Cereri. Decizia nr. 406/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 5318/105/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 406
Ședința publică din data de 11.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. L. C.
Judecător: C. R. I.
Judecător: C. I.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea formulată de contestatorul P. P., cu domiciliul ales la C.. Av. Folostina B., cu sediul în București, .. 6, ., ., împotriva deciziei civile nr. 459/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații H. M., domiciliată în Tel Aviv, 154 Dizengoff, nr._, Israel, B. A., domiciliată în Tel Aviv, 154 Dizengoff, nr._, Israel, L. M., domiciliată în Tel Aviv, 79 King G., nr._, Israel, Z. L., domiciliat în Jerusalem, 26 Ben Yehuda, nr._, Israel, Z. F., domiciliat în Raman Chen, 9 Aleef Davis Street, Israel, N. NICULIAN, domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova și . sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul reprezentat de avocat Foloștină B., lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul contestatorului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părții prezente în susținerea contestației în anulare formulată.
Având cuvântul, reprezentantul contestatorului solicită instanței admiterea contestației în anulare, anularea ca netemeinică și nelegală a deciziei nr. 459/28.03.2012, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța nr. 369/18.10.2012. În motivare arată că a formulat contestația în anulare invocând dispozițiile a două texte de lege: art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod de Procedură Civilă care se referă la neîndeplinirea procedurii de citare cu una dintre părți și art. 318 alin. 1 teza finală Cod de Procedură Civilă, denumită și contestație în anulare specială, în sensul că nu au fost analizate toate capetele de cerere. Cu privire la primul temei al contestației în anulare arată că numita S. Shutzman nu a fost citată pe parcursul procesului, la filele 32-36 din dosarul de recurs există dovezile de citare cu toate celelalte părți mai puțin S. Shutzman. De asemenea, arată că nici în încheierea de ședință din data de 14.03.2012 și nici în decizia aflată la filele 85-87 nu apare menționată S. Shutzman, iar în baza disp. art. 317 coroborat cu art. 85 și 107 Cod de Procedură Civilă ne aflăm în prezența unei nulități. Mai arată că . menționat că recurenții nu sunt în măsură să ridice acest aspect în calea de atac neputându-se schimba calitatea părților, însă în dosarul de fond toate părțile au avut calitatea de reclamant, iar instanța în mod greșit a schimbat calitatea părților în recurs. Astfel invocă neîndeplinirea procedurii de citare, chiar dacă părțile nu au fost afectate. În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare arată că cererea de recurs a avut 6 capete de cerere, iar din acestea numai 4 au fost analizate, cel de-al cincilea a fost exprimat prin propoziția „nu se justifică”, iar asupra celui de-al șaselea nu s-a pronunțat. Aceste două capete de cerere au fost dezvoltate în paginile 6-7 din cererea de recurs. Mai arată că intimata U. ar fi menționat că instanța ar fi putut să răspundă printr-un considerent comun acestor capete de cerere, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Invocă totodată disp. art. 261 Cod de Procedură Civilă și practica judiciară, respectiv: Decizianr. 62/2003 a Curții de Apel București, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3159/2006 și cazul Hellen contra Irlandei.
TRIBUNALUL
Pentru a pronunța această încheiere, judecătoria a reținut că acțiunea introductivă a fost formulata in numele tuturor reclamanților, reprezentați de avocat L. O. si cu domiciliul ales la sediul acestuia, fără a fi depuse acte de stare civila, la data de 31.01.2006, reclamanții prin aparitor, au depus precizări cu adresele actuale ale lor, din Statele Unite ale Americii, Israel si Franța, la data de 29.11.2009 reclamantul P. P. a depus un înscris prin care informează instanța ca in calitate de reclamant si mandatar ca a reziliat contractul încheiat cu Av. L. O., deși la dosar nu exista vreo procura in acest sens acordata reclamantului P. P..
Instanța de fond a reținut următoarele:
- la fila 104 din dosarul inițial al judecătoriei, este depusa Împuternicirea avocațiala nr. 1.1501/24.11.2006, prin care av. D. M. “se împuternicește de către P. P., personal si in calitate de mandatar pentru moștenitorii lui I. Gh. Zissman,” ceilalți reclamanți, fiind indicate cu o . domicilii in România,
- la fila 165 din dosarul inițial al judecătoriei este depusa împuternicirea avocațială nr._/04.09.2007, prin care Av. Folostina B. este împuternicit de clientul, P. P., din acel moment ceilalți reclamanți nemaifiind reprezentați de vreun apărător, si fără a fi citați personal,
S-a arătat că la termenul din 24.03.2008 instanța a pus in vedere reclamantului P. P. sa depună la dosar mandatul prin care a fost împuternicit de ceilalți reclamanți pentru introducerea acțiunii si pentru rezilierea contractului de asistenta juridică, acte de stare civila sub sancțiunea art.155 ind.1 din codul de procedura civila, însă acesta, prin apărător av. Folostina B. a depus o . scrisori adresate mamei reclamantului P. P., de A. (probabil B.), conformate cu originalul de avocat.
