Uzucapiune. Decizia nr. 368/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 2864/331/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 368
Ședința publică din data de 20 Iunie 2013
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „uzucapiune”, declarat de apelantul - reclamant C. C., domiciliat în Slănic, . A, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 415/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Ș. G., domiciliat în Slănic, ., județ Prahova, C. A., domiciliat în Ploiești, ., .. A, ., R. M., domiciliată în Vălenii de M., .. 56, ., județ Prahova și G. L., domiciliată în P., Aleea Trandafirilor, ., . și intimatul - intervenient D. C., domiciliat în Slănic, .. 8, județ Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr. 4511/24.04.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant personal și asistat de avocat P. A. A. și intimații-pârâți C. A. și R. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimatul-intervenient a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea apelului, ca nefondat, după care,
Apărătorul apelantului-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială și, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Tribunalul ia act că intimatul-intervenient a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului, ca nefondat și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de fond nu este motivată, iar cu privire la cel de-al doilea motiv de apel care vizează excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii invocată din oficiu de instanță și asupra căreia instanța de fond a rămas în pronunțare, arată că aceasta este nelegală și netemeinică, excepție care trebuie respinsă. Precizează că au chemat în judecată pe moștenitorii direcți ai defunctei pentru uzucapiune și au fost formulate două cereri de intervenție, respectiv o cerere de intervenție principală – în interes propriu și o cerere de intervenție accesorie, însă cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă, ca neîntemeiată. Susține că apelantul-reclamant a uzucapat după urma defunctei, care era autoarea acestuia, iar coparticiparea procesuală este facultativă. De asemenea, arată că temeiurile de drept invocate nu au relevanță în prezenta cauză. Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, în sensul schimbării în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, respingerea excepției coparticipării procesuale pasive obligatorii invocată de instanță din oficiu.
Intimata - pârâtă R. M., având cuvântul, arată că este descendentă și solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Intimatul-pârât C. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâții C. Ș. G., C. A., R. M. și G. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că este proprietarul imobilului situat în orașul Slănic, ., jud. Prahova, compus din teren în suprafață de circa 1000 mp. și casa de locuit aflată pe acest teren, ca efect al uzucapiunii de lungă durată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că după decesul lui C. S., reclamantul a rămas cu mama sa în imobilul ce a aparținut defunctului, renovând casa bătrânească, iar după decesul mamei casa a fost refăcută în totalitate. Se mai susține că nici autoarea sa și nici pârâții nu s-au opus acestor lucrări și că terenul a fost tot timpul în stăpânirea continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar a reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 cod procedură civilă, art. 1858, 1847 și următoarele și 1890 cod civil.
La cerere au fost depuse, în copie, acte de stare civilă și alte înscrisuri.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu martori, cu interogatoriul pârâților și cu expertize topografică și construcții.
La dosar s-a depus cerere de intervenție accesorie de către numitul D. C., care a susținut că este beneficiarul unui testament prin care numita C. T. i-a lăsat toate bunurile mobile și imobile din patrimoniul acesteia. Se mai arată că acțiunea prin care reclamantul urmărește a uzucapa o suprafață de aproximativ 1000 mp. îl vatămă pe intervenient, întrucât până la acest moment nu au fost identificate bunurile imobile aparținând autoarei C. E., cea de la care provin și imobilele ce fac obiectul prezentei judecăți. In motivarea cererii de intervenție s-a mai susținut că defuncta C. E. a avut trei copii, iar fiecăruia îi revine 1/3 din masa succesorală, așa încât reclamantul ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu toți moștenitorii bunicii sale, inclusiv cu intervenientul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.49-56 cod procedură civilă, art.482 și 112 cod procedură civilă și art.247 cod procedură civilă. Au fost atașate, în copie, înscrisuri.
La data de 24 august 2012 au formulat cerere de intervenție și C. M. și M. D., în contradictoriu cu D. C., C. C., C. S. G., C. A., R. M., G. L., C. S. C. și C. I., cerere prin care se solicită să se constate că toate aceste persoane sunt proprietari ai întregului teren ce a aparținut defunctei C. E., autoarea comună, teren situat în . de aproximativ 2500 mp., ca efect al uzucapiunii, prin joncțiunea posesiilor.
