Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art. 570 C.p.c.. Decizia nr. 1353/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1353/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 41128/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1353
Ședința publică din data de 16.10.2013
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. M., domiciliat în Ploiești, .. 5, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9976/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. M. G., domiciliat în Câmpina, ., jud. Prahova, și B. D. M., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 5, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului-reclamant, avocat P. T., lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr._/11.10.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, după care
Apărătorul recurentului-reclamant depune depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, arată că în cazul în care în cadrul executării silite se formulează cerere de renunțare la aceasta, executorul judecătoresc nu mai poate continua executarea silită, deci nu mai poate efectua nici un act de procedură, inclusiv în ceea ce privește onorariul executorului, de la momentul renunțării, ceea ce s-a întâmplat și în speța dedusă judecății, însă instanța de fond a făcut două greșeli: 1) a confundat cazurile de nulitate a actelor de executare, în sensul că, deși la data de 25.09.2012 executorul judecătoresc a luat act de renunțarea creditorului la executarea silită, nu a constatat că toate actele de executare ulterioare acestei date sunt lovite de nulitate, și 2) nu a interpretat corect disp. art. 570 cod proc. civilă, care sunt de strictă interpretare, însă cu condiția ca actul de executare să fie întocmit în cadrul executării silite. Astfel, deși executorul judecătoresc nu mai executa creanța a continuat executarea pe cheltuielile de executare în baza unui titlu separat, cheltuieli care se compun din cheltuielile de la începutul executării și onorariul executorului judecătoresc, care trebuia să fie cuprins în procesul-verbal de distribuire preț, chiar și în condițiile în care în contractul încheiat între executor și creditor se arată că în cazul renunțării la executarea silită, cheltuielile privind onorariul executorului se recuperează de la creditor, iar nu de la debitor, astfel că nu recurentul trebuie să achite aceste cheltuieli, motive pentru care solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate, admiterea contestației la executare și anularea procesului-verbal de distribuire preț încheiat în dosarul de executare nr. 230/G/2011, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatorul D. M., în contradictoriu cu B. D. M., a formulat contestație împotriva procesului verbal de distribuire preț încheiat la data de 18 decembrie 2012, în dosarul de executare nr. 230/G/2011.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că executarea silită pornită împotriva sa de către creditorul G. M., în cadrul dosarului de executare anterior menționat, a încetat urmare a înțelegerii amiabile, creditorul solicitând executorului judecătoresc să înceteze executarea încă din 24.09.2012. Executorul nu a încetat executarea, continuând-o, ceea ce, susține contestatorul, contravine, atât dispozițiilor legii, cât și contractului încheiat între executor și creditor, acesta din urmă, pe lângă un onorariu excesiv, conținând și clauze nelegale.
Instanța de fond a dispus comunicarea în copii certificate a dosarului de executare nr. 230/G/2011 al B. D. M., iar la termenul din 20.02.2012, având în vedere disp. art. 570 alin. 2 teza finală a dispus citarea în cauză și a creditorului G. M..
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare, însă B. D. M. a transmis în copie dosarul de executare.
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 9976/03.06.2013 Judecătoria Ploiești a respins contestația împotriva procesului verbal de distribuire sumă întocmit de B. M. D. la 18.12.2012, formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimații G. M. G. si Biroul Executorului Judecătoresc D. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cadrul dosarului de executare nr. 230/G/2011 al B. D. M., a fost pornită executarea silită, la cererea creditorului G. M., împotriva debitorului D. M., titlul executoriu fiind reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 5637/12.09.2008 de BNP ”Equitas”. Executarea a început la data de 10 iunie 2011, când executorul judecătoresc a solicitat judecătoriei încuviințarea, obținută prin Încheierea din 20.06.2011, pronunțată în dosarul nr._/281/2011 al Judecătoriei Ploiești.
Instanța de fond a constatat că se fac de către contestator, în cererea introductivă, aprecieri cu privire la onorariul executorului judecătoresc și la valabilitatea unor clauze ale contractului dintre executor și creditor. Cu privire la acestea, instanța de fond a reținut că nu au înrâurire asupra obiectului cauzei, astfel că nici onorariul și nici contractul respectiv nu necesită analiza instanței pentru a putea statua asupra temeiniciei acțiunii.