Instanța a mai reținut, din cuprinsul certificatului de naștere că Z. F.-V. s-a născut la data de 03.03.1917, iar la termenul de judecată din data de 26.01.2009, aparitorul reclamantului a menționat ca are cunoștința doar despre numele si adresa a doi dintre moștenitorii lui M. Letzner, nefiind in posesia numelui si adresei tuturor moștenitorilor celor decedați, sens in care a solicitat acordarea unui termen.
S-a mai reținut ca reclamantul P. P. a depus la dosarul de recurs, fila 122, 123 si 124, 3 adrese, formulate către Serviciul Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor Prahova, si Direcția Județeană de evidenta Persoanelor Prahova si răspunsul Direcției Județene de Evidenta a persoanelor prin care se comunica: “ persoanele la care faceți referire, (ceilalți reclamanți), nu au putut fi identificate deoarece datele pe care ni le-ați furnizat sunt insuficiente.”, adică a fost menționat doar numele,
- la fila 125 din dosarul de recurs se afla adresa formulate de aparatorul reclamantului P. P., in care indica drept data de naștere a reclamantei A. B. anul 1897
- instanța mai retine ca in dosarul de recurs reclamantii au fost citati la Cabinetul de Avocat O. L., desi acesta in numeroase adrese a comunicat instantei rezilierea contractului si faptul ca nu reprezinta aceste parti.
- instanta a dispus citarea partilor la adresele din strainatate indicate ca fiind ale celorlalti reclamanti, insa citatiile fie nu au fost ridicate fie destinatarii erau necunoscuti la adresa, procedand ulterior si la citarea acestora prin afisare la usa instantei, avand in vedere modalitatea de citare a acestora din dosarul de recurs, si la solicitarea aparatorlui reclamantului P. P..
- prin incheierea de sedinta din 14.10.2010, instanta a pus in vedere reclamantului P. P. sa indice daca reclamantii H. M., Schutzmann S., B. A., Letzner M., Zissman L. si Zissman F. mai sunt in viata, in caz contrar sa indice mostenitorii acestora sub sanctiunea art. 155 ind 1 cpc. și a abilitat pe reclaman tprin aparator pentru obtinerea acestor informatii la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Prahova, si Directia Judeteana de evidenta a Persoanelor Prahova si Serviciul de Evidenta Informatizata Prahova,
- la termenul din 09.12.2010, instanta a mentinut in sarcina reclamantului P. P. aceleasi abligatii, sub sanctiunea art.155 ind 1 cpc, si a amanat cauza pentru a se depune informatiile obtinute,
- la termenul din 03.03.2011, aparatorul reclamantului P. P. a depus Adresa 562/16.11.2010 depusa la Directia judeteana de evidenta persoanelor Prahova, prin care solicita date despre numiții H. M., Schutzmann S., B. A., Letzner M., Zissman L. si Zissman F., daca au parasit tara, daca se afla in viata si numele mostenitorilor, Adresa din 16.12.2010, catre Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si evidenta Pasapoartelor Prahova, cu acelasi cuprins, si Adrersa nr. D1578/25.02.2011 catre Directia Generala de Evidenta a Persoanelor, cu acelasi cuprins, fara a indica niciun element de identificare a acestor persoane, prin date de stare civila, anul nasterii, ultimul domiciliu cunoscut.
Judecătoria, având in vedere cele reținute anterior, precum si faptul ca o parte din reclamanți Zissman F., este născut in 1917, iar A. B. in 1897, precum si existenta corespondentei private dintre rude, depusa si conformata cu originalul, in care se face referire la decesul numiților L. Zissman, M. H., Schutzmann S. si M. Letzner încă din 1990, fapt cunoscut reclamantului și coroborând acestor elemente, cu prezumția legata de durata normala de viata a unei persoane, a apreciat ca ceilalți reclamanți nu se mai afla in viata.
