Anulare act. Decizia nr. 1204/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1204/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 6670/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1204
Ședința publică din data de 04.09.2013
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTORI - D. G.
- C. R.
GREFIER - M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant I. T., domiciliat în Băicoi, ., ., . L. G., cu domiciliul în C., ., ., împotriva încheierii din data de 17.05.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații pârâți S. V., domiciliat în mun. Câmpina, . Notarial, ., jud. Prahova, F. V., domiciliat în Băicoi, ., ., jud. Prahova, F. R., domiciliată în ., A. D., domiciliat în Germania, BIELEFELD, GEISLINGER STRASSE, nr. 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant personal, avocat T. E. pentru intimatul pârât S. V., avocat G. A. pentru intimații pârâți F. V. și F. R., lipsind intimatul pârât A. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant personal depune la dosar înscrisuri reprezentând note de ședință, copie rezoluție a Parchetului de pe lângă ICCJ, din data de 22.10.2012, adresă emisă de Curtea de Apel Ploiești recurentului reclamant și, având cuvântul, arată că la data de 06.11.2012 a renunțat la judecata cererii, în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, iar la fila nr. 25-26 există la dosar cererea sa de renunțare la judecată.
Tribunalul pune în discuție neîndeplinirea de către recurent a obligației stabilită în sarcina sa de către instanță, de a mai depune încă 4 exemplare ale motivelor de recurs în vederea comunicării pârâților.
Recurentul reclamant personal având cuvântul arată că a depus motivele la Judecătoria Câmpina.
Părțile pe rând arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul reclamant având cuvântul, arată că deși a renunțat la judecata cererii, declarație ce se regăsește la filele 25-26 din dosar, dosarul i-a fost trimis forțat la Judecătoria Câmpina.
Mai susține acesta că înțelege că taxa de timbru nu-i poate fi restituită, însă este nemulțumit de faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece a renunțat la judecata cererii și deci cât timp nu s-a mai judecat cu pârâții nu trebuia obligat la cheltuieli de judecată.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților pârâți având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că acțiunea introductivă a fost la Curtea de Apel Ploiești, iar după rămânerea în pronunțare s-a depus cererea de renunțare la judecată, astfel că instanța de judecată nu putea să ia act de renunțarea la judecată.
Mai susține acesta că au fost făcute cheltuielile de judecată înainte de cererea de renunțare la judecată și a fost plătit onorariul de avocat.
Solicită cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Apărătorul intimaților pârâți F. R. și F. V. solicită respingerea recursului, susținând că la data de 06.11.2012, data pronunțării, s-a discutat cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței de recurs, recurentul nu avea intenția de a renunța la judecată atât timp cât a formulat o cerere de suspendare.
Totodată, arată acesta că cererea de renunțare la judecată s-a făcut după rămânerea în pronunțare, respectiv la data de 07.11.2012, astfel încât nu se putea ca recurentul să nu fie obligat la cheltuieli de judecată.
Recurentul având ultimul cuvânt arată că la data de 06.11.2012 a arătat că renunță la judecata cererii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul I. R. T., a chemat în judecată pe pârâții F. V., F. R., A. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea contractelor de vânzare – cumpărare și anume: încheierea de autentificare nr.2110/09 iunie 1998, acesta fiind încheiat între mama sa naturala I. N. R. decedata la data de 08.11.2002, conform certificatului de deces ..S nr._, între părți I. N. R. (mama) și F. V.; încheierea de autentificare nr.941 din 26 iunie 2000 având ca părți F. R. și A. D., I. R. T., notarul S. V., Biroul Notarial.
