Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3081/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3081/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 4321/105/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3081
Ședința publică din data de 10.12.2013
PREȘEDINTE: G. D.
GREFIER: B. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a fost reprezentat de procuror R. D..
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile, având ca obiect „despăgubiri-Legea nr.221/ 2009”, formulată de reclamantul B. V. cu domiciliul în Mun. Ploiești, ., ., ., jud. Prahova în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., Sector 5.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul B. V., personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia act că s-a depus de către reclamant cerere de completare a probatoriilor și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reclamantul învederează instanței că a ținut să se regăsească în dosar articolul Acad. F. C. din revista Dosarele Istoriei nr. 5117/ 2006, articolul Acad. E. S. „Însemnări rapide despre identitatea românească”,.
Instanța pune în vedere reclamantului că i s-a acordat cuvântul asupra cererii de completare a probatoriilor aflată la fila 271 prin care a solicitat completarea probatoriilor cu un set de înscrisuri și asupra cererii aflate la fila 274 din dosar.
Având cuvântul reclamantul solicită instanței să se facă o evaluare a daunelor materiale aduse de intimatul S. R. înainte și după data de 14.12.1989.
Instanța ia act de solicitarea reclamantului privind completarea probelor cu o altă modalitate de evaluare a daunelor pe care le solicita .
Reclamantul învederează instanței că a aflat din ziar că există la Camera Deputaților o lege emisă de Senat cu privire la astfel de evaluări .
Instanța ia act că reclamantul solicită completarea probatoriilor cu evaluarea daunelor produse de S. R. înainte și după data de 14.12.1989, dar nu poate indica un mod de evaluare, lăsând la aprecierea instanței stabilirea modalității de evaluare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune probelor solicitate.
Reclamantul B. V., solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și arată că nu mai are alte cereri de probatorii.
Instanța respinge cererea reclamantului de evaluare a daunelor produse de S. R. față de împrejurarea că nu se indică un anumit mijloc de evaluare care să poată fi avut în vedere în mod concret de instanță.
Având cuvântul reclamantul, învederează instanței că rămâne cu aceste cereri, urmând să se facă evaluarea daunelor, având în vedere că s-a respins cererea de întocmire a unei expertize, iar instanța refuză să facă o asemenea evaluare.
Instanța pune în vedere reclamantului că s-a pronunțat deja asupra acestei cereri.
Având pe rând cuvântul, reclamantul și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Reclamantul B. V., având cuvântul, arată că prezenta cauză nu este în stare de judecată, având în vedere că instanța a refuzat să evalueze prejudiciul material.
Instanța pune în vedere reclamantului că s-a pronunțat asupra cererii de completare a probatoriului.
Având cuvântul reclamantul arată că rămâne cererea de evaluare a daunelor.
La întrebarea instanței, reclamantul arată că nu mai are alte cereri de completare a probatoriilor, cu excepția cererii de evaluare a daunelor materiale asupra căreia instanța s-a pronunțat deja.
Reclamantul, având cuvântul, arată că nu vrea să pună concluzii pe fond, cauza nefiind în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței respingerea acțiunii în ceea ce privește acordarea daunelor morale având în vedere deciziile Curții Constituționale nr.1350/2010 și nr. 1360/2010. Cu privire la celelalte daune solicitate, arată că nu rezultă că inculpatul a fost condamnat, iar daunele materiale nu sunt dovedite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr._, la data de 06.06.2012, B. V. a chemat în judecată S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate caracterul politic al măsurilor administrative concretizate în persecutare și distrugerea carierei în perioada 1957-1989 cu precădere în perioada februarie 1963-22 decembrie 1989, care transcend și după 22 decembrie 1989 până la pensionare 01.10.1999 reglementată de art.4; în cadrul acțiunii in pretenții, daunele financiare, materiale și morale suferite, reglementate de art.5 și obligarea pârâtului la plata sumei de 505.000 euro la data încasării; înscrierea noilor date în cartea de muncă, în vederea reactualizării pensiei.
