Contestaţie la executare. Decizia nr. 1311/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1311/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 28747/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1311
Ședința publică din data de 01.10.2013
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTORI – A. G. H.
– M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată T. E. domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.5467/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - contestator S. C. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova și intimatul T. V. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
Cererea netimbrată
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta – intimată, reprezentată de av. A. M. și intimatul - contestator S. C., personal și asistat de av. G. M., lipsă fiind intimatul T. V..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, însă s-a depus copia motivelor de recurs.
Recurenta - intimată, prin apărător, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.390,00 lei.
Tribunalul ia act că recurenta - intimată depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.390,00 lei, conform chitanței . nr._/30.09.2013 ce a fost anulată.
Tribunalul comunică intimatului - contestator un exemplar al motivelor de recurs.
Intimatul - contestator depune la dosarul cauzei întâmpinare care este comunicată.
Recurenta – intimată, prin apărător, solicită în dovedirea cererii de recurs proba cu înscrisurile existente la dosar și a altor înscrisuri noi, prin care să facă dovada că are o bună situație financiare si ar putea achita sulta, în cazul în care îi va fi atribuit apartamentul.
Tribunalul pune în discuția părților proba cu înscrisuri solicitată de recurenta - intimată.
Intimatul - contestator prin apărător arată că nu se opune probei cu înscrisuri și solicită, în combaterea recursului, proba cu înscrisuri, însă arată că apartamentul a fost luat din posesia părții căreia i s-a atribuit așa cum rezultă din conținutul contractului de vânzare - cumpărare, iar banii obținuți sunt reținuți de către B.C.R. ca un drept de retenție fată de neachitarea debitului rezultat din contractul de împrumut, împrejurare fată de care, în prezent, nu are unde locui.
Tribunalul încuviințează părților proba cu înscrisuri noi, în temeiul disp. art.305 C.pr.civ.
Recurenta – intimată, prin apărător, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar dovada situației financiare de care dispune intimata din care să rezulte că poate plăti sulta în cazul în care i se atribuie apartamentul.
Intimatul - contestator arată că situația materială a persoanelor din prezenta cauză este precară, având în vedere că s-a procedat la partajarea bunurilor comune al soților T. în cadrul unei contestații la executare.
Recurenta – intimată, prin apărător, revine și arată că nu a contestat valoarea apartamentului sau faptul că are creanțe în urma unor raporturi comerciale.
Intimatul, prin apărător, învederează că, în cazul în care, recurenta dorește să achite acea sultă, o poate face în faza executării silite, deoarece nu a refuzat să primească banii.
Tribunalul respinge cererea de acordare termen pentru a se depune la dosar dovada situatei financiare de care ar dispune recurenta, fată de data declarării recursului, aceasta având timpul material necesar depunerii la dosar dovezi în acest sens.
Pe rând părțile, prin apărători, învederează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților prin apărători, în sensul de mai sus, în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta – intimată, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată și neîntemeiată, în condițiile în care, s-a solicitat atribuirea în natură a imobilului către pârâtă, iar executarea silită a fost începută fată de intimatul T. V., chiar dacă apartamentul este un bun comun al soților „T.”, situație produsă de intimatul T. V. care a încheiat un contract de împrumut.
De asemenea, arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prejudiciind interesele recurentei, întrucât, nu deține un alt imobil pentru a locui și solicită să se constate că intimatul T. V. a încheiat contractul de împrumut fără a avea cunoștință de acest contract, iar suma fiind mare, motiv pentru care se află în stare de insolvență, iar apartamentul trebuia trecut pe numele intimatului S. C..
Totodată, arată că, potrivit întâmpinării, între părți ar fi existat o înțelegere tacită, împrejurare care nu este reală, punctul de vedere al recurentei fiind aceeași și în fata instanței de fond, în sensul că T. V. a încheiat un contract de împrumut fără acordul său, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul atribuirii în natură a imobilului, cu obligarea la plata sultei; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul – contestator, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei învederează că nu dorește atribuirea acestui apartament, având în vedere că este foarte greu să îl valorifice raportat la situația financiară a părților si, mai mult, în cadrul executării silite recurenta avea posibilitatea de a achita sulta.