A mai arătat reclamantul că înțelege să se folosească de probele pe care le deține până în prezent, respectiv: înscrisuri administrative, înscrisuri juridice, expertiza criminalistică, titlul original pe care îl deține, xerocopie certificatul de naștere al său, xerocopie carte de identitate, certificatul de moștenitor unic nr.73/2011, certificatul de deces al mamei sale I. N.R. . nr.46570l, decedata la data de 08.11.2002, xerocopie după Registrul Agricol poz. nr.4653, plan teren L 2135/94 I. R. pentru 0,0989 ha, cererea pe care a depus-o personal cu nr. 1235/31.08.2010 la Primăria Băicoi, prin care a solicitat eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, copie după registrul de intrare poziția 1235 din 31.08, I. T., Primăria Baicoi, copie proces-verbal de punere în posesie cu nr.2649 din 18.03.2011 semnată de reclamant personal, titlul de proprietate și originalul (legalizat la instanță nr._ din 2.05.2011) cu mențiunea că originalul se află în posesia sa și îl va prezenta în fața instanței de judecată, copie după registrul conform cu originalul RA I - poz.96 nr. casei 21, I. N.R., adresa I.PJ PH nr._/27.06.2011, adresa judiciară pentru rezolvarea problemei; expertiza criminalistică prin care a fost îndrumat către Institutul Național de Expertiză Criminalistică de pe lângă Ministerul Justiției, fapt pentru care a urmat acest demers și a solicitat pe domnul expert criminalist autorizat de Ministerul Justiției Dr.G. Pasescu, în urma căreia s-a efectuat raportul de expertiză dactiloscopică nr.1 1101 din 31 august 2011, adeverința fiscală cu nr.5988 din 08.06.1998, cu precizarea că mama sa nu a ridicat aceste acte neputându-se deplasa, adeverința nr.11/ 08.06.1998.
De asemenea reclamantul a susținut că, notarul nu are la dosar discernământul mamei sale la vârsta de 88 ani pe care o avea în 1998, moment când s-a încheiat actele notariale fără prezența sa, nu există în notariat nici xerocopia CI/B.I și nici adresa exactă, deși lipsesc elementele de baza de identificare CNP, nici nu poate proba cu ceva acte administrative legale.
A învederat reclamantul că în aceeași zi, 08.06.1998, au putut ridica toate actele din Primărie, iar la data de 09.06.1998, a încheiat actul de vânzare-cumpărare, nici cererea formulată de I. N.R. nu a putut fi aprobată de Comisia de fond funciar, nici cadastru conform Legii nr. 7/1996, OCPI Carte Funciară nu a avut și în primul rând trebuia să existe titlul de proprietate, ori acesta a fost dat la decesul mamei reclamantului, or nu este posibil ca într-o singură zi sa fie ridicate actele, ca mama ar fi semnat, iar la notar ar fi pus amprenta si cum a numărat banii 11.000 lei in 1998 daca nu a fost prezenta in Biroul Notarului și nu știa carte.
A solicitat reclamantul să se observe că, F. V. în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu I. R. a trecut apartamentul 5, iar in cel cu A. D. a trecut . cu C.I/B.I expirat, în 1994, întrucât în 1984 a expirat buletinul său, iar în 1998 a încheiat contractul la Notariat.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare, iar prin întâmpinarea formulată de Biroul Notarial S. V.-I. M. și S. V. pentru termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2012 s-a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și excepția lipsei calității procesuale pasivă a Biroului Notarial S. V.-I. M. și S. V..
La termenul de judecată din 6.11.2012, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâți prin întâmpinare.
P. sentința civilă nr. 8/6.11.2012, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect anulare act formulată de reclamantul I. T., în favoarea Judecătoriei Câmpina, reținând că, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea a două contracte de vânzare –cumpărare succesive a unui teren livadă în suprafață de 1000 m.p. situat în intravilanul comunei Băicoi ( prețul de vânzare fiind de 11 000 000 ROL în anul 2000), înseamnă că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1 C.pr.civ. potrivit cărora „ judecătoriile judecă, în prima instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe” și ale art. 13 alin. 1 C.pr.civ. prin care se stabilește că, cererile care privesc bunurile imobile sunt de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia se găsesc imobilele, iar imobilul este situat pe raza localității Băicoi, caz în care instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze prezenta pricină este Judecătoria Câmpina.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Câmpina, cauza a fost înregistrată la nr._ .
La termenul de judecată din data de 17.05.2013, reclamantul a declarat că renunță la judecata acțiunii, motivând că a făcut mai multe plângeri penale și a solicitat să se dispună restituirea taxei judiciare de timbru, întrucât este pensionar, motiv pentru care Judecătoria Câmpina, prin încheierea de renunțare la judecată din aceeași dată, în temeiul art. 246 C.pr.civ. a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cauzei, având ca obiect anulare act, a respins cererea reclamantului privind restituirea taxei judiciare de timbru, motivat de faptul că renunțarea la acțiune nu se regăsește printre cazurile de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru prev. de art. 23 din Legea nr. 146/1997, iar în baza art. 246 alin. 3 C.pr.civ. l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului S. V., suma de 1240 lei și pârâților F. V. și F. R., suma de 1100 lei, sume reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ., solicitând modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul înlăturării obligațiilor de plată a cheltuielilor de judecată de 1240 lei și respectiv 1100 lei.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod nejustificat a fost obligat să achite pârâților cheltuieli de judecată, întrucât personal a renunțat la proces de la primul termen de judecată acordat de Curtea de Apel Ploiești, conform cererii nr._/7.11.2012.