La cererea motivată în drept pe dispozițiile art.930, art.933 din Noul Cod Civil, art.49 cod procedură civilă și art.57 cod procedură civilă au fost anexate, în copie, înscrisuri.
Prin încheierea interlocutorie din 29 ianuarie 2013 instanța a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție accesorie și a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție principală formulată de C. M. și M. D..
La termenul de judecată din 26 februarie 2013 instanța a pus în discuția părților, din oficiu, excepția lipsei coparticipării pasive obligatorii, iar prin sentința civilă nr.415/05.03.2013 instanța a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de D. C. și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța o asemenea soluție instanța a reținut următoarele: potrivit art.47 cod procedură civilă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Din modul de redactare a textului de lege ar rezulta că întotdeauna coparticiparea procesuală este facultativă însă din alte dispoziții legale se desprinde concluzia că sunt și cazuri de coparticipare procesuală necesară (obligatorie), atunci când mai multe persoane se găsesc într-un raport juridic civil unic și indivizibil, cum este cazul, spre exemplu, al prevederilor art. 797 cod civil vechi, care declară nulă împărțeala succesorală la care nu au participat toți moștenitorii.
A mai reținut instanța fondului că în practica judiciară s-a admis că pot exista situații de excepție, în care un moștenitor a exercitat o posesie utilă, exclusivă (pentru sine nu pentru moștenitori), asupra unui imobil, el putând invoca atunci uzucapiunea contra celorlalți moștenitori, înseamnă că și în acest caz trebuie să cheme în judecată pe toți indivizarii.
Altfel spus și în cazul uzucapiunii unui bun succesoral există coparticipare procesuală pasivă obligatorie, reclamantul neputând alege a se judeca doar cu unul sau cu unii din moștenitori.
Se reține că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, adeverinței eliberate de Primăria orașului Slănic (fila 84) terenul în litigiu provine din moștenirea defunctei C. E., ai cărei succesori și-au împărțit folosința, fără a exista un titlu în acest sens, respectiv că din actele de stare civilă, ce susțin afirmațiile intervenientului, C. E. a avut trei copii C. T., C. S. și C. V..
Reclamantul și pârâții din cererea principală sunt moștenitorii lui C. Ș., având prin urmare vocație numai la 1/3 din moștenirea defunctei C. E., iar reclamantul a ales să nu se judece și cu succesorii defuncților C. T. (intervenientul D. C.), C. V..
S-a mai arătat că, uzucaparea terenului provenind din succesiunea defunctei C. E., trebuie opusă tuturor moștenitorilor acesteia și nu numai moștenitorilor unei ramuri, respectiv că, pe rolul instanței s-a înregistrat și o cerere de partaj, sub nr._, între toți moștenitorii defunctei C. E..
În consecință, instanța a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, cu precizarea că soluția vizează și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, cum s-a precizat, întrucât doar dacă se recunoaște reclamantului calitatea de proprietar asupra terenului poate dobândi proprietatea construcției, prin accesiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței pronunțate si pe fond respingerea excepției coparticipării procesuale pasive obligatorii invocata din oficiu de instanța la termenul din 26.02.2013 si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța.
1. Primul motiv de apel privește motivarea hotărârii instanței de fond, in sensul ca aceasta hotărâre nu a fost motivata.
Arată reclamantul că, din conținutul întregii hotărârii nu reiese ca instanța de fond a făcut o motivare temeinica si legala asupra cauzei dedusa judecații, susținând că soluțiile fată de cele două cereri de intervenție formulate in cauză si anume cererea de intervenție in interes propriu formulata de C. M. si Mociornita D., precum si cererea de intervenție accesorie formulata de D. C., nu au fost motivate, deoarece prin nelămurirea cadrului procesual si respingerea uneia si admiterea celeilalte s-a ajuns la invocarea excepției coparticipării procesuale pasive obligatorii invocata din oficiu de instanța la termenul din 26.02.2013, excepție care a si fost admisa, iar cererea reclamantului respinsa ca inadmisibila.