Instanța de fond a mai retine ca reclamantul P. P. nu a depus acte de stare civila cu privire la ceilalți reclamanți, deși a avut la dispoziție aproape 5 luni de zile pentru a obține informațiile solicitate si pentru care a fost abilitat, nu a prezentat decât 3 adrese, care au conținut identic cu adresele depuse la dosarul de recurs, depuse la aceleași autorități in noiembrie-decembrie 2009, insa in același conținut vădit inform, fără a menționa nici o informație in vederea identificării acestor persoane, adică, data, locul, nașterii, numele părinților, ultimul domiciliu, date care se afla la dosarul instanței si pe care instanța le-a expus anterior, a dispus, pentru neîndeplinirea cuplabila a obligațiilor reclamantului P. P., suspendarea cauzei in temeiul art. 155 ind 1 din codul de procedura civila.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul, criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că măsura suspendării dosarului (repetata la un interval de aproximativ doi ani de la precedenta măsura similara adoptata de asemenea nelegal), este lovita de nulitate atât din punct de vedere procedural - legal cat si din punct de vedere faptic.
Astfel, s-a arătat că in urma soluționării recursului la măsura precedenta de suspendare a cauzei, dispusa in mod fals in baza unei pretinse absente a părților si in conformitate cu art. 243 indice 1 Cod Procedura Civila, in luna septembrie a anului 2010 dosarul de fond a fost repus pe rolul Judecătoriei Ploiești, Tribunalul Prahova stabilind faptul ca măsura suspendării a avut un caracter nelegal si abuziv, iar după repunerea pe rol a cauzei au fost acordate termene de judecata care au vizat pe de o parte lipsa de procedura, pe de alta parte aspecte de ordin administrativ ale instanței, respectiv atribuirea cauzelor, respectiv in 14.10.2010, instanța de fond a stabilit in sarcina sa efectuarea de demersuri fata de autoritățile administrative din Ploiești pentru a afla domiciliile celorlalți reclamanți din dosar, respectiv H. M., Schutzmann S., B. A., Letzner M., Zissman L. si Zissman F., daca aceste persoane se mai afla in viata si in caz contrar care sunt moștenitorii celor decedați.
A precizat recurentul că după redactarea si respectiv obținerea de la registratura instanței de fond din Ploiești a încheierii de abilitare in vederea efectuării acestor demersuri, cererile privind datele solicitate au fost depuse către autoritățile administrative din Ploiești, respectiv Direcția Județeană de Evidenta Persoanelor - Serviciul de Evidenta Informatizata a Persoanelor Prahova si Serviciul Public Comunitar pentru Evidenta Pașapoartelor Prahova, aceste cereri înregistrate la registraturile celor doua instituții citate fiind completate prin demersurile efectuate si in raport de Direcția Generala de Evidenta Populației București, dorind a efectua o cercetare cat mai detaliata si suplimentând practic demersurile solicitate de instanța de fond, însă la termenul din data de 09.12.2010, in pofida faptului ca demersurile solicitate de instanța erau in curs, parata din dosar - . depus prin consilierul sau juridic un înscris la dosarul cauzei, invocând doua excepții procesuale - discutarea celor doua excepții fiind prorogata pentru termenul din data de 03.03.2011, când a ales însă să pună în discuția părților problema suspendării judecații in temeiul prevederilor art. 155 indice 1 Cod Procedura Civila, pentru neîndeplinirea obligațiilor de indicare a faptului daca ceilalți reclamanți mai sunt in viata si a eventualilor moștenitori.
In ceea ce privește susținerea oferita de instanța de fond ca argumentând măsura de suspendare, s-a apreciat ca ne aflam tot in prezenta unei aplicări greșite a legii, in mod intenționat sau nu.
Astfel, în cazul de fata măsura suspendării a vizat, in opinia instanței de fond, neîndeplinirea obligațiilor stabilite si precizate in încheierea din data de 14.10.2010, însă, instanța de fond a pus in vedere reclamantului sa indice daca ceilalți reclamanți mai sunt in viata si in caz contrar sa indice moștenitorii, aceasta măsura, urma a fi adusa prin efectuarea de demersuri fata de autoritățile administrative din Ploiești, respectiv Direcția Județeană de Evidenta Persoanelor - Serviciul de Evidenta Informatizata a Persoanelor Prahova si Serviciul Public Comunitar pentru Evidenta Pașapoartelor Prahova, încheierea din 14.10.2010 abilitând in acest sens pe apărătorul subsemnatului sa efectueze demersurile in cauza.
A arătat reclamantul că aceste demersuri au fost efectuate, iar atâta timp cat cererile au fost primite de către instituțiile in cauza si in baza lor s-au derulat activități specifice nu vedem unde se regăsește acel „caracter inform" acuzat de către instanța de fond.
Atâta timp cât elemente solicitate de instanța de fond au fost integrate in conținutul adreselor si nu a existat o forma prescrisa in prealabil a cererilor respective, s-a apreciat ca demersurile au fost efectuate in condiții normale si legale, iar aprecierea caracterului inform al cererilor făcute de instanța de fond nu se justifica.