Prima instanță a reținut că la data de 24.09.2012 creditorul G. M., prin avocat P. T., același cu apărătorul contestatorului din prezenta, depune la B. D. M., înregistrată cu nr. 4472 din aceeași zi, cerere prin care solicită să înceteze orice act de executare, precum și ridicarea măsurilor asiguratorii sau a notărilor făcute în cartea funciară. Executorul a răspuns creditorului că va proceda astfel cum i s-a solicitat numai după achitarea cheltuielilor de executare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc.
Instanța de fond a constatat că la data de 25.10.2012 a fost încheiat proces-verbal de eliberare sume rezultate din executare, suma de 400 de lei rezultată urmare executării fiind eliberată însuși executorului, ca și cheltuieli de executare și onorariu. De asemenea, la 19 noiembrie 2012 a fost încheiat un alt proces-verbal de eliberare sume rezultate din executare, în aceleași condiții ca cel anterior. Instanța de fond a reținut că suma de 400 de lei eliberată de fiecare dată reprezintă parte din pensia contestatorului asupra căreia s-a dispus înființarea popririi.
În același mod și cu același scop ca procesele-verbale din 25.10.2012, respectiv 19.11.2012, a fost încheiat și procesul verbal de eliberare sume rezultate din executare întocmit la 18 decembrie 2012, contestat în cadrul prezentei, în termen legal.
Potrivit art. 570 alin. 2 C.proc.civ.: „cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecțiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestația suspendă de drept eliberarea….”
Judecătoria a constatat că textul de lege citat prevede posibilitatea de a contesta procesul-verbal, însă numai cu privire la „modul stabilit de eliberare sau de distribuire a sumei”, apărări privind fondul executării, mai ales anterioare acestui proces-verbal, neputând fi primite în cadrul unei astfel de contestații.
A mai constatat instanța de fond că procesul-verbal din 18.12.2012 nu este afectat de cauze de nulitate, prin raportare la dispozițiile 570 C.proc.civ. coroborat cu art. 569 C.proc.civ., raportat la art. 388 C.proc.civ.
Potrivit art. 3717 C.proc.civ.: „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel”.
Instanța de fond a constatat că de la cererea de încetare a executării din data de 24.09.2012, executarea, contrar dispozițiilor art. 3715 lit. c C.proc.civ., a continuat.
Potrivit art. 399 C.proc.civ.: „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, iar potrivit art. 401 alin. 1 C.proc.civ. „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare”.
Având în vedere obiectul concret al contestației împotriva procesului-verbal de eliberare sumă, reglementată de art. 570 C.proc.civ., și ținând seama că nu s-a formulat în termen legal și contestație la executare, conform art. 399 și urm. C.proc.civ., instanța de fond a apreciat că nu se poate pronunța decât strict pe legalitatea procesului-verbal contestat și prin prisma articolului de lege care îl reglementează. Or, în privința procesului-verbal contestat, condițiile pentru încheierea sa valabilă au fost respectate, iar executarea silită în urma căreia s-a încheiat acesta nu poate fi anulată în cadrul prezentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit au fost interpretate si aplicate dispozițiile art. 570 C.proc.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate și, ca atare, admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
În motivare, contestatorul a arătat că în contestația pe care a formulat-o a precizat fără dubiu că executarea silită începută de D. M. trebuia să înceteze, întrucât acest fapt a fost cerut atât de creditor, cât și de debitor.
Cu toate acestea, executorul judecătoresc a continuat executarea silită, iar banii proveniți și i-a virat in propriul cont. În acest context, procesul verbal de distribuire preț este nul de drept, întrucât el nu mai putea fi încheiat, atâta timp executarea silită trebuia sa înceteze.
A mai arătat contestatorul că instanța de fond a făcut o gravă confuzie între cauzele de nulitate formale ale actului de executare și cauzele de nulitate substanțiale, care țin de însăși instituția executării silite. Orice act de executare se poate face numai in cadrul executării silite. Or, din moment ce instanța însăși a constatat că executarea silita a încetat încă din 24.09.2012, este evident ca executorul nu mai putea, legal, să întocmească un act de executare după acest termen.