Astfel, se susține că nu se motivează in nici un fel, de ce cererea de intervenție principala a fost respinsa iar cererea de intervenție accesorie a fost admisa in principiu, nici in fapt nici in drept și că, chiar daca s-a motivat in încheierea de ședința, instanța de fond era obligata sa reitereze toate situațiile juridice ivite pe parcursul procesului si in hotărârea judecătoreasca pronunțata, deoarece așa cum se afirma hotărârea pronunțata trebuie sa fie oglinda întregului dosar; mai mult, in dispozitivul hotărârii se face mențiunea ca „admite cererea de intervenție accesorie formulata de D. C. fără a se arăta ce se constata de către instanță.
Cu privire la cererea accesorie formulata de D. C., se solicită a se observa ca aceasta a fost admisa in principiu, insa intervenientul accesoriu nu a făcut nici un fel de probe in dosar care sa duca instanța la concluzia ca acesta ar fi avut vreun interes legitim in promovarea acestei cereri, nu exista motivare in acest sens .
Mai arată reclamantul că, la dosarul cauzei nu se afla decât un testament, autentificat sub nr. 467 din 02.august 2002, neînsoțit de un certificat de moștenitor, care sa ateste calitatea acestuia de moștenitor testamentar precum si componenta masei de bunuri, având in vedere faptul ca acest testament putea fi si revocat de testator, respectiv că cererea de intervenție accesorie, așa cum rezulta din dispozițiile art.49 al 3 din vechiul cod de procedura civila este formulata numai in interesul unei părți când sprijină numai apărarea acestuia, astfel că natura juridica a intervenției accesorii este una de apărare.
Se mai arată că judecătorul fondului nu face nicio mențiune cu privire la cererea de intervenție accesorie, in favoarea cărei părți intervine, însă din notele scrise depuse la dosarul cauzei de către intervenientul accesoriu rezulta cu certitudine ca acesta este de acord cu admiterea acțiunii in parte, in sensul ca sa se constate ca reclamantul este proprietarul construcției si a suprafeței de teren găsite la măsurătoare...mai puțin 100 mp.
2. Al doilea motiv de apel este cu privire la excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii invocata din oficiu de instanța la termenul din 26.02.2013
Arată reclamantul că excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii invocata din oficiu de instanța la termenul din 26.02.2013 este nelegala si netemeinica si pe cale de consecința trebuie respinsa din următoarele considerente:
Reclamantul a promovat o cerere de chemare in judecata având ca obiect uzucapiunea de lunga durata prin intervertirea precara a posesiilor in contradictoriu cu parații mai sus menționați, care sunt frații săi, prin care solicita sa se constate ca este proprietarul unei suprafețe de teren de circa 1000 mp( la măsurătoare au rezultat 559 mp) si al construcției casa de locuit aflata pe acest teren.
Din adeverințele de rol depuse la dosar atât de reclamant cat si de intervenienții in interes propriu si accesoriu, rezulta ca in rolul defunctei C. E., din anul 1963 numai figurează nici un bun, mai mult, din anul 1963 apare in evidențele rolului agricol, C. Ș. cu 500mp si o construcție situată in Slănic, . A, ceea ca presupune ca bunurile menționate mai sus nu se mai aflau la rolul lui C. E., autoarea autoarei părților.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată în art.1890 din Codul civil, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință; în acest sens, în art. 1846 alin. 1 din Codul civil se dispune că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. In completare la același articol din Codul civil se precizează că posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru, în conformitate cu prevederile art. 1847 din Codul civil; ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Posesia utila exercitata timp de 30 de ani reprezintă in condiții legii temei pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului posedat si in același timp o sancțiune împotriva proprietarului care s-a dezinteresat de soarta bunului sau..
