Acţiune în constatare. Hotărâre din 16-10-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 7134/281/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1345
Ședința publică din data de 16.10.2013
PREȘEDINTE: Ș. O. C.
JUDECĂTORI: P.-A. A.
M. C. A.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant C. A., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7650/18.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. C. și C. R. M., ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură C. E. R., cu sediul în Ploiești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat A. E., lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 836 lei, conform chitanței nr._/16.10.2013, și timbru judiciar, în valoare de 2,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, după care
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, neavând în vedere probele administrate și neînlăturând prezumția de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respingând acțiunea în baza unui text de lege care nu are nicio legătură cu cauza, în condițiile în care prețul a fost achitat încă din 2008, iar banca își poate îndestula creanța din suma consemnată la CEC. mai mult, nu a fost analizată situația existentă și modalitatea de acționare a intimaților-pârâți, care au încercat tergiversarea soluționării cauzei prin orice mijloace, introducând chiar o acțiune în simulație a antecontractului de vânzare-cumpărare, care a fost respinsă, bună lor credință nefiind dovedită nici chiar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare obiect al litigiului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.7134/ 281/ 2008, reclamantul C. A. Ș. a chemat in judecata pe pârâții C. G. C. si C. R. M., solicitând instantei, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa constate vânzarea apartamentului situat in comuna Valea Călugăreasca, ..45A, ., parter, ., hotărârea urmând sa tina loc de act vânzare-cumpărare.
In motivarea cererii reclamantul a arătat ca la data de 15.02.2007 a convenit cu pârâții sa îi înstrăineze apartamentul situat in comuna Valea Călugăreasca, ..45A, ., parter, ., contra sumei de 30.000 lei din care a achitat la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1907/15.02.2007, suma de 10.000 lei, urmând ca la data autentificării actului sa achite diferența de preț in suma de 20.000 lei, arătând ca in antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit de comun acord data de 31 august 2007, ca termen pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare.
S-a mai precizat ca pârâții nu s-au prezentat in fata notarului pentru încheierea actului in forma autentica, cu toate ca prin notificarea nr. 81/2007 înregistrata la B.E.J. R. R., i-a invitat sa se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica, artând totoată că in repetate rânduri a încercat sa ia legătura cu pârâții pentru perfectarea actelor, insa fără succes, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
A mai arătat reclamantul ca a ținut si tine la dispozitia pârâților diferența de preț si solicita sa se constate ca vânzarea-cumpărarea acestui apartament, hotărârea ce se va pronunța urmând sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Acțiunea a fost întemeiata in drept pe disp. art. 111C.proc.civ., art.1176 C. civil, art. 1294 si urm C.civil.
Au fost depuse, in copie: antecontractul de vânzare-cumpărare, notificare, comunicare, contract de vânzare-cumpărare, încheiere nr._/ 30.11.2006, extras de carte funciara pentru informare.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Instanța de fond a admis si administrat pentru reclamant probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâților si proba testimoniala cu 1 martor.
Prin sentința civilă nr._/07.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr._/07.11.2008, reclamantul a declarat recurs, susținând că în mod greșit prima instanță a încălcat principiul contradictorialității și a admis excepția inadmisibilității acțiunii, condiții în care a fost prejudiciat neavând parte de un proces echitabil fiind încălcate dispoz. art. 6 din CEDO.
Prin decizia civilă nr.434/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a admis recursul formulat de către recurentul – reclamant C. A., s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Ploiești.
La data de 13.03.2008, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, iar prin încheierea de ședință din data de 04.05.2010, instanța în temeiul dispoz. art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr. civ a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._, aceasta fiind repusă pe rol, urmare a cererii reclamantului, prin încheierea din data de 29.11.2012.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu interogatoriu și proba cu martori.
Prin sentința civilă nr.7650/23.04.2013 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 15.02.2007 s-a încheiat între pârâții, în calitate de promitenți vânzători, și reclamant, în calitate de promitent cumpărător, antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1907/15.02.2007 de BNP N. A. având ca obiect imobilul situat în comuna Valea Călugărească, .. 45A, ., parter, ..
Conform acestui antecontract pârâții s-au obligat să vândă reclamantului imobilul menționat în schimbul sumei de 30.000 lei, din care s-a achitat în momentul încheierii antecontractului suma de 10.000 lei urmând ca diferența să fie achitată la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, termenul limită pentru încheierea contractului în formă autentică fiind 31.08.2007.
Pârâții au refuzat să încheie actul de vânzare-cumpărare, nedând curs solicitării reclamantului de a se prezenta la notariat pentru perfectarea formelor astfel cum reiese din notificarea depusă la dosar la fila 7.
Potrivit extrasului de carte funciară emis de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ploiești, depus la dosar la fila 84, reiese că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare a fost ipotecat, fiind notate interdicțiile de înstrăinare în favoarea Băncii Millennium, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și BRD Groupe Societe Generale SA.
Instanța de fond a reținut că printr-o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare se urmărește, în baza principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor (art. 1073 și art. 1077 C.civil) suplinirea de către instanță a consimțământului vânzătorului sau cumpărătorului care refuză să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru a se pronunța aceasta sentință, instanța de fond a apreciat necesar a fi îndeplinite toate cerințele unei operații juridice de vânzare-cumpărare prevăzute de lege, mai puțin forma autentică.