In drept a invocat -art.l alin. (3) ,(4);art.4, alin,(,2) ,(4) ,(50 ,(6)-art.5 (1) a,b,c;art.6 din Legea nr.22l/o2.o6.2oo9,publicată în M.O., partea I, nr. 39,6/ll.o6.2oo9; -art.2 alin. (1),lit .a ,c ,e din 0. CG.nr.214/1999.
In dovedirea cererii a indicat ca mijloace de probă: conexarea_ dosarelor de fond nr.l295/2oo7 al CA. Ploiești, 129S/42/2oo7 al I.C.C.J.-C.,1295/2oo7 al CA.Ploiești, 88/42/2oo9 al CA.Ploiești, 88/42/2oo9 al l.CCJ.-C. + 2 anexe,_/42/ al CA.Ploiești,_ al l.CCJ.-C.,lo 517/l/2oo8 al I.CCJ.-Secția Comercială_/42/2oo7 al CA.Ploiești, 89/42/2oo9 privind pe Băcaran V., Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești-Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,înscrisuri,martori,expertiză contabilă, de dreptul muncii etc.
In motivarea cererii a arătat ca datorită câștigului sau modest ca învățător n-a putut participa la concursul de admitere la Facultatea de Biologie, din Cluj (_ așa ca a dat examen la Facultatea de Agricultură și Zootehnie din I.A.N.B. București cu speranța că se va transfera la Facultatea de Biologie a Universității din București. Acest transfer nu i-a fost aprobat niciodată datorită priorităților de atunci (cooperativizarea agriculturii), iar in aceste împrejurări a ajuns în agricultură la CAP Mărunțișu, jud.B., unde cu mentalitatea sa de învățător și profesor s-a trezit într-un mediu bazat pe hoție, contrar principiilor sale de cinste și respect față de țăran, așa cum fusese educat în familie și în școala.
Intre reclamant și conducerea cooperativei a intervenit un conflict deoarece aceasta era implicată în jefuirea unității (cantități vagonabile de produse).Cooperativa era în impas în toate sectoarele de activitate,iar țăranii nu mai voiau să lucreze . Cu 19 scrisori și memorii, către factorii de partid și de stat, locali și centrali și-a exprimat nemulțumirea și revolta, dar întreaga afacere a fost mușamalizată de Miliție și Securitate.
Mai arată că, autoritățile locale și județene, împreună cu clica de la conducerea cooperativei au începui răfuiala (retrogradări, imputații, amenzi, neacordări de drepturi etc.),astfel că sub amenințarea desfacerii contractului de muncă a fost obligat sa se transfere la CAP Calvini. Amenințat cu împușcarea a trebuit să facă publice armele mafiei de la Pătârlagele de care Securitatea nu era străină.
Colonelul L. N., șeful Securității B., unul dintre cei mai duri reprezentanți ai aparatului de represiune turba de furie că îl înfruntase într-o ședință cu inginerii șefi și președinții de CAP, inclusiv în problema depozitelor clandestine de arme cu care era terorizată zona (ca și în alte dați). L. N. era un om rău, răzbunător și reclamantul știa că n-avea niciun fel de scrupule atunci când se răfuia cu oponenții săi (fusese comandantul Penitenciarului de la Râmnicu Sărat).
Persecutarea reclamantului s-a făcut cu încuviințarea puternicilor zilei, I. S. și T. P0STELNICU, ambii primi-secretari ai Comitetului Județean PCR B..
Pe col. L. reclamantul l-a întâlnit la CAP Calvini și exista temerea că el urmărea arestarea sa sub un pretext oarecare. Reclamantul mai arata că, așa trebuie înțeles istoricul provocării privitoare la minarea podului de la Măgura, pe oare urma sa treacă N. C..