Pe cale de consecință, contestatorul a arătat că a solicitat instanței de judecată să constate că actul de executare silită este nul, întrucât contravine legii și nu pentru ca el nu ar respecta condițiile de formă impuse de lege.
Contestatorul a mai menționat că ne găsim în procedura de excepție a contestației la executare și nu in cea prevăzuta de art. 399 C.proc.civ. Din moment ce art. 570 C.proc.civ. prevede clar că se poate contesta în termen de 3 zile procesul verbal de distribuire preț, este evident că analiza trebuie făcută numai la situația concretă, și nu prin prisma normei de reglementare generală a procedurii privind contestația la executare. Astfel, instanța de fond s-a aflat într-o eroare totală, atunci când a susținut că în paralel cu contestația procesului verbal de eliberare preț, trebuia formulată și cerere de executare silită de drept comun.
Este, de asemenea, total greșit să se susțină ca executarea silită poate continua numai pentru încasarea onorariului executorului. Contestatorul a mai susținut că a precizat că in ipoteza in care contestația la executare silită încetează la cererea creditorului, iar acesta nu si-a achitat întregul onorariu către executor, atunci acesta nu are temei legal să execute debitorul, întrucât între executor și debitor nu mai exista niciun raport juridic.
De altfel, potrivit contractului încheiat intre executor și creditor, se prevede expres că într-o asemenea ipoteza executorul își va recupera diferența de onorariu de la creditor, întrucât executorul are un contract direct cu privire la cheltuielile de executare exclusiv cu creditorul.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova la data de 25.09.2013, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentul-contestator, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În mod temeinic, instanța de fond a reținut situația de fapt dedusă judecății, în sensul că, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 5637/12.09.2008 de BN Equitas, creditor-împrumutător G. M.-G. a pornit la data de 09.06.2011 executarea silită împotriva debitorului-împrumutat D. M., formându-se dosarul de executare nr. 230/G/2011 al B. D. M..
Executarea silită a debitorului D. M. s-a realizat prin poprire lunară din drepturile de pensie primite de debitor, conform adeverinței emise de Casa Județeană de Pensii Prahova (fila 106 dosar executare).
În timpul derulării acestei executări silite, la data de 24.09.2012 creditorul G. M.-G. aduce la cunoștința executorului judecătoresc (fila 91 dosar executare) faptul că înțelege să nu mai susțină cererea sa de executare silită împotriva debitorului D. M..
Cu toate acestea, executorul judecătoresc a continuat poprirea și virarea în contul său a sumelor de bani primite de debitor de la Casa de Pensii, ultima poprire fiind realizată în cursul lunii decembrie 2012, ocazie cu care a fost întocmit la data de 18.12.2012 și procesul-verbal de eliberare sume rezultate din poprire, ce face obiectul prezentei contestații, întemeiate pe dispozițiile art. 570 C.proc.civ.
De asemenea, tribunalul constată că în mod legal instanța de fond a înlăturat criticile contestatorului din cererea introductivă de instanță, referitoare la cuantumului onorariului executorului judecătoresc, precum și la valabilitatea anumitor clauze din contractul de executare silită dintre creditor și executor, atâta timp cât a fost formulată o contestație la procesul-verbal de distribuire sumă, și nu contestația la executare propriu-zisă, împotriva întregii executări silite.
Cu toate acestea, chiar dacă instanța de fond în mod corect a arătat că nu poate analiza legalitatea și temeinicia celorlalte procese-verbale de distribuire sumă, emise de executorul judecătoresc în perioada septembrie-noiembrie, respectiv după renunțarea creditorului la executarea silită (24.09.2012), tribunalul observă că, totuși, în ce privește procesul-verbal contestat în cauza de față, emis la data de 18.12.2012, instanța de fond trebuia să îi analizeze validitatea sub toate criteriile de fapt și de drept, inclusiv prin luarea în considerare a legalității emiterii sale, atâta timp cât s-a renunțat la executarea silită.
