Anulare act. Decizia nr. 443/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1890/281/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.443
Ședința publică din data de 25.09.2013
PREȘEDINTE: P.-A. A.
JUDECĂTOR: Ș. O. C.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți P. C. D. și P. S. T., ambii prin curator M. A., domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3293/19.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. T., domiciliat în Ploiești, ..10, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelanților-reclamanți, avocat S. M., și reprezentantul intimatului-pârât, avocat N. G..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii de achitare a diferenței taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat, precum și că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată apelanților-reclamanți, după care
Apărătorul apelanților-reclamanți depune la dosar chitanța nr._/18.09.2013, în cuantum de 134 lei, reprezentând diferența taxei de timbru aferentă apelului promovat, și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul apelanților-reclamanți, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv de a se constata nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 1688/7.07.1989 și nr. 3009/7.12.1989, precum și că unicii acceptanți și beneficiari ai moștenirii sunt apelanții, având în vedere să prin sentința atacată nu s-a dat eficiență declarației de renunțare la moștenire a autorului intimatului-pârât, P. D., prin care a arătat că nu acceptă succesiunea, ceea ce reprezintă punctul de pornire în speța de față, în sensul că această declarație autentificată dată la un anumit timp după dezbaterea succesiunii, mai mult de 6 luni, este de neinterpretat, din conținutul ei nu rezultă explicit că ar fi renunțat la succesiunea defunctei P. S., termenul de acceptare a succesiunii sau de renunțare neavând eficiență în cauză. Totodată, autorul pârâtului, P. D., a avut aceiași poziție și față de moștenirea tatălui său, P. M., dând o declarație de renunțare și la succesiunea de pe urma acestuia, astfel că P. D. nu mai era succesor asupra niciunui bun succesoral, singurul bun cu care puteau fi împosedați comoștenitorii fiind apartamentul situat în Ploiești, vândut de către apelanți, care erau singurii beneficiari ai masei succesorale, trebuind să culeagă toate bunurile succesorale, apelanții nedorind să facă ieșire din indiviziune sau succesiune, astfel că acțiunea trebuie admisă în contextul celor două declarații de renunțare la succesiune a autorului pârâtului, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar o notă de cheltuieli.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, având în vedere că la dosar nu există 2 declarații de renunțare a autorului pârâtului la succesiune, astfel cum a constatat și instanța de fond după casare, dar, mai ales, că prin motivele de apel se formulează cereri noi, în sensul de a se constata că P. D. a renunțat la ambele succesiuni ale părinților săi, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 02.02.2010, reclamanții P. S. - T. și P. C. –D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. T. să se dispună anularea certificatelor de moștenitor nr. 1688/1989 de pe urma defunctei P. S. și nr. 3102/13.12.1990 de pe urma defunctului P. D., autentificate de notariatul de Stat Județean Prahova, în dosarele nr. 1760/1989, respectiv dosarul 3287/1990, urmând ca instanța să stabilească drepturile părților la succesiunile defuncților P. S. și P. M..
Reclamanții au arătat că în luna ianuarie 2010, aceștia au aflat că sunt chemați în judecată de pârâtul P. T.-fiul defunctului P. D. care solicita instanței dezbaterea succesiunii lui P. M., P. D. și P. I., afirmând că are o cotă de ½ ca nepot al defunctului P. M. și fiu al lui P. D., din moștenirea acestora.
La data de 07.07.1989, s-a dezbătut succesiunea defunctei P. S., masa succesorală de pe urma acesteia fiind formată din: cota de ½ din apartamentul din Ploiești, .. 58, . cotă de ½ din concesiunea unui loc de înhumare situat în Cimitirul Bolovani, moștenitori ai acesteia rămânând: P. M. cu o cotă de 2/8, P. I.-fiu cu o cotă de 3/8 (tatăl reclamanților), P. D. cu o cotă de 3/8 (tatăl pârâtului), eliberându-se certificatul de moștenitor 1688/07.07.1989.
În urma decesului lui P. M., a fost dezbătută succesiunea acestuia, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 3009/07.12.1989 conform căruia masa succesorală este formată din cota de 5/8 din apartamentul din Ploiești, .. 58, . cotă de 5/8 din concesiunea locului de înhumare din Cimitirul Bolovani, moștenitori fiind: P. I.-fiul acestuia, căruia i-a revenit întreaga masă succesorală.