Reclamantul mai arată că, într-o zi, când venea de la câmp (P.), în compartimentul trenului, un cetățean i-a"destăinuit" că se minase un pod pe care urma să treacă, cu ocazia vizitei la B.,conducătorul statului. Intuind că este vorba de o provocare, într-un memoriu a cerut lui N. C. să-și suplimenteze măsurile de securitate, când va vizita județul B.. Colonelul urmărea să pună în responsabilitatea reclamantului actul minării podului de la Măgura, pe șoseaua B.-Pătârlagele și să îl aresteze. . a evenimentelor, col.L. nu îl mai putea învinui de terorism.
In luna iulie 1976, în timp ce era inginer șef la CAP Calvini, pe terenul cultivat cu grâu (încă necopt), în câmp (P.), col.L. N. a intrat abuziv,cu cinci combine,fără autorizarea reclamantului, cu scopul vădit de a compromite recolta (după o jumătate de oră combinele s-au retras blocate). Opunându-se col. L. l a bruscat,jignit și l-a amendat de trei ori . In aceste circumstanțe reclamantul a declarat greva foamei în zilele de 12-14 iulie 1976, vizând mușamalizarea fraudelor de la CAP Mărunțișu, armele mafiei de la Pătârlagele și persecutarea sa politică. Actul său a devenit public, iar col.L. a fost înlăturat de T. P., primul-secretar de atunci al Comitetului Județean PCR B..
Tot ca o provocare trebuie înțeleasă și imputarea mortalităților la ovine. Suma. de 805 lei, reținută reclamantului cu chitanța nr. 739/27.07.1977,avea să devină un motiv de deschidere a unui dosar penal, din ordinul col.L., pentru pagube aduse avutului obștesc. Ordinul n-a mai putut fi îndeplinit datorită înlăturării sale de către T. P..
Actul grevei foamei,formă extremă de protest politic,împotriva șefului Securității B.,L. N., în iulie 1976,a fost anterioară grevei minerilor,din Valea Jiului,muncitorilor de la B. și disidenței lui P. G.. Protestul a fost individual și puțin cunoscut.
Mai departe reclamantul relatează calvarul săi în lumea mafiei vinului, la Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească P. preocupare de a se recalifica pentru a scăpa de iadul agricol comunist a făcut ca reclamantul să fie într-un continuu proces de învățare.
Prin concurs la 0l.08.1977, a intrat ca biolog la I.C.V.V. Valea Călugăreasca, institut condus de o pleiadă de comuniști, toți legați de I. C., fratele dictatorului N. C.. In marea lor majoritate erau formați în perioada miciurinistă a horticulturii românești descalificați sub raport științific.
In primii ani a fost apreciat cu calificativul "f. bine", fiind singurul specialist din institut care urma să aibă în 1981, aproape trei licențe (ultima era fără examen de stat).Soția secretarului de partid pe institut, S. E.,vedea în reclamant un concurent. S. reclamantului BACARANU E. a făcut un raport de expertiză tehnica judiciară, defavorabil institutului,în problema unei lipse în. Gestiune de cca. 3 milioane lei. Imediat, reclamantul a intrat în conflict cu lumea mafiei vinului și cu I. C. și a urmat răfuiala și falsificarea caracterizărilor, sancțiuni, marginalizări (folosirea sa ca simplu muncitor în vie), hărțuire etc. și apoi înlătura din institut, 6 luni șomaj, pierderea tuturor drepturilor salariale, câștigate ca învățător, profesor,inginer,biolog. De reținut că M. L., directorul institutului, aflase de actul politic al grevei foamei în iulie 1976, prin investigații de cadre și acest lucru a cântărit mult la înlăturarea reclamantului . Mai arata că, situația sa fost obiectul unor procese în justiție în care au fost emise mai multe sentințe și decizii, printre care Sentința civilă nr.3o79/ 3o.o9. 1981-Judecătoria Ploiești, care asimilează abuziv funcția de biolog cu cea de specialist agricol și îl sancționează cu desfacerea contractului de muncă conform art.l3o lit.a Codul muncii.