Așadar, în greșit instanța de fond a considerat că acele critici menționate de contestator în acțiune, referitoare strict la procesul verbal de distribuție sumă din data de 18.12.2012, ce puneau în discuție legalitatea acestui act de executare prin prisma faptului că s-a renunțat la executarea silită, nu puteau fi analizate decât în cadrul unei contestații la executare propriu-zisă.
În realitate, contestatorul D. M. a învestit instanța de executare cu o contestație împotriva unui anumit act de executare, contestație care, într-adevăr, este întemeiată pe o normă specială, dar care permite analizarea actului de executare din punct de vedere al temeiniciei și legalității sale.
Prin urmare, sunt fondate criticile contestatorului, în ce privește neanalizarea de către instanța de fond, a valabilității actului juridic contestat (procesul-verbal de distribuție sumă din 18.12.2012).
În concret, examinând procesul verbal de eliberare sume, emis de B. D. M. la data de 18.12.2012 în dosarul de executare nr. 230/G/2011, tribunalul constată că acesta a fost întocmit nelegal, după ce a intervenit o cauză de încetare a executării silite, respectiv cererea expresă a creditorului G. M.-G. de renunțare la continuarea executării silite, conform art. 3715 lit. c C.proc.civ.
Or, potrivit dispozițiilor art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului, afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
În cauza de față, atâta timp cât, prin cererea scrisă comunicată executorului judecătoresc, creditorul G. M.-G. a renunțat la executarea silită, tribunalul constată că în mod nelegal executorul judecătoresc a procedat la poprirea în luna decembrie 2012 a sumei de 400 lei și distribuirea ei către B. D. M., cu titlu de onorariu executor (cheltuieli de executare).
Prin urmare, în conformitate cu textele de lege menționate anterior, tribunalul constată că acest act de executare, respectiv procesul verbal de eliberare sume rezultate din executare întocmit la 18.12.2012 de B. D. M., este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, motiv pentru care va dispune anularea acestuia.
Legat de acest aspect, tribunalul nu se poate pronunța asupra actelor de executare emise de B. D. M. între momentul încetării executării silite (24.09.2012) și momentul emiterii procesului-verbal contestat în prezenta cauză (18.12.2012), pentru că reclamantul-contestator D. M. nu a înțeles să învestească instanța de executare cu o contestație împotriva acelor acte de executare.
Astfel, tribunalul observă că debitorul-contestator D. M. a solicitat pentru prima dată, în recurs, anularea proceselor-verbale de eliberare sumă, emise de B. D. M. în datele de 25.10.2012 și 19.11.2012.
Or, potrivit prevederilor art. 316 raportat la art. 294 C.proc.civ., în recurs nu se pot formula, pentru prima dată, cereri noi.
Prin urmare, tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a proceselor verbale din data de 25.10.2012 si 19.11.2012, formulată de contestator pentru prima dată în faza procesuală a recursului.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ. și art. 316 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurentul-contestator D. M. și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite contestația la executare si va anula procesul verbal de eliberare sume rezultate din executare întocmit la 18.12.2012 de B. D. M..
Totodată, în baza art. 316 raportat la art. 294 C.proc.civ., tribunalul va respinge cererea de anulare a proceselor verbale din data de 25.10.2012 si 19.11.2012, ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul va lua act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator D. M., domiciliat în Ploiești, .. 5, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9976/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. M. G., domiciliat în Câmpina, ., jud. Prahova, și B. D. M., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 5, ., ..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite contestația la executare si anulează procesul verbal de eliberare sume rezultate din executare întocmit la 18.12.2012 de B. D. M..
Respinge cererea de anulare a proceselor verbale din data de 25.10.2012 si 19.11.2012, ca fiind inadmisibilă.
Ia act ca recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată in ședință publică, astăzi 16.10.2013.
Președinte, Judecători,
Ș. O.-C. P.-A. A. M. C.-A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
3 ex/27.02.14
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. D. S.-I.
Operator de date cu caracter personal notificare nr. 5595
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1314/2013. Tribunalul... → |
|---|