Ca urmare a decesului lui P. D. (fiul lui S. și M.), la 13.12.1990, s-a dezbătut succesiunea acestuia, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 3102/13.12.1990, masa succesorală de pe urma acestuia fiind formată din cota de 3/16 din din apartamentul din Ploiești, .. 58, . cotă din concesiunea locului de înhumare situat în Cimitirul Bolovani. Au mai arătat reclamanții că P. D. prin Declarația notarială nr._/07.12.1989 renunțase la succesiunea lui P. S., înțelegând să rămână străin de aceasta moștenire.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 696 Cod civ, art. 88 și 100 din Legea 35/1995.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând totodată următoarele excepții, respectiv; excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția prescripției acțiunii și excepția lipsei de interes.
La termenul de judecată din 25.05.2010 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârât prin întâmpinare, rămânând în pronunțare pe aceasta.
La data de 01.06.2010 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar prin sentința civilă nr. 2561/11.03.2011 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Împotriva hotărârii indicate, în termen legal, reclamanții au formulat apel, admis prin decizia civilă nr. 149/27.02.2012.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul a apreciat că, ținând seama că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, se impune anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond a pricinii, ocazie cu care instanța de fond va analiza pe baza probelor administrate, temeinicia sau netemeinicia pretențiilor reclamanților, în ce condiții declarația de renunțare din decembrie 1989 poate influenta sau nu acceptarea succesiunii defunctei P. S. de către autorul pârâtului, P. D., cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor nr.1688/7.07.1989, în ce condiții certificatele de moștenitor a căror anulare se solicită au fost emise, respectiv dacă eliberarea acestora s-a făcut cu respectarea condițiilor legale în materia dezbaterii succesiunii.
Rejudecând acțiunea, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 3293/19.02.2013 Judecătoria Ploiești prin care a respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 06.03.1989 a decedat P. S., de pe urma căreia au rămas ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 1688/07.07.1989, P. M., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 2/8, P. I. și P. D. fiecare cu câte o cotă de 3/8 din succesiunea defunctei, compusă dintr-un drept indiviz de 1/2 din apartamentul nr. 10 situat în Ploiești, .. 58, . și un drept indiviz de 1/2 din concesiunea unui loc de înhumare situat in Cimitirul Bolovani din Ploiești, jud. Prahova, reținându-se că restul de 1/2 din bunurile sus menționate reprezintă cota de bun comun a soțului supraviețuitor.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 3009/7.12.1989, la data de 14.08.1989 a decedat P. M., de pe urma sa rămânând ca unic moștenitor P. I. in calitate de fiu, căruia i-a revenit întreaga masă succesorală constând in dreptul de 5/8 din apartamentul și concesiunea locului de înhumare sus menționate, celălalt fiu P. D. renunțând la succesiune prin declarația înregistrată la nr. 2084/1989.
Conform certificatului de moștenitor nr. 3102/13.12.1990, la data de 17.04.1990 a decedat numitul P. D., de pe urma sa rămânând ca unic moștenitor pârâtul P. T. în calitate de fiu, căruia i-a revenit întreaga masă succesorală, compusă din dreptul indiviz de 3/16 din apartamentul și locul de înhumare sus menționate.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 8287/ 31.05.1991, reclamantul P. C. D. in nume propriu și ca mandatar pentru reclamantul P. S. T. și pârâtul P. T., a înstrăinat apartamentul nr.10, proprietatea lor, situat in mun. Ploiești, .. 58, ., susținându-se că apartamentul a fost dobândit de către reclamanți prin moștenire de la tatăl lor, P. I., conform certificatului de moștenitor nr. 689/1990, iar P. T. prin moștenire de la defunctul său tată, P. D., în baza certificatului de moștenitor nr. 3120/13. 12.1992, iar P. I. a dobândit apartamentul parte prin moștenire de la mama sa P. S. - conform certificatului de moștenitor nr. 1688/1989, și parte prin moștenire de la tatăl său P. M. conform certificatului de moștenitor nr. 3009/1989.
Prin declarația autentificată sub nr._/07.12.1989, autorul pârâtului, P. D., a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii defunctei P. S., în calitate de fiu al defunctei, față de a cărei succesiune înțelege să rămână străin.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot solicita instanței anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii.
Instanța de fond a constatat că obiectul prezentului dosar vizează anularea a două certificate de moștenitor.