La o2.02.1981, reclamantul era prin studii superioare, biolog, inginer zootehnist și student în anul V la facultatea de Horticultura a Institutului Agronomic N.B. - București,deci nu era nici inginer agronom,nici inginer horticultor. Susține că, inginer agronom n-a fost niciodată, iar inginer horticultor avea să devină 11 ani mai târziu.
In timp ce funcționa ca biolog la Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugăreasca, cu decizia nr.l3/o2.o2.1981 a fost transferat în interesul serviciului, fără consimțământul său . inginer cu producția vegetală la Direcția pentru Agricultură și Industrie Alimentară Prahova, pentru care nu avea pregătirea necesară în baza/art.69 Codul muncii, art.11 lit.a din Legea. nr.l/1970 și. Ordinului M.A.I.A.nr.21/20,ol#1981, la D.G.A.I.A. Prahova, postul de biolog era inexistent. Vinovați în cazul său au fost cei doi nomenclaturiști, I. C. și A. M. . La 2o iulie 1981, a fost angajat la Muzeul de Științele Naturii din Ploiești, cu un salariu situat la bază. Tot ce câștigase ca învățător, profesor, inginer și biolog, gradații și sporul de vechime le-a pierdut. După șocul înlăturării de la I.C.V.V. Valea Călugărească,aici,la muzeu până în 1989,activitatea sa a fost apreciată cu "f.bine" și a muncit cu plăcere.
Treptat, muzeul a început să fie dominat de vechea bandă care sustrăgea bunurile muzeale și le vindea în diverse orașe. Noua directoare, adusă în muzeu înainte de 1989 de fostul secretar cu propaganda la Comitetul Orășenesc PCR Ploiești s-a asociat cu cei care jefuiau muzeul și nu întâmplător ei erau informatorii Securității. Câțiva ani până la Revoluție și mulți ani după acest eveniment, oamenii Securității, împreună cu directoarea muzeului și-au asociat soții de ofițeri de Poliție, SRI și Gardă Financiară și ei erau adevărații stăpâni ai muzeului.
Reclamantul mai arată că, datorită opoziției fața de jeluirea muzeului, mafia securisto-comunistă l-a reclamat la Securitate. Ancheta s-a desfășurat incipient fără știrea sa și numai venirea Revoluției l-a salvat.
Implicarea reclamantului în evenimentele Pieței Universității, opoziția sa față de jefuirea muzeului și rămânerea acestuia pe mâna foștilor comuniști și informatori ai Securității i-au legat existența de cele mai crunte persecuții, marginalizare, amenințări cu moartea, retribuirea la o treaptă aflată la bază, agresarea sa, cinci sancțiuni stupide și nedrepte în perioada 11.o7.199o-24.o4.1994 (restaurația comunisto-securistă), greutăți noi în muncă, imposibilitatea predării legale a bunurilor muzeului datorită inventarierii frauduloase din perioada 1991-1994,anularea posibilității de a-și termina lucrarea de doctorat, obținerea unei pensii de muncitor necalificat, spargerea laboratorului de palinologie și furtul unor bunuri ce-i aparțineau (sticlărie, substanțe chimice, probele de analizat (cca.4oo) etc., pagubă de ordinul miliardelor la acea data) etc.
Căutându-și dreptatea, Poliția, parchetele au întocmit documente false și au regizat mărturii mincinoase, Justiția a înlăturat actele esențiale, le-a ignorat pe altele, toate aceste instituții au mușamalizat întreaga afacere, așa cum a analizat în documentele anexate.
Reclamantul mai arată că, perioada de peste patru decenii, în care a fost în conflict deschis cu autoritățile, reprezintă un experiment social, din care rezultă următoarele: hoția de mare amploare a fost prezentă în toate cele patru locuri de muncă; CAP Mărunțișu, CAP Calvini, I.G.V.V. Valea Călugărească, Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova; atât înainte de Revoluție, cât și după aceasta, instituțiile statului au fost implicate în mușamalizarea hoțiilor; cinstit nu s-a putut trai în România.