Mai mult, astfel cum s-a mai arătat, au fost efectuate prin apărător demersuri si in fata autorităților cu competente in domeniul circulației si evidentei persoanelor din București, suplimentând astfel cadrul impus de încheierea de abilitare din data de 14.10.2010, demersuri suplimentare vin sa demonstreze intenția si eforturile făcute in direcția obținerii datelor solicitate si in nici un caz nu poate fi considerata o dovada de împiedicare a cursului normal al procesului.
A mai precizat reclamantul că incidența art. 155, indice 1 Cod Procedura Civila impune in mod evident existenta culpei reclamantului, fiind vorba de o sancțiune procesuala, aspect care rezulta din precizarea expresa a textului legal dar si din jurisprudența in domeniu, iar efectuarea demersurilor in fata autorităților specificate in încheierea de abilitare din 14.10.2010, realizarea unor demersuri suplimentare celor stabilite de instanța de fond si continuarea de altfel a acestor demersuri, demonstrează cu claritate lipsa oricărei culpe din punct de vedere al îndeplinirii obligațiilor procesuale.
S-a mai arătat că, un alt aspect care afectează legalitatea încheierii de suspendare din data de 08.03.2011 este reprezentat de obligația impusa in sarcina sa de a prezenta instanței de fond actele de stare civila relative le ceilalți reclamanți in cauza.
S-a considerat că instanța nu avea dreptul de a impune prezentarea acestor acte de stare civila ale celorlalți moștenitori, decât numai in măsura in care ar fi posedat copii ale acestor înscrisuri, in considerarea inclusiv a caracterului personal al actelor de stare civila, iar în lipsa deținerii unor astfel de acte, instanța putea cel mult sa oblige la efectuarea diligentelor necesare pe lângă autoritățile Statului R. cu competente in domeniu, demersuri pe care instanța le considera pertinente, in vederea încercării de a obține asemenea acte si abilitând pe cale de consecința.
Prin impunerea stabilita prin încheierea de suspendare din 08.03.2011, respectiv aceea de a produce aceste acte de stare civila si suspendând apoi judecata pe motiv ca nu a produs acele acte, suntem in prezenta unui abuz de drept si a unei impuneri nelegale, care afectează pe cale de consecința dreptul său la apărare si liberul acces la judecata.
Un alt aspect al impunerilor stabilite in sarcina sa si care viciază legalitatea încheierii de suspendare, au legătura cu practica judiciara a CEDO si au fost deja supuse atenției instanței de recurs in primul caz de suspendare.
Astfel, obligațiile impuse de către instanța, in baza cărora s-a suspendat judecata, sunt nelegale, încălcând accesul său la justiție, astfel cum este garantat de către Constituție si de către art. 6 §1 Convenția EDO și cum a fost interpretat de către CEDO prin hotărârea in cauza Lupas si alții contra României, neputându-i-se îngrădi accesul la justiție suspendându-se dosarul pe motiv ca nu a depus acte de stare civila in ceea ce-i privește.
În temeiul art.308, alin.2 cod pr. civ., intimata S.C. U. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că instanța a pus in vedere reclamantului-recurent la data de 24 03 2008, sa depună la dosar acte de stare civila in situația in care este mandatar, din care sa rezulte calitatea celorlalți de moștenitori ai lui Zissman I. si de asemenea sa depună la dosar mandatul prin care a fost împuternicit de ceilalți reclamanți sa formuleze cerere de chemare in judecata, sa angajeze apărător in acest scop, precum si mandatul de reziliere a contractului de asistenta juridica cu av. O., sub sancțiunea art. 1551 Cod pr. Civila.
Din actele depuse la dosar, respectiv din scrisoarea datată 18 martie 1991, rezulta ca patru dintre reclamanți, respectiv: L.(Zissman), S. (Schutzman), M.(Letzer) si M. (Hirsh) sunt decedați, astfel încât recurentul a formulat cerere in numele a 4 persoane decedate, fără insa a indica numele moștenitorilor.
A precizat intimata că la termenul din data de 21 04 2008, instanța a pus in vedere reclamantului, prin apărător, sa depună la dosar mandatul prin care a fost imputernicit de ceilalți reclamanți sa formuleze cererea de chemare in judecata si sa angajeze apărător in acest scop, sub sancțiunea suspendării prev. de art. 155 ind. 1 Cpr. Civila, iar la termenul din 16 06 2008, a fost suspenda cauza in raport de disp. 243 C pr. Civila, fata de faptul ca patru dintre reclamanți sunt decedați, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar.