Potrivit art. 12 și 13 din Decretul nr. 40/1943 privind procedura succesorală notarială, act normative în vigoare la data emiterii certificatelor de moștenitor, notarul, după ce a constatat ca de pe urma unei persoane decedate au rămas bunuri, cheamă inaintea sa pe toți moștenitorii presupuși si pe legatari, pentru împărțirea bunurilor succesiunii. La termenul fixat, notarul de stat stabilește numărul și calitatea moștenitorilor, precum si masa succesorala. Stabilirea numarului și calitații moștenitorilor se poate face prin declarații de martori date in fata notarului de stat.
Art. 18 din același decret stipulează că în cazul in care moștenitorii sunt cunoscuți, daca aceștia au acceptat moștenirea si este neindoielnic ca nu exista si alți moștenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moștenitor si mai înainte de implinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Certificatele de moștenitor, fiind emise de către notar, sunt acte autentice, prin urmare le sunt aplicabile dispozițiile art. 1171-1175 din vechiul Cod civil. În conformitate cu art. 1173, înscrisul autentic beneficiază de o prezumție absolută că cele cuprinse în conținutul său corespund realității.
Răsturnarea acestei prezumții nu se poate face în orice condiții, ci doar prin procedura înscrierii în fals, procedură la care reclamanții nu au recurs.
În certificatul de moștenitor nr. 1688/07.07.1989, se prevede că defunctul P. D. este moștenitor al defunctei P. S., potrivit dispozițiilor art. 669 C.civ.
În conformitate cu acest articol, copiii au drept la moștenirea părinților, în cote egale. Față de împrejurarea că P. D. era fiul defunctei, instanța reține că acesta avea vocație succesorală concretă la moștenirea mamei sale. Odată stabilită vocația succesorală concretă se ridică problema calității de moștenitor al acestuia, adică dacă și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, în termenul legal de 6 luni, în sensul acceptării succesiunii.
Acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Așadar pentru ca o persoană să dobândească calitatea de moștenitor nu este necesar să formuleze o declarație expresă în acest sens, fiind suficient ca prin acte și fapte concludente să-și manifeste intenția sa de acceptare.
Certificatul de moștenitor atacat a fost eliberat la 4 luni de la data decesului defunctei, care reprezintă și data deschiderii succesiunii (art. 651 C.civ.), prin urmare se deduce că suntem în ipoteza prevăzută de art. 18 din Decretul nr. 40/1953, adică aceea în care moștenitorii sunt cunoscuți, iar aceștia au acceptat moștenirea și este neindoielnic ca nu exista și alți moștenitori.
Prin urmare notarul a constatat că P. D. a acceptat succesiunea defunctei P. S., indiferent că a fost vorba despre o acceptare tacită sau una expresă. Cu privire la acest aspect se naște prezumția absolută că această constatare a notarului corespunde realității, și care nu poate fi înlăturată decât prin procedura înscrierii în fals.
A considera altfel ar însemna și să golim de conținut caracterul de autentic al înscrisurilor notariale și să periclităm întregul circuit civil, punând sub semnul îndoielii înscrisurile cărora legea le dă o forță superioară și care beneficiază de prezumția de veridicitate, instituită tocmai în scopul menționat.
Pe de altă parte, renunțarea la succesiune, pentru a produce efecte, în sensul ca renunțătorul să devină străin de moștenire, trebuie făcută în interiorul termenului de opțiune succesorală de 6 luni, care curge de la decesul defunctului. Defuncta P. S. a decedat la data de 06.03.1989, iar declarația nr._ a fost dată la data de 07.12.1989 adică la 9 luni de la data decesului și oricum ulterior emiterii certificatul de moștenitor în care era stabilită calitatea de successor al lui P. D..
Mai mult decât atât, analizând conținutul acesteia, prima instanță a apreciat că, de fapt, nici nu este o veritabilă declarație de renunțare, ci mai degrabă o declarație de neacceptare. Însă chiar și așa ar fi putut produce efecte dacă ar fi fost dată înainte de expirarea dreptului de opțiune succesorală, și înainte de eliberarea certificatului de moștenitor.
Reclamanții afirmă că a mai existat o altă declarație de renunțare, anterioară, însă nu au dovedit această afirmație. În urma demersurilor la Camera Notarilor Publici Ploiești, a fost trimisă adresa nr. 2098/19.12.2012, fiind înaintată doar declarația deja aflată la dosar, respectiv nr._/07.12.1989.