In concluzie, dacă are în vedere suspectarea sa ca simpatizant al Revoluției din Ungaria și al Revoltei Studenților din Timișoara în perioada cât a fost militar la Ineu 1957-1958), reclamantul a fost într-o continuă disidență anticomunistă.
Reclamantul face si o sinteza critică a mecanismului Justiției în aplicarea O.U.G.nr.214/1999 si arata că, la 24.o7.2oo6 a solicitat Ministerului Justiției calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și recuperarea daunelor aduse de S. R., iar la data de o6.o9.2oo6 a depus 69 documente cu 141 file.
După ce a sustras cele 69 documente cu 141 file, Comisia a prezentat, în plenul ședinței de analiză a cererii reclamantului un dosar devalizat, incomplet, arătând că nu există niciun alt document, decât certificatul de naștere.
După contestarea deciziei din 09.05.2007 a Comisiei Ministerului Justiției,la solicitarea Curții de Apel Ploiești și a reclamantului, aceasta a trimis instanței toate actele acestuia (69 documente cu 141 file), fapt ce atestă sustragerea, documentelor. Mai mult, formularul oficial al cererii dovedește neîndeplinirea unui obiectiv fixat pe acesta: investigația la locul de muncă de la I.C.V.V. Valea Călugărească (probatoriul incomplet),
Reclamantul mai solicita a se observa că, la Comisia Ministerului Justiției se lucrează cu procedee strict securiste, mafiote.
Mai arata că, a contestat decizia nr.l94/o9.05.2007 a Comisiei Ministerului,Justiției la Curtea de. Apel Ploiești, completându-și acțiunea pe 27.o9.2oo7 și pe 06.12.2007. In cauza sa s-au emis următoarele sentințe și decizii; Sentința nr.13/17.ol.2oo9 în dos.nr.l295/2007- C.Apel Ploiești, decizia nr.2321/o5.o6.2oo8 în dos. nr. l295l/42/2oo7- I.C.C.J, Sentința nr.13/2o.lo.2oo8 în dos.nr.l295/42/2oo7-C.Apel, Decizia nr. 2819/2009 în dos.nr.88/42/2oo9 I . C.C,J Decizia-nr.443l/2o.10.2009 în dosar nr. 4622/2009, Decizia nr.5125/17.11.2oo9 în dos.nr.l_ , Decizia nr.587/o4.o2.2olo în dos.nr.89/42/2oo9-I.C.C.J.-recurs.rev., Sentința nr.23/18.o2.2oo9 în dos.nr.88/42/2oo9-C.Apel Ploiești.
In toate aceste sentințe și decizii instanțele i-au dat soluții negative, dar o analiză atentă a acestor documente emise de Justiție evidențiază un proces uriaș de falsificare a adevărului, în continuarea celui început de Comisia Ministerului Justiției.
Reclamantul mai susține ca, specificul disidenței și persecutării sale de către instituțiile Statului R. este legat de faptul că s-a desfășurat pe o perioadă de peste 50 de ani, timp în care neînregimentarea sa politică și ostilitatea față de regim au putut fi sancționate sistematic, înainte și după 1989.
Arata ca, mai invocă un document valoros al disidenței sale, adresa nr. 165 053/ 06.06.1986 a MAIA, act obținut la cererea acad. I. U., în urma unei anchete riguroase la I.C.V.V. Valea Călugărească. Susține că, . care confirmă disidența sa este lungă,dar pentru interpretarea lor este nevoie de înțelegere și competență profesională.
In continuare ,in esență, reclamantul face o analiza a hotărârilor judecătorești pronunțate in cauzele ce-l privesc.