A precizat recurentul că a renunțat înainte de comunicarea acțiunii către pârâți conform dispozițiilor legale și nicidecum nu a solicitat să fie înaintat dosarul la Judecătoria Câmpina, astfel încât încheierea este lovită de nelegalitatea prev de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., încheierea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
A susținut recurentul că hotărârea nu este motivată în drept, conține vicii constând în violarea legii, dându-se o greșită interpretare și aplicare a legii și, mai mult chiar, nu există, în legislația în vigoare o normă juridică pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză, în sensul de a achita cheltuieli de judecată, deși a renunțat la judecată până la primul termen prin cererea nr._/7.11.2012 și cererea nr._/3.12.2012, ce au fost depuse de prima dată și înregistrate la Curtea de Apel Ploiești, iar când s-a pus în discuție măsura declinării către Judecătoria Câmpina, a făcut din nou o cerere de renunțare la judecată, însă Judecătoria Câmpina a luat în calcul numai ultima cerere de renunțare, nu și prima cerere, ceea ce reprezintă o ilegalitate.
A mai arătat recurentul că nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată cât timp nu a primit nici măcar dreptul de proprietate ce i-a fost luat cu act notarial, deși mama sa nici nu a locuit la adresa din contract și nici nu a fost la biroul notarial, astfel că în temeiul art. 246 C.pr.civ. nu putea fi obligat la cheltuieli de judecată, cât timp avea cerere de renunțare la dosar.
A mai susținut recurentul că, cererea sa de renunțare respectă condițiile legale, renunțarea fiind neîndoielnică, neechivocă și lipsită de vicii, fiind făcută înaintea comunicării cererii de chemare în judecată pârâților din dosar.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că măsura declinării luată de Curtea de Apel Ploiești a fost ilegală întrucât competența de soluționare aparține Parchetului Curții și Curții de Apel Ploiești, motiv pentru care în temeiul Legii 304 al magistraților,a înaintat plângeri la CSM, Inspecția Judiciară pentru a se constata încălcarea drepturilor sale.
A precizat recurentul că, pentru primul termen din 22.08.2012, Curtea de Apel nu a comunicat acțiunea, la data de 6.11.2012 s-au solicitat copii de pe acțiune, iar pe data de 21.08.2012 a depus prima dată acțiunea la Curtea de Apel Ploiești, astfel încât solicită să se admită recursul, în sensul de a nu mai fi obligat să plătească cheltuieli de judecată pârâților, fiind nelegal declinat dosarul la Judecătoria Câmpina, mai ales că a renunțat la judecată.
Tribunalul, examinând încheierea recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art.3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
P. acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul I. R. T., a chemat în judecată pe pârâții F. V., F. R., A. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea contractelor de vânzare – cumpărare și anume: încheierea de autentificare nr.2110/09 iunie 1998, acesta fiind încheiat între mama sa naturala I. N. R. decedata la data de 08.11.2002, conform certificatului de deces ..S nr._, între părți I. N. R. (mama) și F. V.; încheierea de autentificare nr.941 din 26 iunie 2000 având ca părți F. R. și A. D., I. R. T., notarul S. V., Biroul Notarial.
Conform fișei de repartizare aleatorie a dosarului, s-a fixat primul termen de judecată la data de 06.11.2012 și s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a mai depune încă 3 copii de pe înscrisurile anexate în vederea comunicării.
La data de 05.09.2012 pârâtul A. D. a fost citat la dresa indicată de reclamant în acțiune, respectiv în Germania, ocazie cu care i s-a comunicat copie de pe cererea de chemare în judecată, astfel cum reiese din citația existentă la fila 54 dosar.