Ulterior repunerii dosarului pe rol, in ședința din 14 10 2010, instanța a pus in vedere recurentului reclamant, sa facă precizarea daca moștenitori mai sunt in viata, sau au decedat, iar in situația decesului, sa indice moștenitorii in vederea introducerii in cauza și a abilitat pe apărătorul reclamanților pentru obținerea de informații de la Serviciul Public pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor PH, Serviciul de Evidenta Informatizata, obligație menținută în ședința din data de 09.12.2010.
A mai arătat intimata că însăși Direcția Județeană de Evidenta a Persoanelor Prahova i-a comunicat reclamantului ca persoanele la care face referire nu au putut fi identificate deoarece datele pe care le-a furnizat sunt insuficiente, in condițiile in care apărătorul reclamantului ar fi trebuit să știe ce informații trebuie sa conțină o adresa pentru a obține răspunsul dorit.
Considera intimata ca in mod corect la data de 03.03.2011, instanța de judecata a suspendat dosarul, existând in mod evident culpa reclamantului atâta vreme cat au fost acordate mai multe termene de judecata pentru îndeplinirea obligațiilor, ținând seama si de faptul ca reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual si era obligat sa depună toate actele, sa indice moștenitorii reclamanților decedați pentru introducerea acestora in cauza, încă de la primul termen de judecata.
A precizat intimata, ca reclamantul-recurent a manifestat pe tot parcursul desfășurării procesului, rea credința in exercitarea drepturilor procesuale întrucât, deși acțiunea a fost introdusa de reclamant in 2005, nu a făcut nici un fel de demersuri pentru a aduce la cunoștința instanței daca reclamanții L. Zissman, S. Schutzman, M. Letzer si M. Hirsh, A. B., Zissman F. mai trăiesc, iar in situația decesului sa indice numele si adresa moștenitorilor pentru introducerea acestora in cauza, astfel cauza nu a putut fi soluționata din culpa exclusiva a acestuia
Referitor la solicitarea recurentului reclamant de a se constata ca nu poate produce acte in măsura in care nu le are, intimata a arătat că recurentul reclamant nu a întâmpinat nici o dificultate in a identifica datele de stare civila a reclamanților, atâta vreme cat încă de la termenul din 31.01.2006 a indicat adresele reclamanților, iar în ceea ce privește jurisprudența C.E.D.O. invocata de recurent speța din prezenta cauza nu este identica cu cauza Lupas.
Prin decizia nr. 459/28.03.2012, Tribunalul Prahova a respins recursul declarat de recurentul-reclamant P. P. împotriva încheierii de ședință din data de 08.03.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
In motivarea recursului, s-a reținut că recurentul a învestit Judecătoria Ploiești cu o acțiune în revendicare, acțiune formulată atât în nume propriu, precum și în calitate de mandatar al celorlalți reclamanți.
Considerând că recurentul din prezenta fază procesuală nu și-a îndeplinit obligații stabilite în mod culpabil, instanța de judecată a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 cod pr. civ.
O primă critică a recurentului, împotriva acestei încheieri de suspendare vizează împrejurarea că instanța trebuia să dea prevalență dispozițiilor art.137 cod pr. civ., de vreme ce fusese sesizată cu două excepții procesuale invocate de pârâtă.
Ori, este real că dispoziția legală menționată stabilește în sarcina instanței de judecată o ordine de rezolvare a diferendului ivit între părți, dându-se întâietate excepțiilor de procedură precum și ale celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Numai că soluționarea excepțiilor, face parte din algoritmul legal de rezolvare a pretențiilor părților, ceea ce presupune ca mai înainte, cadrul procesual să fie pe deplini stabilit, iar persoanele litigante, să fie citate cu respectarea prescripțiilor legale.
În cauza pendinte, întrucât, în ceea ce privește persoanele indicate în calitate de reclamanți, cu excepția recurentului din prezenta cale de atac și care, așa cum acesta recunoaște nu au semnat acțiunea, invocându-se și o calitate de reprezentant, respectiv mandatar, cadrul procesual nu a fost pe deplin stabilit, astfel încât, instanța nu putea, potrivit regulilor care guvernează procesul civil, să pășească la soluționarea excepțiilor.
Pentru motivele învederate, sunt nefondate, criticile recurentului, vizând nesoluționarea de către instanța de fond, a celor două excepții invocate de pârâtă.
Sub aspectul criticilor vizând soluția suspendării propriu – zise, tribunalul reține că situația particulară de suspendare facultativă a judecății, reglementată prin dispozițiile ar.1551 cod pr. civ., constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.
Pe de altă parte, tribunalul constată că față de actele și lucrările dosarului, în persoana reclamantului recurent subzistă condiția culpei procesuale, în neîndeplinirea obligațiilor instituite de instanța de fond.