In concluzie arata că, poziția sa democratică (cu partidele istorice și Regele M., participarea la actul societății civile al Pieței Universității au însemnat pentru reclamant agresări, amenințări cu moartea, notări abuzive, interzicerea activității muzeale, înlăturarea de la domeniul său de cercetare printr-o inventariere frauduloasă, marginalizare, retribuire derizorie, sancțiuni numeroase,stupide și nedrepte, neîncadrarea corespunzătoare, pensionarea abuzivă printr-un fals intelectual, furtul și distrugerea laboratorului de palinologie spre a nu-și continua doctoratul etc.
Mai arata că, prezentarea succintă și desigur incompletă a persecuțiilor ce transcend 14 decembrie 1989, atestă represiunea sistematică, de lungă durată (peste 50 de ani),concentrându-se în biografia sa un munte de abuzuri ale Statului R. (un tot indivizibil), ca dovadă a lipsei de conciliere cu națiunea pe care a traumatizat-o.
Reclamantul mai arata lista persecuțiilor, ca represiune comunistă de natură administrativă, nerecunoscute de O.U.G. nr.214/1999, si anume: la CAP Mărunțișu: rețineri abuzive din salariu (1796 lei),impozitare abuzivă (303 lei) neacordarea lotului de folosință (3200 lei); nedecontări (65 lei); neacordarea a 162 NC pe 2 ani (6000 lei); amendă (600 lei) etc.; la CAP Calvini: pontaj fals (309 lei), imputarea câtorva oi moarte (895lei); neacordarea lotului de folosință pe 4 ani (64oo lei); 3 amenzi anulate (17oo lei); imputarea a 86 NC pe 1975 (1376 lei) etc.; la I.C.V.V. Valea Călugărească: neacordarea de prime (1800 lei) etc.; la Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova: rețineri abuzive din salariu, neacordarea de prime, distrugerea laboratorului de palinologie (cca.4oo.ooo lei (RON),însușirea unor acte de valoare gestionară și piese naturale ce nu au aparținut muzeului etc.
Concluzionând, arata că, deciziile de imputare și amenzi etc. reprezintă o altă forma de răfuiala economica si categorie de represiune, administrativa,tot motivate politic,contribuind,alături de retrogradări și desfacerea contractului de muncă la distrugerea carierei sale.
Legal citata, Direcția Generala a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare aflata la fila 40 prin care invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care a fost admisa la termenul din data de 14.09.2012.
In susținerea cererii sale, reclamantul a depus înscrisurile de la filele 29-221 in vol. I, filele 1-302 din vol. II și 1-262 din vol. III .
La data de 28.01.2013, reclamantul a formulat o cerere de completare a probelor si a acțiunii, solicitând ca titlul de doctor obținut in 2009 sa fie considerat elementul maxim de apreciere a efortului sau de perfecționare științifică, sabotat sistematic de autoritățile Statului R. cu consecințe majore in distrugerea carierei sale ; validarea de către instanța a factorului moral ca o componentă a disidentei politice ; cu cheltuieli de judecata.
La termenul din data de 04.02.2013, instanța a încuviințat la cererea reclamantului proba cu înscrisuri si a respins cererea de încuviințare a probei cu expertiza de specialitate contabilitate –dreptul muncii .
Analizând actele și lucrările dosarului, in raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, instanța reține următoarele :
Prin cererea ce face obiectul dosarului, reclamantul, a solicitat, în esență, să se constate caracterul politic al masurilor administrative ce susține că s-au luat împotriva sa și să îi fie reparat prejudiciul moral si material suferit ca urmare a acestor masuri.
Referitor la primul capăt de cerere din acțiunea formulată de reclamant, respectiv constatarea caracterului politic al masurilor administrative luate împotriva sa, instanța retine incidenta următoarelor dispoziții legale .
Astfel, potrivit art. 3 din Legea 221/2009, constituie măsura administrativa cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unități si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate in mod expres și limitativ la lit. a-f ale aceluiași articol .