Mai învederează că pârâtul T. V. a contractat acel împrumut în baza unui mandat tacit, conform disp. art.1042 C.civ., devenind creditorul unei obligații, astfel încât, creditorul se poate adresa cu acțiune în justiție împotriva oricărui debitor, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată efectuate la fond și în faza procesuală a recursului.
TRIBUNALUL
Prin cererea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/ 281/2011, contestatorul S. C. a formulat, în contradictoriu cu intimații T. V. și T. E., contestație la executare solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de intimați în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, la data de 03.03.2010, a împrumutat pârâtului T. V., suma de 78.000 Euro, împrumut efectuat în baza unui contract de împrumut fără dobândă autentificat de B.N.P.A. - M. Ploiești.
Se mai arată că, potrivit contractului menționat, pârâtul trebuia să restituie suma integral până la data de 1.09.2011, dar până la data scadenței acesta îi restituise numai 27.500 Euro, rămânând restantă suma de 50.500 Euro, situație în care s-a procedat la executarea silită a acestei creanțe prin B.E.J. P. A., executare ce formează obiectului dosarului nr.463/2010.
Încercându-se executarea silită imobiliară asupra apartamentului proprietatea debitorului T. V., situat în Ploiești, ., ., . constatat că acesta este deținut, în coproprietate, cu soția sa T. E., împrejurare în care, executorul judecătoresc a întrerupt executarea și, la data de 16.11.2011, a adus la cunoștință contestatorului că aceasta nu mai poate continua.
Față de această situație și, în vederea realizării pe calea executării silite a creanței pe care o are asupra debitorului T. V., contestatorul a solicitat împărțirea bunurilor mobile și imobile pe care acesta le posedă în coproprietate cu soția sa.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Deși, legal citați, intimații T. V. și T. E. nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în fața instanței, solicitând probe cu acte și interogatoriul contestatorului.
La data de 13.02.2013, contestatorul a depus notă de ședință prin care a apreciat valoarea imobilului a cărui partajare o solicită la suma de 170.000 lei.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale, Judecătoria Ploiești – Secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr.5467/25.03.2012 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatorul S. C., dispunând partajarea bunurilor comune ale intimaților, conform raportului de expertiză tehnică judiciară constructor ing. C. C., în următoarea modalitate: intimatul T. V. primește apartamentul situat în Ploiești, ., . plăti sultă intimatei T. E. în cuantum de 79.661 lei; intimata T. E. va primi sultă de la intimatul T. V. suma de 79.661 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între contestatorul S. C., în calitate de împrumutător și intimații T. V. și R. M. A., în calitate de împrumutați, s-a încheiat contractul de împrumut fără dobândă aut. sub nr.634/03.03.2010 de B.N.P. M. M., având ca obiect suma de 78.000 Euro, împrumutul fiind acordat fără dobândă, cu termen de scadență la 01.09.2011 .
Constatând neplata creanței în termenul convenit, contestatorul a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului T. V. și, astfel cum rezultă din procesul - verbal de constatare încheiat de executorul judecătoresc la data de 04.11.2011, s-a solicitat de către creditor începerea executării silite asupra imobilului - proprietatea debitorului și a soției sale - T. E. situat în Ploiești, ., ..
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr._/02.11.1994, T. V. și T. E. sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului indicat mai sus, dobândit în timpul căsătoriei, instanța de fond prezumând, conform legii, că a fost dobândit în cote egale, în lipsa unor probe contrare.
în cauză s-a efectuat raportul de expertiză specialitatea construcții care a evaluat imobilul în cauză la suma de 159.325 lei, dreptul valoric ce se cuvine fiecăruia dintre soții intimați fiind de 79.661 lei.