La data de 10.09.2012 reclamantul și-a îndeplinit obligația instituită în sarcina sa, constând în depunerea unui număr de 3 exemplare de pe înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, precum și taxa de timbru în valoare de 198 lei și timbre judiciare de 6 lei, acțiunea și actele anexate acesteia fiind comunicate pârâților S. V., F. V. și F. R., astfel cum se menționează în adresele existente la filele 59-61, emise de Curtea de Apel Ploiești.
La data de 23.10.2012 Pârâții S. V. și BN „S. V.- I. M.” au depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul I. T., prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești în soluționarea litigiului, excepția lipsei calității procesuale pasive a BN „S. V.- I. M.”, iar pe fond au solicitata respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, întâmpinare ce i-a fost comunicată reclamantului, precum și celorlalți pârâți, potrivit adreselor emise de Curtea de Apel Ploiești existente la filele 77,78 și 79.
De asemenea, la data de 06.11.2012 pârâții F. V. și F. R. au depus întâmpinare la acțiunea formulată de reclamant, invocând, față de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La data de 06.09.2012 reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul S. V. prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, soluționarea cauzei de către Curtea de Apel Ploiești, arătând că acesteia îi revine competența de soluționare a litigiului, suspendarea cauzei până la soluționarea plângerii penale înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a BN „S. V. - I. M.”, urmând să formuleze cerere de repunere pe rol după soluționarea plângerii penale.
În cuprinsul practicalei sentinței civile nr.8/06.11.2012, se menționează că, cu ocazia punerii în discuția părților a excepției necompetenței materiale Curții de Apel Ploiești, reclamantul, prezent personal, a solicitat respingerea excepției și numai în măsura în care Curtea de Apel Ploiești va aprecia că litigiul este de competența Judecătoriei Câmpina, înțelege să renunțe la judecată motivând că nu are încredere în obiectivitatea acestei instanțe.
La data de 07.11.2012, reclamantul a formulat în scris cerere de renunțare la acțiune, cu mențiunea retragerii acesteia din motive personale, cerere reiterată la data de 27.11.2012, precum și la data de 14.01.2013 în fața Judecătoriei Câmpina, invocând dispozițiile art.246 c.pr.civ.
Potrivit art. 246 c.p.c. reclamantul poate renunța oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, renunțare ce se constată prin încheiere dată fără drept de apel, iar dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că la data de 21.08.2012 reclamantul a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești o acțiune civilă având ca obiect anularea unor acte constând în încheierea de autentificare nr. 2110/9.06.1998 și nr. 941/26.06.2000, acțiune la care a anexat o . acte, acordându-se prim termen de judecata la data de 6.11.2012, atât cererea de chemare în judecata cât și actele anexate acesteia fiind comunicate pârâților S. V., F. V., F. R. și A. D., astfel cum reiese din adresele de comunicare emise de Curtea de Apel Ploiești filele 48 – 56, filele 59 – 61, acțiune în raport de obiectul căreia pârâtul S. V. a depus întâmpinare la data de 23.10.2012, prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Ploiești și lipsa calității procesual pasive a BN „S. V. –I. M.”, iar la data de 6.11.2012 s-a depus întâmpinare și de către pârâții F., prin care aceștia au invocat de asemenea excepția necompetentei materiale și teritoriale a Curții de Apel Ploiești precum și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, dată la care reclamantul a depus un răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul S. V. prin care a solicitat respingerea excepțiilor, suspendarea dosarului până la soluționarea unei plângeri penale și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pe de altă parte, reiese că la data de 6.11.2012 reclamantul a învederat că numai în situația în care Curtea apreciază ca litigiul este de competența Judecătoriei Câmpina, înțelege sa renunțe la judecată, iar după pronunțarea sentinței civile nr. 8/6.11.2012 prin care s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, reclamantul a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată înregistrata pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 7.11.2012, cerere reiterată și la data de 27.11.2012 înregistrata pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 3.12.2012, aceeași cerere de renunțare la judecată fiind formulată și la Judecătoria Câmpina la data de 4.01.2013, înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013.
Ca atare, atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâților anterior formulării cererii de renunțare la judecată de către reclamant, fapt ce rezultă cu certitudine din adresele emise de Curtea de Apel Ploiești, precum și din întâmpinările depuse de pârâți la dosar, înseamnă că în raport de dispozițiile art. 246 c.pr.civila, în mod corect instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cauzei și, la cererea pârâților S. si F., l-a obligat pe reclamant la cheltuieli de judecată în favoarea acestora, reprezentând onorariu de avocați.
