIEȘTI (fostă Regia Autonomă de Transport Public Ploiești), cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9937/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. D. LIBERAL - ORGANIZAȚIA JUDEȚEANĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. G. C. N. M. C. A.
Fiind în CO semnează
Președintele Instanței
GREFIER
B. M. D.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored. CN
2 ex./16.12.2013
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. G. A. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 503/2013.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1176/2013.... → |
|---|