Pe de altă parte, analizând conținutul certificatului de moștenitor nr. 3009/07.12.1989, eliberat după decesul defunctului P. M., P. D. apare ca renunțător, în baza declarației autentice nr. 2084/1989. Coroborând aceste date cu data declarației de renunțare nr._, adică 07.12.1989 și cu împrejurarea că la solicitarea instanței către Camera Notarilor Publici Ploiești de trimitere a unei copii după declarația de renunțare nr. 2098, a fost trimisă declarația nr._, se prefigurează o posibilă eroare la redactarea declarației, în sensul că P. D. se declara neacceptant al succesiunii defunctului P. M., nu a defunctei P. S..
Față de împrejurarea că dosarele notariale au fost date la topit, instanța de fond a constatat că nu poate proceda la analizarea documentelor care au stat la baza emiterii certificatelor de moștenitor atacate, pentru a identifica o eventuală cauză de nulitate absolută.
Judecătorul fondului a luat în considerare și împrejurarea că la data de 31.05.1991, reclamantul P. C. D., în nume propriu și ca mandatar pentru reclamantul P. S. T. și pârâtul P. T., a înstrăinat apartamentul nr. 10, proprietatea lor, situat in mun. Ploiești, .. 58, ., declarând că apartamentul a fost dobândit de către reclamanți prin moștenire de la tatăl lor, P. I., conform certificatului de moștenitor nr. 689/1990, iar P. T. prin moștenire de la defunctul său tată, P. D., în baza certificatului de moștenitor nr. 3120/13.12.1992, iar P. I. a dobândit apartamentul parte prin moștenire de la mama sa P. S. - conform certificatului de moștenitor nr. 1688/1989, și parte prin moștenire de la tatăl său P. M. conform certificatului de moștenitor nr. 3009/1989.
Dacă P. D. era considerat renunțător la moștenirea mamei sale, cum se explică faptul că reclamanții au acceptat vânzarea bunului succesoral, alături de pârât, căruia i-au și dat o parte din preț, astfel cum rezultă din susținerile reclamanților și din interogatoriul administrat în cauză pârâtului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții P. S. T. și P. C. D., solicitând admiterea acestei căi de atac, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel, reclamanții au învederat că litigiul dedus pre soluționare este atipic dintr-un punct de vedere, în condițiile în care, la da de 07.07.1989, s-a dezbătut succesiunea defunctei P. S., ocazie cu care autorul pârâtului, la fel ca și ceilalți moștenitori, au acceptat succesiunea acesteia.
După un anumit interval de timp, prin declarația nr._/07.11.1989, pană D. a renunțat la orice bun din succesiunea mamei sale, P. S., intenția acestuia trebuind analizată prin prisma evenimentelor care s-au succedat în timp, respectiv a atitudinii acestuia față de succesiunea celui e-al doilea autor, P. M..
Astfel, autorul pârâtului a renunțat la succesiunea tatălui său prin declarația expresă nr. 2084/1989, declarație care, coroborată cu declarația nr._/1989, demonstrează intenția acestuia de a renunța la ambele succesiuni, cu privire la toate bunurile mobile și imobile.
În același sens, apelanții au susținut că și nesolicitarea împosedării cu apartamentul situat în Ploiești, .. 58, conduce cu certitudine la concluzia intenției lui P. D. de a renunța la ambele succesiuni.
Apelanții-reclamanți au susținut că instanța trebuia să se raporteze la îndrumările date de instanța ce a judecat prima dată în apel și să stabilească în ce condiții declarația de renunțare la moștenirea defunctei P. S. influențează certificatele de moștenitor eliberate de pe urma ambilor defuncți în discuție.
Instanța nu a analizat probele prin prisma acestor obiective, ci a făcut o apreciere a unor articole de drept ce nu s-au raportat la specificul cauzei.
Față de poziția lui P. D. față de succesiunile părinților săi, pârâtul P. T. nu mai are calitatea de moștenitor, iar instanța, chiar dacă nu proceda expres la anularea certificatului de moștenitor nr. 1668/1989, trebuia să constate că acesta nu și-a mai produs efectele, ca urmare a declarației exprese de renunțare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 17.04.2013.