În aceste condiții este evident că instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, respectând întrutotul atât dreptul reclamantului recunoscut de lege de a renunța la judecată, cât și dreptul pârâților de a li se restitui cheltuielile de judecată suportate prin plata onorariilor avocațiale, în conditiile în care renunțarea a avut loc după comunicarea cererii de chemare în judecată.
Criticile recurentului în sensul că în mod nejustificat ar fi fost obligat să achite pârâților cheltuieli de judecată, întrucât personal a renunțat la proces de la primul termen de judecată acordat de Curtea de Apel Ploiești, conform cererii nr._/7.11.2012, sunt neîntemeiate deoarece dispozițiile codului de procedură civilă sunt clare și neechivoce în sensul că dacă renunțarea a avut loc după comunicarea cererii de chemare în judecata către pârâți, la cererea acestora instanța va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată or, în cauză, chiar dacă cererea de renunțare la judecată a fost făcută verbal în ședință publică pentru prima dată la primul termen de judecată acordat, 6.11.2012, nu înseamnă că reclamantul nu putea fi obligat la cheltuieli de judecată cât timp această renunțare a avut loc după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâți, motiv pentru care aceștia și-au angajat avocați care să le reprezinte interesele, astfel încât renunțarea reclamantului la judecata nu este de natură să înlăture dreptul pârâților de a-și recupera cheltuielile efectuate cu plata onorariilor de avocați.
Susținerile recurentului că ar fi renunțat înainte de comunicarea acțiunii către pârâți conform dispozițiilor legale și nicidecum nu a solicitat să fie înaintat dosarul la Judecătoria Câmpina, astfel încât încheierea este lovită de nelegalitatea prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., încheierea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, sunt nejustificate, întrucât actele existente la dosar respectiv adresele emise de Curtea de Apel Ploiești, întâmpinările depuse la dosar, prima cerere formulată de reclamant prin care și-a manifestat voința de a renunța la judecată atestă că, în realitate, o asemenea manifestare de voință a fost exercitată de către reclamant după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâți, neavând relevanță din acest punct de vedere măsura dispusă de Curtea de Apel Ploiești vizând stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei alte instanțe și anume în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Pretențiile recurentului că hotărârea nu ar fi motivată în drept, că ar conține vicii constând în violarea legii, că s-a dat o greșită interpretare și aplicare a legii, că nu există, în legislația în vigoare o normă juridică pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză, în sensul de a achita cheltuieli de judecată, deși a renunțat la judecată până la primul termen prin cererea nr._/7.11.2012 și cererea nr._/3.12.2012, ce au fost depuse de prima dată și înregistrate la Curtea de Apel Ploiești, sunt de asemenea neîntemeiate deoarece instanța de fond a pronunțat o încheiere în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data pronunțării, respectiv in conformitate cu dispozițiile art. 246 c.pr.civila și cu actele existente la dosar.
Aspectele invocate de către recurent în sensul că atunci când s-a pus în discuție măsura declinării către Judecătoria Câmpina, a făcut din nou o cerere de renunțare la judecată, însă Judecătoria Câmpina a luat în calcul numai ultima cerere de renunțare, nu și prima cerere, ceea ce reprezintă o ilegalitate, nu pot fi avute în vedere întrucât la pronunțarea soluției Judecătoria Câmpina a ținut seama de faptul că cererea de renunțare la judecată a fost formulată de către reclamant după comunicarea cererii de chemare în judecata către pârâți, astfel încât, atât timp cât pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, ar fi însemnat ca, prin neacordarea de către instanță a unor asemenea cheltuieli, să li se încalce acestora dreptul recunoscut în favoarea lor de disp. art. 246 c.pr.civila, ceea ce ar reprezenta nu numai o ilegalitate, dar și o inechitate în sensul că, deși au fost chemați în judecată de către reclamant, fapt care i-a determinat să-și angajeze apărători care au perceput diferite onorarii pentru a le apăra interesele, să nu-și poată recupera aceste cheltuieli pentru că reclamantul, după ce au suportat aceste cheltuieli, a renunțat la judecată, ceea ce ar fi de natură să le creeze pârâților un prejudiciu.