Astfel, după cum chiar recurentul recunoaște, a acționat și în calitate de mandatar a celorlalte părți, fără însă a putea face dovada dacă acestea mai sunt în viață, iar dacă nu a eventualilor moștenitori
Într-o atare situație, întrucât recurentul este cel care a pus în mișcare mecanismul judiciar, acesta trebuia să producă dovezi cu privire la celelalte persoane indicate în calitate de reclamanți.
Împrejurarea că recurentul s-ar fi adresat mai multor instituții ale statului, care nu i-ar fi răspuns nu poate acoperi obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanță, fiind singurul culpabil de modul în care a înțeles să formuleze acțiunea înregistrată pe rolul instanței de fond.
Tribunalul nu poate avea în vedere susținerile recurentului, în sensul că instanța de control judiciar, în anul 2009, a considerat ca neavând caracter inform cererile adresate autorităților, aspectele dezlegate prin acesta fiind altele.
Totodată, în cauză, nu este vorba de îndeplinirea procedurii de citare, ci de chiar stabilirea cadrului procesual, înștiințarea unei părți despre proces fiind o chestiune subsecventă.
Așa fiind, sunt nefondate criticile recurentului potrivit cărora nu este în culpă procesuală, întrucât a făcut toate demersurile pentru care a fost abilitat de instanță, și chiar demersuri suplimentare.
Nefondate sunt și criticile potrivit cărora, prin obligația stabilită de judecătorie, ca recurentul să producă acte de stare civilă, urmate de nedepunerea acestora, s-a comis un abuz de drept, cu încălcarea dreptului la apărare și accesului liber la justiție.
Culpa procesuală a recurentului, subzistă și în ceea ce privește neîndeplinirea acestei obligații, de vreme ce a înțeles să semneze cererea de chemare în judecată și în numele altor persoane, împrejurare în care trebuia să cunoască, că trebuie să facă, dacă ar avea calitate de mandatar, toate dovezile pe care și acestea trebuie să le îndeplinească, pentru a se adresa instanței, inclusiv sub aspectul capacității procesuale de folosință și implicit de exercițiu.
Sub aspectul criticilor recurentului vizând încălcarea de către prima instanță a practicii CEDO, prin raportare la cauza L. contra României, tribunalul reține că și acestea sunt nefondate.
Astfel, hotărârea Curții europene a Drepturilor Omului, în cauza amintită, și care în adevăr, a constatat că aplicarea strictă a regulilor unanimității, încalcă prevederile art.6, paragraf 1, nu are incidență în soluționarea litigiului pendinte.
Aceasta, întrucât, nu instanța a pus în discuție lărgirea cadrului procesual, pentru respectarea unei astfel de reguli, dacă ar fi fost incidentă în speță, ci recurentul a formulat acțiunea și n numele altor persoane, pe care le-a indicat în calitate de reclamanți, instanța fiind ținută de cadrul procesual astfel stabilit.
Reclamantul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în recurs, solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei și, pe cale de consecință, anulare încheierii pronunțate la termenul din data de 08.03.2011 de instanța de fond prin care s-a dispus suspendarea judecății în cauza ce face obiectul prezentului dosar, cu cheltuieli de judecată în sarcina de plată a intimatei .>
În motivare, a susținut că au fost încălcate prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.p.c., întrucât la primul termen de judecată, respectiv 18.01.2012, instanța de recurs a dispus citarea prin publicitate a celorlalte părți implicate, statuându-le, în mod viciat, ca având calitatea de intimați-reclamanți, contestatorul învederând faptul că nu le cunoaște domiciliile exacte. A susținut că ceilalți moștenitori nu sunt nici pârâți, nici intimați, calitatea părților neputându-se schimba în calea de atac.
De asemenea, a susținut că, în mod eronat, instanța a dispus citarea intimaților, prin publicitate atât într-un ziar de largă răspândire, cât și la ușa instanței, fără însă a dispune citarea prin afișare la ușa instanței și a uneia dintre intimate, respectiv a numitei Schutzman S.. În ceea ce-i privește pe ceilalți, contestatorul a susținut că au fost citați din eroare, ca recurenți și nu ca intimați-reclamanți, ceea ce viciază în mod absolut procedura de citare.
A susținut contestatorul că prioritară este citarea prin afișare la u;a instanței și nu printr-un ziar de largă răspândire.
Un alt motiv de contestație îl reprezintă încălcarea prevederilor art. 318 C.p.c.teza finală, instanța de recurs omițând să cerceteze toate motivele de casare deduse judecății. Astfel, a susținut că motivațiile care făceau obiectul pct.5 și 6 din cererea de recurs nu au fost cercetate de către instanță. Contestatorul a susținut astfel că întrucât instanța de recurs nu a tratat o parte din motivele de casare, a încălcat prevederile art. 261 alin.1 C.p.c.