Una dintre condițiile de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic este obiectul acestuia. Pentru a fi valabil, pe lângă condițiile generale, obiectul anumitor acte juridice (cum este cazul vânzării cumpărării unui bun ipotecat) trebuie să îndeplinească și o cerință specială, respectiv existența autorizației judiciare prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, până la rambursarea integrală a creditului, imobilul ipotecat poate fi înstrăinat de către debitorul care a constituit ipoteca numai cu acordul prealabil al creditorului ipotecar, acord dat pentru fiecare înstrăinare, sub sancțiunea nulității absolute (art. 5 din Legea nr. 190/1999). În cazul de față, nu există un acord al creditorului ipotecar astfel că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare întrucât s-ar încălca dispozițiile imperative ale Legii nr. 190/1999 care sancționează cu nulitatea absolută contractele încheiate în lipsa existenței acordului creditorului.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar în baza art. 274 Cod pr. civilă a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. A., criticând-o pentru nelegala si netemeinica, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 punctele 7-9 c.pr. civilă si art. 3041 c.pr. civilă.
Apreciază recurentul că instanța de fond, cu o motivare sumară, a respins acțiunea, considerând că nu se poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare întrucât s-ar încălcat dispozițiile Legii 190/1999.
In opinia recurentului, instanța de fond a comis o gravă eroare în momentul in care a respins acțiunea, nu a avut în vedere împrejurarea ca reclamantul a fost de bună credință in momentul în care a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1907/15 febr. 2007 fa BNP N. A., prezumție care nu a fost înlăturata sub nicio forma.
De asemenea, arată recurentul, este de remarcat faptul ca instanța de fond în graba de a respinge acțiunea, nu a analizat întreg materialul probator, cauza în întreaga ei complexitate. Daca s-ar fi aplecat asupra probelor administrate in cauza, ar fi putut observa împrejurarea ca parații nu au făcut altceva decât sa tergiverseze soluționarea cauzei, recurgând In ultima instanța la promovarea unei acțiunii in constatarea simulației antecontractului de vânzare cumpărare, acțiune care a format obiectul dosarului nr._ . In respectiva cauza, a fost pronunțata sentința civila nr._/02.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, prin care s-a respins acțiunea formulata de C. G. si C. R. M..
Totodată, recurentul arată că, este de remarcat si faptul ca instanța de fond nu a avut in vedere împrejurarea ca întreg prețul a fost achitat de către reclamant, preț din care se putea si se poate îndestula banca pentru recuperarea întregii sume împrumutate, precum și reaua credință a intimaților-parați in modul in care au acționat, practic inselandu-1 pe reclamant în momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Astfel, arată recurentul, instanța de fond nu a avut in vedere prezumția de bună credință a acestuia, prezumție care nu a fost înlăturată, întrucât pentru a cunoaște dacă o persoană a acționat cu bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este necesar a se avea în vedere toate acțiunile care se referă la prudență și diligenta la data încheierii acelui act juridic, implicând informarea asupra situației juridice a imobilului și asupra posibilităților obiective pe care fostul proprietar le putea valorifica pentru retrocedarea acestuia.
În drept, recurentul a invocat 304 pct.7-9 Cod Procedură Civilă.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 10.07.2013.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant a criticat sentința instanței de fond apreciind că, in mod greșit a fost respinsă acțiunea formulată de acesta, cu motivarea că s-ar încălca dispozițiile Legii nr.190/1999, fără a se avea in vedere prezumția sa de bună credință, care nu a fost înlăturată.
Tribunalul constată insă că, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, în raport de probatoriul administrat și de normele legale aplicabile, reținând că, potrivit extrasului de carte funciară emis de OCPI Prahova depus la dosarul de fond, imobilul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat intre părți, a fost ipotecat fiind notate interdicțiile de înstrăinare in favoarea Băncii Millennium, Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și BRD- GSG S.A.
Față de această împrejurare, se constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat că, pentru a fi valabil, obiectul (ca o condiție de fond esențială de validitate și generală a actului juridic) în cazul de față, obiectul vânzării cumpărării unui bun ipotecat, trebuie să îndeplinească cerința specială a existenței autorizației judiciare prevăzute de lege.
Astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, până la rambursarea integrală a creditului, imobilul ipotecat poate fi înstrăinat de către debitorul care a constituit ipoteca numai cu acordul prealabil al creditorului ipotecar, acord dat pentru fiecare înstrăinare, sub sancțiunea nulității absolute (art. 5 din Legea nr. 190/1999).
Cum în cazul de față, nu exista un acord al creditorului ipotecar, s-a constatat de către prima instanță că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare întrucât s-ar încălca dispozițiile imperative ale Legii nr. 190/1999 care sancționează cu nulitatea absolută contractele încheiate în lipsa existenței acordului creditorului.
În ceea ce privește buna credință invocată de către recurentul reclamant, se constată că, în condițiile in care, potrivit mențiunii exprese din cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.1907/15.02.2007, se menționează expres declarația acestuia, in calitate de cumpărător - in sensul că nu are cunoștință dacă apartamentul este grevat sau este liber de sarcini, dar înțelege să încheie prezentul antecontract in această situație – rezultă că acesta și-a asumat riscul încheierii respectivului act juridic fără a verifica situația juridică concretă a acestuia, astfel încât, față de lipsa de diligență manifestată, recurentul nu se ai poate prevala de buna sa credință pe care să o opună interdicției legale de înstrăinare a apartamentului în litigiu.
Față de considerentele arătate, tribunalul apreciază că motivele de recurs formulate de recurentul reclaamnt C. A. sunt nefondate, motiv pentru care, în temeiul art.312 rap. la art.3041 C.pr.civilă, tribunalul va respinge recursul formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 7650/18.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
In temeiul art.274 C.pr.civilă tribunalul va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. A., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7650/18.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. C. și C. R. M., ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură C. E. R., cu sediul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Ș. O. C. P.-A. A. M. C. A.
Fiind in C.O. semnează Fiind in C.O. semnează
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER
N. L. E.
operator date cu caracter personal nr.5595
red. CAM / tehnored.MȘ
2 ex/27.06.2014
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. A. I.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1291/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