Pretențiile recurentului că nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată cât timp nu a primit nici măcar dreptul de proprietate ce i-a fost luat cu act notarial, deși mama sa nici nu a locuit la adresa din contract și nici nu a fost la biroul notarial, astfel că în temeiul art. 246 C.pr.civ. nu putea fi obligat la cheltuieli de judecată, cât timp avea cerere de renunțare la dosar, sunt nejustificate, întrucât pe de o parte instanța nu a soluționat fondul cauzei, respectiv nu a analizat existenta sau neexistenta vreunui drept de proprietate sau a altui drept pretins de reclamant, astfel încât recunoașterea sau nu în favoarea sa a unui asemenea drept nu influențează cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, aceste cheltuieli fiind acordate strict în temeiul art. 246 c.p.civilă, iar pe de altă parte, renunțarea la judecată nu îl exonerează pe reclamant de plata cheltuielilor de judecată în conditiile în care renunțarea a avut loc după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâți.
Împrejurările invocate de către recurent în sensul că cererea sa de renunțare respectă condițiile legale, renunțarea fiind neîndoielnică, neechivocă și lipsită de vicii, fiind făcută înaintea comunicării cererii de chemare în judecată pârâților din dosar, nu pot fi avute în vedere întrucât actele existente la dosar atestă faptul comunicării cererii de chemare în judecată către pârâți anterior formulării cererii de renunțare la judecată de către reclamant.
Motivul de recurs conform căruia măsura declinării luată de Curtea de Apel Ploiești ar fi fost ilegală întrucât competența de soluționare aparține Parchetului Curții și Curții de Apel Ploiești, motiv pentru care în temeiul Legii 304 a magistraților, a înaintat plângeri la CSM, Inspecția Judiciară pentru a se constata încălcarea drepturilor sale, nu poate fi analizat în prezenta cale de atac, întrucât măsurile dispuse de Curtea de Apel Ploiești prin decizie nu pot face obiectul unei analize de către o instanță inferioară în grad, deciziile Curții de Apel Ploiești fiind obligatorii pentru instanțele inferioare în grad.
Afirmațiile recurentului că pentru primul termen din 22.08.2012, Curtea de Apel nu a comunicat acțiunea, la data de 6.11.2012 s-au solicitat copii de pe acțiune, iar pe data de 21.08.2012 a depus prima dată acțiunea la Curtea de Apel Ploiești, astfel încât solicită să se admită recursul, în sensul de a nu mai fi obligat să plătească cheltuieli de judecată pârâților, fiind nelegal declinat dosarul la Judecătoria Câmpina, mai ales că a renunțat la judecată, nu pot fi avute în vedere întrucât atât cererea de chemare în judecata cat si actele anexate acesteia depuse de către reclamant în trei exemplare la solicitarea Curții de Apel Ploiești la data de 10.09.2012 ( fila 57), ocazie cu care a depus și taxa de timbru și timbrele judiciare, au fost comunicate pârâților potrivit adreselor emise de Curtea de Apel Ploiești, iar prima cerere de renunțare la judecată a fost formulată oral la data de 6.11.2012, adică după comunicarea cererilor de chemare în judecată, caz în care reclamantul nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată.
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că încheierea instanței de fond nu este lovită de niciuna din nulitățile prev. de art. 304 pct. 1-9 c.pr.civila, și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport de disp. art. 3041 c.pr civila, în baza art. 312 alin.1. c.pr.civila va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 246 c.pr.civila, va obliga pe recurentul – reclamant la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații pârâți F. V. și F. R., și a sumei de 300 lei cu același titlu către intimatul pârât S. V..
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul I. T. domiciliat în Băicoi, ., ., . L. G. - domiciliată în C., ., ., ., împotriva încheierii de ședință din data de 17.05.2013 dată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu pârâții S. V. domiciliat în Câmpina, . Notarial, . parter, F. V. domiciliat în Băicoi, ., ., F. R. domiciliată în Bănești, jud. Prahova și A. D. domiciliat în Germania, Bielefeld, Geislinger Strasse, nr.6, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații pârâți F. V. și F. R., și a sumei de 300 lei cu același titlu către intimatul pârât S. V..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. G. D. R. C.
Fiind plecată la seminar,
semnează Președintele instanței,
GREFIER,
C. M. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.RC
2 ex./24.09.2013
d.f._ - Judecătoria. Câmpina
j.f. - Ș. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1200/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1541/2013. Tribunalul... → |
|---|