În drept, contestatorul a invocat prev.art. 317, 318 C.p.c.
Intimata . formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, întrucât chiar dacă unul dintre intimați nu a fost citat prin afișare la ușa instanței, procedura de citare este îndeplinită prin afișare într-un ziar de largă circulație, potrivit art. 95 C.p.c., aceasta fiind efectuată de contestator pentru termenul respectiv și pentru intimata Schutzman S..
Referitor la afirmația contestatorului potrivit căreia ar fi fost viciată procedura de citare a celorlalți moștenitori prin indicarea greșită a calității acestora în calea de atac, intimata a considerat că critica respectivă putea fi oricând invocată până la soluționarea recursului, acesta fiind reprezentat de apărător, care nu numai că nu a invocat critica respectivă, dar a și achiesat la citarea prin publicitate.
În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, intimata a precizat că instanța de recurs a analizat recursul sub toate aspectele, urmând ca și acest motiv de contestație în anulare să fie respins, ca neîntemeiat.
Pentru termenul de judecată din data de 07.01.2013, contestatorul a formulat o . precizări, în sensul invocării excepției nulității absolute a actelor înfăptuite de instanță la data de 14.03.2012 când a rămas în pronunțare, fără ca nicio parte să fie prezentă și fără ca vreuna să solicite judecarea în lipsă. Mai mult, a invocat faptul că la data de 21.03.2012, completul de judecată nu era legal constituit, deoarece președintele R. M. nu se afla în instanță, astfel cum se precizează prin încheierea de ședință. De asemenea, decizia pronunțată în cauză nu este semnată de toți cei trei judecătorii care au soluționat recursul, fiind menționat în cuprinsul deciziei că dl.judecător S. O. este plecat din instanță, în locul acestuia semnând președintele Tribunalului, hotărârea pronunțată fiind, pe cale de consecință, lovită de nulitate absolută.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de contestatoare, precum și a temeiurilor contestației în anulare prev. de art. 317 și 318 Cod pr. civilă, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 317 alin.1 C.p.c., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Acest motiv presupune că citarea este obligatorie, iar partea nu a fost deloc citată sau citarea a fost neregulată la termenul când s-a judecat cauza și pronunțat hotărârea, iar partea a lipsit.
Persoanele cu domiciliul necunoscut și cu reședința necunoscută urmează a fi citate prin publicitate. Potrivit art. 95 C.p.c., când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face prin afișarea citației la ușa instanței, iar dacă președintele instanței sau instanța de judecată apreciază că este necesar, citația se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit. Afișarea, precum și publicarea citației se face cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată, însă, în cazuri urgente, președintele instanței sau instanța de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.
Spre a se putea dispune citarea prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaște domiciliul pârâtului, ci trebuie să se învedereze împrejurări concrete din care să rezulte imposibilitatea de a se afla domiciliul părții adverse.
Prin încheierea ședinței publice din 08.03.2011, Judecătoria Ploiești a suspendat cauza având ca obiect revendicare, în baza art. 155.1 C.p.c., pentru neîndeplinirea de către reclamantul P. P. a obligației de a preciza dacă reclamanții H. M., Schutzman S., B. A., Letzner M., Zissman L. și Zissman F. mai sunt în viață, în caz contrar, să indice moștenitorii acestora, cu acte de stare civilă.
La primul termen de judecată în recurs, respectiv la data de 18.01.2013, instanța de recurs, având în vedere împrejurarea potrivit căreia intimații-reclamanți au calitatea de părți în calea extraordinară de atac a recursului, de faptul că aceștia nu locuiesc la adresele indicate la dosar, fiind necesară îndeplinirea procedurii de citare cu aceste părți în temeiul art. 85 C.p.c. coroborat pe art. 95 C.p.c., a dispus amânarea cauzei, la cererea apărătorului prezentului contestator, pentru ca intimații (H. M., B. A., Letzner M., Zissman L. și Zissman F.) să fie citați prin publicitate, acordând în acest sens termen la 14.03.2012, fără să se dispună citarea prin publicitate și a intimatei Schutzman S..
La data de 14.03.2012, termen de judecată la care în urma celor trei strigări ale cauzei, nu a răspuns nicio parte, instanța a rămas în pronunțare. La dosar se regăsea o cerere formulată de apărătorul recurentului, care învedera instanței faptul că, din motive medicale, nu se putea prezenta la termen, atașând certificatul de concediu medical, solicitând, pe cale de consecință, acordarea unui alt termen de judecată. Această cerere a fost corect respinsă, ca neîntemeiată, întrucât apărătorul recurentului-reclamant avea obligația de a-și asigura substituirea, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o.