Așa fiind, pentru a da posibilitatea contestatorului să își valorifice restul creanței ce i se datorează de către intimați și pentru continuarea executării silite, instanța de fond a dispus partajarea bunurilor comune ale acestora, conform raportului de expertiză tehnică judiciară constructor ing. C. C. în următoarea modalitate: intimatul T. V. a primit apartamentul situat în Ploiești, ., ..2 și plătește sultă intimatei T. E. în sumă de 79.661 lei, iar intimata T. E. a primit sultă de la intimatul T. V. în sumă de 79.661 lei.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, intimata T. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, din punctul său de vedere, hotărârea nu este motivată și, deși prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece nu are calitatea de debitor al contestatorului S. C., această calitate având-o doar soțul său T. V. și numitul R. M. A., concluziile scrise nu se regăsesc în sentința recurată, luându-se în considerare numai solicitările contestatorului.
Dezvoltând motivele de recurs, intimata a învederat că, prin aceleași concluzii, a solicitat, în subsidiar, să i se atribuie în natură imobilul în litigiu, urmând a fi obligată la plata sultei corespunzătoare către soțul său T. V., având în vedere că este singurul imobil pe care îl dețin în proprietate și în care locuiesc împreună cu fiul lor care se află în primul an de facultate.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimatul T. V. a achitat o mare parte din suma de bani datorată contestatorului însă, celălalt codebitor R. M. A., nu a achitat nicio sumă de bani, cu precizarea că, împotriva acestuia din urmă, nu s-a efectuat niciun act de executare silită și niciun demers legal în vederea recuperării împrumutului și de la acesta.
Susține intimata că nu a avut cunoștință de existența contractului de împrumut, aflând despre acesta cu ocazia prezentului litigiu, iar la data de 03.12. 2012, intimatul T. V. a luat legătura cu contestatorul pentru a-i înmâna suma de 20.000 Euro, însă, acesta și apărătorul său au refuzat încasarea acestei sume întrucât nu era integrală.
Din acest refuz nu se poate trage decât concluzia că există o înverșunare în a lăsa familia T. fără locuință, imobilul în litigiu fiind fosta proprietate a părinților intimatei, dobândit de aceasta împreună cu intimatul T. V. pe baza unui contract de vânzare - cumpărare care, în realitate, a avut caracter de donație.
Intimata a precizat că deține suma ce ar trebui plătită cu titlu de sultă soțului său pentru a-i putea fi atribuit în natură imobilul, arătând că este unica întreținătoare a familiei, deoarece soțul său nu are loc de muncă și, prin urmare, nu are posibilitatea de a plăti sulta stabilită prin sentința recurată.
Intimata T. E. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât contestatorul nu a încercat, în niciun mod, recuperarea debitului și de la celălalt codebitor, iar, în subsidiar, a solicitat să i se atribuie în natura imobilul supus partajului, urmând a fi obligată la plata sultei corespunzătoare cotei de 50% către soțul său T. V..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._/281/2011 la data de 03.07.2013.
În raport de motivele de apel formulate de recurenta - intimată T. E., intimatul - contestator S. C. a formulat, în baza disp. art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.15).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, între contestatorul S. C., pe de o parte, în calitate de împrumutător și intimatul T. V. și numitul R. M. – A., pe de altă parte, în calitate de împrumutați, a intervenit contractul de împrumut fără dobândă aut. sub nr.634/03.03.2010, prin care cel dintâi a acordat, cu titlu de împrumut fără dobândă, suma de 78.000 Euro, împrumutații urmând a restitui integral suma împrumutată, în Euro, până la data de 01.09.2011, cu obligația ca, din suma împrumutată, să se restituie cel puțin 760 Euro în fiecare lună, cel târziu până la a patra zi a lunii în curs; să restituie, din suma împrumutată, 3.820,00 Euro până la data de 05.03.2010; să restituie, din suma împrumutată, în plus, față de minimum de 760 Euro/lună, suma de 10.000 Euro până la data de 30.07.2010 (f.5 – dos. fond).
Potrivit art.III, pct.3.2. din contract, împrumutații au fost de acord cu termenii și condițiile de rambursare a împrumutului, astfel cum au fost stipulate, cu mențiunea că s-au obligat solidar să restituie integral suma împrumutată în Euro, fără a se percepe dobândă.