Arată reclamantul că excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii invocata de către instanța la ultim termen de judecata cât și admiterea acesteia este nelegală sub următoarele aspecte:
- invocarea art. 47 cod procedura civila de către instanța de fond in motivarea admiterii excepției fără coroborarea cu art.48 al.2 cod procedura civila duc la o interpretare greșita, astfel că reclamantul a înțeles să invoce uzucapiunea ca mod de dobândire a imobilului situat in . in contradictoriu cu frații mei (parații din prezenta cauza) deoarece așa cum reiese din cererea de chemare in judecata si din declarațiile martorilor, eu având posesia terenului încă de la decesul tatălui meu, din anul 1976 împreuna cu mama mea, care a decedat ulterior.
- invocarea art. 796 cod civil vechi de către instanța de fond cu privire la admiterea excepției, care declara nula împărțeala succesorala la care nu au participat toți moștenitorii nu are relevanta in prezenta cauza, deoarece reclamantul a înțeles să se judece cu toți moștenitorii autorului comun C. Ș..
- reclamantul susține că a uzucapat un bun succesoral, aflat in coindiviziune cu ceilalți comoștenitori, cei chemați in judecata, instanța luând in considerare numai adresa Primăriei de la fila 84 dosar, insa fără celelalte adrese de la Primărie (filele 19si 88) din care, se vede explicit, ca in rolul defunctei C. E., după anul 1963 numai figurează terenul de 500mp si casa.
- mai mult din declarațiile martorilor nu reiese ca exista succesori care si-au împărțit folosința fără a exista un titlu in acest sens.
- invocarea excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii, la ultim termen este total neavenita. Aceasta excepție putea fi invocata si pusa in discuția pârtilor, eventual după respingerea cererii de intervenție principala formulata de C. M. si Mociornita D., deși apare ca un paradox juridic.
- deși coparticiparea procesuala pasiva este facultativa, exista si cazuri in care aceasta este obligatorie . se punea problema invocării acestei excepții in cauza de fata. Imobilul asupra căruia s-a solicitat a se constata că reclamantul este proprietar, prin efectul uzucapiunii a aparținut autorului său C. Ș. si nicidecum mamei acestuia C. E., drept urmare excepția invocata de instanța ca si admiterea acesteia este nelegala.
- un ultim argument este acela ca coparticiparea procesuala obligatorie este justificata prin aceea ca nu este cu putința ca un act juridic sa fie anulat fata de o parte si sa rămână valabil fata de alta, ori reclamantul nu se afla in aceasta situație, însăși instanța de fond recunoaște ca reclamantul nu a ales sa se judece in contradictoriu si cu succesorii defuncților C. T.( intervenientul D. C.), C. V..
Reclamantul se întreabă retoric care era modalitatea juridica înțeleasă de judecătorul fondului prin care acesta putea sa-i schimbe calitatea de intervenient accesoriu, calitate aleasa de acesta si confirmata de judecătorul fondului prin admiterea in principiu a cererii de intervenție accesorie formulata de D. C..
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței pronunțate si pe fond respingerea excepției coparticipării procesuale pasive obligatorii invocata din oficiu de instanța la termenul din 26.02.2013 si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 16.05.2013.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința apelată instanța de fond a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, invocată din oficiu, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de D. C. și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Cu privire la primul motiv de apel prin care apelantul-reclamant a arătat că hotărârea nu a fost motivata, tribunalul reține că potrivit art. 261 alin.1 pct. 5 C.pr.civ. motivarea reprezintă, partea cea mai întinsă a hotărârii, aceasta din urmă trebuind să arate „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În considerentele unei hotărâri, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre acestea au fost reținute, iar altele au fost înlăturate, excepțiile invocate de părți sau de către instanța de judecată din oficiu și modul în care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită.
Motivarea trebuie să fie clară, exactă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate, instanța având obligația să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, iar nu stări descriptive, fără relevanță pentru dezlegarea pricinii.