De asemenea, potrivit art. 4 al. 2 din Legea 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot de asemenea solicita instanței de judecata sa se constate caracterul politic al acestora cu mențiunea ca se vor aplica si dispozițiile art. 1 al. 3 . Astfel, conform disp. art. 1 al. 3 din Legea 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic si condamnarea pronunțată in perioada 06.03._89 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penala, daca prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 al. 1 din OUG 214/1999, completata prin Legea nr. 568/2001 cu modif. si complet. ulterioare, si anume: exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forța a regimului comunist; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.
F. de aceste dispoziții legale, Tribunalul constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea 221/2009 pentru constatarea caracterului politic al masurilor administrative pretinse a fi luate împotriva reclamantului, niciuna dintre faptele relatate de acesta in cererea de chemare in judecata completata nefiind săvârșită in vreunul dintre scopurile expres prevăzute de lege, fiind acte lipsite de finalitatea urmărită de legiuitor . Legea 221/2009 face parte din . normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse de regimul comunist, astfel încât constatarea caracterului politic al unei condamnări sau masuri administrative trebuie analizata in contextul scopului pentru care a fost săvârșita si al finalității ei efective .
Simplele susțineri ale reclamantului, in sensul ca ar fi fost persecutat pentru faptele sale anticomuniste nu pot fi primite de instanță, nefiind dovedite și verosimile și, de asemenea, fiind lipsite de orice finalitate concretă, astfel încât să poată constitui in prezent, temei al recunoașterii caracterului lor politic.
De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada ca împotriva sa au fost luate masuri de către organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unități si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, așa cum prevede in mod expres art. 3 din Legea 221/2009.
Referitor la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin masurile administrative invocate de reclamant, întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009, tribunalul are în vedere că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
De asemenea, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 15 noiembrie 2010, și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
Cu privire la aplicarea acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, în complet competent să judece recursuri în interesul legii, stabilind că, urmare a acestor decizii, dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial, decizie care este obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
F. de aceste considerente, tribunalul va respinge capătul de cerere privind acordarea de daune morale .
In ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor, tribunalul retine ca cererea vizează următoarele: rețineri abuzive din salariu (1796 lei),impozitare abuzivă (303 lei) neacordarea lotului de folosință (3200 lei); nedecontări (65 lei); neacordarea a 162 NC pe 2 ani (6000 lei); amendă (600 lei) etc.; pontaj fals (309 lei), imputarea câtorva oi moarte (895lei); neacordarea lotului de folosință pe 4 ani (64oo lei); 3 amenzi anulate (17oo lei); imputarea a 86 NC pe 1975 (1376 lei) etc.; neacordarea de prime (1800 lei) etc. ; rețineri abuzive din salariu, neacordarea de prime, distrugerea laboratorului de palinologie (cca.4oo.ooo lei (RON),însușirea unor acte de valoare gestionară și piese naturale ce nu au aparținut muzeului etc.
Având in vedere dispozițiile exprese al legii 221/2009, instanța constată că aceste daune nu fac parte din categoria celor arătate in mod expres si limitativ de art. 5 din legea 221/2009, astfel ca si din acest punct de vedere acțiunea reclamantului este neântemeiată .
Pe cale de consecință, in raport de suma considerentelor expuse anterior, tribunalul va respinge in totalitate acțiunea completata formulată de reclamantul B. V. cu domiciliul în Mun. Ploiești, ., ., ., jud. Prahova în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., Sector 5, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Respinge acțiunea completată formulată de reclamantul B. V. cu domiciliul în Mun. Ploiești, ., ., ., jud. Prahova în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., Sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. D. B. A.
operator date cu caracter personal 5595
red. GD/ tehnored. GD
5 ex. 20.12.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 368/2013. Tribunalul PRAHOVA | Cereri. Decizia nr. 406/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