Conform procesului - verbal de constatare încheiat la data de 04.11. 2011 de B.E.J. P. A., prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 20.09.2010 a fost încuviințată executarea silită a contractului de împrumut fără dobândă aut. sub nr.634/03.03.2010 și, având în vedere și procesul – verbal de cheltuieli executare emis la data de 01.10.2010, intimatul T. V. a fost obligat către creditorul - contestator S. C. la plata sumei de 50.500 Euro cu titlu de diferență împrumut nerestituit la care se adaugă diferență cheltuieli de executare în sumă de 4.225,80 lei (f.6 – dos. fond).
Întrucât, contestatorul S. C., în calitate de creditor, a solicitat începerea urmăririi imobiliare asupra imobilului situat în Ploiești, ., ., s-a constatat că debitorul - intimat T. V. are calitatea de coproprietar împreună cu soția sa - intimata T. E., astfel cum rezultă din adresa nr._/21.10.2010 a S.P.F.L. Ploiești.
Dată fiind această situație, s-a constatat că, în cadrul procedurii execuționale care face obiectul dosarului execuțional nr.463/2010, a intervenit un impediment la executare prevăzut de art.493 alin.1 C.pr.civ., astfel încât, executarea silită asupra imobilului sus – menționat nu mai poate fi continuată.
La data de 05.09.2011, același executor judecătoresc a încheiat un alt proces - verbal de constatare, semnat fără obiecțiuni atât de creditorul S. C., cât și de debitorul T. V. prin care, de comun acord, au stabilit ca plata diferenței de împrumut în sumă de 50.500 Euro să fie achitată până la data de 05.10.2011, ora 14,00, cheltuielile de executare urmând a fi achitate de debitor pe parcursul a 30 de zile acordate ca termen de plată a creanței (f.7 – dos. fond).
Totodată, părțile au mai convenit ca, în caz de nerespectare a termenului stipulat – 05.10.2011 pentru plata integrală a creanței datorate de intimatul - debitorul T. V., se va proceda la continuarea executării silite, la cererea și stăruința contestatorului - creditor S. C..
Potrivit procesului - verbal de constatare încheiat de B.E.J. P. A. la data de 18.10.2011, întrucât, creditorul S. C. nu a primit, până la data de 17.10.2011, diferența de creanță datorată de debitorul T. V. în cuantum de 50.500 Euro, s-a solicitat continuarea executării silite (f.70 – dos. fond).
Conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr._/02. 11.1994, intimații T. V. și T. E. au dobândit, prin cumpărare, de la numiții N. V. și N. C. (părinții recurentei - intimate) apartamentul situat în Ploiești, ., ..2, jud. Prahova (f.109 – dos. fond) și, în lipsa unei mențiuni exprese contrare, se prezumă că soții au avut cote egale de contribuție, respectiv de 50% pentru fiecare.
Din acest punct de vedere, susținerea recurentei T. E. inserată în cuprinsul motivelor de recurs în sensul că, în realitate, contractul de vânzare – cumpărare ar fi avut caracterul unei donații, nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, pe de o parte, este o susținere făcută, pentru prima dată, în fața instanței de recurs, iar pe de altă parte, nu a fost probată prin niciun mijloc de probă, astfel încât, rămâne la stadiul de simplă afirmație.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate construcții civile, industriale și agricole ing. C. B. C. a relevat împrejurarea că imobilul - apartament situat în Ploiești, ., ., jud. Prahova este compus din trei camete și dependințe și are o valoare de circulație (de piață) de 159.325 lei, astfel încât, reținându-se cotele egale de contribuție ale intimaților T. V. și T. E. la dobândirea acestuia, înseamnă că fiecare este îndreptățit la valoarea de 79.661 lei (f.119 – dos. fond).
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, în mod corect, instanța de fond a dispus partajarea imobilului - apartament proprietate a soților T. V. și T. E., prin atribuirea acestuia, în natură, către debitorul T. V., deoarece, numai astfel se poate realiza, în mod real și efectiv, executarea silită în vederea acoperirii creanței datorate creditorului S. C..