La data de 16.09.2013 intimatul pârât P. T. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat ca netemeinic si nelegal si menținerea ca temeinica si legala a sentinței atacate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamanți, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prima instanță a identificat și aplicat normele legale incidente în raporturile dintre părțile litigante, stabilind și analizând în mod detaliat situația de fapt, pe baza probelor administrate, astfel că a pronunțat o sentință legală și temeinică, cu respectarea strictă a îndrumărilor date de instanța de control judiciar prin decizia civilă nr. 149/27.02.2012 a Tribunalului Prahova, prin care sentința pronunțată inițial în cauză a fost anulată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea în fond a pricinii.
Astfel, judecătorul fondului a determinat, în mod just, efectele juridice produse de declarația autentificată sub nr._/07.12.1989 de Notariatul de Stat Județean Prahova (fila 29 dosar fond rejudecare), prin care autorul pârâtului P. T., respectiv P. D., a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii defunctei P. S., în calitate de fiu al acesteia, față de a cărei succesiune înțelege să rămână străin.
În contextul în care P. D. a participat la dezbaterea, pe cale notarială, în interiorul termenului de exercitare a termenului de opțiune succesorală, a moștenirii rămase de pe urma mamei sale P. S. decedată la data de 06.03.1989, figurând în calitate de moștenitor acceptant cu o cotă de 3/8 în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 1668/07.07.1989 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova (fila 26 dosar fond rejudecare), este indubitabil faptul că acest descendent de gradul I al defunctei a acceptat pur și simplu respectiva succesiune.
În esență, declarația de renunțare autentificată sub nr._/07.12.1989 nu produce niciun efect juridic, în condițiile în care opțiunea succesorală are natura juridică a unui act irevocabil, fără ca moștenitorul care a exercitat dreptul de opțiune să mai poată reveni asupra alegerii făcute.
Așa cum s-a statuat în mod unanim în literatura juridică și în jurisprudență, acest principiu al irevocabilității actului de opțiune succesorală operează cu caracter absolut în cazul acceptării pure și simple a moștenirii, acceptare care consolidează în mod irevocabil calitatea de moștenitor „semel heres, semper heres”. Practic, renunțarea ulterioară la succesiune este lipsită de efect juridic asupra actului inițial de acceptare, reprezentând un act de dispoziție săvârșit de titularul dreptului consolidat în persoana sa, iar nu în calitate de succesibil (în sensul arătat, pot fi invocate, cu titlu de exemplu, decizia nr. 1968/1972 a Tribunalului Suprem - Secția Civilă și decizia nr. 1954/1991 a Curții supreme de Justiție – Secția Civilă).
Prin urmare, prima instanță nu a făcut altceva decât să analizeze declarația dată de P. D., invocată de apelanții-reclamanți și să stabilească, în mod judicios, lipsa oricărui efect juridic cu privire la calitatea persoanei indicate de moștenitor legal acceptant de pe urma defunctei P. S..
Tribunalul subliniază faptul că ieșirea din patrimoniul lui P. D. a cotei de 3/8 din bunurile rămase de pe urma mamei sale, P. S., s-ar fi putut realiza prin acte de dispoziție, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, în favoarea celorlalți comoștenitori, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
De altfel, este pertinent argumentul judecătorului fondului, referitor la acceptarea vânzării apartamentului identificat mai sus de către reclamanți alături de pârât, care a și primit o parte din preț, ceea ce demonstrează atât inexistența dorinței lui P. D. de a transmite drepturile dobândite de pe urma defunctei P. S. celorlalți moștenitori, cât și recunoașterea calității sale de moștenitor acceptant de către P. S. T. și P. C. D..
Pe cale de consecință, constatând că certificatul de moștenitor nr. 1668/07.07.1989 nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută sau relativă, dar și că acest înscris a produs efecte juridice, față de faptul că, în privința certificatului de moștenitor nr. 3009/07.12.1989, nu se poate da eficiență principiului, potrivit căruia nulitatea actului inițial atrage și nulitatea actului subsecvent, în baza art. 296 alin. (1) Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3293/19.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, cum apelanții se află în culpă procesuală, tribunalul îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 39, către intimat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți P. C. D. și P. S. T., ambii prin curator M. A., domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3293/19.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. T., domiciliat în Ploiești, ..10, ., ., jud. Prahova ca nefondat.
Obligă apelanții-reclamanți la plata în solidar a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul - pârât.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P.-A. A. Ș. O. C.
GREFIER
N. L. E.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored.PAA
5 ex./.27.03.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 399/2013. Tribunalul PRAHOVA | Evacuare. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