Nu în ultimul rând, motivarea hotărârii trebuie să înlăture arbitrariul și să facă posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
În speță, analizând considerentele sentinței apelate se constată că instanța fondului, atât în ceea ce privește soluția privind excepția invocată din oficiu cât și cea referitoare la cererea de intervenție accesorie, formulată de D. C.(care de fapt a fost cerere de intervenție în interes propriu-astfel cum a arătat în mod expres intervenientul în cererea formulată-fila 74 dosar), nu a motivat sentința potrivit cerințelor legale sus menționate. Astfel instanța, nu a făcut altceva decât să exprime o . principii referitoare la coparticiparea procesuală, fără a indica care erau pârâții cu care reclamantul ar fi trebuit să se judece în contradictoriu și pe care nu i-a chemat în judecată( aspect sub care instanța fondului, ignorând prevederile art.129 alin.4 și 5 c.pr.civ., nu și-a exercitat rolul activ, în virtutea căruia, cu respectarea principiului disponibilității, era obligată să stabilească cadrul procesual și să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a acestor moștenitori) iar în ceea ce privește admiterea cererii de intervenție nu s-a motivat soluția pronunțată.
O atare motivare nu corespunde, exigențelor art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., echivalând, practic, cu o nepronunțare asupra fondului cauzei, hotărârea fiind practic nemotivată.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel privind invocarea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, invocată din oficiu, tribunalul reține că în mod greșit și, cu încălcarea prevederilor art.129 alin.4 și 5 c.pr.civ., potrivit cărora instanța era datoare să stabilească cadrul procesual al cauzei, dar și a accesului liber la justiție, garantat în mod expres de art.6 din CEDO, instanța fondului a admis excepția invocată și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a cerceta în fond cererea reclamantului, cerere care, potrivit motivării acțiunii, viza dobândirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor rămase moștenire de la C. Ș. și nu de la C. E., situație în raport de care a chemat în judecată moștenitorii acestui defunct.
Practic, prin invocarea acestei excepții instanța nu a făcut altceva decât să se raporteze la cererea de intervenție formulată la data de 15.05.2012, de către D. C. și să ignore cererea de chemare în judecată care prezenta o altă situație de fapt, mai ales că, din adeverința aflată la fila 84 dosar, imobilul în litigiu apare pe numele lui C. E. cu suprafața de 0,10 ha, până în anul 1958, iar în perioada 1959-1963 apare o adresă distinctă ., cu teren de 0,05 ha, astfel încât se impunea analiza acestei adeverințe și în raport de certificatul de atestare fiscală și a adeverința nr.4273/15.06.2011(filele 18-19 dosar) pentru a se stabili cu certitudine despre ce imobile este vorba și de la ce autor provin acestea.
Instanța, devreme ce a invocat în considerentele sentinței dosarul nr._, tocmai pentru a lămuri aceste aspecte, era datoare să verifice finalitatea acestei cauze, care ar fi lămurit și apărările intervenientului.
Nu în ultimul rând, tribunalul reține că scopul unei acțiuni civile în justiție este de a permite justițiabilului să supună controlului judiciar fondul pretențiilor sale, instanța fiind obligată să nu limiteze acest acces prin invocarea de excepții, ca cea din cauză, la un termen la care se administraseră toate probatoriilor, reclamantul având o speranță legitimă ca cererea sa săfie analizată pe fond, din prisma întregului probatoriu administrat.
Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 c.pr.civ. coroborat cu art. 297 c.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va desființa în tot sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, pentru soluționarea pe fond a cauzei potrivit considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - reclamant C. C., domiciliat în Slănic, . A, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 415/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Ș. G., domiciliat în Slănic, ., județ Prahova, C. A., domiciliat în Ploiești, ., ., R. M., domiciliată în Vălenii de M., .. 56, .. A, . și G. L., domiciliată în P., Aleea Trandafirilor, ., . și intimatul - intervenient D. C., domiciliat în Slănic, .. 8, județ Prahova.
Desființează în tot sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2013.
Președinte, Judecător,
M. G. M. A. C.
Grefier,
B. M. D.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.MG/tehnored. MG
4 ex./22.07. 2013
d.f. nr._ - Judecătoria V[lenii de M.
j.f. B. D. C..
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3081/2013.... → |
|---|