Reținând prevederea stipulată în art.III, pct.3.2. din contractul de împrumut fără dobândă aut. sub nr.634/03.03.2010 în sensul că împrumutații se obligă solidar să restituie integral suma împrumutată, trebuie precizat faptul că prin obligație solidară pasivă (solidaritate pasivă) se înțelege acea obligație cu mai mulți debitori, la care creditorul este îndreptățit să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației.
Astfel, art.1443 C.civ. prevede că „obligația este solidară din partea debitorilor atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate fi ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi eliberează pe ceilalți față de creditor”.
Solidaritatea este o aplicație a indivizibilității, în sens larg.
Obligația solidară între debitori presupune dreptul creditorului de a cere oricăruia dintre codebitori executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației.
Executarea de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți.
Noțiunea obligației solidare pasive este preluată din art.1039 C.civ. din anul 1864; toți debitorii se obligă la aceeași prestație, prin legături obligaționale distincte.
După cum se subliniază în mod constant în literatura de specialitate, permițând creditorului să pretindă plata întregii datorii de la oricare dintre debitorii ținuți solidar iar, la nevoie, să urmărească pe oricare dintre ei, la alegerea sa, solidaritatea pasivă apare pentru creditor ca o adevărată garanție a executării creanței sale.
În același sens, trebuie invocat și art.1447 alin.1 C.civ. care prevede că, în cazul obligațiilor solidare între debitori, „creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune”.
Așa fiind, prin prisma textelor de lege incidente în soluționarea cauzei, astfel cum au fost prezentate mai sus, este evident că susținerile recurentei – intimate T. E. în sensul că celălalt debitor R. M. – A. nu a achitat nicio sumă de bani din împrumutul în discuție, că nu s-a efectuat niciun act de executare silită împotriva acestuia și că nu s-a întreprins niciun demers legal în vederea recuperării și de la acesta a creanței datorate creditorului S. C. nu pot fi reținute, câtă vreme, fiind în prezența unei solidarități pasive, creditorul se poate îndrepta, pentru întreaga datorie, împotriva oricărui codebitor solidar.
Cererea formulată de recurenta T. E. în sensul de a se atribui acesteia, în natură, imobilul – bun comun urmând a fi obligată la plata către intimatul - debitor T. V. a sultei corespunzătoare cotei de 50% nu poate fi avută în vedere, deoarece, procedându-se în maniera pretinsă ar însemna ca, în speță, creditorul S. C. să fie în imposibilitate absolută de a-și mai valorifica restul de creanță ce i se datorează, imobilul fiind practic sustras de la executarea silită.
Nici susținerea recurentei cu privire la o pretinsă necunoaștere a existenței contractului de împrumut fără dobândă aut. sub nr.634/03.03.2010 nu poate fi reținută, câtă vreme, funcționând prezumția mandatului tacit reciproc al soților care are un caracter relativ, înseamnă că oricare dintre soți va putea să facă dovada că nu a dat mandat celuilalt soț și că s-a opus la săvârșirea unui asemenea act, probă care, în speță, nu a fost administrată.
Susținerea recurentei referitoare la o pretinsă nemotivare a sentinței atacate urmează a fi înlăturată, câtă vreme, în considerentele hotărârii au fost arătate capetele de cerere, probele care au fost administrate, precum și normele juridice aplicate la situația de fapt stabilită.
Motivarea sentinței recurate este clară, precisă și necontradictorie, rezultând astfel justețea soluției pronunțate, cu precizarea că motivarea acesteia, care nu este o problemă de volum, ci una de conținut, înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată recurenta – intimată T. E. la plata către intimatul – contestator S. C. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.34/30.09.2013 (f.26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta - intimată T. E. domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.5467/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - contestator S. C. domiciliat în Ploiești, ., ., . și intimatul T. V. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. C. reprezentând onorariu apărător.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. A. G. H. M. R.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. AGH
2 ex. – 10.10.2013
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. G. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1176/2013.... | Evacuare. Decizia nr. 600/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