Tribunalul reține că, pentru termenul de judecată din data de 14.03.2012, apărătorul recurentului-reclamant a făcut dovada citării prin publicitate a intimaților sus-menționați prin atașarea unei fotocopii a ziarului în care s-a dispus citarea acestora.
Mai mult, tribunalul reține că numai partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în anulare, pentru că numai aceasta, considerându-se vătămată în drepturile sale, are interes.
Prin urmare, nu mai are relevanță în speță dacă citarea intimatei Schutzman S. s-a dispus sau nu de către instanța de recurs, dacă aceasta din urmă a respectat sau nu prevederile art. 95 C.p.c. în ceea ce privește citarea prin publicitate, pentru că, într-adevăr, așa cum, în mod corect a afirmat contestatorul, citarea prin afișare la ușa instanței primează citării prin afișare într-un ziar de largă răspândire, din moment ce contestatorul avea termen în cunoștință prin prezentarea apărătorului său la termenul precedent de judecată.
Faptul că, într-adevăr instanța de recurs nu a acordat prioritate prevederilor art. 242 alin.2 C.p.c., întrucât a soluționat recursul, fără ca vreuna dintre părți să se prezinte la cele trei strigări ale cauzei și fără ca vreuna să fi solicitat judecarea în lipsă a cauzei, iarăși nu are relevanță în cauză, din moment ce acesta nu este un motiv de contestație în anulare.
Pe cale de consecință, primul motiv de contestație în anulare, constând în pretinsa nerespectare a art. 317 alin.1 C.p.c., urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
Potrivit art. 318 C.p.c., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Tribunalul apreciază că prezenta cale extraordinară de atac, de retractare, nu este admisibilă în cazul în care se pretinde că instanța nu a cercetat un simplu argument al părții, iar nu un motiv de casare și nici atunci când deși criticile aduse hotărârii atacate cu recurs au fost grupate au fost examinate în totalitate.
Cu alte cuvinte, contestația în anulare este inadmisibilă în cazul în care instanța de recurs a grupat argumentele pentru a răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul.
Deși potrivit art. 6 alin. 1 din CEDO, instanțele au obligația de a-și motiva hotărârile, acest articol nu poate fi interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauzele V. de Hurk împ.Olandei, 19.04.1994; decizia Burg împ.Franței, cer. Nr._/02).
Tribunalul apreciază că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de recurs invocate de prezentul contestator, prin considerente comune, grupând argumentele contestatorului și răspunzând prin considerente comune, analizând cauza sub toate aspectele.
Cât privește celelalte motive de anulare a deciziei instanței de recurs indicate în cadrul precizărilor depuse de contestator pentru termenul de judecată din data de 07.01.2013, constând în pretinsa alcătuire greșită a completului de judecată la data de 21.03.2012 și a nesemnării deciziei de către toți membri completului de judecată, Tribunalul apreciază că la soluționarea recursului au fost respectate prevederile Codului de procedură civilă și ale Regulamentului de ordine interioară a instanțelor de judecată, oricum motivele învederate neconstituind motive prevăzute expres de disp.art. 317 și 318 C.p.c.
De altfel, art. 317 alin.1 pct.2 C.p.c. vizează încălcarea normelor de competență absolută, deci generală, materială și teritorială exclusivă și nu pretinsa incompatibilitate sau alte neregularități privind compunerea sau constituirea completului de judecată.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 317 și 318 C.p.c., va respinge, ca neîntemeiată contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 459/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._/281/2005/a1.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. P., cu domiciliul ales la C.. Av. Folostina B., cu sediul în București, .. 6, ., ., sector 4, împotriva deciziei civile nr. 459/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații H. M., domiciliată în Tel Aviv, 154 Dizengoff, nr._, Israel, B. A., domiciliată în Tel Aviv, 154 Dizengoff, nr._, Israel, L. M., domiciliată în Tel Aviv, 79 King G., nr._, Israel, Z. L., domiciliat în Jerusalem, 26 Ben Yehuda, nr._, Israel, Z. F., domiciliat în Raman Chen, 9 Aleef Davis Street, Israel, N. NICULIAN, domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova și . sediul în Ploiești, ., județul Prahova, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2013.
Președinte,JUDECATORI,
D. L. CătălinaCarpen R. IoanaIrina C.
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. /tehnored. CI
2 ex./11.04.2013
Dosar nr._/281/2005/a1 a Tribunalului Prahova
Judecători – M. R., A. P. A., O. C. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3081/2013.... | Pretenţii. Hotărâre din 11-12-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
